În ediția de azi:

• saga Chirica-DNA continuă

• de ce dialogul despre urbanism are limitele sale

• un bird park la 30 minute de Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Primarul Mihai Chirica și fostul viceprimar Gabriel Harabagiu au fost achitați, în primă instanță, în dosarul „Flux”, din lipsă de probe.

• Speța vizează vizează intabularea unui bloc construit de SC Flux SRL. Imobilul respectiv a fost ridicat cu mai multe niveluri decât prevedea autorizația de construire. În loc de trei, au fost edificate 9 niveluri.

• Dosarul a pornit de la ancheta a publicației locale Reporter de Iași. După publicarea anchetei, dosarul intabulării blocului Flux a dispărut din Primărie.

• La o zi după achitare, Mihai Chirica a fost audiat la DNA în calitate de suspect în Dosarul Păcura.

„Păcănelele” vor fi interzise la Iași pe 27 aprilie. Hotărârea plenului va intra în vigoare imediat, iar sălile de jocuri vor dispărea etapizat în funcție de autorizația de funcționare existentă. Ultima sală de jocuri ar urma să fie închisă pe 1 martie 2027.

FreeYa Mind Campus a semnat contractul cu IBM pentru livrarea unui calculator cuantic la Iași. IBM Quantum System Two este o platformă modulară de calcul cuantic dezvoltată de IBM, concepută pentru utilizare reală în cercetare și industrie, nu doar experimentală.

• Wall Street Journal a publicat recent un explicativ despre cum funcționează un computer cuantic

Piața închirierilor de apartamente în regim hotelier din Iași rămâne sub nivelul altor mari orașe din țară, cu un grad de ocupare de sub 50%.

Cel mai mare developer imobiliar din România analizează dezvoltarea unui proiect în Iași, pe o parte din fosta platformă industrială Iasitex, potrivit Ziarul de Iași.

EDITORIAL

Am participat ieri la câteva sesiuni din cadrul Summit-ului Orașelor din România, organizat de Fundația Iulius.

Evenimentul cel mai așteptat a fost prelegerea autorului canadian Charles Montgomery, care a dat exemple din toată lumea pentru a ilustra un principiu fundamental: design dictates behaviour.

Dacă construiești parcări și străzi cu multe benzi, oamenii vor prefera mașina. Dacă construiești zone pietonale cu verdeață, piste de biciclete și benzi unice pentru autobuze, oamenii vor tinde să meargă pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public.

În ultimii 5 ani, de când am lansat Iașul Nostru, am participat la mai multe dezbateri și am ascultat mai multe versiuni ale acestui mesaj, pe care am încercat mereu să îl amplific.

Cu timpul, mi-am dat seama că dialogul despre soluții și bune practici în urbanism are limitele sale. El este condiția necesară, dar nu suficientă, pentru transformarea orașelor.

Dacă masterplan-urile ar fi fost de ajuns, ar fi trebuit să avem deja piste de biciclete și un sistem funcțional de parcare. Da, soluțiile există, dar ele rămân o proiecție, la fel randările și machetele, dacă cei care ar trebui să le pună în aplicare nu vor sau nu pot să o facă.

Ceea ce ține Iașul pe loc — 41 din 41 în România la calitatea aerului și 38 din 41 la trafic urban — nu este ignoranța legată de bune practici, ci neputința administrativă de a le transforma în realitate. Aici este botteleneck-ul, cum se spune în engleză, care sugurmă inițiativele legate de urbanism în Iași.

Blocajul este corupția administrației locale și nu sunt sigur că deblocarea va veni prin mai multe panel-uri și conferințe care ocolesc elefantul din cameră.

Puținele schimbări reale din ultimii 5 ani, cum este eliminarea teraselor de pe bd. Ștefan, s-au produs în urma presiunii publice, nu a arhitecților sau a elitelor Iașului.

Dincolo de micile schimbări în bine, a devenit Iașul un loc mai bun de trăit în ultimii 5 ani? Avem oare mai puțină poluare, mai puțin trafic, mai multe parcuri și străzi pietonale? Mi-e prieten urbanismul, dar mai prieten mi-e adevărul, iar experiența mea trăită de zi cu zi în Iași îmi spune că nu.

La nivel local, Palas-ul este un reper de design urban și peisagistică, tocmai pentru că majoritatea spațiilor publice din Iași nu sunt — de la kitsch-ul tarabelor din fața Primăriei, la ruinele cinematografelor acoperite de reclame de pe Lăpușneanu, la Copoul care rămâne treptat fără arbori urbani și trotuarele din Bicaz-Dacia pavate cu dale pentru mașini.

Palas-ul e pe mâini bune, iar reamenajarea Foster + Partners va ridica și mai mult standardele. Însă calitatea unui oraș e dată mai degrabă de spațiile sale publice, nu de cele private, așa cum spunea Sir Norman Foster într-un interviu pe care l-am mai citat în trecut.

Nu vreau să fiu cinic. Cred că majoritatea participanților la dialogul despre urbanism sunt bine intenționați și se străduie să pună umărul la schimbarea în bine a orașului, fiecare din rolul său și în limitele intereselor organizațiilor din care fac parte.

Dar buzzwords ca orașe vibrante, neutralitate climatică sau locuire accesibilă sună fals în Iași, departe de realitatea din teren și din Primărie.

La final, într-o sesiune de Q&A pentru jurnaliști, l-am întrebat pe Charles Montgomery cum ar arăta o teorie a schimbării într-un oraș ca Iașul, unde inițiativele de urbanism sunt blocate de administrația locală.

„Trebuie să accepți că operezi într-un anumit context politic și să vezi dacă există anumite grupuri în oraș care au putere, nu doar cele tradiționale, ci și oameni din comunitate.

Eu am fost foarte inspirat de «renașterea» străzilor din New York. De ce s-a întâmplat tocmai acolo? N-a fost pentru că primarului i-a venit ideea asta, ci pentru că activiștii civici, părinți și bicicliști, s-au conectat între ei și au creat o mișcare la firul ierbii.

În al doilea rând, au lărgit mișcarea folosind social media. În al treilea rând, și-au făcut prieteni bogați și au convins oameni înstăriți și puternici să li se alăture.

Practic, a fost o asociație de mai multe grupuri, care au găsit o cauză comună și au căutat să obțină puterea într-un mod foarte pragmatic.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

📖 Tatiana Țîbuleac | O întâlnire ALECART despre „Când ești fericit, lovește primul”, noul roman al Tatianei Țîbuleac. Joi, 30 aprilie, de la 15.00 la Muzeul Vasile Pogor.

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa. Joi, 30 aprilie, de la 20.30.

COMING SOON

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍖 Grill Fest Muncitoresc | Un All You Can Eat în care mănânci autentic, stai liniștit și descoperi gusturi rare. 1-2 mai la Restaurant Caucaz. 149 lei / persoană.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

ÎNCĂ CEVA

Am ajuns weekendul trecut la Habitatul Meu Bird Park, un spațiu amenajat în comuna Dumești, la 30 de minute de Iași, care găzduiește specii exotice de păsări.

CE POȚI VEDEA: Diferite specii de papagali, tucani, păuni, fazani, dar și canguri, alpaca, căprițe, căprioare și veverițe.

DETALII: Spațiul este foarte curat, animalele sunt îngrijite, iar proprietarul este și un ghid excelent. Copiii au șansa să hrănească animalele și să interacționeze cu ele.

DACĂ MERGI: Habitatul Meu Bird Park se poate vizita doar în cadrul tururilor ghidate, anunțate din timp pe pagina de Facebook, cu rezervare pe WhatsApp, pe email sau pe Messenger. Intrarea este 35 lei pentru adulți și copii peste 3 ani.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Doi oameni joviali și entuziaști care au transformat pasiunea pentru manualitate într-o afacere de familie care le permite să trăiască cu mai mult sens.

Ana are răbdare infinită la recondiționarea fiecărui punct de lemn cariat, Paul se entuziasmează de șurubăreala și creativitatea proiectelor de transformare funcțională.

Într-o hală la două străzi de E583, transformă comode, scaune, măsuțe și alte piese de mobilier cu valoare istorică, estetică sau sentimentală. Când vremea se dezmorțește, bancul de lucru și cutiile de scule se mută sub stejarul care păzește poarta.

Am povestit despre munca lor și felul în care îi fac loc în comunitate.

„Ne săturasem de vânzări, de target-uri, de tot”

Când vitrina unei persoane dragi a ajuns în familia lor, Ana s-a gândit că ar putea să o salveze și să o transforme într-un loc de depozitare unde fiica cea mare, pasionată de pictură, să-și poată depozita acuarelele și pensulele.

Așteptând al doilea copil, stătea mai mult la pat și urmărea tutoriale video cu recondiționări. „Totul părea foarte ușor, dar realitatea bate filmul.”

Cu timpul, și-a amenajat un colț unde a început să recondiționeze măsuțe, care ajungeau apoi să fie postate pe Facebook. Mai întâi le-au văzut doar prietenii, dar dintr-una în alta, hobby-ul a început să se transforme în ceva prea palpabil pentru a fi ignorat. Soțul a susținut-o.

„Am hotărât să nu ne mai întoarcem în multinaționale, să ne vedem de o altfel de viață. Să nu mai stăm într-un birou, să facem ceva cu mâinile noastre. Ne săturasem de vânzări, de target-uri, de tot. Era mult prea multă presiune. Vindeam niște produse, plecau, nu rămânea nimic în urma noastră. Acum, pe lângă mobilier în sine, reciclăm, dăm ceva mai departe: o idee, un sfat, o amintire.”

A durat aproape șase ani până să se poată dedica atelierului, deși Ana încă păstrează un job part-time, pentru că „nu o lasă clienții și facturile”.

„Am început cu o emoție”, rezumă Paul parcursul primilor pași și observă că și acum, după zece ani, „sunt multe alte obiecte aduse de clienți care își urmează acest curs” al atașamentului și dorinței de păstrare.

Ana admite că până să pornească atelierul, „nu bătuse un cui înainte”. Studiase inginerie chimică și lucrase în vânzări. „Soțul, în schimb, a fost handyman dintotdeauna”.

Cei doi au fost autodidacți și au trecut prin multe teste și proiecte care au eșuat. Ulterior, Ana a urmat și un master în Conservarea și Restaurarea operei de artă la UNAGE Iași.

Nu există soluții universale

Primul pas în recondiționare este demontarea, îmi explică Ana. Scot feroneria și fiecare piesă în parte, evaluează problemele și stabilesc pașii de intervenție. Apoi începe partea cea mai grea: curățarea finisajului existent. „Nu poți să lăcuiești sau să vopsești direct, pentru că se exfoliază și nu vei avea un rezultat care să dureze ani.”

La unele obiecte, finisajul se duce doar chimic sau la cald, cu suflantă. Astfel că nu există o tehnică universal potrivită oricărei piese de mobilier.

„Exact ca în laboratorul de restaurare de la facultate, testăm cea mai bună metodă — pui pe un pătrățel, începi, șlefuiești, aplici decapanți la cald și vezi care soluție se aplică.”

Ana îmi dă ca exemplu mobilierul făcut în perioada comunistă, finisat adesea cu un lac problematic, care sare cu tot cu furnir. Și punctează că „dacă vrei să obții un finisaj frumos, investești în aparatură și în șmirghele de calitate.”

De altfel, Ana și Paul cumpără din magazinele de bricolat „doar șuruburile și folia de ambalat”, iar pentru orice altceva apelează doar la producători specializați.

Au testat mulți furnizori până au ajuns la o rețea stabilă, în care au încredere și pot colabora așa cum își doresc: cu răbdare, cu seriozitate și cu soluții adaptate la personalitatea fiecărui obiect în parte.

„De exemplu, pe partea de vopseluri, lucram la început cu materiale lăudate pe YouTube. Atrebuit să refacem proiecte întregi până l-am găsit pe Andrei de la Euro-Wood, din Podu Iloaiei, care are răbdarea și priceperea necesare, a ținut cursuri de formare cu noi.”

Astăzi, Ana cumpără pigmenți și realizează singură aproape toate mixurile de vopsea, pentru a putea obține nuanța dorită de client.

Subscribe now

Munca bună din comunitate

Ana și Paul nu au angajați, pentru că „este greu să înveți pe cineva să aibă răbdare și, dacă nu ești atent, poți strica ușor o piesă de mobilier; responsabilizarea este greu de transmis”.

Dar asta nu înseamnă că sunt singuri. În recondiționarea sau restaurarea corectă a unui obiect depinzi de alți oameni iscusiți, nișați pe meșteșugul lor, iar ei încearcă să-i găsească pe toți cât mai aproape de casă.

„Lucrând cu mobilă veche, avem nevoie de modele de freze pentru tâmplărie care nu se mai fabrică și atunci trebuie să le facem la comandă. N-a fost simplu, dar am găsit doi colaboratori din zona Lețcaniului care își opresc toată treaba lor pentru noi.”

Pe tot ce ține de sticlărie, se bazează pe un depozit din comuna Popricani, dispus să le prelucreze chiar și jumătate de metru de sticlă.

Iar când vine vorba de feronerie, e o întreagă altă poveste. Pentru că astăzi nu se mai produc aceleași modele și aceleași grosimi de balamale ca altădată, ei și le procură din cealaltă parte a țării, de la un furnizor din Târgu Mureș. „Sunt singurii de pe piață și mă rog tot timpul să nu închidă vreodată, că nu știu ce ne facem fără ei.”

Ana îmi arată un bufet de veselă interbelic, în stil art deco, produs de fabrica Székely și Réti, furnizori ai Curții Regale Române, la care fiecare intervenție și fiecare înlocuire va trebui să respecte perioada de fabricație, pentru a-i păstra valoarea.

Când nu reușesc să salveze un obiect, îi salvează feroneria. „Oamenii din sat chiar ne cheamă când au mobilă veche de debarasat: vino să vezi dacă îți trebuie ceva.”

Nu intuiam, înainte să vorbesc cu Ana și Paul, că mobilierul vechi vine cu atât de multe provocări care încep înainte de a pune șlefuitorul în priză. Ana îmi povestește că ajung des în atelierul lor mașini de cusut Singer, care poartă „cele mai multe povești”.

„Majoritatea oamenilor sunt foarte emoționați când le aduc, le refac pentru amintirile cu bunicile care lucrau la ele” și își doresc nu doar să le redea aspectul, ci și funcționalitatea.

Doar că mecanica pentru mașini de cusut este o specializare în sine și a durat până au găsit un mecanic dedicat. „Trebuie să găsești oameni pasionați. Sper că știu cât îi apreciem pe toți că ne ajută.”

Capsula timpului

Clienții lor sunt cu precădere persoane mature, deși, în ultimii ani, tot mai mulți tineri apreciază mobilierul din familie și apelează la ei. Le place să colaboreze și cu designeri de interior, deși sunt mai pretențioși, pentru că asta le permite să acceseze proiecte mai îndrăznețe.

Cel mai frecvent, la atelierul lor ajung comodele de toate dimensiunile, dar niciodată nu știu ce le rezervă următorul proiect.

Recent, au recondiționat două fotolii, iar la retapițare au găsit ascunse două fotografii vechi. „Clienții au ajuns să-și construiască arborele genealogic ca să descopere cine erau cei din poze”, mi-a spus încântat Paul. Povestea nu e singulară.

„Am restaurat o oglindă foarte veche, în stil Rococo, cu toate elementele originale. Când am desfăcut-o, am descoperit, în partea din spate, câteva ziare din 1912. După ce am terminat lucrarea, am creat și noi o capsulă a timpului: am pus în spatele capacului un ziar din zilele noastre și o fotografie a clienților, ca peste 50-100 de ani să le găsească cel care va desface oglinda”.

Ana și Paul se bucură că tot mai mulți cunoscuți sau urmăritori din online le aduc obiecte pe care nu se îndură să le arunce. Adesea, piesele rămân proiectele speciale la care lucrează în perioadele cu mai puține comenzi.

Pe raftul de deasupra bancului de lucru, Ana îmi arată o ramă din lemn care încadrează mai multe fotografii mici, alb-negru.

„Nu sunt rudele noastre. Am găsit acest tablou de familie într-o casă din Lețcani care se dărâma, m-au chemat cei care au cumpărat-o. Nu știu cine sunt oamenii, dar mi-a fost milă să las buldozerul să intre peste amintiri.”

Cel mai dificil de recondiționat obiect este scaunul, la care pot munci și trei zile pline. Pare o lucrare mică, dar scaunele sunt intens utilizate, trebuie desfăcute bucățică cu bucățică și ascund „milioane de cuie și de capse”.

Nu de puține ori, scaunele ascund lucrări eronate de reparație și lipituri cu silicon, despre care Paul subliniază că este, probabil, cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei mobile vechi.

Scaunele necesită înlocuirea arcurilor și bureților și, per total, implică materiale costisitoare pentru refacere.

Pe lângă recondiționări și restaurări, Ana și Paul se entuziasmează și la proiectele de upcycling. Cea mai recentă transformare din atelier a fost a unei pianine într-un bar de prosecco.

„Știam că va fi dificil, pentru că genul acesta de proiecte sunt dificil de evaluat financiar, dar le lucrăm și pentru orgoliul nostru.”

Greul vine și din faptul că lucrurile evoluează de la o etapă la alta. În cazul pianinei, a fost nevoie să demonteze fiecare coardă, lucru pe care nu l-au anticipat. „Tot proiectul s-a schimbat pe parcurs, în funcție de ce am găsit. Dar avem noroc de clienți foarte faini, care înțeleg și ne dau mână liberă.”

De altfel, comunicarea cu clienții e esențială ca din atelier să poată ieși lucruri care să-i bucure și să poată scoate „maximul din obiectul respectiv”.

„Uneori, clienții vin cu o idee văzută pe Pinterest, dar nu tot timpul se pretează vopsirea. Și atunci încearcă să le spunem că nu merită să-l strice, dacă are valoare istorică…”

Cum recunoaștem o piesă care merită recondiționată?

Prin ceea ce fac, Ana și Paul sprijină în mod natural salvarea mobilierului vechi, mult mai trainic prin comparație cu ce găsim azi prin magazine. „Sunt piese care mai pot ține încă 50 de ani după recondiționare.” Cu toate acestea, multe obiecte ajung la gunoi din cauză că nu mai sunt la modă sau din comoditate.

„Oamenii vor să-și mobileze casa cât mai repede și după câțiva ani, amenajarea îi obosește, nu e nici util, nici frumos. Sunt și alte variante — putem lua și piese de mobilier de la second-hand pe care să le recondiționăm, eventual vorbind cu un designer înainte.

Poți despărți un obiect mare în mai multe piese de pus în camere diferite. Te poți juca atât de mult. În casele mobilate modern poți include și piese vechi, cu caracter, care te fac să te simți acasă.”

Deși recondiționarea necesită timp și cunoștințe, Ana admite că nu toată lumea are posibilitatea de recondiționare într-un atelier și îi încurajează pe cei curioși să se documenteze și să încerce pe cont propriu. „Îți asumi că poate nu iese, dar faci ceva pentru tine.”

Există și obiecte vechi care nu merită recondiționate? Cu siguranță, crede Paul. Uneori, costurile lucrării depășesc valoarea istorică, dacă nu vorbim de o valoare sentimentală care să compenseze.

Aici intră multe modele de mobilier din perioada comunistă, din PAL, care nu au fost gândite tehnic să reziste în timp și care nu pot oferi un rezultat rezonabil.

„Parcă te tratezi când vii la atelier”

Pe lângă proiectele la comandă, Ana și Paul se ocupă ocazional și de ateliere pentru cei care vor să învețe să recondiționeze mobilă sau doar să se relaxeze.

„Am avut la un moment dat o doamnă care a primit un atelier cadou din partea colegilor de serviciu. Părea o fire închisă, dar când a plecat era atât de zen și de liberă… Mulți când vin la cursuri se eliberează. Chiar și eu, după atâția ani, când stau cu șlefuitorul meu la banc, uit de tot ce e în jur”, povestește Ana.

Paul remarcă faptul că mulți tineri s-au îndepărtat de ideea de a face ceva cu mâinile lor, iar când își regăsesc bucuria de a-și vedea rezultatul muncii fizice, „asta le răscolește anumite stări”.

Atelierele pentru adulți durează două zile, au loc de obicei în weekend și se organizează la cerere, în funcție de calendarul lor de lucrări. Pentru eficiență, la un atelier lucrează cu una, cel mult două persoane. De la caz la caz, doritorii pot lucra cu mobilierul pus la dispoziție de Ana și Paul sau pot veni cu un obiect personal pe care vor să-l recondiționeze.

„Dacă ne plătim facturile și rămânem pe zero, suntem câștigați”

Este recondiționatul o afacere? „Businessul e ceva complementar la ceea ce facem, de fapt. Este o afacere de întreținere, ce câștigăm, reinvestim, plătim facturi și cam pe acolo suntem.”

Două mii euro merg lunar doar pe rata la bancă pentru spațiul în care funcționează, iar materialele specializate cu care lucrează nu sunt ieftine.

Prețurile la curent și gaz „sar în sus”, iar alte ateliere de mobilă au fost nevoite să-și închidă ușile la începutul anului, pentru că nu mai puteau plăti facturile la încălzire.

Îi doare că nu există susținere pentru meșteșugari în România, iar când fiscalitatea și birocrația împovărează fără discriminare, tarabele cu marfă din China înfloresc acolo unde ar trebui să aibă loc artizanii.

Cu toate acestea, nu ezită atunci când îi întreb dacă sunt mulțumiți de rulajul actual. Nu vor să taie din calitate doar pentru a prelua mai multe comenzi, iar, cu excepția perioadei de iarnă, sunt ocupați mai tot timpul.

„Vrem și putem mai mult, dar vrem să fim realiști și să ne uităm și în jos. Dacă ne plătim facturile și rămânem pe zero, suntem câștigați în zilele astea.

La un moment dat, sărise prețul la lemn și atunci, ce faci? Îi spui clientului că s-a schimbat costul sau te ții de cuvânt? Dai înainte, te reinventezi. Atelierul e ca un copil al nostru, l-am crescut de la zero. Când pleacă o mobilă, pleacă o bucățică din noi, iar mulți clienți ne-au devenit prieteni.”

Ce urmează pentru atelierul soților Gribincea? Ei și-ar dori să acceseze o finanțare europeană prin care să îmbunătățească spațiul, să-i adauge un showroom și poate chiar un spațiu dedicat pentru ateliere.

„Nu ne oprim aici, dar lucrurile trebuie luate ușurel, mai ales în contextul actual, care ne debusolează. Suntem maturi și precauți, nu ne aruncăm cu capul înainte.”

În ediția de azi:

• piața rezidențială stagnează la Iași

• un interviu cu Bobi Dumitraș de la Fără Zahăr despre traiul în Valea Adâncă

• un ramen shop autentic japonez se deschide mâine în Piața Unirii

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Piața rezidențială stagnează la Iași. Numărul de locuințe vândute este similar cu cel de anul trecut, cu o scădere ușoară de 4%.

Lucrările la autostrada Leghin – Moțca ar urma să fie reluate în luna mai. Șantierul a fost abandonat anul trecut, după ce finanțarea PNRR a fost pierdută. Stadiul actual este de doar 7%.

Iașul interzice complet publicitatea stradală la jocuri de noroc. De asemenea, până la finalul lunii aprilie, Consiliul Local va dezbate interzicerea sălilor de jocuri de noroc, cu excepția punctelor Loto și pariurilor sportive.

PERIURBAN

„Asfaltul nu e cota zero a existenței”

Un interviu de

Am fredonat câteva zile Neamul lui Peneș Curcanul după ce am făcut o excursie toamna trecută în comuna vecină, la „Folk sub Cerul Miroslavei”, ca să-i ascult pe băieții de la Fără Zahăr.

S-a râs, s-a țopăit și, bonus, am aflat că Bobi Dumitraș, jumătate din trupa de satiră care și-a creat propriul gen muzical în România, concertează la el acasă. Locuiește de aproape douăzeci de ani în Valea Adâncă, un sat care în acest răstimp aproape s-a contopit cu zona de sud a Iașului.

L-am prins pe Bobi între două concerte din turneul 25 de ani de comedie amăruie, pentru o conversație despre viața lui domestică în periurban.

Unde locuiai înainte de Valea Adâncă și cum ai făcut tranziția? Care a fost motivația ta?

După studenție, m-am mutat în Nicolina II, acasă la soția mea. Am locuit acolo până în 2007, când am plecat la casă, în partea nouă a satului. Pe atunci, Valea Adâncă avea două părți care, până la un punct, nu comunicau. Între timp, tot ce părea drept și necultivat s-a asfaltat și așa am ajuns să locuiesc în periurban.

Între a sta în apartamentul soacrei și a locui la casă, după ce îi vinzi apartamentul și faci casa pe numele tău, mă gândesc că oricine ar fi ales a doua variantă. Și eu, și soția mea (și soacra) ne doream să stăm la curte, deși eu la Dorohoi am locuit în apartament; copilăria întreagă am petrecut-o la etajul patru.

Ideea de a ne face o casă ne-a animat, era și nebunia vârstei de 29 de ani, cât aveam atunci. M-am informat cât am putut de mult și împreună cu un alt cuplu, vecini de-ai noștri din Nicolina, ne-am încurajat reciproc. Așa am ajuns să locuim în două case lipite.

Aveați alți vecini când v-ați mutat?

Da, am prins un teren între case, am nimerit direct în civilizația de la momentul respectiv. Dar, ce-i drept, două-trei sute de metri mai la deal era livadă cât vedeai cu ochii, acum e civilizație cât vezi cu ochii. Sper că a supraviețuit măcar un cireș.

Cum ați ales Valea Adâncă și nu altă zonă din apropierea Iașului? Care a fost criteriul?

Din pură oportunitate. Ca orice ieșean — în cazul meu, unul adoptat —, am căutat inițial terenuri în Bucium și Copou. Erau zonele cele mai bine văzute, dar, vorba unui clasic în viață, m-am dus acolo doar să primesc negație, pentru că nu mă încadram sub nicio formă în buget.

În 2006, când am început căutările, prețurile în Bucium porneau deja de la 80 euro/mp, or, în Valea Adâncă, foarte aproape de Iași, încă găseai terenuri cu 25-30 euro.

M-am plimbat cu un amic agent imobiliar în zona lacului Ezăreni să-mi arate terenuri în pantă, dar nu eram foarte bucuros de țânțari și nici de ideea de a săpa fundații adânci pentru a compensa înclinația terenului.

Pe un drum de țară neasfaltat, unde el a presupus că nu mă interesează variantele, am văzut un anunț. În 5 minute m-am întors singur în zonă și așa am găsit terenul. Mi-am sunat soția, i-am spus: „Cred că știu unde o să avem casă. În Valea Adâncă. Unde e asta? Ei, mai la deal.” Din primăvară și până în toamnă eram deja mutați.

Cum a fost primul an acasă?

Țin minte și acum că mi se părea foarte tare aerul, adormeam pe la ora nouă seara. Mi se părea foarte ozonat din cauza plantelor, deși eram practic la 2-3 km depărtare de Nicolina. Dar poate conta și munca în curte, făceam efort fizic.

Nu mi-am propus niciodată să devin vreun agricultor, deși aveam rude și prieteni care cu drag veneau să ne ajute. Mă trezeam că am o grădiniță în spatele casei sau trei butași de viță-de-vie care începeau să-și lungească antenele pe un șpalier.

A fost ceva ce a trebuit să înveți să faci, odată ce te-ai mutat acolo?
Sau poate lucruri care te-au luat prin surprindere?

Am trecut printr-o mare criză de apă, timp de câțiva ani: până a venit ApaVital să ne racordeze la apa dulce de oraș, funcționam cu ajutorul unei fântâni de mare adâncime cu hidrofor, iar pânza freatică nu era cea mai sănătoasă ca debit.

Și am învățat să desfac hidroforul de câteva ori pe lună. Era o piesă care ajungea în fundul puțului și se înfunda cu diverse pietricele. Devenisem aproape expert în curățat ejectoare.

În rest, am tot bricolat, am făcut mici extensii de rețea electrică pentru diverse aparate montate afară, toate cu plăcere, informându-mă în prealabil, și nu înainte de a-mi asigura casa. Îmi place ideea de a avea în casă lucruri făcute de mine.

Ce te bucură cel mai mult la viața ta în Valea Adâncă? Ce merge bine?

Faptul că am o casă retrasă față de strada principală, suntem în planul doi și asta îmi asigură foarte multă discreție. Într-un sat aglomerat, eu am norocul de a avea în jurul meu doar grădini și livezi ale vecinilor.

Îmi place că pot să-mi pun o piscină a săracului. Când merg în magazin și mă întreabă agentul de vânzări ce adâncime să aibă piscina, eu îi zic „nu, că nu sap, eu o pun pe înălțime”.

Îmi place că pot să-mi curăț în fiecare primăvară copacii după stilul Bobi, e un stil care aproape îți dă certitudinea că nu o să ai fructe, dar nici nu am timp să fac stropirile când trebuie. Copacii mei sunt mai mult ornamentali. Cred că sunt meri, o parte dintre ei. Pe final de iunie culeg cireșe, căpșune, am și niște zmeură. Și trei pisici.

În 2008, a avut loc o schimbare de conducere la nivel de primărie și au început să vină asfaltul, apa. Și totuși, locuiesc într-o comună cu 13 sate aflate în grade de dezvoltare foarte diferite, iar asta e o mare încercare pentru Primăria Miroslava, pentru că trebuie să aloce resurse potrivite unor nevoi totalmente diferite între sate.

Dacă cele mai uitate de lume sate din comună poate încă așteaptă diverse utilități, noi în Valea Adâncă am ajuns să avem probleme de tipul „când naiba n-o să mai vedem cablurile pe stâlp?”.

Simți că oamenii se obișnuiesc prea repede cu binele?

Da. Eu fiind printre cei care au prins și finalul mandatului unui primar care a făcut incomparabil mai puține, îmi dă puțin cu virgulă când îi văd pe cei mutați de doi-trei ani cum se plâng de niște condiții care, din punctul meu de vedere, sunt excelente.
Alții poate compară, nu știu, satul cu centrul orașului Iași.

Oamenii mutați în ultimii ani au ajuns direct la asfalt. Dar când iei asfaltul ca fiind cota zero a existenței, ajungi să fii nemulțumit de niște lucruri uneori absurde, de faptul că nu vine progresul pe atât de repede pe cât te așteptai.

Și totuși, sunt lucruri pe care le-ai dori îmbunătățite în Valea Adâncă, la orice nivel?

Nu doar în Valea Adâncă: aș vrea să apară în România reguli de urbanism mai
stricte și mai clare. Nu zic să mergem într-o zonă extrem de reglementată, în care ai doar două-trei modele de casă din care poți alege. Dar măcar la nivel de garduri, poate reușim să obținem un soi de unitate vizuală dintr-un capăt în altul al străzii.

În rest, fiecare să-și picteze casa cum vrea. Verde crud, verde copt, bleu jandarm.
Și bineînțeles, poate reușim să băgăm pe sub pământ cablurile.

Mi-ar plăcea ca vecinii să circule cu viteză mai mică pe străzi, sunt multe accidente - cele mai dese cu pisici, animale care nu știu să traverseze.

Și nu în ultimul rând, să facă primarul eforturi ca în comuna Miroslava să fie mai mult soare, ca să îmi alimenteze panourile fotovoltaice. Poate cu o oglindă cosmică care să devieze soarele de pe Valea Lupului. :)

Ce relații ai cu vecinii?

Ne înțelegem foarte bine cu aproape toată lumea. Avem și un cuplu vecin cu care nu vorbim de mulți ani, am avut o neînțelegere legată de primul meu câine, care a rupt gardul într-o noapte cu furtună – se temea îngrozitor de tunete și fulgere – și s-a ascuns în beciul lor. A fost un schimb de replici care a dus la un fel de silenzio stampa între curți.

În rest, relațiile sunt foarte bune, strângem pâine uscată și o aruncăm peste gard la găinile vecinilor, din când în când apar între două-cinci ouă drept mulțumire.

Am un vecin care era cititor acerb al Suplimentului de cultură, îl colecționa. Și-mi spunea peste gard, „foarte frumos, mi-a plăcut articolul”.

Ei știu cu ce te ocupi? Vin la concertele Fără Zahăr?

O parte dintre ei, da. Am un vecin pe care îl văd frecvent la concerte. Dar nu pot să am această pretenție, fiecare om își organizează timpul cum poate. Cu cât cunoști mai mult un om, tendința de a nu veni la activitățile care țin de munca lor e mai proeminentă. Eu prefer să cânt unor oameni necunoscuți, asta-i miza.

Să mă duc în orașe din țară în care lumea să nu ne știe decât de pe YouTube sau din vorbe și să creez un o conexiune cu necunoscuți pe care să-i conving și eventual să se și întoarcă. Să intre în ei Sindromul Stockholm muzical!

Ai scris vreodată un cântec sau câteva versuri inspirate de viața în satul în care locuiești?

Nu, Valea Adâncă e un sat dintr-o comună prea normală ca să-mi ofere inspirație. Dar am băgat o „șopârlă”. Avem un cântec mai obscur, pe care nici nu prea îl cântăm în concerte, se numește 3 PM – e o replică la piesa 3AM a lui Eminem. În cântecul original, el se trezește că nu-și aduce aminte cum a devenit criminal.

Am făcut și noi un cântec în care un tip avea o psihoză; era inofensiv, dar în mintea lui făcea tot felul de crime. Este un pasaj care spune:

Intenționat am scris „primar de Valea Adâncă”, ca să fie o chestie inexistentă, doar parte din poveste. Faptul că anul trecut am fost invitați să cântăm la festivalul de folk din Miroslava înseamnă fie că primarul și-a dat seama că e o glumă, fie că nu e atât de cunoscută piesa.

Dar îmi doresc să scriu o piesă despre urbanizarea satului, despre cum trăiești liniștit la casă și mai apare o groapă, un mall cu care trebuie să ne obișnuim.

Când eram mic urmăream o animație, The Bear That Wasn’t. Un urs care se pune să hiberneze și se trezește că e în subsolul unei fabrici și nimeni nu îl crede că e urs; îi spuneau că e un muncitor care nu s-a bărbierit cu haină de blană pe el. Am folosit ideea asta și într-un colind de acum doi ani, e un urs care spune:

Dacă ai face un show de stand-up exclusiv pentru Valea Adâncă, cu ce glumă ai deschide?

Aveam cândva o glumă fix despre grupul de Facebook al satului, despre cum inițial era foarte simpatic. Marile scandaluri erau de tipul „rog proprietarul pisicii cu patru labe și culoare tărcată să-și învețe pisica să stea doar acasă, ca să nu mai ajungă în curtea mea, că poate mie nu-mi plac pisicile”.

Iar reply-ul era „dragă vecine, dacă te referi la mine, să știi că am o pisică foarte educată, știe să numere până la cinci, știe să miaune pe note, dar încă nu reușesc să o învăț cadastru”.

Pe 24 mai, Bobi nu e în grădină, ci la Sala Unirii (Cinema Victoria) alături de Bobo, pentru concertul lor aniversar Fără Zahăr 25 de ani - Nunta de Argint.

NOU ÎN ORAȘ

Ichiro Ramen, un restaurant autentic japonez, se deschide sâmbătă în Piața Unirii.

NUMELE: În mod tradițional, în cultura japoneză, Ichiro era numele primului fiu al unei familii.

DETALII: Owneri sunt Radu Nica și soția sa Eriko Miyazaki, împreună cu asociatul lor Alexandru Ivan. „Ce vrem noi să facem este să aducem ramenul autentic japonez în România. Vrem să fim o referință în ceea ce privește o experiență japoneză.”

CONTEXT: În mod tradițional, în Japonia, ramenul este o mâncare rapidă, consistentă, consumată înainte de muncă, în pauza de prânz sau după o zi plină. Majoritatea ramen shop-urilor folosesc potențiatorul de aromă MSG, însă ownerii Ichiro evitǎ acest compromis.

„Asta presupune să folosești ingrediente mai bune, mai multe sosuri, care cresc costurile. Un ramen bun este un ramen echilibrat. Ingredientul secret este sosul tare, el face diferența, el dă aroma și savoarea unui ramen.”

MENIU: Vedeta va fi, desigur, ramenul japonez: Shoyu (cu sos de soia), Shio (sărat), Tonkotsu (de porc), Paitan (pui), Miso, Vegan.

Plus câteva side-dish-uri tradițional japoneze: orez prajit, onigiri (bilă orez), pui prăjit Karaage, edamame, platou chashu, gyoza, murături.

În ce privește băuturile, cei de la Ichiro mizează pe long drinks – Highball, whisky japonez cu apă minerală, și Lemon Sour, o băutură dintr-un distilat japonez de prune. Plus o selecție largă de sake și de whisky japonez.

DESIGN: Inspirat de localurile izakaya, spațiul este gândit atât pentru grupuri, cât și pentru cupluri sau oaspeți care vin să mănânce singuri și care pot sta ca la un bar, cu fața către bucătăria deschisă.

DACĂ MERGI: Ichiro Ramen este în Piața Unirii 7, lângă cafeneaua Fika, unde a fost înainte Trufanda.

CE SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 Festivalul Filmului European | O selecție de 7 filme europene pentru întreaga familie, comedii, drame, documentare. 17-19 aprilie, la Muzeul Vasile Pogor.

🏡 Garden Fest | Un eveniment dedicat tuturor celor care sunt pasionați de grădinărit și amenajarea spațiilor verzi. 18-19 aprilie 2026, la USV Arena.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie, la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

COMING SOON

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa. Joi, 30 aprilie, de la 20.30.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• șefa DNA Iași este noul procuror general al României

• credința se transformă în ideologie politică

• agenda evenimentelor de după Paște

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Șefa DNA Iași a fost numită procuror general al României de președintele Nicușor Dan, care a și lăudat-o pentru activitatea ei, în ciuda faptului că, în 2017, Cristina Chiriac l-a protejat pe fostul episcop de Huși, condamnat ulterior la 8 ani de închisoare pentru abuzuri sexuale.

• DNA Iași este pe ultimul loc în țară, cu doar trei rechizitorii în 2025. Niciunul dintre dosarele importante de corupție din administrația locală nu a fost finalizat.

Primăria Iași estimează un buget de peste 200 milioane euro pentru investiții în 2026. Ca în fiecare an, prognoza va fi contrazisă de execuția bugetului de la final de an. În 2025, municipalitatea a avut un grad de realizare a investițiilor de sub 60%.

Sute de șarpante și mansarde construite pe blocurile din Iași vor fi evaluate în următoarea perioadă, urmând ca cele neautorizate și considerate periculoase să fie desființate.

Primăria și Consiliul Județean se luptă pentru clădirile complexului Maternității Elena Doamna. Inițial, acestea ar fi trebuit să fie cumpărate de CJ, dar negocierile s-au blocat după ce prețul a crescut de la 2.15 la 2.7 milioane euro.

EDITORIAL

În fiecare an, în Vinerea Mare, pun aici câteva gânduri despre ce înseamnă să fii creștin. Confuzia apare pentru că folosim același nume pentru două tipuri de credință.

„Uneori mă gândesc că sunt două ortodoxii (așa cum, poate, sunt două creștinisme) — credința mistică a celor care întrezăresc cât de puțin știm (și sunt caracterizați și mânați de iubire) și credința alterată a celor care par să știe deja totul (și și-ar dori ca restul dintre noi ori să fie de acord cu ei, ori să dispară).”1

Cei „care par să știe deja totul” tind să fie proști și habotnici, tocmai pentru că sunt convinși că au dreptate.

De aceea, tradiția creștină vorbește adesea despre „cunoștința mincinoasă, care socotește că știe cele ce niciodată nu le-a știut” și care „e cea mai rea neștiință, pentru că își închipuie că e dreaptă”.

„Mai ales în biserici și în adunările religioase e plin de farisei încredințați în ei înșiși, pentru că formalismul religios (postim de două ori pe săptămână, mergem la slujbe, nu suntem ca ceilalți, n-am omorât, n-am dat foc etc.) e sursa principală care-i încurajează pe oameni să se creadă, dacă nu drepți, măcar îndreptați.”2

Când fariseii formează masa critică, credința se transformă în ideologie politică. Însă naționalismul creștin nu este un semn de renaștere spirituală, ci dimpotrivă, un simptom al declinului credinței autentice.3

Nu știu dacă mai este cale de întoarcere sau dacă am intrat deja pe o traiectorie distructivă, care nu se poate termina decât în violență, la fel ca în anii 1930. Furia populistă are o forță mimetică, dată de mii și mii de oameni, care nu sunt neapărat răi, dar se lasă purtați de valul de ură.

„Pilat nu este complet rău. El știe că omul condamnat este nevinovat și caută o cale ca să-l elibereze. Dar inima lui este împărțită. Iar în final el lasă propria poziție, propriul interes personal, să prevaleze asupra a ceea ce e drept.

Nici oamenii care strigă și cer moartea lui Iisus pe cruce nu sunt complet răi. Mulți dintre ei, în ziua Rusaliilor, se vor simți „pătrunși la inimă”, când Petru le va spune: «Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu, (...) voi L-ați luat și, pironindu-L prin mâinile celor fără de lege, L-ați omorât.»

Dar în acel moment sunt prinși în mulțime. Ei strigă pentru că restul lumii strigă și strigă același lucru ca restul lumii. În felul ăsta, dreptatea este călcată în picioare de slăbiciune, lașitate și frica de dictatul majorității. Vocea tăcută a conștiinței este acoperită de strigătele mulțimii.

Răul își trage puterea din indecizie și din preocuparea pentru părerea altor oameni.”4

Undeva pe parcurs, biserica ar fi putut stăvili acest cancer care o macină din interior, dar mulți păstori au ales loialitatea față de instituție în dauna adevărului. Oamenii văd „etica mafiotă” și tocmai de aceea biserica își pierde credibilitatea.

„Cuvintele lui Dumnezeu grăite simplu, numai prin rostire, nu se aud, neavând drept glas faptele celor ce le grăiesc.”5

„Biserica noastră, care s-a luptat în toți acești ani doar pentru propria conservare, ca și cum asta ar fi fost un obiectiv în sine, este incapabilă să aducă un cuvânt de reconciliere și răscumpărare pentru omenire și pentru lume. Așadar, cuvintele noastre sunt pe cale să își piardă forța și să înceteze, iar felul nostru de a fi creștini în ziua de azi va fi limitat la două lucruri: rugăciune și faptă dreaptă printre oameni.”6

Când se trage linie, creștinii se cunosc nu după ceea ce spun, ca fariseii, ci după ceea ce sunt.

„Felul de a fi al unui om este cea mai autentică expresie a credinței sau a necredinței lui. Viața unei persoane vorbește mai mult despre credința lui decât ceea ce gândește sau spune despre Dumnezeu.”7

Subscribe now

CE FACEM DUPĂ SĂRBĂTORI

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie, la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

Cam atât pentru săptămâna asta. De Paște, vremea se anunță răcoroasă, dar de luni încolo avem zile însorite la lași, dacă aveți chef de o tură prin pădure. Revenim săptămâna viitoare cu o nouă serie de reportaje din zona periurbană a Iașului.

Paște fericit, prieteni!

În ediția de azi:

• primarul dă vina pe subalterni pentru haosul parcărilor

• un foto-reportaj din atelierul Brucker Crafts

• prima ediție a Summitului Orașelor din România, în aprilie, la Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Răfuială între primar și viceprimar, ambii liberali. După ce viceprimarul PNL Daniel Juravle a blocat mai multe PUZ-uri în ședința de Consiliu Local, Mihai Chirica i-a tăiat acestuia o deplasare în SUA și i-a luat din atribuții.

Cum arată un parc care a costat trei milioane de euro. Grupul civic În Stradă a publicat un video cu noul parc Rosetti, care arată neîngrijit, deși nu a fost încă inaugurat oficial.

• Banii ar fi putut fi folosiți, spre exemplu, pentru piețele în aer liber din Iași, care arată jalnic, pentru că nu s-a investit nimic în ultimii 10 ani.

Miroslava a interzis sălile de jocuri de noroc pe raza comunei. Primăria și-a justificat decizia de interzicere a „păcănelelor” ca pe o măsură de protecție socială, menită să reducă dependența și efectele asociate acesteia.

Două echipe din Iași s-au calificat în finala programului de pre-accelerare Innovation Labs 2026, care va avea loc pe 25 mai la București. (P)

• COVA Technologies introduce un mouse modular dotat cu senzori, carcase, rotițe de scroll și comutatoare ce pot fi schimbate.

• FridgeBOX rezolvă problema lipsei de sincronizare dintre clienți și curieri prin introducerea unor lockere frigorifice inteligente care permit ridicarea comenzilor în orice moment.

EDITORIAL

În ședința cu scandal de marți, după ce a trântit ușa colegilor din PNL, primarul Chirica le-a tras un perdaf subalternilor care gestionează parcările din Iași:

„Eu sunt total nemulțumit de povestea asta cu parcările. Se parchează peste tot, se parchează cu nemiluita sub indicatoare de oprire interzisă, în loc să folosesc inteligent mintea (sic) și le transform în parcări cu sisteme electronice de plată.

Sunt orașe care au 10.000 de locuitori și problema asta au rezolvat-o într-o lună de zile. La noi nu se poate, pentru că există o lâncezeală. (…)

Sunt total nemulțumit de voi. Motiv pentru care toată activitatea de pe direcție trece la primar, timp de 6 luni de zile, până când îi pun pe linie de plutire. Fac armată cu voi, în calitate de șef al armatei, fac instrucție cu voi, de nu vă vedeți. (…)

Că de aia circulă toată lumea peste tot, că au unde parca. Vin moca, stau moca, pleacă tot gratis și inundă orașul. Că el vine cu mașina din Bucium să-și ia pâine, că e mai bună brutăria din Copou.”

La fel ca domnul primar, și eu simt că „mă doare mintea” vorbind din nou despre parcări, dar e nevoie să punem lucrurile în context.

• În 2022, Primăria a primit Politica de Parcare, realizată de echipa specialistului în mobilitate Tudor Măcicășan.

• Acest document — plătit de APTA și livrat către Primărie — este un set de recomandări bazat pe bune practici aplicate deja în multe orașe din România.

• Timp de trei ani, Politica de Parcare a fost ținută „la sertar”, iar în 2025 ea a fost implementată parțial, de formă.

• Mii de locuri de parcare la bordură au intrat în regim cu plată, dar nimic nu s-a schimbat efectiv, pentru că nu există partea de enforcement, de aplicare a sancțiunilor.

Primarul are dreptate — e atât de simplu să rezolvi problema parcărilor. Însă unul dintre principiile fundamentale de management spune că performanța unui manager este dată de performanța echipei lui.

După 11 ani de când conduci orașul, să dai vina pe subalterni — pe care care tot tu i-ai pus în funcții — că nu au rezolvat problema parcărilor e, de fapt, recunoașterea propriei neputințe.

Subscribe now

PERIURBAN

Departe de lumea dezlănțuită, într-o curte înconjurată doar de dealuri și pisici leneșe, Ben Brucker creează artă din piele naturală și își trăiește libertatea. Și-a construit singur atelierul de marochinărie, lipit de casa pe roți în care s-a retras atunci când a decis că nu mai vrea să fie „într-o continuă alergare”.

În timp, a adăugat spații pentru alte meșteșuguri, cursuri de pielărie, proiecte sociale sau întâlniri între creatori. Orice om care vrea să facă bine și să dea mai departe din bunătatea lui este primit cu generozitate acasă la Brucker Crafts.

În mijlocul naturii, Ben nu depinde de nimeni. Atelierul lui este complet autonom și eficient energetic și nici casa nu e conectată la vreo rețea. E ecologist din convingere și vrea să trăiască în armonie cu mediul înconjurător și cu împăcarea că face tot ce ține de el ca să lase în urmă o lume mai bună. Ben a investit timp și suflet în oaza lui de pace, în care nu a ajuns încă dezvoltarea urbană agresivă din restul zonei metropolitane.

E mulțumit în Popricani, despre care spune că-i oferă de toate, dar mai ales vecini omenoși. Cum sunt prietenii de la Ferma Apicolă Prisaca Moldova, de unde cumpără des miere și polen.

„Am fost adoptat de cea mai frumoasă și liniștită comunitate din jurul Iașilor. Aici pot să trăiesc cum îmi place și să mă administrez singur. În cadrul legilor statului, bineînțeles. Am libertate și demnitate, care e mai presus, e idealul pentru mine. Să nu fiu agățat de nimeni, să nu fac lucruri în care nu cred, să fac din viața mea artă.”

Ben nu se consideră un artist. E un om disciplinat care crede că poți să înveți să faci orice dacă acorzi suficient de mult timp, interes „și te gândești mereu cum poate să iasă mai bine, mai avansat, mai aspectuos”. Ben se pierde în muncă și poate fi absorbit cu orele de ceea ce face.

„Dacă nu trebuie să mă concentrez pe o soluție tehnică, mâinile mele lucrează instinctiv și eu ascult podcasturi sau cărți, muzică, port discuții, caut idei. Timpul are dublă valoare.”

Îl încântă să meșteșugească lucruri frumoase, dar și practice.

„În limba greacă, arta se definește ca tehnică, meșteșug. Artizanatul e o artă utilă, un meșteșug practicat cu artă. Ce fac eu e artă în sensul că e supusă admirației, dar e și utilă, pentru că folosești creațiile în viața de zi cu zi. Asta e bucuria pe care mi-o oferă lucrul cu pielea.”

Ben folosește piele de origine bovină de la o tăbăcărie din Secuime, care „lucrează curat, prietenos cu mediul”. Pentru că și în meșteșugul lui are grijă ca totul să fie utilizat responsabil, sustenabil. Evită pieile de animale rare, exotice sau care nu au o origine clară, pentru că e „în primul rând imoral, nu doar ilegal”. Pielea e recuperată din industria alimentară și tăbăcită vegetal cu esențe și taninuri rezultate de la tăieri de arbori pentru alte industrii.

Doar așa obții piele 100% naturală. „Care nu te irită, nu transpiri în ea, nu adună mirosuri. Dimpotrivă, are un miros pământiu, organic, e o bucurie olfactivă. E ușor de întreținut și te ține o viață.” Trăinicia e una dintre calitățile care l-au atras pe Ben la lucrul cu pielea, care rezistă la uzură și devine chiar mai frumoasă cu trecerea timpului.

Și clienții apreciază că e un material nobil, care poate însoți mai multe generații, dar mai ales că își pot exprima individualitatea prin produsele Brucker Crafts. Ben creează multe produse personalizate, așa cum își doresc și au nevoie clienții lui, pentru că vrea să ofere experiențe unice, care reflectă pasiunea fiecăruia și priceperea creatorului.

O bucată mare de piele este pentru un artizan ceea ce este foaia albă pentru un scriitor. O lume de posibilități și idei. „Pielea îți oferă o libertate creativă imensă. Îmi place să explorez și să confecționez orice, cu cât mai ciudat, cu atât mai bine. De altfel, mulți mă cunosc pentru că fac ce refuză alții.” Pentru un prieten a îmbrăcat în piele o pipă istorică, foarte valoroasă. „Așa ceva te provoacă mai mult decât o geantă. Mi-a ieșit din trei încercări.”

Pasiunea lui Ben rămâne pielăria pentru outdoor și aventura de la care a început totul. Teci pentru tot felul de cuțite, tocuri sau curele, huse pentru arme și articole de vânătoare, borsete și orice accesorii de care ai avea nevoie în drumeții sau la pescuit. Sunt produse născute din experiențele și experimentele personale, din dragostea lui pentru timpul petrecut în natură.

A învățat singur și crede că unul dintre avantajele produselor Brucker Crafts e că sunt testate în mediul natural, acolo unde vor fi folosite. Încă mai păstrează mereu la vedere primul produs din piele pe care l-a realizat, o teacă pentru unul dintre cuțitele lui. Ca să-și aducă aminte de începutul timid în lumea pielăriei.

ÎNCĂ CEVA

Pe lângă munca din atelier, Ben Brucker a lansat împreună cu Nicoleta Dabija o platformă digitală — ar7e.org — care adună într-un singur loc toate evenimentele culturale din Iași.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🐦‍⬛ Ziua Păsărilor în Grădina Botanică | O expoziție de fotografie ornitologică, urmată de o plimbare dedicată observării păsărilor. Vineri, de la 15.00, în Grădina Botanică.

🎛️ InMotion | O călătorie cu muzica trance într-un spațiu imersiv unde sunetul, lumina și proiecțiile te învăluie complet. Pe scenă urcă Ferry Corsten și Markus Schulz. Sâmbătă, 4 aprilie, de la 21.00, la MINA Museum.

🚴‍♀️ Duminica în familia bicicliștilor | Prima ediție a unui eveniment lunar în care bicicliștii din Iași se adună pentru a motiva autoritățile să acționeze în direcția mobilității durabile. Punct de întâlnire: Palatul Roznovanu, duminică, de la 11.11.

🇵🇰 Cardamom | Andreea Luca, de la Indus, face un mic popas la CUIB, care va deveni gazda bucătăriei pakistaneze pentru o seară. Luni, 6 aprilie, de la 18.00.

COMING SOON

🏢 Expoziție de arhitectură | Foster+Partners aduce la Palatul Culturii din Iași 30 de machete și modele 3D ale unor proiecte internaționale reprezentative. Vernisajul are loc marți, 7 aprilie.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf, într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

RECOMANDĂRI DE PAȘTE

Dacă plănuiți să comandați ceva bun de Paște, iată câteva opțiuni:

• Cuptorul Moldovencei are un pachet de 350 de lei, care include un cozonac, o pască cu smântână și una cu ciocolată.

• Crust Society au deschis comenzile de tarte și alte prăjituri pentru Paște.

• Muse a pregătit două tipuri de ciocolată de casă (care s-ar putea să vă amintească de La Folie).

Anul ăsta, eu am mers pe mâna celor de la Tryp, cu un Dolofan însiropat în vinars și un Burnt Basque Cheesecake, pe care abia aștept să le încerc.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Valea Lupului, de exemplu, nu mai e de ceva ani doar o zonă de tranzit, ci are deja propriile ritualuri urbane. Și cum ritualurile implică oameni, ne-am îndreptat către primele repere – cafenelele din zonă.

În continuare veți descoperi trei povești despre cafea – Kanara Coffee, Nuro Coffee Drive Thru și Tasy Cafe –, dar mai ales despre oamenii care le-au făcut posibile.

Subscribe now

KANARA COFFEE, rulota cu cafea de specialitate

OAMENII: Sabina și Adi, dar și prietenul lor, Silviu, „omul cu ideea” și cel care a insistat suficient de mult până chiar s-a întâmplat.

NUMELE: Kanará vine din limba bulgară și înseamnă stâncă. E folosit ca regionalism în zona Dobrogei, de unde este Adi, și înseamnă vale șerpuită de versanți stâncoși. Logoul cafenelei, realizat de tatăl lui Adi, din ceramică arsă, traduce vizual ideea: doi versanți și un drum ce duce spre soare. Unii clienți spun că văd în el, de fapt, bobul de cafea.

CE SĂ COMANZI: Un flat white sau un cappuccino, dar neapărat fresh-ul de portocale (cred că a fost cel mai gustos băut în ultimii ani). Și dacă tot ați ajuns la rulotă, puteți să savurați cafeaua într-o ceașcă din ceramică realizată manual de tatăl lui Adi.

Cum a început totul

„Am văzut oportunitatea, pentru că am locuit de mică în zona unde este cafeneaua, de pe vremea când totul era numai un câmp și două-trei case aruncate. Am văzut potențialul mare, oamenii care s-au mutat în Valea Lupului sunt tineri, oameni care caută activitate, comunicare, care își caută noi prieteni, caută o conexiune, iar o cafenea, în viziunea noastră, e acel loc care unește oamenii.” — Sabina

„Am riscat toți banii noștri, ai unor tineri de 23 de ani. Și toată munca noastră de 2-3 ani de zile. Plus un pachețel de datorii. Înainte de deschidere am simțit un fior rece în spate, pentru că nu aveam stabilitate. Era all-in, trebuia să meargă.

Ne-a fost foarte greu la început. Am intrat într-un domeniu cu totul nou și din prima zi am fost doar noi doi, singuri. La deschidere am dat cafea gratis și nu ne-am așteptat la atâția oameni. Toată ziua, de dimineață până seara, încontinuu cafele. Era totul o nebuloasă, o angoasă, cu stres. Știu că aveam emoții, îmi era cumva rușine și stăteam numai cu capul în jos, făcând cafea. Abia seara târziu am văzut în fotografiile prietenilor cât de lungă a fost coada.” — Adi

După succesul din ziua deschiderii, Adi și Sabina au decis pentru un program de funcționare destul de dur: 12 ore pe zi, 7 zile din 7, doar ei doi vreme de un an și ceva, până au reușit să angajeze colegi.

„Terminam seara foarte târziu, făceam curățenie, adormeam foarte târziu, ne trezeam foarte devreme, la cinci și jumătate eram la cafenea. Povestea faină e că noi am început businessul nu din pasiune pentru cafea, ci din pasiune pentru business, am luat-o invers. Pasiunea, dorința și scânteia pentru cafeaua de specialitate a venit în timp, când am început să o învățăm, să o gustăm, să o apreciem, să facem rețete și combinații.” — Adi

Povestesc că au avut norocul să colaboreze cu niște băieți foarte faini care prăjesc cafeaua și care i-au învățat de la zero:

„Au venit și au stat cu noi în cafenea și ne-au luat de mânuță: asta așa faci, nu ține asta așa, asta e temperatura, așa se lucrează... și cred că a fost un plus faptul că am învățat de la ei și nu am lucrat înainte în domeniu. Ne-au luat fix ca pe niște copii și ne-au învățat absolut toți pașii, de la cum se curăță espressorul, până la ce se întâmplă în spatele espressorului și în spatele unei extracții bune de cafea și cumva asta ne-a ajutat foarte mult să înțelegem de ce facem ceea ce facem.”

Comunitatea Kanara

„Kanara e un nucleu, s-a format o comunitate și o clientelă fidelă deja. În perioada în care am lucrat noi acolo, am văzut cum la început venea lumea timidă și noi încercam să facem o conversație cu ei. Au început să se împrietenească între ei, iar acum când mergem la rulotă îi vedem cum își dau întâlnire între ei dimineața la cafea.” — Sabina

„E un networking senzațional. Vârste diferite, domenii diferite, să-i vezi luni de zile doar intersectându-se la cafea și după ceva timp că se salută și că dimineața se adună șase-șapte oameni care își beau cafeaua împreună, după care pleacă fiecare la treaba lui.” — Adi

„Ce a făcut diferența este că am fost noi acolo și am avut grijă la orice detaliu. Că am fost noi și energia pe care o primeau oamenii de la noi. Tot timpul am vorbit foarte deschis și le-am spus să fie și ei deschiși cu noi și să ne spună de fiecare dată dacă ceva nu a fost în regulă.” — Sabina

„Sunt mulți factori care au condus la proiectul Kanara. Poate și experiența noastră de viață, am călătorit foarte mult, am făcut mult voluntariat, am făcut multe proiecte. Poate că suntem tineri și am venit cu un alt vibe.” — Adi

NURO COFFEE, prima cafenea drive-thru din Iași

OAMENII: Gabriela și Florin, doi tineri întreprinzători cărora le-a venit ideea deschiderii unui drive-thru datorită drumurilor pe care le făceau dis-de-dimineață din Valea Lupului către părinții aflați în Bacău și Galați și nu găseau nici o cafenea deschisă.

NUMELE: „Privit prin propria lentilă, Nuro reprezintă ceva urban, electrizant, care te pune în mișcare. Și este exact ceea ce vrem să transmitem și să imprimăm și ideea de drive-thru”.

CE SĂ COMANZI: Pentru cei care vor să savureze o cafea de specialitate sau chiar ceva mai exotic, să încerce Cascara – infuzia din coaja uscată a cireșelor de cafea. Neapărat de testat și sandvișurile – cel care a câștigat popularitate este chiar Route 28. Rețetele de sandvișuri au fost realizate custom de către chef-ul de la Harmony (din Copou).

Și dacă ați ajuns la Nuro, intrați pentru cafea, pentru o gustare, dar mai ales pentru lumina ce intră prin pereții din sticlă și schimbă complet ritmul locului. Din primăvară va fi disponibilă și zona de terasă, proiectul e work in progress.

Cum a început totul

Nuro s-a lansat pe 6 decembrie 2025, o cafenea drive-thru construită de la zero, care are și spațiu la interior. Un loc cu aer scandinav, design minimalist, luminos și cu cafea de specialitate de la Ecce Roasters.

„Prima problemă a fost că, fiind la drum național, aveam nevoie musai în proiect de o bandă de decelerare și de una de accelerare, ca să evităm accidente, pericole, să nu blocăm circulația. Pe parcurs am tot avut piedici. Până să o vedem construită a fost ca un carusel de emoții.

Noi plăteam deja chirie pe teren de un an jumătate fără să fi construit nimic, dar au fost momente când ne-am zis să renunțăm. Primeam un aviz care era valabil împreună cu un alt aviz. Cred că partea cea mai grea a fost cea de a primi undă verde de construire.” — Gabriela

Locuind de șase ani în Valea Lupului, se intersectau zilnic cu locul pe care odinioară fusese o spălătorie de mașini, de pe marginea lui DN 28. Găsiseră locul perfect, dar ce era mai greu urma să vină.

„Soțul meu este fondatorul, cu un prieten, co-fondator, împreună ne-am gândit cum să facem cafeneaua. Aveam o idee, dar nu eram siguri. Ne-am amintit că avem un prieten care e arhitect și designer, Alex Dăscălescu. L-am contactat, i-am spus cam ce vrem. Ne-a trimis randările și ne-a surprins, pur și simplu. I-am spus direct: avem 100% încredere în tine. Ne-a plăcut stilul curat, minimalist.” — Gabriela

Construcția în sine nu a durat mult, însă partea de asfaltare, de marcaje, la care s-au adăugat semnele rutiere au prelungit mult proiectul.

Pentru că nu au avut reper sau pe cineva care să îi ghideze legat de fluxul de clienți, de anticiparea unor zile mai aglomerate sau mai lejere, primele săptămâni de Nuro au fost de test.

„Prima duminică la Nuro, zi cu program scurt, am avut atâția clienți că am rămas fără lapte. Fac o paranteză, noi deschisesem cu o zi înainte și am oferit tuturor cafea gratis, dar a doua zi nu știam exact cum va fi.” — Gabriela

Comunitatea Nuro

„În weekend, o parte din comunitatea din Valea Lupului se adună la noi, pe lângă cei care se află în tranzit. Sunt mulți oameni de aici care vin des la noi: cu copiii, prietenii sau cățelul. Pentru că despre asta este vorba, cafeaua este pentru toată lumea și toată lumea e binevenită.

Ce m-a uimit de când suntem antreprenori e că ne-au vizitat mulți concurenți, dar nu i-am văzut ca și concurenți. Au venit, ne-au felicitat, au fost care au făcut fotografii și ne-au dat tag, cumva ne-au recomandat.

Tot echipamentul e cumpărat, și a costat ceva. Dar nouă ne place cafeaua de specialitate, altfel nu am fi funcționat, decât cu un espressor bun și o cafea bună. Acestea două nu sunt negociabile. În asta se vede grija față de client.

Nu este să nu meargă, că sigur o să meargă. Lucrurile au mers incredibil de repede după ce s-a dezlegat nodul cu autorizațiile. La un moment dat o să ne ocusăm pe altceva pentru că visul nostru ar fi să deschidem prăjitoria noastră. Să ne asigurăm că tot Iașul bea cafea bună.” — Gabriela

TASY CAFE, cafenea cu vechime, la parterul unui bloc

OAMENII: Tatiana și zâmbetul ei. Lucrând de la 16 ani, și cu o experiență extinsă în domeniul HoReCa, Tatiana a simțit că în Valea Lupului există o nevoie de spațiu de socializare și s-a gândit automat la o cafenea ca la acel loc de legat povești și prietenii.

NUMELE: Tasy înseamnă Tatiana, Alex, Sofia și Iarina. This is us. Our family. Our story așa cum stă scris pe o pernuță decorativă din cafenea.

CE SĂ COMANZI: Un espresso, o ciocolată caldă sau chiar un ceai aromat. Mini-croissantele, echilibrate ca dimensiune și gust. Pentru mine au funcționat precum o madlenă, gustul lor m-a transportat instant în copilărie. La fel, budinca proteică făcută in house ar fi o gustoasă variantă de mic-dejun sau gustare.

Cum a început totul

Tasy Cafe a apărut din dorința de a crea un loc pentru oameni, în comunitatea din Valea Lupului.

După un concediu de maternitate prelungit, Tatiana își dorea foarte mult să înceapă un proiect. Deși s-a gândit inițial la un spațiu dedicat mămicilor și copiilor, ea însăși mamă a două fetițe, a renunțat la idee din cauza spațiului insuficient.

„Pentru mine a fost un șoc să stau acasă atâta timp. A fost greu și simțeam nevoia să fac ceva. Toate s-au așezat pe parcurs, am văzut spațiul, am început să lucrez la interior, dar îmi doream foarte mult o cafea de specialitate și nu cunoșteam pe nimeni.

Am fost la o degustare de cafea organizată de băieții de la Fat Cat Coffee și am ales după gustul meu, Honduras și un blend de Etiopia cu Brazilia. Toate le-am învățat în timp, cu o săptămână înainte de deschidere am făcut teste.

Ce se putea întâmpla? Am luat-o așa... ok, dacă nu o să meargă, nu o să meargă. Dar trebuie să încerc. Foarte mulți ani am stat și m-am gândit să fac ceva pentru mine. Și a venit momentul. Acum fac ceea ce-mi place, cafeneaua e ca a doua mea casă.”

Comunitatea Tasy

„Aveam zile în care veneam foarte descurajată, pentru că au fost și zile grele. Când eram așa demoralizată, venea un client și îmi spunea ceva sau un altul lăsa un comentariu pe Google Maps și îmi spuneam că ceva tot fac bine.

Aveam momente în care am zis că renunț, dar fix atunci intra un client și spunea că apreciază cafeaua și munca și decorul și tot. Îmi dădea putere să merg mai departe. Asta mă motivează, clienții. De la ei vine cea mai mare susținere.

În timp, oamenii nu doar că au revenit, ci au început să se cunoască între ei. S-au legat prietenii, s-au format mici grupuri care își dau întâlniri la cafea, iar locul a devenit un punct de întâlnire pentru comunitate. După-amiaza ies cei care vor să relaxeze la o prăjitură, la o budincă proteică. Sau vin să lucreze aici, iar adolescenții vin și stau cu un cappuccino seara și își fac două-trei ore lecțiile. Felicitări, tot respectul pentru ei.

Începem de la 8.00. Vin clienții care au rutină zilnică și trec la cafea fuguța. Cunoaștem și oameni noi. Și la Tasy e cu multe zâmbete. Sunt foarte importante. La prânz, avem o mică pauză, după care revenim la același ritm.

E un client care vine de ceva timp la noi, lucrează în oraș, și vine în pauză să bea cafeaua aici. Dacă-i pe fugă, o ia la pachet, dacă nu, o savurează în liniște aici.

Tasy este combinația dintre business, familie și comunitate. Este locul în care îmi pun mai toată energia mea. Și nu este vorba doar despre cafea, ci despre oameni, despre pauza pe meriți să ți-o iei.”

În ediția de azi:

• orașul devine șantier până la vară

• povestea din spatele celui mai nou desert din Iași

• cum reducem poluarea

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Trafic congestionat în următoarele luni. Mai multe intervenții la rețeaua de gaz și la cea de apă sunt planificate în tot orașul până la finalul lunii iulie.

Încep lucrările de modernizare a Pieței Unirii. Primarul Mihai Chirica a anunțat că noile fântâni, cu jocuri de lumini și sunet, vor fi amenajate după modelul celei realizate în parcul din fața Teatrului Național.

Au fost finalizate lucrările la Casa Pătrată. Prefectura și Consiliul Județean își vor putea relua activitatea în clădire la finalul lunii aprilie.

• În perioada în care Casa Pătrată a fost în renovare, CJ Iași a plătit chirie aproximativ 360.000 de euro, deși are în proprietate o altă clădire, de aproape 10 milioane de euro, care zace goală și se degradează de la an la an.

Proiectul unui complex de blocuri în capăt Dacia este contestat de locatarii din zonă. Planul prevede construirea a 6 blocuri înalte, iar unul dintre acestea va avea 28 de etaje, la o înălțime de 115 metri.

ANTREPRENORI LOCALI (P)

Ștefana Mercori face cookies with a twist

Ultima dată când am vorbit cu Ștefana Mercori, în 2022, abia revenise din Madrid, unde studiase patiseria franțuzească modernă, și plănuia să își deschidă ceva al ei în Iași.

Ceea ce s-a și întâmplat, cu niște „elemente neprevăzute” pe parcurs. După ce a devenit mamă pentru a două oară, Ștefana a pus cofetăreala pe pauză pentru o vreme, iar apoi a revenit în arenă.

Întâi la emisiunea Chefi la cuțite — unde un desert de orez cu lapte a dus-o până în finală —, iar acum cu o locație pe care a deschis-o în Iași. Se numește Posh și este pe șoseaua Păcurari 71, vizavi de Kaufland.

Pentru început, Ștefana face un singur produs, formidabil de bine — cookies with a twist, cum le spune ea. O cutie Posh are 8 cookies și poți alege până la 4 arome:

• Mango & Tonka

• Ciocolată neagră, vișine și ulei de măsline

• Ganache de Turtă Dulce și Biscuiți Lotus

• Fistic & Zmeură

• Caramel sărat și alune de pădure caramelizate

• Ganache de Cafea și Mascarpone

Comenzile le preia online, iar ridicarea lor se face direct de la locația din Păcurari, vinerea și sâmbăta.

Pentru fiecare cutie vândută, 10 lei sunt donați către o cauză umanitară, pe care își propune să o aleagă împreună cu cei din comunitatea Posh. La deschidere, s-au strâns 13.882 pentru donații, iar Ștefana a completat până la 20.000, din care a cumpărat scaune rulante, saltele anti-escare și alte lucruri necesare pentru Centrul de Servicii Sociale Sf. Andrei.

→ Mai jos, o las pe ea să vă povestească de ce a ales să aducă în Iași un desert care nu exista până acum și de ce nu regretă decizia de a renunța la o carieră juridică pentru a face prăjituri.

„Toată lumea subestimează aceste cookies, dar dacă îți pui imaginația și creativitatea la încercare, poți să scoți dintr-un produs aparent simplu un desert excepțional. Depinde de mult de tehnica pe care o folosești, de ingrediente și de ce experiență vrei să transmiți.”

„Dacă nu ai tehnică și nu știi ce să faci cu ingredientele, degeaba sunt premium, că poți să le faci praf. Dacă știi ce faci și te pricepi, dintr-un desert foarte simplu poți să scoți ceva wow, cum sunt și aceste cookies.”

„În Iași sunt tot felul de cofetării, de la deserturile copilăriei până la patiserie modernă. Eu n-am vrut să merg pe un drum bătătorit. De asta am și ales să fac primul meniu de degustare de cookies din țară, nu doar din Iași. Avem cookies cu arome fresh, soft până la cele mai dulci, tocmai ca să te bucuri de o experiență completă.”

„Posh este un atelier de cookies și, în general, de goodies. N-am vrut să deschid cofetărie din prima. Principala mea prioritate este să păstrez un nivel al calității foarte ridicat. Și atunci am vrut să deschis acest laborator, unde lucrez la cookies de luni până joi, iar comenzile pot fi ridicate vinerea și sâmbăta.”

„Ideea a fost să existe un proces digitalizat, să știu câte comenzi pot să iau pe săptămână. Îmi este și mie mult mai simplu să îmi dau seama câte cutii trebuie să fac, astfel încât totul să fie cât mai fresh posibil.

Într-o zi îmi fac aluaturile, în altă zi îmi fac cremele, jeleurile, altă zi este doar pentru copt, iar cu o zi înainte le fac decorul, ca un puzzle în care pun toate piesele cap la cap.

Iar vinerea și sâmbăta, când oamenii vin să-și ridice comenzile, sunt zilele mele preferate, pentru că îmi dau seama că tot stresul și toată oboseala din timpul săptămânii merită cu desăvârșire.”

„La fel ca după prima sarcină, m-am înhămat la ceva greu. Când fiul meu avea 6 luni, m-am înscris la școala culinară Le Cordon Bleu pentru că am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva și pentru mine, nu doar să stau acasă între patru pereți.

După ce s-a născut fiică-mea, care acum are un an și jumătate, am vrut să mai pun o cărămidă la munca asta și să mă duc la emisiunea Chefi la cuțite, la care zic eu că am făcut frumos. Toată expunerea m-a ajutat foarte mult, pentru că una este să te cunoască 300 de oameni din Iași, iar alta e să te cunoască 3.000."

„Posh nu este decât o încununare a muncii mele de 10 ani, de când fac cofetărie. A fost un parcurs greu, lung, dar foarte frumos. Eu am terminat Dreptul la Iași și eram absolut convinsă că o să fiu procuror. Probabil că aș fi fost unul foarte bun, dar nu excepțional, așa cum aveam eu pretenția de la mine să fiu.“

Munca e muncă, at the end of the day, dar pe cuvânt că atunci când îți place foarte mult ce faci, nu simți oboseala la fel de tare. Atunci când pun capul pe pernă seara, eu pot să fiu foarte recunoscătoare pentru poziția în care sunt și sper să le transmit asta și copiilor mei.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri de la 10.00, la V7 Startup Studio.

🥃 BBQ & Whisky | O seară dedicată asocierii dintre American BBQ și trei tipuri de whisky. Vineri de la 19.00 la FOOM.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă de la 19.00, la Cinema Victoria.

✨ Digital Restart | Primul eveniment dedicat artei new media, multimedia și noilor forme de expresie vizuală îl are ca invitat pe artistul Andrei Cozlac. Sâmbătă de la 17.30, la Zbor Hub.

🍷 Degustări cu pluta | Somelierii Yvona Mardare și Alexandra Melenciuc îți vor prezenta minim 8 vinuri premium, perfecte pentru a fi asociate cu preparatele de pe masa de Paște. Sâmbătă de la 17.30 la FabLab 3.

🎸 Alexu and The Voices Inside | Formația brașoveană vine în Iași pentru lansarea unui nou single. Duminică de la 19.00 la Acaju.

🎹 Nocturnes & Roses | Un recital extraordinar susținut de pianista Andreea Stoica în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Marți, 31 martie, de la 19.00.

COMING SOON

🎛️ InMotion | O călătorie cu muzica trance într-un spațiu imersiv unde sunetul, lumina și proiecțiile te învăluie complet. Pe scenă urcă Ferry Corsten și Markus Schulz. Sâmbătă, 4 aprilie, de la 21.00 la MINA Museum.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf, într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie la Palatul Culturii.

DE CITIT

Într-un clasament al orașelor care au redus cel mai mult poluarea în ultimii 15 ani, Varșovia este pe locul 2 la nivel global, depășită doar de Beijing. Printre măsurile care au contribuit la acest succes:

1. interzicerea încălzirii pe bază de cărbune

2. interzicerea mașinilor diesel mai vechi de 18 ani și 27 de ani, pe benzină

3. extinderea rețelei de piste de biciclete de la 275 km în 2010 la 810 km în 2025

4. extinderea liniilor de tramvai și a rețelei de metrou

5. creșterea numărului de autobuze hibrid/electrice până la 40% din flota de transport public

Într-un interviu pentru RFI, directorul executiv al organizației care a făcut studiul spune:

„Oamenii cred că îmbunătățirea calității aerului durează decenii. Dar acest studiu arată că schimbarea se poate face relativ repede. Acest lucru este cu atât mai adevărat acolo unde există voință politică. Dar necesită, de asemenea, uneltele corecte, date credibile și oameni potriviți care să pună măsurile în aplicare.”

Avem așa ceva în Iași, cel mai poluat oraș din România și unul din cele mai poluate din UE?

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Când mi-a spus că revine în Iași, alături de soțul său, David, și de fiul lor, m-am bucurat, dar am avut și emoții. Știam că își va dori să construiască și să contribuie, dar eram curioasă cum își va netezi integrarea într-un Iași complicat. Și cum vom croșeta relația noastră, pe care ultimii 10+ ani am trăit-o mai mult la distanță și în contexte semnificativ diferite.

Odată cu acest interviu, am conștientizat că integrarea este un proces cu dublu-sens și că necesită recalibrarea așteptărilor, răbdare și curiozitate de ambele părți. Și, mai ales, de timp.

Subscribe now

Unde ai trăit în ultimii 15 ani și ce te-a motivat să revii acasă?

Am locuit peste tot în lume: Iași, Santiago de Chile, San Francisco, Bruxelles, Londra, Berlin, mai multe țări în sud-estul Asiei, Adelaide, Amsterdam.

La început eram doar noi doi și un rucsac. Începând cu Amsterdam am devenit 1 + 1 = 3. Am revenit acasă pentru familie. Caesar, copilul nostru de aproape 6 ani, este norocos să aibă rude în Europa și Australia.

Îmi doresc ca timpul pe care îl petrecem aici să fie strâns legat de identitatea lui de român. Bunicii au o șansă reală de a se conecta și de a contribui în mod direct în viața lui, dar și a noastră, iar Caesar poate să își formeze o conexiune cu țara, cu oamenii ei și, în principal, cu bunicii lui.

Care e relația ta cu Iașul și ce s-a schimbat în perioada asta?

O relație complicată, plină de iubire, dar și de așteptări. Ce este ciudat e că atunci când ai așteptări înseamnă că îți pasă. Nu există dezamăgiri acolo unde nu sunt așteptări, nu-i așa?

Relația mea cu Iașul este ca un fel de oglindă a propriei mele deveniri. Acum 14 ani, construiam în Iași comunitatea de creativi și puneam bazele primelor programe de startup bootcamps din România. Era penurie de inițiative similare, așa că totul se simțea mai încet și greoi decât în ecosisteme dezvoltate.

Asta m-a făcut să-mi doresc să plec, să experimentez cum este să construiești în orașe ca San Francisco, Londra, Berlin, Amsterdam. Când am simțit că am acumulat cunoștințe și expertiză, am dat înapoi.

În 2026, se simte că, deși nu avem o comunitate dezvoltată de startupuri, sunt mai mulți actori-builderi care joacă un rol extrem de important. Menționez doar pe cei pe care îi cunosc la nivel personal și profesional:

• RubikHub (la cârma lui Vlad Gliga) este o alternativă pentru antreprenorii de startupuri din țară și din afara ei;

• Oana Filip, cel mai bun om de strategie de comunitate de business din România;

• Fab Lab (și Dan Zaharia) în multiple locații care oferă comunităților tech (și nu numai) un spațiu de joacă;

• Florin Cardasim care face Codecamp de 18 ani.

Cum e să te întorci după așa de mult timp și într-un context foarte diferit, personal și profesional deopotrivă? Dar pentru soțul tău, care e australian?

Adriana: Dificil. Iubesc Amsterdamul. Are tot ce vrei:

1. oameni care zâmbesc,

2. multiculturalism,

3. cel mai mare porcentaj de vorbitori de limbă engleză din Europa (96%),

4. aer curat,

5. infrastructură rutieră și de biciclete,

6. o frumusețe greu de egalat și, poate cel mai important, o cultură cu care rezonez profund, deloc paternalistă sau intervenționalistă.

Poate cel mai important pentru familia mea, din rol de vorbitori de engleză, este partea de monocultură. Avem universitățile care atrag studenți internaționali, însă mult prea puțin.

David este născut în Australia și până acum a trăit doar în țări dezvoltate, în care administrația publică este digitalizată și există un grad minim de profesionalism de la care oamenii nu se abat.

Cel mai bun sfat de când am revenit în România l-a primit de la o persoană dintr-o instituție financiară: „Reset your expectations here and you’ll be fine.” Să-ți deschizi un SRL, să înțelegi diferențele legate de ce înseamnă să fii plătitor de TVA intra-comunitar și extra-comunitar, toate astea te pot aduce la disperare în România.

David: Sincer, la început a fost destul de dificil. Este prima țară în care am avut un „șoc cultural”, ceea ce spune multe, având în vedere că am locuit și am călătorit în culturi foarte diferite.

Mare parte din acest șoc vine din ceea ce aș numi „gândire defensivă”. Multe lucruri pe care le consider rezonabile au primit răspunsuri de tipul „de ce ai vrea să faci asta?”, „nu e vina mea” sau pur și simplu „nu se poate”.

De la colaborarea cu dezvoltatorii, când ne-am construit casa, la completarea documentelor pentru autoritățile de imigrare și până la înființarea firmelor. Pare că oamenii sunt nervoși și temători să admită că nu știu ceva, că au făcut o greșeală sau că nu au mai încercat înainte, așa că preferă alegerile sigure.

Există și aspecte pozitive. Grupuri de oameni extraordinari, deschiși la minte și pozitivi. Au fost destul de ușor de descoperit pentru că ies ușor în evidență.

Îmi place faptul că sunt dornici să muncească și să se autodepășească. Am întâlnit foarte mulți români care au un job full-time plus un proiect secundar sau o altă afacere pe care o dezvoltă. Asta arată ambiție și reziliență. Mulți oameni au fost foarte primitori și au făcut tot posibilul să ne asigure o integrare cât mai ușoară în România.

Ce te-a motivat să faci acest pas și cum ai regăsit orașul după 6 luni de la relocare?

Adriana: Când am plecat, locuiam la bloc, într-o zonă apropiată de Universitatea Al. I. Cuza. Iașul era simțit „la pas”. Acum, am decis să locuim la casă, aproape de părinții mei, în Galata. Experiența este 100% diferită. Nu mă pot plânge de aer pentru că este curat pe deal.

David: Există un număr neobișnuit de mare de cafenele de specialitate în Iași. Este și un loc foarte cultural, cu multă istorie, frumusețe religioasă și peisaje interesante.

Pe de altă parte, planificarea urbană are multe de îmbunătățit și chiar reflectă cultura actuală: în expansiune rapidă, cu multă pasiune, în toate direcțiile. Eu văd acest lucru ca pe ceva pozitiv pentru că arată că orașul crește și își atinge limitele și devine pregătit pentru următoarea etapă de dezvoltare.

Ce lucruri bune crezi că luăm de-a gata și unde crezi că avem multă treabă de făcut?

Luăm de-a gata micile interacțiuni frumoase, cu oameni blânzi care, deși lucrează multe ore într-o zi, încă mai pot să-ți zâmbească. Luăm de-a gata soarele. Deși e frig în sezonul rece, soarele este pe cer în proporție de 90% pe parcursul anului și asta face diferența.

Mai avem de lucrat la planul urbanistic al Iașului, la calitatea serviciilor publice — nici nu mai știu de câte ori ni s-a oprit apa de la ApaVital în ultimele 5 luni — și la atitudinea noastră în trafic.

Costul vieții în România este destul de scăzut, așa că dacă ai o perspectivă globală, poți trăi o viață „bogată” aici. Există atât de multă istorie și o cultură profundă care sunt adesea considerate de la sine înțelese. De asemenea, sunt mulți tineri educați, ceea ce influențează pozitiv tot ceea ce ține de oraș – spațiile, comerțul, comunitatea.

Ce crezi că noi nu mai vedem? Care sunt câteva blindspots pe care le-ai remarcat?

Adriana: Blândețea și supunerea noastră nu sunt bune. Nu zic că nu ne-au ajutat în trecut, însă acum este timpul să activăm un pic simțul civic. Să vociferăm când există ceva de spus. Să nu ne mai ascundem în „sunt rușinos, nu vreau să supăr”, să criticăm în secret și nu pe față.

David: Cred că majoritatea românilor din țară este cinică, iar atitudinea a fost normalizată, devenind parte din identitatea lor. Am întâlnit români în afara țării și sunt semnificativ mai pozitivi. Oare de ce? Cred că are de-a face cu trecutul comunist, când lumea evita să iasă în evidență, și cu neîncredere în autorități.

Totuși, îmi dau seama că mulți cu care intru eu în contact au moștenit mentalitatea de la părinți. Pentru ei avea sens să nu atragă atenția, să nu aibă încredere în vecini și să fie suspicioși. Dar realitatea actuală e alta, așa că aș spune că ar fi cazul să facă un update legat de ceea ce e normal și posibil. De ce îți este frică să atragi atenția asupra ta? De ce crezi că ceva nu e posibil? Ai încercat?

Locuiți în periurban, unde ați achiziționat o casă de la dezvoltator. Cum a fost procesul și cum resimți traficul, calitatea aerului, lipsa spațiilor verzi?

În cazul nostru, procesul a fost unul fără complicații, dar cu întârzieri (nu din cauza dezvoltatorului, ci alte motive). Pe de altă parte, traficul și planificarea urbană sunt îngrozitoare. Lucrurile par să se îmbunătățească, mai ales în zona Miroslava, însă sunt probleme destul de complexe și nu pot fi rezolvate rapid. Până la urmă, România este încă o țară în curs de dezvoltare, cu un PIB scăzut, așa că nu poți avea aceleași așteptări ca în Europa de Vest.

Cum vă petreceți timpul liber, ce alegeți să faceți, pe unde vă plimbați?

Încă descoperim orașul. Am început să avem un program de alergat săptămânal la stadion și unul de explorat în weekend. Băiețelul nostru este încă la grădiniță, așa că locațiile la Ultranostim, Zora, le vizităm când avem ocazia. Sincer, mergem și la Piatra Neamț destul de des ca să ne vedem cu prietenii de acolo.

Ce îți dă combustibil ca să îți petreci următorii 5-7 ani în oraș (cât ți-ai propus) și cum te gândești să contribui?

Ne-am relocat cu o intenție clară: ca fiul nostru să crească cunoscând limba și cultura. În timp ce suntem aici, ne propunem să ne lăsăm amprenta în domeniile în care putem avea un impact real. Inițial, ne vom concentra pe startup-uri și tehnologie.

Am început o comunitate numită Frontiers: Iași, unde ne dorim să fim înconjurați de alți builderi care experimentează cu tehnologii de frontieră. Prima noastră întâlnire va avea loc pe 25 martie și plănuim să ne vedem lunar.

Intenționăm să fim mai activi în rândul fondatorilor ca să-i ajutăm, să investim în ei și să încurajăm crearea unui număr mai mare de business-uri. Am realizat destul de repede că trebuie să ne construim comunitatea noastră pentru că nu am găsit una care să ne reprezinte. Dacă ești în tech sau ești (wanna be) founder, vino în comunitatea noastră și hai să vedem ce putem construi împreună.

În ediția de azi:

• mai mult timp de staționare la Aeroport

• Costel Leonte din satul Probota cultivă și livrează legume în Iași

• filme italiene în weekend la Ateneu

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Noi reguli de parcare la Aeroport. Timpul gratuit de staționare crește de la 7 la 10 minute, iar tariful aplicat după depășirea acestui interval a fost redus de la 10 lei la 5 lei/minut.

• Aeroportul va avea și un turn de control cu 8 niveluri, care va oferi vizibilitate perimetrală de 360 de grade.

Primul șantier deschis pe A8 a fost abandonat, după ce ritmul lent al lucrărilor a dus la pierderea finanțării PNRR.

• Contractul de execuție a fost semnat în septembrie 2023 cu grupul de firme UMB, dar lucrările au început efectiv în februarie 2025.

• Lucrările ar trebui finalizate în 2026, dar, după cum lesne se poate constata din clipul de mai jos, acest lucru nu este posibil.

Parcul C.A. Rosetti a fost deschis, după ani de promisiuni și costuri care au crescut de aproape trei ori.

• Noul loc de agrement are gazon, locuri de joacă pentru copii și bănci smart încărcare și WiFi.

PRODUCĂTORI LOCALI (P)

Roadele grădinii de la Probota

S-au întors din Italia acum opt ani și s-au apucat de legumicultură pe terenul casei părintești din Probota.

Cât au locuit în străinătate, Costel Leonte și soția sa, Ana Maria, au făcut cunoștință cu dieta vegană și au început să se intereseze despre alimentația sănătoasă — vizitau ferme locale sau cumpărau coșuri cu legume de la mici producători.

Prima încercare

Când au decis să revină în România, au mizat pe ideea de a produce hrană sănătoasă la ei acasă. Costel și Ana Maria au cumpărat un solar, l-au montat împreună, iar în acel an au cultivat roșii și castraveți — legume pe care le-au vândut imediat ce au postat pe un grup de Facebook dedicat produselor locale din Iași.

După ce au epuizat spațiul din curtea părintească, Costel a preluat o grădină a unui vecin care e plecat în străinătate.

Acum, în cele șase solarii ale fermei Grădinița cu legume lucrează cei doi soți, alături de patru ajutoare — Adrian, care îi ajută în solarii, Alex, angajat recent ca livrator, tanti Ana și mama lui Costel.

Dincolo de roșii și castraveți

Adoptând el însuși o dietă bazată pe plante, Costel a vrut să diversifice oferta de legume. De la roșii și castraveți, după o cercetare îndelungată, a semănat și salate asiatice precum bok choy, komatsuna sau mizuna, kale, mangold, pătrunjel, rucola și spanac.

Punguțele pe care le vinde au salate de dimensiuni mici (baby), proaspăt culese, spălate și uscate. Se concentrează pe cantități pe care să le poată gestiona și pe calitatea acestora.

„Nu putem să punem multe, că le scăpăm de sub control și atrag dăunători foarte rapid, dar tot ce producem reușim să vindem.”

Pe lângă solarii, Costel are și o cameră dedicată microplantelor. „Mai ales acum, în perioada rece, când nu avem hrană nutritivă, acestea sunt o sursă excelentă — broccoli, floarea-soarelui, mazăre, ridiche și iarbă de suc.”

Următorul nivel

Cu timpul, Costel și-a dat seama că ar fi mai eficient să colaboreze cu alți producători din zonă și să le livreze produsele la oraș.

Începând de săptămâna asta, ferma de legume din Probota a fost integrată într-o platformă nouă — Roadele grădinii —, care aduce împreună mai mulți producători locali din zonă.

„Sunt mulți gospodari în zonă care au produse de calitate, dar nu au ajuns cu ele în oraș ca să poată obține un preț corect și să trăiască din asta.”

Pe lângă salate și microplante, vinde acum și mere, cartofi, fasole, pâine, făinuri, miere și vin de la alți producători locali — fiindcă, spune Costel, nu poți păstra calitatea făcând de toate.

Încarcă dimineața, merg la moara din sat și iau și de acolo produse. Pleacă apoi spre oraș, mai fac câte un popas la cei câțiva clienți de prin satele prin care trec, însă majoritatea sunt la Iași.

„Trebuie să fii sincer cu tine, când vezi că ceva nu merge, nu mai adaugi un produs. Mai degrabă renunți la cele pe care nu știi să le faci bine. S-ar putea să ai mai mult succes, asta am observat eu.”

Roadele grădinii livrează în fiecare cartier din Iași și din împrejurimi zilnic, de marți până sâmbătă.

Descoperă produsele

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🍷 BBQ & Wine Pairing | Smoker, carne suculentă, crustă perfectă, colagen inside, sosuri intense și vinuri românești care știu să țină pasul cu ele absolut perfect. Vineri, de la 19.00, la FOOM. 130 lei/persoană.

🗣️ Socializare Autentică | Un loc unde poți avea conversații care chiar merită timpul tău. Vineri, de la 18.00 la 21.00, la Legend Pub.

🎸 Adam’s Nest | Două concerte electro-acustice la cafeneaua Negru Zi. Vineri, de la 19.00, și sâmbătă, de la 10.00.

🇮🇹 Visuali Italiane | Festivalul aduce în fața publicului patru filme italiene contemporane, prezentate în premieră națională. Sâmbătă și duminică, la Cinema Ateneu.

🧠 Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🤝 Business Days | O conferință de business pentru liderii care caută claritate, soluții și direcție într-un context economic în continuă schimbare.

💻 Digital Innovation Zone 4.0 | A patra ediție DIZ explorează modul în care Inteligența Artificială poate fi aplicată responsabil, util și, mai ales, cu accent pe componenta umană.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri, 27 martie, de la 10.00, la V7 Startup Studio.

COMING SOON

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

✨ Digital Restart | Primul eveniment dedicat artei new media, multimedia și noilor forme de expresie vizuală îl are ca invitat pe artistul Andrei Cozlac. Pe 28 martie, de la 17.30, la Zbor Hub.

🎹 Nocturnes & Roses | Un recital extraordinar susținut de pianista Andreea Stoica în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Marți, 31 martie, de la 19.00.

CITATUL SĂPTĂMÂNII

Ana Blandiana a primit săptămâna asta titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași:

„Problema este că democraţia fără statul de drept nu foloseşte la nimic. Democraţia care nu a reuşit să introducă şi să instaureze un stat de drept puternic, cu legi puternice, care să funcţioneze, este o societate în care doar numărul celor ce votează contează şi, în ultimă instanţă, este un vot în care nu inteligenţa decide. Deci, problema este statul de drept.”

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• noul lider PSD Iași este dezvoltator imobiliar

• 7 cafenele de unde poți lucra în afara orașului

• concerte de jazz și blues în weekend

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Patronul unei firme de proiectare a făcut avere prin contracte din bani publici cu primării de țară, prin achiziție directă, pentru proiectare de drumuri comunale.

• Potrivit unei anchete ReporterIS, Dragoș Ciopate a cumpărat zeci de apartamente, în valoare de milioane de euro, la Green Park

Florin Boca este noul președinte al organizației municipale PSD Iași. Boca este dezvoltator imobiliar, fost consilier local, apropiat de Mihai Chirica.

O firmă din Iași va lansa primul tren privat pe ruta Suceava – București la finalul lunii martie. Plecarea din Suceava va fi la ora 7:00 cu sosire în Capitală la 12:39. Compania aparține lui Dumitru Anchidin, fost șef CFR Marfă Iași.

DE CITIT

După ce am publicat interviul cu Adrian Covăsnianu despre Masterplanul Metropolitan, am citit un alt interviu excelent, cu secretarul general al Asociației Internaționale pentru Transport Public.

Iată trei idei cu care am rămas:

1. Ceea ce îi convinge pe șoferi să renunțe la mașină nu sunt tarifele reduse, ci acoperirea și frecvența rutelor de transport public.

2. Dacă au o stație de transport public la 10 minute de casă, iar calitatea serviciilor este ridicată, majoritatea oamenilor (nu doar studenții sau cei care nu au de ales) vor folosi transportul public.

3. Dacă întâi construiești locuințe și abia apoi te gândești la mobilitate, e prea târziu. Ideal este ca muncitorii care construiesc ansamblurile imobiliare să poată ajunge la muncă cu transportul public, cum s-a întâmplat în Copenhaga.

Pe aceeași linie, un editorialist Financial Times stabilit la Paris explică cum a reușit capitala Franței să reducă dependența de mașini ($), ceea ce a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții.

Numărul de accidente, zgomotul și poluarea s-au redus, iar copiii se joacă pe străzile pietonale din preajma școlilor, după ce termină orele.

Pentru a elibera orașul de mașini — doar 28% dintre locuitori sunt proprietari de mașină —, Parisul a investit în transport public world-class, benzi unice și piste de biciclete.

Dar Parisul în sine are doar două milioane de locuitori, în timp ce alți cinci milioane locuiesc în zona metropolitană. Și ei au nevoie de alternative ca să renunțe la mașini, așa că administrația locală are în plan să deschidă 68 de stații de metrou suburbane până în 2031.

Așa cum observă autorul, nu e niciun motiv ca orașele să fie spații de depozitare pentru cutii de metal.

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Primăria a demontat săptămâna asta terasele de pe bulevardul Ștefan cel Mare. „Probabil cel mai bun lucru care i s-a întâmplat Centrului Istoric al Iașului în ultimii ani”, spune Mihai Bulai, pe bună dreptate.

Dar dacă terasele împiedicau punerea în valoare a monumentelor istorice, cum rămâne cu bazarul de pe bd. Ștefan?

Grupurile locale de Facebook au devenit o supapă pentru frustrarea oamenilor obișnuiți, pentru că cei de la care te-ai fi așteptat să apere spațiul public — activiști civici, intelectuali, antreprenori — evită să vorbească despre lucrurile astea, care sunt o rușine pentru așa-zisul „oraș regal, capitala istorică, culturală și a creativității”.

De altfel, întregul oraș este parazitat de tot felul de tonete. Săptămâna asta, în dreptul UAIC, nu aveai loc să mergi pe trotuar din cauza tarabelor. Lucruri cu care ne-am resemnat, dar nu sunt normale.

În orașele civilizate, există regulamente clare pentru ocuparea spațiilor publice. În Iași, atribuirea spațiilor pentru comerțul stradal se face arbitrar și netransparent, după bunul plac al funcționarilor din primărie.

Ne-am obișnuit să trăim în minciună, dar adevărul poate să câștige, dacă își găsește suficienți prieteni, vorba istoricului Timothy Snyder.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🤝 Târgul de cariere | Un nou sezon plin de oportunități, conexiuni valoroase și perspective reale de carieră. 13-14 martie, la Palas Mall.

🍷 Degustări cu pluta | O degustare specială pentru cei care apreciază vinul bun și poveștile spuse cu pasiune. O selecție de vinuri expresive și echilibrate de la Domeniile Caraman, Murfatlar.

🎷 Concert live de jazz | O întâlnire excepțională cu muzicieni de elită ai noului val german de jazz. Sâmbătă, 14 martie, de la 19.00, în Aula BCU.

🎙️ Concert Canaf | Despre Canaf se poate spune că este un cântăreţ autohton de blues, considerat the first gypsy blues singer din Europa de Est. Sâmbătă, 14 martie, de la 20.00, la Rocknrolla.

👗 IaȘi Cufărul cu Haine | Cel mai mare târg de resale din Românai revine cu o nouă ediție. Duminică, 15 martie, de la 12.00 la 17.00 la Cafeneaua Piața Unirii.

🎥 Succes de public | Calupul de documentare marca #SDP aterizează la Negru Zi marți, 17 martie, de la 19.00.

🍷 Ritualuri — Toscana | În 3 ore, vei descoperi ritualurile autentice ale mesei toscane: de ce Bistecca se smulge de pe os, de ce Pecorino se rupe (nu se taie), de ce pâinea veche este mai prețioasă decât cea proaspătă. Joi, 19 martie, de la 19.00 la RIT.Tabieturi Urbane.

🌱 Dar și troc de plante | Fie că ești la primii pași în îngrijirea plantelor, pasionat/ă de botanică, ai transformat casa într-o junglă urbană sau doar vrei să aduci puțin verde în viața ta, vino la CUIB joi, 19 martie, de la 18.00.

COMING SOON

🎤 Adam’s Nest | Un concert electro-acustic, vineri, pe 20 martie, de la 20.00 la Negru Zi.

🧠 Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri, 27 martie, de la 10.00 la V7 Startup Studio.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

ÎNCĂ CEVA

Că zona periurbană a Iașului s-a dezvoltat în ritm accelerat în ultimii ani nu mai e un secret pentru nimeni. Ba mai mult, pandemia ne-a arătat că angajații pot fi eficienți și de la biroul de acasă.

Mulți dintre cei care s-au mutat în satele de lângă Iași lucrează remote sau în regim hibrid. Pentru aceștia, o cafenea cu prize accesibile și WiFi (sau semnal bun pentru hotspot) nu e un moft.

Prietenii au selectat câteva cafenele laptop-friendly din afara orașului în care poți merge dacă vrei să-ți muți biroul câteva ore.

• Tasy Cafe (Valea Lupului) — La parterul blocului în zona Residence 3, un espresso costă 7 lei, iar un flat white e 12 lei.

• Check-in Caffe ( Valea Adâncă) — În complexul Ideal Residence, au prăjituri furnizate de Bondo Bakery, un producător local din zona „5 Drumuri”. Pentru un espresso vei scoate 8 lei din buzunar și 16 lei pentru un flat white.

• DaDo Café (Lunca Cetățuii) — La intrarea în Complexul Rezidențial Astoria, lângă cafenea se află și un parc de joacă pentru copii și Food Fabrika.

• Rewind Cafe (Miroslava) — La intrarea în Family Market Miroslava, unde era Teo’s Cafe. Un espresso este 9 lei, o matcha latte costă 20 de lei.

• Vibe Coffee (Dancu) — se află în parcul din zona centrală a satului Dancu.

• Marisof Cafe (Vișan) — O cafenea deschisă recent. Aici un espresso este 8 lei, iar un ceai este 10 lei.

• Bløkhus (Vișan) — Deschisă în vara anului 2025, în complexul Freya, având ca inspirație o plajă din Danemarca. Un espresso dublu este 13 lei și o infuzie de plante sau de fructe este 18 lei.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

A doua ședință de redacție la Harmony Cafe, împreună cu o parte din colegii care mă ajută să documentez viața în zona periurbană a Iașului.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Este primul instrument de planificare teritorială de acest fel inițiat vreodată de Primăria Iași. Orașe ca Oradea sau Cluj au masterplanuri de acum 10 sau chiar 15 ani.

Propunerile sunt în faza de consultare-dezbatere și nu au încă un calendar clar de implementare. Însă ne aduc mai aproape de Iașul viitorului, care va avea o dezvoltare metropolitană echilibrată și sustenabilă.

Adrian Covăsnianu, expert în mobilitate urbană și unul dintre consultanții care coordonează programul de asistență tehnică pentru Masterplan, ne-a explicat de ce avem nevoie de o viziune de ansamblu a transportului, la nivel metropolitan-regional, și de ce a durat atât de mult să înțelegem asta.

Subscribe now

Orașul era deja vulnerabil

Presiunea pe infrastructura Iașului a crescut pe fondul extinderii imobiliare haotice din periurban, însă orașul era deja vulnerabil. Iașul e un oraș neplanificat sau neterminat, are niște probleme de accesibilitate nefinalizate care au cam scăpat de sub control.

Rețeaua de străzi este incompletă, gândită pentru un anumit flux de mașini. E proiectată la nivelul anilor 70-80, cu mici intervenții de-a lungul timpului, dar care nu ajung până la problema de fond.

De exemplu, zona de sud s-a dezvoltat mai mult decât permitea infrastructura existentă și cel puțin spre Podu Roș, are o disfuncție majoră, e o singură arteră pe care toată lumea o accesează zilnic.

Despre periurbanul orientat spre profit imediat

Deteriorarea s-a produs în timp, nu a apărut peste noapte. Din 2008-2009 e accelerată de boom-ul imobiliar din periurban. Aici s-a făcut profit pe parcelă, fără un plan clar pentru mobilitate.

Valea Lupului e exemplul cel mai concret de dezvoltare fragmentată, dar în aproape toată zona de periurban avem străzi cu o bandă pe sens, fără legături sau căi de acces, fără trotuare.

Unele lucruri nu se mai pot schimba la nivel de infrastructură. Se mai poate descuraja deplasarea din zona metropolitană spre oraș cu dotări publice, creșe și școli, pentru că anul școlar amplifică masiv fluxurile. Nimeni nu vrea să stea o oră și jumătate în trafic pe Bucium, dar oamenii sunt nevoiți să facă asta pentru că nu au dotările elementare în zonă.

Cum am ajuns să ne sufocăm în trafic

Locuitorii au încercat să se auto-gospodărească și cel mai facil a fost să apeleze la mașini. Transportul public metropolitan există de doar doi-trei ani și e într-un stadiu embrionar, nu-ți oferă predictibilitate, nu e prioritizat. Multe zone metropolitane, deși sunt în plină expansiune, nu au deloc acces la transport public.

Cu mașina poți gestiona măcar timpul de plecare chiar dacă, din păcate, nu știi când ajungi. Iar oamenii s-au obișnuit în acest ritm. Imobilitatea nu e apanajul cuiva, traficul suntem noi.

În Iași există și abordarea „să nu supărăm șoferii”, pe care o înțeleg până la un punct. Dar nu e OK să favorizăm excesiv pe unii, trebuie să organizăm spațiul public astfel încât să fie condiții echitabile pentru toată lumea.

Și eu stau într-o zonă metropolitană și folosesc mașina, dar încerc să nu fiu dependent de ea. Merg pe jos, cu autobuzul, colaborez cu vecinii ca să partajăm mașina și să ne ajutăm, să fim mai eficienți. Am promovat transportul public și am solicitat suplimentarea curselor, iar acum avem una în plus. Și noi trebuie să ne responsabilizăm. Să aderăm la ideea asta că toate opțiunile pot fi un mod de transport, nu doar alternative.

Nu știm nici tipologia deplasării la nivelul întregii aglomerări urbane. Știm doar o statistică generală care spune că avem un milion de treceri pe șoseaua Nicolina, aproximativ 860.000 pe Bucium, iar zona Păcurari e pe locul al treilea. Cu date și analize încadrate într-un demers mai mare poți stabili o strategie, niște etape.

De ce suntem departe de orașele din vestul țării

Dezvoltare haotică vedem peste tot, nu e ceva unic. Și în Cluj și în Oradea. Doar că ei, la primele blocaje în trafic, și-au dat seama că trebuie să ia decizii din timp ca să preîntâmpine agravarea problemelor. Pentru că sunt și acolo probleme, dar ei au avut și viziune și interes de a găsi soluții, atât decidenții, cât și societatea. Au o abordare mai deschisă spre nou, spre durabilitate. Putem spune că avantajul nostru acum e că îi putem lua exemplu.

Peste Carpați există orașe care colaborează, există o armonizare a viziunilor pentru că ei au înțeles că trebuie să te unești ca să fii mai puternic. Trec peste orgoliile locale care, la noi uneori prevalează peste ceea ce trebuie să faci spre binele tuturor. Și comunică mai mult, ceea ce vrem și noi să facem, de aceea considerăm foarte utile consultările în care facem schimb de opinii și expertiză.

Despre lipsa inițiativei locale

Când eram consilier în Ministerul Transporturilor în 2020, l-am întrebat pe ministrul de atunci de ce avansează mai bine proiectele din vestul țării. Și mi-a spus că discută cu primarul din Cluj aproape zilnic, dar din zona Moldovei nu sună nimeni nici măcar o dată pe lună.

Noi avem autorități cu rol decizional mai conservatoare. Dacă apare o mică piedică, auzim destul de ușor „nu se poate”. Până acum am apelat la ingineria clasică de trafic. Avem o bandă și ne-am blocat așa că mai facem o bandă, zece, până la infinit? E o paradigmă greșită, au testat-o deja alții și au renunțat pentru că nu e o soluție pe termen lung.

Însă văd o schimbare de atitudine în ultimii doi-trei ani, mai multă inițiativă, mai multă comunicare reală. Și e meritul societății civile și al asociațiilor civice, APTA, Civica, Moldova vrea autostradă (MVA), în care sunt membru fondator.

Pentru MVA cel mai important a fost să trecem pe agenda națională necesitatea construirii autostrăzii A8. După ce am dus mesajul sus și am menținut presiunea, am obligat indirect autoritățile locale să păstreze ritmul, să se implice mai mult decât făceam noi.

Autoritățile care nu au fost chiar de bună credință, au ignorat realitățile teritoriale și au creat disfuncții își dau seama acum de impact. Pentru că se răsfrânge politic asupra lor și acceptă că nu mai pot fugi de răspundere.

Cum ne ajută concret Masterplanul

Masterplanul e bazat pe acea viziune amplă și coerentă care a lipsit până acum. Care creionează lucrurile mai departe, în spiritul gândirii durabile, până în 2030-2040-2050.

Vrem să fie o carte de vizită a zonei metropolitane și un start pentru investiții de substanță, un instrument de negociere. Poate fi un liant între unitățile administrative din jur, deja a mai ameliorat tensiunile între autorități și le-a adus la aceeași masă a dialogului.

Prioritățile sunt cele pe partea de infrastructură rutieră, proiectul 0, flagship, al masterplanului este autostrada A8. Ne va corela cu infrastructura majoră și e conectarea strategică cu structura rutieră de inele și radiale pe care o propunem. Rețeaua de patru inele va gestiona toate fluxurile de trafic, urban, periurban și regional. Așa obții conexiuni transversale ca să nu mai forțezi tot traficul prin centru.

La fel de urgentă e extinderea cu trasee noi și consolidarea transportului public metropolitane cu mai multe frecvențe orare. Dacă mobilitatea în periurban e mai previzibilă și mai funcțională, transportul public va deveni mai atractiv.

Trenul metropolitan pare un proiect desuet sau irealizabil, dar noi îl vedem ca o coloană vertebrală a mobilității. Din 2021 s-au făcut niște pași, tot în urma presiunilor și putem începe cu valorificarea infrastructurii existente, iar în etapa a doua, de perspectivă, există și varianta în care putem extinde acest tren metropolitan și spre aeroport.

Explorăm și idei care par ușor utopice acum, dar din nou, gândim pe termen lung. De exemplu, extinderea unei linii dedicate de tramvai spre Bucium, care apare în planul de mobilitate urbană, dar nu e un proiect fezabil acum. Însă, repet, gândim pe termen lung.

Și bun-venit noilor abonați care ni s-au alăturat în urma ghidului cu 10 drumeții în apropiere de Iași.

În ediția de azi:

• Primăria vrea să preia Palatul Culturii

• asociațiile pro-autostradă au opinii diferite despre monorail

• profesorul debutant din mediul rural predă la liceul din Lunca Cetățuii

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Primăria Iași vrea să preia Palatul Culturii și întregul Complex Muzeal Naţional Moldova, aflat acum în administrarea Ministerului Culturii, potrivit TVR Iași.

• Salariații au făcut o petiție către Minister și Parlament, în care resping orice inițiativă de transfer către administrația locală.

Primarul promite bandă unică pe șoseaua Păcurari în acest an, după ce mașinile parcate pe prima bandă au împiedicat curățenia de primăvară.

• DA, DAR: În absența unor parcări amenajate în zonă, este neclar ce se va întâmpla cu sutele de mașini care acum parchează „la bordură” pe șos. Păcurari.

Primăria propune interzicerea păcănelelor în municipiul Iași. Dacă proiectul va fi aprobat de Consiliul Local, peste 150 de săli de jocuri de noroc vor fi închise, iar agențiile de pariuri vor fi reglementate mai strict.

Dezbateri privind oportunitatea unui monorail la Iași. Asociația Moldova Vrea Autostradă avertizează că proiectul de monorail, propus de Asociația „Hai Că Se Poate!”, este costisitor și puțin fezabil în Iași.

• MVA solicită autorităților locale „să continue investițiile cu finanțare accesibilă și impact demonstrabil: tramvai extins, tren metropolitan, benzi dedicate transportului public și noduri de intermodalitate Park & Ride”.

Cele mai zgomotoase zone din oraș sunt bulevardele și șoselele cu trafic rutier intens, unde nivelul de zgomot depășește pragul de 70 de decibeli.

• HARTA POLUĂRII FONICE: șos. Nicolina, șos. Socola, bld. Poitiers (între Nicolina și Socola), Calea Chișinăului (până la str. Primăverii), Splai Bahlui, str. Palat, str. Elena Doamna, șos. Păcurari și bld. Nicolae Iorga.

ZONA METROPOLITANĂ

Drumurile din comuna Rediu sunt pline de noroi. În urma unor lucrări la rețeaua de canalizare, mai multe drumuri din Rediu au devenit mizerabile, iar mașinile riscă să se împotmolească în noroi.

Trei grădinițe și o creșă vor fi construite în comunele Miroslava, Trifești, Grajduri și Horlești. Primăriile au lansat deja licitațiile de execuție, iar ofertele sunt așteptate de la constructori în a doua jumătate a lunii martie.

PERIURBAN

Ana Maria Hanganu — artistă și profesoară la Liceul Teoretic din Lunca Cetățuii — a fost premiată recent cu distincția Profesorul Debutant din mediul rural la Gala Teach for Romania din 2026.

De un an și jumătate ea le predă educație plastică elevilor de gimnaziu și liceu. Se implică activ nu doar la clasă, ci și în proiecte desfășurate în afara programului școlar, precum atelierul de pictură de vineri după-amiază.

Atelierul de pictură are o temă diferită în fiecare săptămână și elevii o interpretează cum doresc și pot folosi ce tehnici de lucru cred că li se potrivește.

„Sunt pasionată de pictură de când eram mică, dar doamna m-a ajutat să-mi redescopăr talentul”, spune Sara, elevă în clasa a X-a, care vine la atelierul de pictură, unde are în lucru „portretul unei femei africane”. Spune că pictura o ajută să-și exprime gândurile și că o relaxează. „Eu când pictez nici nu știu când trece timpul, am stat odată la o pictură cinci ore fără să-mi dau seama.”

Roberto, din clasa a XI-a, ales să îl picteze „pe Nero care a ars Roma” pentru că îi place istoria. Alexandru, elev tot în clasa a XI-a, și-a descoperit pasiunea pentru pictură anul trecut și acum lucrează la „Pasărea măiastră”.

„Au mers și la expoziții în oraș. Lucrăm împreună și la revista școlii, colaborez cu colega mea de limba română, eu pe design și ea pe conținut scris”, spune Ana Maria Hanganu.

„Am pornit și eu cu gândul că poate educația plastică nu e o materie de bază, la fel de apreciată precum româna sau matematica, dar ușor-ușor m-am desprins de ideea asta, pentru că oamenii — profesori sau elevi — au nevoie de artă și de creativitate în jurul lor, pentru că sunt mai deschiși, mai transparenți, văd lumea altfel.”

Inclusiv colegii din cancelarie i-au susținut inițiativele.

„După ce am pictat pe hol, o profesoară de educație fizică mi-a spus să facem ceva lângă sala de sport, o pictură murală relevantă. Apoi a venit profesoara de fizică, apoi cea de franceză și cea de chimie. Am văzut că educația plastică este acceptată și totul a venit de la sine, mai ales că îi mobilizez pe elevi să formeze un grup, să fie mai uniți și să se implice în proiecte.”

Ana Maria a copilărit în satul Podoleni din județul Neamț, iar talentul pentru pedagogie și pictură l-a pus în practică încă de când avea 17 ani. Ținea pe atunci ateliere de pictură la biserică cu copiii din sat, unde pictau icoane pe sticlă.

Acum locuiește în Iași și face zilnic naveta la Lunca Cetățuii. Asta nu o împiedică să facă activități dincolo de ore. „Nu e un pretext să nu vin mai devreme sau să nu plec mai târziu. Am venit și în weekend pentru câteva proiecte pe care nu le puteam realiza în timpul orelor sau pentru concursuri.”

Ce impact au aceste inițiative asupra elevilor?, am întrebat-o.

„Îi dezvoltă personal, sunt mai liniștiți, chiar relaxați. Și nu mai au alte obiceiuri care să-i distragă.

De fiecare dată am încercat să îi încurajez, să le dau premii, diplome, adeverințe. Materialele de cele mai multe ori pot să zic că le aduc și eu de acasă. Când am văzut că sunt de folos și creăm ceva frumos în școală, nu am mai cerut 20-30 de lei pentru câteva culori, de exemplu. Îmi place să vin cu lucruri noi în școală.

Acum două săptămâni am fost cu elevii la o expoziție în Iași, la FarCoworking, a ilustratorului Adrian Serghie. Am stat la expoziție, am vorbit cu artistul, am făcut fotografii, apoi am mers în oraș, la un suc. Ei au înțeles și partea aceasta de a vedea ceva, de a ne cultiva, iar după, da, putem să ne și distrăm. Așa i-am câștigat, cred.”

Ana Maria a lucrat într-o instituție privată înainte, însă spune că nu avea libertatea pe care o are la învățământul de stat. „Dacă vrei să faci un lucru, aici în școală chiar poți. Nu știu cum e la celelalte școli.”

În viitor, Ana Maria și-ar dori să aibă o sală dedicată exclusiv picturii, în clădirea liceului. Acum atelierul de pictură se desfășoară în bibliotecă, dar e o sală în care au loc și alte activități extracurriculare.

Directoare de cinci ani la liceu, Ana-Maria Chelaru spune că profesoara de educație plastică reușește să îi motiveze pe elevi:

„Copiii sunt mai implicați în activități și mai relaxați atunci când își asumă niște responsabilități. Multe sarcini din activitățile extracurriculare au fost preluate de elevi, mobilizați de doamna profesoară Hanganu. Este mai apropiată de vârsta lor și au același canal de comunicare.

Astăzi, relația dintre profesor și elev trebuie să se bazeze mai mult pe colaborare și pe conștientizarea că noi suntem aici să le ghidăm învățarea, nu să-i obligăm. Înainte, învățarea se făcea fără ca elevii să conștientizeze utilitatea unei sarcini sau «de ce trebuie să învăț la istorie dacă nu dau examen?». Colegii noștri au înțeles că acesta este trendul, că generațiile s-au schimbat”.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎤 Trupa RaO | Un show 100% live, în spatele căruia stau 12 ani de evenimente private, concerte și apariții TV. Sâmbătă, de la 20.00, la FOOM. (P)

🐝 Atelier culinar | Prietenii de la Oaza Taină Vie deschid noul sezon cu un atelier culinar, urmat de o drumeție în pădure. Duminică, de la 11.00, la Oaza Taină Vie din Bârnova.

🎹 Concert caritabil | Un concert pian - vocal, completat de momente muzicale vocal-instrumentale, într-o formulă artistică sensibilă și expresivă. Joi, 12 martie, de la 19.00, la Aula BCU.

COMING SOON

🤝 Târgul de cariere | Un nou sezon plin de oportunități, conexiuni valoroase și perspective reale de carieră. 13-14 martie, la Palas Mall.

🎷 Concert live de jazz | O întâlnire excepțională cu muzicieni de elită ai noului val german de jazz. Sâmbătă, 14 martie, de la 19.00, în Aula BCU.

🎙️ Concert Canaf | Despre Canaf se poate spune că este un cântăreţ autohton de blues, considerat the first gypsy blues singer din Europa de Est. Sâmbătă, 14 martie, de la 20.00, la Rocknrolla.

🎙️ Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Începând de duminică, avem maxime de peste 10 grade la Iași, iar comunitatea Codrii Iașilor aniversează 7 ani în acest weekend.

În ediția de azi, pentru cei care simt nevoia să iasă din hibernare, a făcut o listă cu 10 trasee accesibile la maximum o oră de Iași.

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Terminalul T3 de la aeroportul Iași va fi modernizat, în urma unei investiții de 12 milioane de euro. T3 va gestiona exclusiv plecările Non‑Schengen, iar sosirile vor fi relocate în T4.

Un an și jumătate de trafic congestionat în Copou. Linia de tramvai dintre Piața Eminescu și Rondul Triumf va fi modernizată Lucrările vor dura 18 luni și vor costa aproape 12 milioane de euro.

Proprietarii care nu își îngrijesc clădirile sau terenurile riscă să plătească un impozit cu până la 500% mai mare față de cota normală.

• În ședința Consiliului Local de astăzi vor fi dezbătute aproape zece propuneri în acest sens, iar printre proprietari se numără oameni de afaceri cunoscuți din Iași.

PERIURBAN

Orașul ne cam sufocă, așa că avem nevoie să ieșim mai des în natură, fără să petrecem ore în șir până ajungem să respirăm aer curat. Ideal ar fi să simțim că natura e deja, by design, parte din viețile noastre, dar, din păcate, nu e cazul în Iași.

Multe cartiere nu au niciun fel de parc sau verdeață prin apropiere, iar în weekend ne îngrămădim toți în aceleași locuri: Parcul Copou, Parcul Expoziției, Grădina Botanică sau zona de agrement Ciric.

Din fericire, la doar câțiva kilometri de oraș, avem câteva opțiuni care pot fi explorate ușor, indiferent dacă o faci singur, cu prietenii sau familia.

Am întrebat pe Facebook ce recomandă comunitatea, iar la asta am adăugat și ideile lui George Oprea, fondatorul Outdoor360 și unul dintre ieșenii care cunosc bine ce se întâmplă în oraș, dar și la mărginimea lui.

1. Pădurea Dobrovăț

E frumoasă în orice sezon, dar primăvara are un farmec aparte, așa că merită să-i dai o șansă în perioada următoare. Indiferent de potecile pe care le alegi, te poți bucura de o plimbare care să te deconecteze (ai nevoie de un pic de noroc), dar sigur este locul în care poți vedea căței fericiți, care aleargă peste tot și se bucură de libertate.

2. Pădurea Mârzești

În nordul orașului, după Breazu, cu acces ușor din zona stejarului monumental, Pădurea Mârzești e ideală pentru o ieșire relaxată. Poți face un circuit lejer prin pădure, iar la final cobori spre niște pajiști deschise cu aspect aproape mediteranean, modelate de sărăturile fostei mări Sarmatice. S-ar putea să vezi și câțiva popândăi care stau de pază pe câmp, ca niște mici santinele curioase.

3. Fânețele Seculare Valea lui David

Dacă vrei să îți pierzi privirea la linia orizontului și să savurezi niște panorame largi, fără obstacole vizuale, fă o plimbare aici. Este un loc foarte bun pentru o drumeție pașnică, pe care să o faci în propriul ritm, cu coline și pajiști domoale, care te invită să încetinești și să devii un observator care prețuiește prezentul.

4. Tunelul Verde Uricani – Palatul Sturdza din Miroslava

E un traseu pitoresc, cunoscut datorită coridorului natural de vegetație, căruia i se mai spune și „Tunelul Verde”. Este un drum de pământ mărginit de arbori, care formează o boltă naturală și te scoate din tumultul orașului. Zona e foarte la îndemână pentru oricine vrea o plimbare lejeră, inclusiv pentru alergătorii care își doresc să scape de noxe și zgomot.

5. Vârful Rotunda (zona Bârnova – Dobrovăț)

Dacă vrei senzația că ai ajuns „sus”, merită să urci pe Vârful Rotunda. La 418 metri, e printre cele mai înalte locuri din jurul Iașului și poate fi abordat din mai multe direcții: Mănăstirea Bârnova, fântâna cu cumpănă din Slobozia sau cantonul Vama §. Traseul trece prin zone de fag, carpen și stejar, este marcat și ușor de urmărit, iar sus găsești un mic loc de odihnă, perfect pentru o pauză liniștită.

6. Poiana cu Cetate

E un loc emblematic, unde descoperi statui din monoliți de piatră create de artiști ieșeni și ruinele unui sit din secolul 14. Poți avea o dublă experiență: culturală, pentru că mai descoperi o bucățică de istorie, și de agrement, via o plimbare la pas tihnit. Ideală pentru familii extinse, am văzut mulți puști fascinați de statui și dornici să le găsească pe următoarele, dar e potrivită pentru oricine este curios.

7. Delta Moldovei (Movileni – Larga Jijia)

Așa cum îi spune și numele, ai senzația că explorezi o deltă la nivel micro, unde te bucuri de lac, stuf și păsări sălbatice. Este o escapadă la îndemână, unde poți să mănânci un pește bun, să te plimbi pe dig, să stai la malul apei și să uiți de timp și de zarva orașului. Și, dacă nu ești pe grabă, te poți bucura și de un apus pe cinste.

8. Traseul tematic „Darurile Pădurii” (Mădârjac)

Pentru cei care vor un traseu educativ, cu panouri despre plante, arbori și ecosistem, această drumeție este ideală. Este o opțiune care se simte ca o experiență ghidată și marcată corespunzător, din care te alegi cu multe informații noi și valoroase, nu doar o plimbare liberă.

9. Pădurea Floreanu – Frumușica – Ciurea

Mai puțin cunoscută, pădurea te invită să o descoperi prin drumurile ei forestiere late, alternate cu poteci prietenoase. Nu există un traseu fix, te adaptezi în funcție de ce energie ai și de cât timp vrei să petreci acolo, dar faptul că rar întâlnești grupuri mari s-ar putea să te convingă să nu te grăbești și să te bucuri de solitudine.

10. Zona Blaga – Dumitreștii Galății

O bijuterie pentru cei care vor să descopere ceva diferit este zona Blaga – Dumitreștii Galății și împrejurimile sale. Găsești combinația rară de peisaje ample, lacuri discrete, ascunse printre coline, păduri dese și o mănăstire cocoțată pe deal, ce pare desprinsă dintr-o ilustrație. Traseele nu sunt excesiv de marcate, dar asta îți oferă senzația de explorare autentică.

Acestea sunt câteva dintre opțiunile cele mai la îndemână – aruncă un ochi și pe Codrii Iașilor –, de care ne putem bucura fără să fim nevoiți să investim multe resurse de timp și energie. Indiferent de drumețiile pe care alegi să le faci alături de cei dragi, amintește-ți că îți aparțin și tratează-le așa cum se cuvine.

Cum bine mi-a spus un ghid turistic de curând, la intrarea într-un parc național uriaș de la capătul lumii: „Now, you’re one of us.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🍫 Onirique Chocolat | Sâmbătă se deschide prima ciocolaterie artizanală din Iași, cu rețete aduse direct din Franța de la cel mai prestigios institut culinar din lume – Ecole Ducasse.

🌳 7 ani de Codrii Iașilor | Plimbări ghidate la pădure și activități prin care să ne bucurăm de tradițiile și obiceiurile comunităților de lângă codri, alături de prieteni dragi.

🧶 Târgul Creatorilor | Evenimentul care adună laolaltă creatori de produse care sunt fie unicate, fie lucrate în serie limitată. Sâmbătă și duminică, la Acaju.

🎿 Après-ski outdoor party | Pentru că e încă iarnă și focul arde mai bine afară, FOOM organizează un Après-ski outdoor party, pe 28 februarie, de la ora 16:00. (P)

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1–8 martie.

🎷 Bluesify by Jazzify | O seară de blues și rhythm and blues ca la carte, într-o formulă inedită și spectaculoasă. Joi, 5 martie, de la 20.30, la Legend Pub.

✨ Business Under 40 | Ziarul de Iași organizează o gală dedicată recunoașterii antreprenorilor tineri care au reușit să construiască afaceri solide, inovatoare și sustenabile, cu impact real în economie și în comunitate.

COMING SOON

🎤 Trupa RaO | Un show 100% live, în spatele căruia stau 12 ani de evenimente private, concerte și apariții TV. Sâmbătă, 7 martie, de la 20.00, la FOOM. (P)

🎙️ Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

NOU ÎN ORAȘ

Sâmbăta trecută am ajuns la Ultranostim, o nouă cafenea family-friendly, în care părinții pot bea o cafea în tihnă, în timp ce copiii se joacă sub supravegherea personalului.

• Multă lumină naturală, cafea de la Meron și tarte de Crust Society. Deschis de luni până duminică, de la 08.00 la 19.30, pe strada Arcu 35.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Dacă n-ați făcut-o deja, luați-vă câteva minute în weekend să citiți povestea unei mame care a fondat un centru de terapie pentru autism în Lunca Cetățuii, pentru a-și ajuta fiul să se integreze într-o societate care înțelege mai bine persoanele cu autism.

„Am realizat că încep iarăși să mă simt singură împotriva tuturor. Reziliența nativă te duce singură până într-un punct. Dar de la un punct încolo, comunitatea este puterea.”

În ediția de azi:

• lunga listă a proiectelor europene pe hârtie din Iași

• primăriile PNL din județul Iași au plătit sute de mii de euro către padocul groazei din Vrancea

• oferta Iașului pentru turiști este cultura populară, tradițională

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Singurele proiecte europene confirmate din următorii ani la Iași sunt reabilitarea liniei de tramvai din Copou și reamenajarea zonei din jurul Teatrului Național.

• Restul proiectelor anunțate de Primăria Iași sunt în evaluare și nu au finanțarea asigurată, potrivit ReporterIS.

• Nici Sala Polivalentă nu va fi începută mai devreme de 2028.

• În vreme ce Oradea s-a umplut de centuri și pasaje, Iașul rămâne cu o lungă listă de proiecte pe hârtie.

Avocata care a acroșat un motociclist în Nicolina a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru tentativă de omor, plus daune morale de 20.000 de euro către victima sa.

• Decizia Curții de Apel nu este definitivă, ea putând fi contestată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conest a câștigat licitația pentru drumul provizoriu de lângă pasajul Socola, lucrare adjudecată de același constructor. Primăria va putea semna contractul săptămâna viitoare, dacă nu vor fi contestații la procedură.

Subscribe now

AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ

La începutul săptămânii a fost închis un padoc al groazei din județul Vrancea, unde 15.000 de câini au fost maltratați și omorâți în chinuri.

Legătura cu Iașul. Printre clienții acestui padoc privat sunt mai multe comune din județul Iași, majoritatea conduse de primari PNL, care au semnat contracte de zeci de mii de euro pentru aceste servicii:

• Valea Lupului, primar Liviu Dulgheru (medic veterinar de profesie) — 85.000 euro

• Bârnova, primar Mihai Bălan — 85.000 euro

• Holboca, primar Pamfil Neculai‑Aurel — 85.000 euro

• Popricani, primar Ion Tănasă — 50.000 euro

• Dobrovăț, primar Cătălin Iulian Martinuș — 168.000 euro

Acestea sunt doar câteva exemple. În județul Iași, multe alte comune au contracte cu firma ​​Vetmedan SRL, care gestionează padocul din Vrancea.

Cum s-a aflat. Cazul a fost semnalat pentru prima dată de Reporter de Iași în martie 2025, în colaborare cu un jurnalist local din Vrancea. A fost nevoie de aproape un an pentru ca autoritățile să suspende activitatea padocului.

Printre cei care au contribuit decisiv la închiderea padocului din Vrancea este medicul veterinar Emma Stratulat, fondatoarea Asociației Save our Paws.

„Ani la rând, asta am plătit. Am plătit moarte, la bucată, la contract, la factură. Pentru că autoritățile au preferat comoditatea în locul prevenției. Au fugit de sterilizări și au ales „varianta rapidă”. Iar rezultatul se vede: aceeași suferință pe străzi, aceleași povești frânte, aceeași durere în buclă.”

Potrivit unei investigații Snoop, peste 64.000 de câini au fost eutanasiați în România în ultimii trei ani, iar jumătate dintre ei au ajuns în patru adăposturi ale unor veterinari care au transformat procedura într-o afacere.

Care e soluția. Deși primarii plătesc zeci de mii de euro pentru capturarea și eutanasierea câinilor, acest mecanism nu rezolvă problema câinilor din zonele rurale.

Așa cum am arătat într-un material publicat pe Iașul Nostru, Emma Stratulat a creat un program de gestionare umană a câinilor fără stăpân, format din trei piloni:

1. Recensământul și microciparea câinilor din curțile oamenilor, pentru a responsabiliza proprietarii.

2. Sterilizarea masivă atât a câinilor cu stăpân, cât și a celor de pe străzi, o soluție de patru ori mai ieftină și etică decât capturarea și eutanasierea lor și cu o eficiență de 100%.

3. Educarea, prin campanii de informare chiar și din poartă în poartă sau prin parteneriate cu instituții-cheie din comunitate (biserici, școli, consilii locale).

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Turismul local este în scădere la Iași, iar de Asociația Destination Iași, lansată cu tam-tam acum patru ani, s-a ales praful. A fost înlocuită de o altă asociație, Organizația de Management al Destinațiilor Iași, care include și Consiliul Județean Iași.

La cel mai recent târg de profil, județul Iași s-a prezentat cu ansambluri de muzică populară, olărit, daci liberi și un asortiment de produse locale. Ca și cum nu am avea altceva de oferit decât cultură populară, tradițională.

Te-ai aștepta ca măcar municipiul Iași să ridice nivelul, dar nu. E de ajuns să iei la pas centrul orașului într-o zi mohorâtă ca să constați că nu ai ce vedea, în afară de șantiere abandonate și șaormerii care ocupă ilegal zona pietonală.

Cum s-a schimbat Iașul în ultimii 10 ani, din perspectiva unui turist? Ok, au apărut mai multe blocuri și mai multe magazine, dar blocuri și magazine găsești oriunde. De ce ar bate cineva drumul până la Iași?

„Doar poveștile frumoase cu un tei, niște îndrăgostiți și juni scriitori nu conving turiștii să viziteze Iașul. Deoarece turismul înseamnă experiențe frumoase și amintiri memorabile. Oferă Iașul o astfel de experiență? Din multitudinea de oportunități pe care le au turiștii, care ar fi motivele pentru care ar alege Iașul, și nu orașe din Italia, Polonia, Cehia etc. etc.?” — Gabriel Lazăr

CE FACEM ÎN WEEKEND

🎥 Retrospectiva Joachim Trier | O retrospectivă dedicată unuia dintre cei mai apreciați regizori europeni contemporani. Cunoscut pentru un cinema al intimității moderne, Trier vorbește cu empatie și claritate despre anxietate, vulnerabilitate și relațiile umane, fără a ocoli umorul și nuanțele vieții cotidiene. În acest weekend, la Cinema Ateneu.

🎸 Grimus | Trupa rock Grimus marchează două decenii de activitate printr-un concert aniversar de excepție, ce va avea loc sâmbătă, de la 20.00, în Urbana.

🍺 Meet the crafters | Un lunch interactiv, în care sunteți invitați să combinați 4 tipuri de carne premium la smoker cu 4 tipuri de bere artizanală. Duminică, 22 februarie, de la 12.00, la FOOM. (P)

🥬 Savory | Un meniu vegan de fine dining, în care țelina, varza și para îți vor desfăta simțurile. Duminică, de la 17.30, la CUIB.

🍫 Atelier de degustare | Pe 26 februarie, de la 18.00, amfiteatrul Negru Zi se transformă într-un mic laborator de ciocolată adevărată. Seara este gândită ca un parcurs senzorial complet: de la boaba de cacao în forma ei naturală, crudă, până la ciocolata adevărată, bean-to-bar, și în final la pralina artizanală.

🎤 Conferință Adelin Petrișor | Un eveniment dedicat jurnalismului și felului în care acesta se transformă sub influența rețelelor sociale. Joi, 26 februarie, de la 14.00, în Aula UMF Iași.

🎙️ IȚ GON | Un mix de stand-up, muzică live, improvizație și povești spuse cu umor de Flavius Buzilă, vocea trupei HARA. Pe 26 februarie, ora 20.00, la FOOM. (P)

COMING SOON

🎿 Après-ski outdoor party | Pentru că e încă iarnă și focul arde mai bine afară, FOOM organizează un Après-ski outdoor party, pe 28 februarie, de la ora 16:00. (P)

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1–8 martie.

ÎNCĂ CEVA

Turnătoria de fontă MAE a anunțat că oprește producția după mai bine de 20 de ani. Produsele rămase pe stoc sunt acum la reducere.

Acum câțiva ani am vizitat turnătoria din Bucium și am făcut un reportaj pentru PressOne. Fiind luna august, munca turnătorilor mi s-a părut inuman de grea. Un meșteșug pe cale de dispariție, procesul de producție fiind, în esență, același ca acum 100 de ani.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Acest mesaj de interes public rulează în pauza publicitară TV de câteva luni.

Este o mică victorie pentru asociațiile implicate în sprijinirea, protecția și terapia persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist (TSA) și doar o parte infimă din drumul lung care se așterne în fața unui diagnostic.

Deși nu avem o statistică oficială, asociațiile de profil estimează că sunt peste 40.000 de copii și adulți cu TSA în România. 14% dintre copiii de școală primară.

Recuperarea lor rescrie viețile familiilor și se sprijină pe oameni ca Roxana Radu. Este psihoterapeut și reușește, cu energie și fără ostentație, să deconstruiască percepția despre ce este dificil de depășit în viață.

Am discutat despre drumul său într-o după-amiază cu viscol în bucătăria Lukaut, centrul de terapie pentru autism pe care l-a deschis în 2020 în Lunca Cetățuii.

Subscribe now

„Noi nu existam pentru el”

Dincolo de activitatea din cabinet, Roxana se străduiește ca Lukaut să fie un spațiu comunitar de întâlnire, unde copiii și adolescenții cu autism pot interacționa firesc cu copiii neurotipici.

Când nu este la centru, alături de cei doi colegi, fie scrie un proiect educațional cu care încearcă să ajute Lukaut să se susțină financiar, fie este în sala de clasă, alături de fiul său.

În vârstă de aproape 12 ani, Luca învață la școala publică din sat, iar ea îi este shadow — o practică necesară integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul școlar de masă, unde au mai multe șanse să-și dezvolte aptitudinile cognitive, sociale și emoționale.

Acum aproape 10 ani, înainte ca Luca să fie diagnosticat cu autism, Roxana era inginer într-o multinațională de IT și viața sa avea alt ritm.

Pe când băiatul avea un an și jumătate, și ea, și soțul ei au început să se îngrijoreze.

„Nu mai era interesat de noi, nu mai avea contact vizual, voia doar să stea singur în camera lui, să nu îl deranjeze nimeni. Noi nu existam pentru el, iar asta ne-a afectat cel mai mult, adică vrei să-ți ții copilul în brațe și nu te lasă.”

După ce Luca a început să meargă la grădiniță, au observat că „nu era interesat să se joace cu ceilalți copii, plângea mult, stătea singur cu păturica lui și se alina.”

Au apelat la un psiholog pentru screening, iar după diagnostic au început imediat terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată), una dintre cele mai utilizate metode de intervenție în autism.

Cu timpul și în ciuda efortului depus în terapie, copilul a pierdut progresiv limbajul pe care îl achiziționase până la vârsta de doi ani.

„La aproape patru ani, mai spunea doar câteva cuvinte. El în terapie a reînvățat să vorbească, abia la cinci ani a ajuns să formuleze din nou o propoziție simplă.”

Documentându-se avid, au aflat de o procedură experimentală1 — un transplant autolog de celule STEM realizat într-o clinică din Viena, care ar putea contribui la formarea de noi rețele neuronale.

„A fost printre primii copii din țară care au făcut această procedură. De atunci au mai fost mulți părinți, părerile au fost împărțite. Ne-au ajutat colegii de muncă, în trei zile am strâns 10.000 de euro.”

Contrar tuturor așteptărilor, a observat imediat o diferență în comportamentul băiatului. „Parcă nu era copilul nostru, s-a uitat în ochii noștri și ne-a întrebat, mami și tati, mergem la plimbare?” După acel moment, progresele pe partea de limbaj și autonomie, susținute de terapie, s-au accelerat, spune Roxana.

Viața lor de familie se întâmpla între serviciu și naveta zilnică în celălalt capăt de Iași, la centrul la care Luca făcea terapie. Oricând avea timp, Roxana citea studii și metode pentru a se educa și lucra în paralel cu Luca acasă. „Mi-am luat o bibliotecă de cărți, tutoriale, tot ce am găsit.”

A făcut inclusiv formările în terapia ABA și PECS (Sistemul de comunicare prin schimbul de imagini), ca să poată colabora cu terapeuta fiului său. În 2016, intervenția pentru tulburările de spectru autist era la început în Iași: „eram încă într-o ceață.”

Pe măsură ce citea mai mult, Roxana avea întrebări, așa că a decis să se înscrie la a doua facultate, în paralel cu jobul și cu rolul de mamă de copil cu dizabilități.

Când era în anul al II-lea la Facultatea de Psihologie, a deschis Lukaut. „Am zis că trebuie să fac ceva să îl pregătesc pe Luca pentru școală.”

Pe parcurs, a reușit să finalizeze și doilea master, dar și formarea în Terapia Cognitiv-Comportamentală. Roxana este astăzi psihoterapeut în supervizare, acreditat de Colegiul Psihologilor din România.

„Reziliența nativă te duce singură până într-un punct”

Ideea unui centru de terapie a prins contur în cadrul unui grup de suport pentru părinții cu autism. Acolo a aflat de un program de granturi europene pentru întreprinderi sociale, facilitat în Iași de către Fundația Bethany.

A scris proiectul în vacanța de Crăciun, s-a înscris și a fost una dintre cele trei întreprinderi câștigătoare din regiune care au primit 50.000 de euro, bani cu care a reușit să deschidă Lukaut într-o casă închiriată din Lunca Cetățuii.

Banii au fost esențiali, dar nu suficienți. Economiile familiei, acumulate în anii de corporație, au susținut cheltuielile lunare și salariile. „Cât lucram în IT, jumătate din salariu intra aici.”

Birocrația a fost și rămâne unul dintre lucrurile care le complică cel mai mult activitatea, de la modul de organizare juridică și până la testele standardizate pentru evaluare, pe care le aplică în cabinetul de lucru, foarte costisitoare.

„Fiecare test e minimum 1000 de euro. În străinătate, de exemplu, tu ca psiholog cu liberă practică primești instrumentele ca să ai minimul necesar să profesezi.”

Roxana speră ca în 2026 să reușească să intre în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CAS), pentru a putea oferi terapie decontată, însă procedurile de acreditare sunt greoaie și de durată.

Echipa de la Lukaut este formată din trei psihologi cu drept de liberă practică care oferă evaluare psihologică și terapie individuală — cognitiv-comportamentală, ABA, integrare senzorială. Pe lângă activitățile 1-la-1, la centru au loc întâlniri de socializare.

„Încercăm de 1 iunie, de Halloween, Paște, Ziua Unirii, să ne organizăm. Eu invit pe toată lumea, toți copiii din comunitate, nu doar pe cei din centru. Pentru că partea de socializare e cea mai grea la cei cu autism, vrem să interacționeze cu copii neurotipici de la care să învețe să danseze, să râdă împreună. (...)

De Crăciun avem mereu trei zile de evenimente, în prima facem bradul, în a doua ornamentele, în a treia coacem prăjituri, cântăm colinde, e deja o tradiție pentru noi.”

Toate activitățile de grup sunt gratuite. „Încercăm să le susținem din fondurile proprii și din formularele 230“, de redirecționare a 3.5% din impozitul pe venit.

Dar sunt puțini cei care donează, iar Roxana și-ar dori ca mai multă lume să utilizeze acest instrument pentru a susține cauze din comunitatea din care face parte.

Orice sprijin e binevenit. Câteva studente de la psihopedagogie specială se implică voluntar, „de drag și de experiență, bat drumul din Copou până aici să aibă grijă de copii” și pictează instrucțiuni vizuale pe care copiii să le poată urmări mai ușor.

Și-a propus să înființeze curând și un nou grup de suport pentru părinți, știind pe propria piele cât de benefic e contactul cu persoane care împărtășesc aceleași dificultăți și preocupări.

Pe când Luca era în primii ani de terapie, Roxana frecventa grupul de suport al asociației, loc în care a înțeles că nu e singură și a legat prietenii care rezistă și astăzi. Acum, vrea să experimenteze forța grupului de suport și din perspectiva psihoterapeutului.

Grupurile de socializare și întâlnirile nu atrag venituri la Lukaut, dar aduc ceva mai valoros: posibilitatea ca Luca și alți copii să se integreze într-o societate care înțelege mai bine persoanele cu autism.

„Trebuie să gândesc tot timpul în viitor. Care e următorul pas pe care trebuie să îl fac pentru ca atunci când ajunge într-o anumită etapă, eu să fiu pregătită?”

Roxana încearcă să-și folosească toate șansele pe care le are pentru a ține Lukaut pe linia de plutire. Înscrie proiecte educaționale la concursuri de finanțări în încercarea de a atrage fonduri care susțin activitatea centrului. Proiectele pe care le concepe propun activități educaționale în școli și licee pentru toate categoriile de elevi, nu doar pentru cei cu TSA.

„Până la final de martie încerc să depun în cadrul programului SAVE de la World Vision un proiect de șase luni dedicat combaterii violenței în școală. Cu activități anti-bullying și de conștientizare. Ar viza și elevii, și părinții, și cadrele didactice, ar acoperi peste 1.000 de oameni.”

Este și mediator Feuerstein, o metodă alternativă de predare și consiliere psihopedagogică care stimulează procesul de gândire și îi ajută pe copiii cu dificultăți de concentrare să dobândească noi metode de învățare.

În 2025, o finanțare privată i-a permis să implementeze la Lukaut un program de intervenție Feuerstein pentru trei grupuri de câte zece elevi, atât atipici cât și neurotipici.

Elevii au fost selectați cu ajutorul școlii din sat, unde a găsit mereu deschidere și implicare: „au o doamnă consilier școlar care parcă trăiește pentru cei cu CES”.

„Recomand școala din Lunca Cetățuii, sunt profesori foarte capabili, mulți dintre ei tineri. Eu merg zilnic la clasă, văd cum se lucrează, cum se implică directoarea. Au o mulțime de activități cu copiii. Se luptă și ei, tot așa, cu tot felul de sponsorizări pe proiecte, au digitalizat toate clasele.”

Terapia pentru adolescenții cu autism, mai degrabă „o nișă”

Materiale pentru activități, zeci de jocuri de societate, jucării și cărți sunt stivuite la dungă pe rafturile din cele două cabinete de lucru individual. Deși sunt câțiva copii care fac naveta din Iași, cei mai mulți clienți sunt din sat.

În spațiul comun de la parter, șase măsuțe stau aranjate „în U” pentru discuții de grup, iar în zilele de sărbătoare, când casa se umple, forfota se extinde și la mesele din bucătărie. Pe timp frumos, terasa și umbra copacilor din curte sunt preferate pentru activități.

La etaj, Roxana a amenajat de la început un spațiu care amintește de o sală de clasă - cu pupitre mici, tablă de scris, proiector și bibliotecă. Ideea inițială a fost să-l pregătească pe Luca de atmosfera de la școală, căci „un copil cu autism are nevoie de predictibilitate”. Astăzi, sala este folosită în același scop pentru alți copii, dar și pentru alte activități de grup.

Dar la Lukaut nu vin doar copii. Cel mai mare beneficiar tocmai a împlinit 18 ani.

Mare parte dintre centrele de terapie pentru autism din Iași se axează pe copiii de vârstă preșcolară și școlară, deși dificultățile unei persoane cu autism se intensifică după ce începe școala, remarcă Roxana.

Pentru că este abilitată să ofere terapie și pentru adulți, la Lukaut tinerii pot beneficia de resurse specializate, deși, recunoaște ea, sunt puțini adolescenți care continuă să lucreze în cabinet.

Cei mai mulți dintre copiii cu autism răresc sau chiar opresc terapia după ce încep școala, observă Roxana.

„Copiii care au doar o mică întârziere de dezvoltare intră în învățământul de masă (...) Dar după șapte ani, după ce ai terminat să îi înveți culorile, emoțiile, rămâne partea socială, care e foarte complicată, intervine anxietatea și asta necesită intervenția unui terapeut cu formare de psihoterapie.”

Pentru că formările în psihoterapie sunt extrem de costisitoare, nu toate centrele specializate în terapii pentru TSA au în echipă psihoterapeuți, iar terapia pentru adolescenții cu autism rămâne mai degrabă „o nișă”.

Cazurile severe intră în sistemul special de învățământ, unul cu multe probleme și limitări.

„Ce se întâmplă în unele școli speciale din Iași ține de anii ‘60. Ca stat, spui că educația este gratuită pentru toți copiii, dar știu, de la unii părinți, că li se cere să vină să stea cu copilul, pentru că la clasă e doar un psihopedagog la șase copii și nu face față. Fac cu rândul ca să acopere programul.”

Iar părintele are nevoie să poată menține un loc de muncă, ca să plătească terapiile făcute la centre private sau salariul unui supraveghetor la domiciliu. „Indemnizația pentru cazurile de dizabilitate gravă, de 2.000 de lei, este praf în ochi.”

Pare mult și pare greu să te împarți în atâtea direcții. Am întrebat-o pe Roxana cum se motivează să țină ritmul. „Asta mă ține în funcțiune”, mi-a spus.

„Am început din nevoie, pentru Luca și dacă tot am ajuns aici, de ce să nu ofer mai departe și altora? În fiecare interacțiune cu fiecare părinte și cu fiecare copil, nu ai cum să nu înveți ceva nou. Totul se face cu oameni. (...). Iar în domeniul psihologiei nu poți să devii un specialist mai bun dacă nu lucrezi cu mulți oameni, cu patologii, caractere și personalități diverse.”

Preocuparea pentru viitorul băiatului său îi rămâne motor.

„Cea mai mare satisfacție o am când am învățat, citit sau văzut ceva, am aplicat la fiul meu și l-am văzut ușurat, efectiv ușurat. Când reușesc să gestionez o criză de furie. Când îl văd că mai face câte un pas prin strădania mea.”

În ediția de azi:

• trei parcări din zona centrală ar putea fi desființate

• ce diferențiază un fondator de startup de un angajat

• două petreceri de Valentine’s Day

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Șefa DNA Iași este favorită pentru funcția de Procuror General. Ea candidează alături de Ciprian Pîrlog, fostul șef al Parchetului Militar București, cunoscut ca unul dintre cei mai vocali magistrați reformiști.

• Cristina Chiriac a devenit cunoscută pentru că în 2017 a ținut la sertar o anchetă privind agresiuni sexuale comise de episcopul de Huși, Corneliu Bîrlădeanu. Dosarul a fost redeschis în anul 2019 în urma unei investigații de presă și a dus la condamnarea episcopului la 8 ani de închisoare.

• În cea mai recentă declarație de avere, Chiriac a menționat și un cont curent de un milion de euro, care nu apare în declarațiile de avere anterioare.

Au început lucrările de construire a Spitalului Regional de Urgență Iași. SRU Iași va funcționa ca un complex medical de mari dimensiuni, cu clădiri de până la 7 etaje și un total de 850 de paturi. Lucrările trebuie finalizate în 4 ani.

• Unitatea medicală va prelua cazurile acute și de urgență tratate în prezent la Spitalul „Sf. Spiridon”.

Trei parcări din zona centrală ar putea fi desființate. Locurile de parcare din fața hotelurilor Select și Continental, alături de cele de la Starea Civilă, reprezintă „amenajări parazitare”, potrivit unui studiu aferent PUZ-ului pentru zonă centrală.

Subscribe now

MATERIAL REALIZAT CU SPRIJINUL AGENȚIEI DE PR CARACTERISTIC (P)

Inovația se învață

Innovation Labs este cel mai longeviv și influent program de pre-accelerare pentru startup-uri tech din România. În peste un deceniu de activitate, programul a devenit motorul care transformă ideile studenților și celor aflați la început de drum în businessuri viabile.

Mai mult, este locul unde tinerii învață nu doar să codeze aplicații, ci să creeze valoare economică reală care generează sute de locuri de muncă înalt calificate.

Doi dintre cofondatorii Innovation Labs, Flavia Husar și Daniel Rosner, au prezentat recent la Iași noua ediție a programului. Am discutat cu ei despre schimbările din industria românească de IT și ce diferențiază un fondator de startup de un angajat.

Cum schimbă inteligența artificială perspectiva unei cariere în IT

Daniel Rosner: Tool-urile care scriu cod sunt foarte bune pe ceea ce înseamnă programare mecanică. Dar ingineria pe zona de computer science nu înseamnă doar să scrii cod, înseamnă să definești problema, să alegi modelul optim, să alegi compromisurile legate de costuri, fiabilitate. Aici LLM-urile sunt foarte departe.

La fel și vibe coding-ul, e foarte bun pentru făcut demo-uri frumoase la conferințe, dar dacă vrei să construiești ceva care să nu cedeze când ai trecut de 20 de utilizatori, nu mai merge.

Ai nevoie de oameni care să aibă experiență de afaceri, care să folosească AI-ul ca să accelereze procesul de dezvoltare, să știe ce să ceară, cum să scaleze, să știe care e arhitectura.

De aceea, vedem că juniorii sunt mai afectați profesional, pentru că lucrurile simple, de execuție, pot fi făcute cu tool-uri care înlocuiesc 10 juniori cărora trebuie să le verifici toate chestiile mici. Dar apoi urmează partea grea, unde ai nevoie de oameni cu experiență, de la inginerie la înțelegerea nevoilor clientului. Suntem departe de a putea face asta cu AI. Acolo, din contră, avem nevoie de mai mulți seniori cu experiență, care înțeleg ce e în spate, astfel încât, cu ajutorul AI, să poți lucra mai ușor și mai rapid.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume — în România am avut multe companii de IT în care oamenii au devenit hiper-specializați pe anumite tool-uri, care nu erau propriu-zis ingineri în computer science, ci mai degrabă specialiști în limbajul de programare Y sau framework-ul Z. Aceștia, într-adevăr, sunt foarte afectați de schimbările actuale.

Noi mergem și în licee să discutăm cu elevii interesați de o carieră în zona tech, iar anul acesta am primit mai des ca niciodată întrebarea dacă vor mai fi joburi în domeniu. Ce le spunem este că da, dar nu va mai fi la fel de simplu.

Acum 7-8 ani, dacă terminai o facultate în domeniul tehnic, nu trebuia să muncești foarte mult ca să îți găsești un job. Acum vor fi în continuare joburi, iar pentru cei care chiar investesc în dezvoltarea lor din timpul facultății, oportunitățile vor fi și mai mari. Pentru că în orice domeniu, de la agricultură la medicină și la aerospațial, ai nevoie de programare, de sisteme automate.

Ce trăsătură face diferența pentru un fondator aflat la început de drum

Flavia Husar: Studenții pleacă la drum cu niște cunoștințe și ambiții similare. Urmează facultăți grele, știm că pot rezolva probleme, că pot să nu doarmă nopți ca să construiască chestii. Diferența dintre cei care stagnează, oricât ar învăța, și cei care ajung exponențial mai departe este componenta de coachability, care nu se învață în educația formală.

La asta ne uităm, la cât de deschiși sunt ei să primească feedback de la mentori, să pună întrebări și să își transforme ideea. A construi un produs înseamnă a putea să „arunci” ceea ce ai lucrat și ceea ce iubești ca să te apuci de ceva ce oamenii chiar vor folosi.

Cu ce rămân studenții care trec prin Innovation Labs

FH: Ca fondator la început de drum, cea mai mare pălărie a ta este cea de product manager. Chiar și pentru cei care nu devin fondatori, obiectivul la finalul programului este să își dezvolte product thinking. Adică să ajungi să gândești ca un om care construiește un produs, nu ca un om cu abilități tehnice care doar implementează un API sau un buton.

Până la urmă, la ce te ajută Innovation Labs dacă tu nu vrei să-ți faci un startup la 23 de ani?

Noi avem un studiu sociologic în care ne uităm la traiectoria în carieră a tuturor celor care au trecut prin program. Ceea ce vedem este că mulți dintre ei ajung să aibă roluri de leadership, nu doar de product, ci și pe partea de inginerie sau intraprenoriat în cadrul companiilor. Și asta într-un timp mult mai scurt. În prezent, poți să ajungi engineering manager în 5 ani, dar cei care au trecut prin program ajung în 2 ani.

DR: Dacă ne uităm la fondatorii de succes, care au ridicat runde mari de investiții sau au făcut IPO-uri, ce observăm la nivel global este că majoritatea au făcut acel startup de succes ceva mai târziu în carieră. Dar un lucru pe care îl au în comun este că au avut o experiență antreprenorială când erau studenți sau când erau mai tineri.

Un sfat pentru studenții care vor să devină fondatori

DR: Dacă vrei să ai un startup de succes, work-life balance vine după exit. Noi vedem studenți care vor să aibă o carieră de succes cu un efort mult sub 40 de ore de lucru pe săptămână. Ceea ce nu funcționează. Fără o asumare a unei perioade de efort mai mare decât 9-to-5, nu funcționează.

FH: Le recomand studenților să se arunce, să se ducă în toate programele. Chiar dacă nu vrei să vii la Innovation Labs, fă ceva extracurricular, pentru că e singurul lucru care te deosebește de ceilalți.

În facultate toți fac aceleași teme, citesc același surse internet și folosesc aceleași LLM-uri. Singurul lucru care te deosebește este ce faci tu cu mâna ta undeva. Iar aici nu e vorba doar despre ceea ce faci, ci și pe cine cunoști.

La început, cel mai greu este că nu știi de unde să pornești — nici măcar nu știi ce nu știi. Pe măsură ce descoperi, ți se pare atât de greu, încât îți vine să o lași baltă. Iar soluția noastră la problema aceasta este comunitatea.

Tu intri în comunitatea Innovation Labs, în care oamenii se lovesc constant sau s-au lovit de problemele de care te lovești și tu. Faptul că mai e cineva care a trecut prin asta, cu care poți să vorbești sau să îl întrebi, te ajută să nu te simți singur. Așa rezolvăm noi problema.

Noi derulăm programul în București, pentru că banii sunt aici, mentorii sunt aici, investitorii sunt aici. Iar participanții, dacă vor vrea să-și facă un business global de tech, vor fi aici. Este important să nu trateze venirea la București ca pe o corvoadă. Va fi o experiență extraordinară, vor cunoaște sute de oameni, vor ieși într-un sandbox în care toată lumea e acolo să-i susțină.

Este exact momentul în care ei pot să piardă nopțile pe tren, pentru a veni la București. Dacă vor vrea la 30, 40, 50 de ani să facă chestia asta fără experiența de dinainte, le va fi mult, mult mai greu. Totul este asigurat de noi, participanții trebuie doar să vină, cu mințile lor agere și cu ambiția lor.

CE URMEAZĂ: Pentru ediția din 2026, Innovation Labs trece la o scalare controlată, cu accent pe calitate și impact național. Organizatorii vizează creșterea bazei de recrutare la aproximativ 4.000 de aplicanți, demers susținut și de o aplicație educațională digitală și de extinderea la 24 de universități partenere.

Programul propriu-zis va fi restrâns la 40 de echipe, pentru mentorat intensiv. Centrele regionale devin hub-uri de recrutare și de comunitate, iar bursele și accesul remote extind participarea la nivel național.

Direcția pentru 2026 înseamnă echipe mai puternice, startup-uri cu propuneri mai atractive pentru investiții, un nucleu scalabil și impact estimat de 4 ori mai mare.

CUM PARTICIPI: Dacă vrei să te implici în ediția de anul acesta a Innovation Labs, în calitate de mentor sau sponsor, completează acest scurt formular.

Dacă ai observat o problemă care poate avea o soluție bazată pe tehnologie, poți să te preînregistrezi ca participant — de preferat cu o echipă — prin intermediul acestui formular. Pe 21 & 22 martie va avea loc la București Hackathonul Innovation Labs — care este etapa de selecție a celor 40 de echipe care vor intra în programul de mentorat de 10 săptămâni.

NOU ÎN ORAȘ

O nouă sală de cățărat — Groove Bouldering — se deschide sâmbătă la 12.00, pe Calea Chișinăului 23, în spate la Leroy Merlin.

CE FACEM ÎN WEEKEND

🎥 Retrospectiva Joachim Trier | O retrospectivă dedicată unuia dintre cei mai apreciați regizori europeni contemporani. Cunoscut pentru un cinema al intimității moderne, Trier vorbește cu empatie și claritate despre anxietate, vulnerabilitate și relațiile umane, fără a ocoli umorul și nuanțele vieții cotidiene. În acest weekend, la Cinema Ateneu.

🍻 Love & Hate | O seară pentru toți: îndrăgostiți, confuzi, single sau sătui de clișee. Sâmbătă, de la 21.00, la Beer Zone.

🎛️ Not a House Party | Trei DJ — CDC, SabinCP și Donisan — transformă Acaju într-un spațiu dedicat mișcării. Sâmbătă, de la 22.00.

🍺 Meet the crafters | Un lunch interactiv, în care sunteți invitați să combinați 4 tipuri de carne premium la smoker cu 4 tipuri de bere artizanală. Duminică, 22 februarie, de la 12.00, la FOOM. (P)

COMING SOON

🍫 Atelier de degustare | Pe 26 februarie, de la 18.00, amfiteatrul Negru Zi se transformă într-un mic laborator de ciocolată adevărată. Seara este gândită ca un parcurs senzorial complet: de la boaba de cacao în forma ei naturală, crudă, până la ciocolata adevărată, bean-to-bar, și în final la pralina artizanală.

🎤 Conferință Adelin Petrișor | Un eveniment dedicat jurnalismului și felului în care acesta se transformă sub influența rețelelor sociale. Joi, 26 februarie, de la 14.00, în Aula UMF Iași.

🎙️ IȚ GON | Un mix de stand-up, muzică live, improvizație și povești spuse cu umor de Flavius Buzilă, vocea trupei HARA. Pe 26 februarie, ora 20.00, la FOOM. (P)

🎿 Après-ski outdoor party | Pentru că e încă iarnă și focul arde mai bine afară, FOOM organizează un Après-ski outdoor party, pe 28 februarie, de la ora 16:00. (P)

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1–8 martie.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• Politehnica Iași este de vânzare

• mizeria de pe străzile neasfaltate din periurban

• o nouă cafenea pe strada Arcu

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Cum ar putea arăta zona din jurul Teatrului Național. Întreaga zonă va fi reamenajată cu bani europeni. Fondurile UE erau pre-alocate pentru Iași, astfel că singura misiune a Primăriei a fost să propună un proiect eligibil, potrivit Apix.

• Circulația auto va fi restricționată pe anumite segmente, fiind permis accesul pietonilor și al tramvaielor, iar sensul giratoriu din jurul statuii lui Miron Costin va fi desființat, împreună cu locurile de parcare din zonă.

Două investiții majore în Copou au intrat în dezbatere publică.

• Grupul Iulius vrea să construiască o clădire cu 6 etaje în spatele Casei Racoviță, fostul sediu al Centrului Cultural Francez. Proiectul este contestat de Asociația Reset, din cauză că „ar afecta iremediabil percepția vizuală a monumentului și farmecul specific al bulevardului Carol I”.

• Soții Fiterman vor să construiască o clădire de 8 etaje în imediata vecinătate a rondului Triumf din Copou.

• Odată încheiate dezbaterile, proiectele vor intra în circuitul de avizare la nivelul Primăriei, care poate fi unul de durată: de la 3-6 luni până la aprobarea în Consiliul Local și la 1-2 ani până la obținerea autorizației.

Dosarul de corupție al lui Costel Alexe este blocat. Componența completurilor de judecată a fost modificată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca dosarul să fie reluat de la zero de fiecare dată.

• Dosarul a fost trimis în judecată de către DNA în iulie 2022. Până în februarie 2026, în faza de fond a procesului de judecată nu s-a întâmplat practic nimic.

Clubul de fotbal Politehnica Iași este scos la vânzare, însă noul proprietar va trebuie să achite datorii de până la 7 milioane de lei.

Traficul în zona Tătărași / Doi Băieți va fi congestionat în următoarele luni, din cauza lucrărilor la un pod peste râul Ciric, care au început în această săptămână.

Subscribe now

GALERIE FOTO

Una dintre problemele cele mai acute ale locuitorilor din periurban este dependența de mașină.

Pentru cei mai aventuroși, transportul public, bicicleta sau scuterul pot fi o opțiune în sezonul cald, însă iarna unii locuitori sunt nevoiți să folosească mașina pentru că multe străzi sunt încă neasfaltate.

În ultima săptămână, pe grupurile de Facebook din zona periurbană au fost publicate mai multe fotografii cu mizeria de pe străzi, uneori la doar câteva minute de primăriile comunelor din jurul Iașului.

Problemele au fost recunoscute și de primarul comunei Miroslava, Dan Niță. După o vizită pe teren în satul Horpaz, Niță a anunțat că „schimbă foaia” în privința dezvoltatorilor care nu asfaltează străzile din cadrul complexelor imobiliare, după ce ani la rând a eliberat autorizație de construire fără această obligație.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎸 Adam’s Nest | Două concerte electro-acustice la cafeneaua Negru Zi. Vineri de la 19.00 și sâmbătă de la 10.00.

🧒 Terapie-n librărie | Prima întâlnire din noul an cu Roxana Postolache la Cărturești Palaseste este dedicată relației cu copiii noștri.

🌳 Oaze Urbane | Cei de la CIVICA te invită pe 10 februarie, de la 17.00, la Casa Muzeelor, ca să afli cum te poți implica pentru ca următoarea oază să fie în cartierul tău.

COMING SOON

🍫 Atelier de degustare | Pe 26 februarie, de la 18.00, amfiteatrul Negru Zi se transformă într-un mic laborator de ciocolată adevărată. Seara este gândită ca un parcurs senzorial complet: de la boaba de cacao în forma ei naturală, crudă, până la ciocolata adevărată, bean-to-bar, și în final, la pralina artizanală.

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1-8 martie.

DE CITIT

1. Celebra publicație Monocle a publicat recent un scurt reportaj despre Iași:

With a population of about 400,000, it sits in the country’s northeastern corner, near the border with Moldova. It was the capital (or dual capital, with Bucharest) of two of Romania’s predecessor states and has a heavy dusting of historic churches, which frequently appear in your eyeline despite a Ceausescu-era attempt to block them from sight with apartment buildings.

2. Un interviu cu Alexandrina Dinga, președintele Asociației Civica:

Fără bine comun nu avem cum să fim bine la nivel individual. Cred că de fapt asta avem nevoie să conștientizăm din ce în ce mai mulți. Și inclusiv noi, ca ONG, vrem să inspirăm mai mult asta, pentru că, pînă la urmă, tot ce facem noi ca organizație este pentru binele comun.

3. Un reportaj despre comunitatea care încearcă să transforme Codrii Iașilor într-un parc natural, în ciuda rezistenței autorităților locale:

„Problema cea mai mare e la Direcția Silvică”, spune Mihai. „Ei se văd ca pierzători în toată povestea asta. Dacă pădurea primește altă valoare decât cea a lemnului, pentru ei e un impact în veniturile proprii. Romsilva este regie autonomă, ei își plătesc inclusiv salariile din ce taie.”

4. Grațian Mihăilescu, expert în urbanism, despre tragedia din București, unde o fetiță de cinci ani a murit după ce a fost accidentată pe carosabil:

În orașele unde pietonul e prioritar, trotuarele sunt largi, trecerile de pietoni sunt ridicate, semafoarele le dau timp real, iar viteza în zonele rezidențiale este limitată la 30 km/h. Acolo, un copil care traversează nu e o „eroare” sau o „neatenție”, ci parte din fluxul normal al orașului.

Aici, în schimb, pietonul e tratat ca un obstacol. Spațiul public e construit pentru a fi traversat cât mai repede cu mașina, nu pentru a fi trăit pe jos. Străzile sunt coridoare de viteză, nu locuri de întâlnire. Parcurile sunt adesea împinse în periferie, iar centrul orașului devine un labirint de mașini parcate pe trotuar.

NOU ÎN ORAȘ

Prietenii de la Iași.Travel au fost în vizită la Two Space, un nou concept hibrid de cafenea și agenție de marketing, care s-a deschis recent pe strada Arcu 25.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În jurul orașului s-au înmulțit localurile unde găsești pizza cum trebuie, iar noi le-am vizitat pe cele mai recomandate de cititorii care locuiesc în periurban, ca să aflăm dacă fac pizza „ca în Italia”.

Toate sunt mici afaceri de familie în care oamenii pun suflet, nu apelează la scurtături și își doresc să construiască ceva durabil în comunitatea lor.

Subscribe now

Piccola Italia

La Piccola Italia „pizza bună nu se negociază”. Alin e un pizzaiolo autodidact care ia pizza foarte în serios și își vede bucătăria ca un mic laborator în care exersează constant rețeta aluatului perfect. Îl lasă la maturat între 48-72 de ore și așa obține marginile aerate, centrul subțire și gustul autentic de „pizza contemporană italiană.”

El și Simona, soția lui, au început cu un restaurant de catering în 2018 și au introdus pizza în meniu la cererea clienților. Un an mai târziu, pizza a devenit personajul principal, iar acum au clienți care revin săptămânal, în special din zona Rediu, dar și din oraș.

Au o bază mare de fani care îi apreciază pentru atenția la detalii, ingredientele premium și livrarea ireproșabilă. „Asta e treaba noastră, să fim corecți și tot mai buni. Cu respect pentru produs și pentru clienți.”

Meniul e consistent, dar nouă ne-au făcut cu ochiul:

• pizza Rossa (cu sos pesto, speck, cremă de brânză, muguri de pin, ceapă roșie și roșii cherry),

• Salami (cu salam crud uscat, chorizo, ciuperci și mozzarella),

• Pere și Gorgonzola (+ mozzarella fresh, nuci și oțet balsamic).

Au și multe opțiuni vegetariene interesante, cu spanac, roșii uscate și ciuperci sau cu cartofi și anghinare.

CE AM TESTAT: Pizza Coppa - salam maturat coppa, anghinare, mozzarella, măsline verzi, roșii uscate, cremă de brânză, busuioc proaspăt și oregano

📍Str. Dealul Zorilor, nr. 32k, Rediu
L – M închis, M – J 14:00 - 22:00, S – D 11:00 - 22:00
📞 0741 588 922 / 0371 505 027

Ami Pizza

Gustul și atmosfera contează în egală măsură la Ami Pizza. Vii pentru mâncare, dar și pentru localul senin și aerisit, în care ești întâmpinat cu generozitate și zâmbete.

Mirela e aici în fiecare zi din decembrie 2022, când a deschis pizzeria împreună cu soțul ei. Proiectul lor de revenire acasă „după mai bine de 15 ani prin lume, cel mai mult în Italia”.

Când s-au mutat în Vișan-Bârnova, și-au dat seama că nu sunt multe restaurante în proximitate și au decis că e un loc mai potrivit pentru spațiul lor decât în centru.

„Pizza e un pretext perfect să te relaxezi în oraș cu prietenii. Nouă ne place să mergem în locuri aproape de casă și ne-am gândit că mai sunt și alții care își doresc la fel. Când știi că nu stai blocat în trafic până la restaurant, ești mai motivat să ieși din casă.”

Pizza lor merită un drum chiar și din oraș. Folosesc ingrediente proaspete și în combinații echilibrate de arome, iar blatul este subțire, cu margini ușor rumenite și savoarea inconfundabilă a cuptorului cu lemne de esență tare.

Ai la dispoziție 19 tipuri de pizza dintre care să alegi, cum ar fi:

• Golosa (cu salam picant, brie și anghinare),

• Cheese Bites (cu margini umplute cu mozzarella),

• pizza casei (cu prosciutto crudo, salam picant și gorgonzola).

În meniu găsești și 4 feluri de panuzzo, un pizza-sandwich cald, originar din zona napoletană. E copt de două ori și are texturi contrastante, coajă crocantă și miez cremos, numai bun de luat to go.

CE AM TESTAT

• Pizza Primavera - mozzarella, prosciutto crudo, rucola, roșii cherry, fâșii de parmezan

• Pizza Carbonara - mozzarella, smântână, ou, bacon, parmezan, ulei de măsline

📍Str. Sfântul Ilie nr. 7, Vișan-Bârnova | L – D 11:00 - 21:00
📞 0754 830 964

Lumia Stradale

La nici un an de când au deschis „pizzeria pe roți”, Lumia Stradale are deja clienți fideli care vin din Copou până în Miroslava special pentru pizza lor.

Pasiunea Mihaelei și a lui Lucian pentru pizza cu gust de Italia s-a transmis repede la locuitorii din zonă, iar clienții care au format coadă în primele 15 minute de la deschidere au recomandat-o cu entuziasm. „E altceva, diferită față de ceea ce se găsește pe piață.”

Aluatul ușor și dospit lent, care nu te lasă cu senzația de „prea mult” e semnătura lor. Au învățat cum să-l facă într-o pizzerie de familie de lângă Napoli și apoi l-au testat cu zeci de ingrediente, toate proaspete, pentru că vor să ofere „doar pizza de care oamenii să se îndrăgostească”.

Meniul cuprinde variante clasice ca Margherita și Quatro Stagioni, dar și unele „cu mai multă atitudine” cum e cea cu cremă de trufe sau opțiunea cu mortadella, ricotta și fistic.

Plasează comanda din timp ca să te asiguri că e gata când ajungi să o ridici sau să o savurezi direct acolo, în timp ce Lucian te convinge că „pizza este terapie.”

CE AM TESTAT

• Pizza Cotto - prosciutto cotto, mozzarella, ciuperci, busuioc și ulei de măsline

• Pizza Primavera - mozzarella, prosciutto crudo, rucola, roșii cherry, pecorino romano și ulei de măsline

📍Șos. Voinești, nr. 52A, Sivco Residence, Miroslava
Luni: închis, M – D: 16:30 - 20:30
📞 0752 121 124, Doar cu ridicare de la locație

Pizzeria Alelisa

Un business de familie în adevăratul sens al cuvântului. După 20 de ani în Italia, soții Ciobanu s-au întors cu dorința de a aduce acasă aromele napoletane.

În 2019, au deschis Alelisa „cu gândul la viitorul copiilor”, iar fiul lor, Alexandru, e deja implicat în administrarea afacerii. Și alți membri din familia extinsă lucrează în pizzerie. „Am vrut să facem ceva chiar în inima comunității noastre din Valea Adâncă.”

Locul e plin de personalitate, parcă ai ajuns în sufrageria unor prieteni primitori, care fac tot posibilul să te simți bine. Iar pizza e gustoasă, ca o mică îmbrățișare caldă. „Cea mai bună din Lunca Cetățuii până în Podu Roș”, cum spune un client mulțumit într-o recenzie de cinci stele.

Respectă rețeta tradițională din sudul Italiei așa că are blat moale și elastic, din aluat frământat manual. La fel de apreciate în recenzii sunt și ingredientele de calitate pentru toppinguri, cele mai multe aduse din Sicilia.

Găsești multe variante de pizza cu carne, calzone, focaccia și schiacciata umplută cu mozzarella și prosciutto. Ce ne-a mai atras atenția din meniu:

• Napoletana (cu fior di latte, file de anșoa, capere, busuioc și roșii)

• Salsiccia Friarielli (cârnați italienești, mozzarella, ardei copți dulci și friarielli, o varietate de broccoletti cu gust ușor amărui).

CE AM TESTAT: Pizza Rustica - pui la grătar, roșii cherry, bacon, busuioc proaspăt, un pic de usturoi

📍 Str. Principală nr. 110, Valea Adâncă (sensul giratoriu de la 5 Drumuri)
L – D: 11:00 - 22:00
📞 0772 476 500
Doar la locație sau cu ridicare

Golfo di Napoli

Golfo di Napoli e printre cele mai vechi pizzerii din suburbiile Iașului. Mihaela și Vasile au deschis restaurantul acum 10 ani, cu speranțele și economiile adunate în zeci de ani petrecuți în Italia și Spania. „Am revenit cu mai multe idei de afaceri, dar am decis să facem ce știm mai bine, mâncare.”

Fac pizza tipic napoletană, așa cum s-au specializat în restaurantul familiei din Napoli în care au lucrat 15 ani, cot la cot cu proprietarii. Blatul e fraged și are crusta crocantă, iar ingredientele simple pun în valoare rețetele tradiționale. „Cuptorul cu lemne face diferența, așa obții un produs cu adevărat artizanal.”

Pentru ei, pizza e sinonimă cu bucuria de a împărtăși așa că le place să găzduiască grupuri mari, mai ales vara, pe terasă. Punct în plus, au și spațiu de joacă pentru copii.

„Ne-ar plăcea să împrumutăm de la spanioli bucuria de a trăi. Acolo, timpul petrecut în oraș cu familia și prietenii are prioritate.”

CE AM TESTAT: Pizza Salsicha Picante - mozzarella, prosciutto cotto, oregano și salsiccia (cârnați afumați condimentați)

📍 Șoseaua Valea Rediului nr. 259 | Luni: închis, M – D: 11:00 - 22:00
📞 0740 990 860

În ediția de azi:

• trei curse noi de pe Aeroportul Iași

• un nou hub de business inaugurat la Iași

• Silviu Gherman vine miercuri la FOOM

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Județul Iași este pe locul șase în țară după contribuția la PIB, cu 68 de miliarde de lei. Pe primul loc este Capitala, care asigură un sfert din economia națională. Bucureștiul este urmat de Cluj, Timiș, Prahova, Constanța și Iași.

Virajul la stânga în intersecția Cotnari este interzis începând de săptămâna asta. Cei care vin pe bulevardul Primăverii și bulevardul Nicolae Iorga nu vor mai avea voie să vireze la stânga, măsura fiind menită să reducă aglomerația și riscul de accidente.

A fost semnat contractul pentru pista de bicicliști Bârnova – Dobrovăț. Lucrările vor începe în cursul lunii martie și trebuie executate până la finalul lunii august 2026.

Trei curse noi de pe Aeroportul Iași. Wizz Air lansează zboruri către Milano Malpensa (miercurea și duminica, începând cu 20 mai) și Pisa (marțea și sâmbăta, de pe 23 mai).

• Totodată, o nouă companie aeriană afiliată Turkish Airlines va opera zboruri către Istanbul de la 1 mai, vinerea și duminica.

Subscribe now

EDITORIAL

Cel mai bun podcast pe care l-am ascultat în ultimul an este un interviu cu Charlie Munger, unul dintre cei mai admirați investitori americani.

Am continuat să citesc tot ce am găsit despre Munger, ale cărui principii de business, bazate pe o cunoaștere multidisciplinară, au devenit legendare și au inspirat generații de antreprenori.

Vorbind despre tipologia erorilor de judecată, Munger pune pe primul loc puterea enormă a stimulentelor (incentives), care tind să prevaleze în fața a orice altceva.

Când interesele sunt aliniate, ambele părți au de câștigat. Când nu sunt aliniate, sistemele devin disfuncționale.

Cu cât o organizație crește, cu atât tinde să devină o birocrație „mare, grasă, proastă, nemotivată și coruptă”. Asta se vede cel mai limpede în sistemul de stat, spune Munger, unde interesele sunt complet distorsionate.

„Ar trebui să ne amintim cum ignorarea voită și stupidă a supra-puterii recompenselor a făcut ca rezultatul sistemului comunist sovietic să fie descris de un angajat drept: ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.

Poate cea mai importantă regulă din management este: Get the incentives right.”

Una dintre problemele fundamentale în România este că interesele mediului de afaceri sunt, în general, nealiniate cu cele ale aparatului de stat. Președintele Confederației Patronale Concordia, Dan Șucu, îi avertiza pe antreprenori la finalul anului trecut:

„Este timpul să ne fie puțin teamă sau din ce în ce mai teamă de birocrație, de această creștere din ce în ce mai stufoasă a birocrației, mai agresivă. Evident că este timpul. Este timpul să ne apărăm propriile noastre afaceri, toate creațiile, tot ce am făcut noi după atâta timp. Este evident că avem obligația să facem.

Uitați-vă în jurul dumneavoastră. Birocrații au copii, au rude, au prieteni. Ei nu vor lucra niciodată în fabrici, nu vor să lucreze în fabrici, nu vor magazine, nu vor lucra în centre logistice sau în centre de servicii. Pentru ei trebuie inventate slujbe, şi nu orice fel de slujbe. Slujbe legate de control. Să vă controleze pe dumneavoastră, să vă avizeze, să vă autorizeze.

Adică, vom permanentiza ideea că cei care nu au construit în viața lor nimic sunt cei care vor aviza şi autoriza pe ceilalți care toată viața lor n-au făcut decât să construiască.”

Scriu toate astea pentru că ieri a fost inaugurat la Iași centrul regional Concordia Hub Est, prima platformă de dialog între mediul de afaceri, autoritățile publice și mediul academic din estul României.

Pe scenă au fost oameni din conducerea Concordia, cât și politicieni locali din categoria celor care nu au construit nimic, dar care împart sinecuri în stânga și în dreapta. Ăștia sunt, cu ăștia defilăm.

Directorul executiv Concordia, Paul Aparaschivei, a făcut o pledoarie pentru pragmatism, amintind de contextul istoric al Unirii Principatelor. Și atunci, ca și acum, „fiecare își apăra propriul interes”, însă unirea s-a întâmplat pentru că a fost „un act profund pragmatic”.

Întrebați despre obstacolul principal care blochează dezvoltarea Moldovei, invitații au menționat infrastructura, impredictibilitatea fiscală și birocrația. Ceea ce e legitim. Astea sunt interesele lor și nu le pot apăra fără să intre în dialog cu decidenții.

Însă elefantul din cameră, care erodează încrederea în decidenți și amplifică valul uriaș de frustrare din societatea românească, este corupția. Iar ce a funcționat până acum — butaforia cu valorile liberale și pro-europene ca diversiune de la corupție — nu mai prinde.

Momentul în care suntem — cu partide populiste care care conduc în sondaje, nu doar în România, ci în cele mai mari patru economii din Europa — nu este business as usual. Asociațiile patronale pot pune presiune pe guvernanți să mențină taxa unică, dar problemele sunt mult mai adânci de atât.

Am mai spus-o — cred că singura ieșire din spirala asta este să nu trăim în minciună, o expresie popularizată de premierul canadian în discursul său recent de la Davos.

Întorcându-mă la Munger, el spune că cel mai valoros asset în business și în viață este integritatea.

„Moralitatea și reputația de a fi moral sunt enorm de valoroase și e atât de simplu. Calea corectă de a trece prin viață este cea win-win. Orice altceva este nebunie. Să iei tot și să nu dai nimic este un dezastru absolut.”

Spre asta ne îndreptăm, dacă nu schimbăm direcția.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎤 SAVIN & The Stash | După lansarea în decembrie 2025 a primelor 4 single-uri, SAVIN începe anul cu un concert alături de trupa The Stash, unde vei auzi piese blues, soul, rock și funk, inspirate de artiști ca Stevie Wonder, Amy Winehouse sau John Mayer. Vineri, de la 20.00, la FOOM. (P)

🎙️ Stand-up Silviu Gherman | Actor, scriitor și performer, Silviu Gherman aduce pe scenă un tip de stand-up cu umor incomod, mai mult decât atipic. 4 februarie, ora 20.00, la FOOM. (P)

🎷 Jazzings | Un concert în care standardele jazz capătă forme noi: reorchestrări, spațiu, groove și dialog live între Alex Jaxx Quartet și Andra Botez. Joi, 5 februarie, la Acaju.

COMING SOON

🎸 Adam’s Nest | Un concert electro-acustic la cafeneaua Negru Zi. Vineri, 6 februarie, de la 19.00.

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1-8 martie.

ÎNCĂ CEVA

Doi studenți la Jurnalism din Iași au mers până la Cluj pentru a-i lua un interviul lui Mihnea Măruță. E cel mai bun lucru pe care l-am citit săptămâna asta.

Ceea ce mi se pare mie și m-aș bucura dacă foarte mulți din generația noastră ar gândi la fel, este următorul lucru: am primit un dar minunat, neașteptat și de o anvergură uimitoare, pe care nici nu-l speram și pentru care nici nu știu dacă am făcut suficient încât să-l merităm. Adică nu fusesem luptători, nu fusesem curajoși, nu ne ridicaserăm.

E ca și cum Doamne-Doamne a venit și a zis: „Luați de aici!”. Așa s-a întâmplat și așa de miraculos a fost. În România, n-au fost decât câțiva oameni care au avut curaj cu adevărat și care și-au riscat viața să zică că nu sunt de acord. În rest, să fim sinceri, majoritatea a răbdat.

Darul pe care l-am primit noi și dumneavoastră, copiii noștri, și să sperăm că mai multe generații de acum înainte, a fost așa de minunat și, într-un fel, dacă suntem sinceri, nemeritat, încât eu cel puțin, de atunci încoace, am încercat, cât am putut, să mă ridic la înălțimea acestui dar. Adică să nu-mi bat joc nici eu, nici cei cu care am lucrat de ceea ce am primit în Decembrie 1989. Din acest motiv a fost peste putință de frumos și de neașteptat!

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Dacă n-ați reușit să citiți foto-reportajul despre traiul în comunele limitrofe ale Iașului, vă spun doar că e un text edificator, numai bun pentru weekend.

Georgiana Covaliu a discutat cu patru arhitecți care explică, pe înțelesul tuturor, de ce visul privat al unui vieți tihnite la marginea Iașului se termină pentru mulți locuitori îndată ce ies pe ușă sau pe poartă.

În ediția de azi:

• Nicușor Dan vine sâmbătă la Iași

• primele randări cu esplanada de la Palatul Culturii

• refugiile de tramvai sunt subdimensionate

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Nicușor Dan este așteptat la Iași sâmbătă, la manifestările oficiale organizate de Ziua Unirii Principatelor Române.

• Pentru prima dată, manifestările de la Iaşi de Ziua Unirii nu vor mai avea loc în cursul dimineţii, ca în anii precedenţi, ci după-amiază, începând cu ora 15.00.

Ateneul Iași a plătit peste 160.000 de lei către angajați ai instituției care și-au înființat PFA-uri, pentru servicii care intrau în fișa postului, potrivit unui raport al Curții de Conturi.

• Directorul actual al Ateneului a încasat 11.000 de euro în doi ani pentru contoarele de la gaz și apă și întreținerea plantelor din clădire.

Autostrada A8 nu poate fi gata până în 2030, avertizează Adrian Covăsnianu, co-fondator al Asociației Moldova Vrea Autostradă. La începutul anului 2026, doar 55 de kilometri din cei peste 300 ai A8 se află în execuție.

O treime din containerele de gunoi din oraș vor avea acces digital. Un nou sistem de colectare selectivă a deșeurilor — pe bază de card sau prin intermediul unei aplicații mobile — a fost pus în funcțiune săptămâna asta la Iași.

Aeroportul Iași negociază deschiderea unor curse spre mai multe orașe europene, fiind analizate rute către Atena, sudul Franței, orașe din nordul Germaniei, precum și noi conexiuni spre Italia și Marea Britanie.

• Zilele trecute, mai multe zboruri au fost anulate sau direcționate la Timișoara din cauza ceții la Aeroportul Iași.

Subscribe now

EXPLICATIV

Esplanada din fața Palatului Culturii va intra într-un proces de reamenajare.

Primele randări ale proiectului au fost prezentate săptămâna asta de frații Maximilian și Daniel Zielinski, arhitecți la Foster+Partners, biroul contractat de grupul IULIUS pentru reamenajarea Palas.

Costurile proiectării vor fi suportate de grupul IULIUS, iar costurile execuției de către Primăria Iași.

Ce se schimbă?

Zona din fața Palatului va deveni pietonală, circulația rutieră fiind eliminată până la strada Anastasie Panu.

Parcarea supraterană de la Palas și banda de circulație care trece pe lângă Casa Dosoftei vor fi desființate și înlocuite de o esplanadă cu spațiu verde și o fântână arteziană.

Cum rămâne cu pasajul subteran de pe Anastasie Panu?

Reamenajarea esplanadei nu prevede mutarea traficului din zonă în subteran, ceea ce ar crea o legătură pietonală unitară cu Bd. Ștefan cel Mare.

După ce proiectul pasajului subteran de pe Anastasie Panu a fost votat în Consiliul Local în 2021, iar licitația de execuție a eșuat în 2022, proiectul pare îngropat.

În schimb, va fi creat un „inel” de circulație cu sens unic de coborâre pe strada Palat spre Podu Roș și cu sens unic de urcare dinspre Podu Roș pe strada Sf. Lazăr până la intersecția cu strada Anastasie Panu.

Când va fi gata?

Municipalitatea nu a prezentat un termen pentru finalizarea lucrărilor. Un proiect similar — reamenajarea esplanadei din fața Teatrului Național — a durat patru ani, deși termenul inițial era de un an.

Până când va fi gata esplanada, administrația locală face ce știe mai bine — la începutul lunii aprilie va organiza ceremonia de reînhumare a rămășițelor domnitorului Grigore Alexandru Ghica și va amplasa în fața Palatului un monument funerar din marmură.

A existat vreun concurs pentru monumentul care urmează să fie ridicat pe esplanada din fața Palatului Culturii?

Din ce fonduri este realizat monumentul respectiv (despre care am citit că ar fi aproape gata)?

A fost consultată comunitatea cu privire la ce-și dorește ca lucrări de artă în spațiul public? — George Pleșu

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Gabriel Lazăr a filmat înghesuiala la care sunt supuși ieșenii care folosesc refugiile de tramvai:

Aici se vede gradul de respect pe care administrația locală îl are față de propriii cetățeni. După ce administrația Nichita și-a bătut joc într-un mare fel de aceste proiecte de reabilitare stradală, administrația Chirica nu a fost în stare în 10 ani să corecteze anomaliile astea de refugii subdimensionate și alte bazaconii. Și s-au făcut petiții, întâlniri, adrese etc.

Să cumperi tramvaie noi nu e mare șmecherie dacă ai bani. Să faci ceva pentru confortul și siguranța în trafic, asta este mare șmecherie.

Imagine de oraș înapoiat.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎿 Après-ski urban | Muzică, foc, winter bar și gătit afară. Se recomandă dress code de sezon: echipament de ski, haine de lână, căciulă de oaie. Surprize pentru cei care vin în clăpari sau boots. Vineri, de la 18:30, la FOOM.

✨ Pitch Your Friend | Ghidat de două gazde pline de energie, acest eveniment unic le oferă prietenilor ocazia să joace rolul de promotori, prezentându-și amicii în fața unei săli pline de persoane singure și disponibile. Vineri, de la 18.30, la Negru Zi.

📷 Serile de fotografie | O seară dedicată dialogului dintre două perspective fotografice puternice: fotografia de portret iconică și teatrală a lui Annie Leibovitz și fotografia documentară, profund umană și adesea dură, a lui Josef Koudelka. Marți, 27 ianuarie, de la 19.00, la Negru Zi.

🇵🇰 Atelier de degustare | Pe 29 ianuarie, de la 18:00, amfiteatrul Negru Zi devine un mic laborator de condimente folosite în bucătăria pakistaneză.

• Invitatul special este Andreea Luca, fondatoarea Indus Restaurant – spice is life, locul din Iași unde mâncarea pakistaneză este gătită lent, cu condimente autentice și rețete aduse din Sudul Asiei.

🎷 Șubi Tuba | Un recital de jazz autentic, la rece (fără amplificare), cum cântau fanfarele dixieland la New Orleans la începutul secolului XX. Pe 29 ianuarie, de la 20.30, la Acaju.

COMING SOON

🎤 SAVIN & The Stash | După lansarea în decembrie 2025 a primelor 4 single-uri, SAVIN începe anul cu un concert alături de trupa The Stash, unde vei auzi piese blues, soul, rock și funk, inspirate de artiști ca Stevie Wonder, Amy Winehouse sau John Mayer. Pe 30 ianuarie, de la 20.00, la FOOM.

🎙️ Stand-up Silviu Gherman | Actor, scriitor și performer, Silviu Gherman aduce pe scenă un tip de stand-up cu umor incomod, mai mult decât atipic. 4 februarie, ora 20.00, la FOOM.

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu