În ediția de azi:

• au început lucrările de schimbare a pavajului din Piața Unirii

• o conversație cu Patricia Brohanschi, fondatoarea festivalului Rocanotherworld

• festivalul Șotron are loc în weekend pe strada Pogor

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Au început decopertările în Piața Unirii. Suprafața pieței va fi refăcută complet, pe o arie de aproape 13.000 mp. În locul pavajului existent va fi montat granit cu grosimea de 6 cm.

• Contractul de execuție este realizat de Iasicon SA, iar valoarea lucrărilor se ridică la 6.7 milioane lei. Termenul de finalizare este de 12 luni.

A început asfaltarea primului tronson de autostradă din județul Iași. În perioada următoare va fi așternut stratul de bază pe primii 11 km din cei 28 km ai tronsonului Mircești–Pașcani.

• Inițial, acest tronson trebuia finalizat până în august 2026. Noul termen este mijlocul lunii decembrie.

14 șoferi de la Compania de Transport Public din Iași sunt sub control judiciar. Ei sunt cercetați pentru sustragerea a peste 230 de tone de motorină în ultimele 18 luni.

Două luni de restricții de trafic în zona intersecției Trei Fântâni–șos. Bucium–bd. Poitiers. Constructorul Conest va lucra la amenajarea unei alternative de trafic pentru perioada în care vor fi restricții și pe pasajul Socola.

ÎMPREUNĂ CU SHOWBERRY (P)

10 ani de Rocanotherworld

Acum 10 ani pe vremea asta, un grup de voluntari punea la cale un concert rock în amintirea prietenului lor Ioan Dan Niculescu (Roca), care a murit pe 2 iunie 2016 într-un accident de mașină.

Ceea ce a pornit ca un eveniment one-off a devenit în timp cel mai reprezentativ festival de muzică din Iași, Rocanotherworld.

Am discutat cu Patricia Brohanschi, fondatoarea Showberry și Rocanotherworld Festival, despre cum a evoluat festivalul în cei 10 ani și despre ce lipsește pentru ca Iașul să aibă un festival de amploarea celor din Cluj sau București.

În 2015, terminasem masterul și primisem o finanțare pentru un start-up pe zona de evenimente, Showberry. Ioan Dan Niculescu (Roca), care avea o agenție de branding, mi-a devenit mentor și m-a ghidat în tot procesul ăsta. El nu îți spunea exact ce să faci, dar te ajuta să descoperi singur răspunsurile.

Când ai pe cineva în spate — mai ales la o vârstă atât de fragedă, când ești la început de drum — contează foarte mult un astfel de pilon. E foarte greu să întâlnești genul de persoană care să aibă încredere că poți face chestii mari. Când a murit, mi-am dat seama că am fost norocoasă să cunosc un astfel de om.

Le-am propus atunci colegilor lui Ioan să facem un eveniment conturat de pasiunile lui Roca — muzica rock, cultura asiatică, zona culinară, sprijinul pentru animale fără stăpân. Țin minte că am lansat evenimentul într-o luni, aproape de miezul nopții, și ne așteptam să avem 200-300 de oameni. În jumătate de oră, erau deja 500 care dăduseră going/interested pe Facebook.

Pe 23 iunie, când Ioan ar fi împlinit 38 de ani, peste 2.000 de oameni au venit la prima ediție Rocanotherworld. Toți cei care au fost prezenți atunci pot depune mărturie că a fost una dintre cele mai emoționante seri. Era o stare de tristețe, dar și de bucurie. Eram un tot. Și-atunci am zis: hai să vedem cum ducem lucrul ăsta mai departe.

Până în 2019, festivalul a fost organizat complet pro bono, toți oamenii din echipă au lucrat pro bono, la fel și artiștii. În primii ani, au fost aproape 100 de trupe care au concertat pro bono. Noi ne-am propus să-i aducem din nou, măcar o dată, într-o variantă plătită, pe toți cei care au cântat atunci. Mai aveam foarte puțin, mai rămăseseră doar câteva linii de completat într-un Excel. Din 2020 încolo, ne-am dat seama că nu mai putem face asta pe termen lung. Cu cât evenimentul creștea, cu atât modelul acela nu mai era fezabil.

Au fost multe momente când am crezut că este ultima ediție sau că nu vom reuși să o ducem la capăt. Pentru că e complicat, sunt foarte multe lucruri care sunt greu de gestionat. Uneori mă întrebam și eu de ce fac asta. Dar mă întorceam la nucleul festivalului — Be curious. Be different. Be for others. — și de cele mai multe ori lucrurile se așezau de la sine.

La un festival ai nevoie de foarte multe resurse și, de fapt, e o chestie efemeră, de trei-patru zile. Muncești un an ca să produci diverse materiale, iar după tine rămâne practic gunoi. În 2021, am început direcția asta de sustenabilitate, pentru că ne-am dat seama că Rocanotherworld a fost tot timpul un exemplu pentru comunitatea noastră. Când știi că oamenii te ascultă și te urmează, chestia asta vine cu o responsabilitate, nu ai voie să greșești.

Comunitatea Rocanotherworld chiar iubește festivalul și ne-am zis că, dacă tot avem diverse cauze caritabile, hai să vedem cum poate să fie un festival și mai prietenos cu mediul. Cum putem să colectăm selectiv, să diminuăm cantitatea de deșeuri, să folosim mai multe materiale bio și să încurajăm oamenii să vină la festival cu transportul în comun. Lucrurile astea deja funcționează, dar ne dorim să creștem și mai mult numărul celor care împărtășesc valorile astea. Rocanotherworld s-a dus tot timpul către zona de comunitate, responsabilitate și implicare civică, pentru că știm că suntem un exemplu.

La ediția de anul trecut, prima la Gramma Wines, am simțit cea mai multă energie de festival. Când eram acolo, vedeam orașul și simțeam apropierea de natură. Avem în continuare activități-satelit care se întâmplă în oraș, dar nu vrem să devenim un festival urban. Vrem ca partea ce ține de concert să rămână într-o zonă outdoor, pentru că oamenii își doresc să se încarce cu energia asta.

La ediția de anul ăsta, vor fi mai multe activități în timpul festivalului. O să avem o serie de instalații multimedia interactive, vom integra via și crama prin tururi ghidate, vom avea un community run în jurul festivalului, care e o alergare caritabilă prin vie în beneficiul animalelor din padocuri. Vrem ca via să fie parte din experiența festivalului.

Line upul de anul ăsta e practic topul preferințelor participanților de anul trecut. La finalul ediției de anul trecut, am vrut să luăm pulsul și i-am întrebat pe oameni pe cine și-ar dori să vadă la Rocanotherworld.

Deși am adus artiști străini în trecut, anul ăsta nu avem trupe internaționale, pentru prima dată după mult timp, din cauza contextului geo-economico-politic. Am avut niște discuții cu trupe din afară, dar într-un fel mă bucur că nu s-au concretizat, pentru că riscam să-i anunțăm și să nu-i avem. Însă ceea mă bucură e că publicul Rocanotherworld este în continuare fascinat de trupele rock și de rock alternativ din România.

Din biletele vândute anul ăsta, jumătate sunt elevi și studenți. Festivalul a atins an de an noi grupuri de tineri, care nu au fost la primele ediții, dar au crescut cu Rocanotherworld. Iar artiștii ne spun că în Iași există un public foarte fain și datorită faptului că noi am adus trupele în fața publicului, că am crescut și am creat comunitatea care e alături de noi în fiecare an. Eu am spus tot timpul că Rocanotherworld are sens și că îl vom face atât timp cât avem pentru ce și pentru cine.

În Iași nu există infrastructură și nici logistică pentru evenimente mari. Rocanotherworld nu ar putea avea o ediție de toamnă/iarnă pentru că nu avem o sală polivalentă. În outdoor, cea mai mare problemă este infrastructura rutieră. Având în vedere că Iașul e atât de sugrumat de dezvoltarea excesivă din zona metropolitană, ne-am întrebat anul trecut dacă autobuzele pot ajunge la festival. Totuși, au făcut-o, iar publicul a fost încântat.

Ieșenii s-au obișnuit ca evenimentele mari să aibă loc în oraș. Chiar dacă distanța este aceeași ca până la Aroneanu, percepția inițială e că 15-20 de minute e un efort, dar toți cei care au ajuns anul trecut la festival au zis că nu e așa departe pe cât credeau. Gândește-te că la Summerwell, spre exemplu, bucureștenii merg mai bine de o oră cu autobuzul.

Anul ăsta vom avea curse dedicate până la festival, cu autobuze electrice, ca să continuăm direcția de sustenabilitate. Noi avem sprijinul celor de la CTP Iași, care sunt deschiși și ne-au ajutat încă de la edițiile de la pârtie, când au prelungit programul și rutele de transport în comun pentru noi.

Toate festivalurile care au ajuns mari au fost susținute în primul rând de comunitatea locală. Când tu, ca locuitor al unui oraș, mergi la evenimentul din orașul tău, acel eveniment crește, atrage atenția și reușește să atragă oameni din alte orașe. Electric Castle, și chiar Jazz in the Park au un public numeros din afara Clujului. Oamenii știu că în acel weekend merg la festival, și la fel ar putea fi și cu Rocanotherworld.

Un festival e un ecosistem care aduce împreună artiștii, furnizorii, profesioniștii din industriile creative și publicul. Dacă ieșenii iubesc festivalul, sunt prezenți și susțin evenimentul, e clar că artiștii și publicul din alte orașe vor veni către noi mai ușor. Doar așa putem crește împreună, la nivel de comunitate.

Rocanotherworld 2026 are loc între 19 și 21 iunie, la Gramma Wines, în Bârnova. Biletele și abonamentele sunt disponibile pe site.

• DETALII: Elevii și studenții beneficiază de reducere 50% la abonamente, persoanele cu dizabilități și însoțitorii lor au acces gratuit, iar copiii sub 12 ani participă gratis însoțiți de un adult. De asemenea, sunt disponibile bilete de grup și opțiuni speciale pentru familii.

• LINE UP: Alternosfera, Irina Rimes, om la lună, Robin and the Backstabbers, COJO, Taxi, HVNDS, Nuanțe, Adam’s Nest, Vlad Corb, Helda și A-C Leonte, alături de alți artiști invitați în cadrul activităților.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎤 Seară de folk | Pe 12 iunie, Cezar Popescu revine pe scena Grădinii Vert cu piesele sale pline de farmec și cu povești din inima orașului.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

✨ Șezători urbane | Prima ediție îi aduce împreună pe arhitectul de conștiință Angela Stafii și pe maestrul ceramist Daniel Leș, într-un format experiențial construit în jurul conversației, meșteșugului și al întrebării „Ce te frământă?”. Luni, 15 iunie, de la 17.00, la Baia Turcească.

🎻 Concert la Palat | Turneul Stradivarius 2026 — susținut de Alexandru Tomescu, Dragoș Ilie și Omar Massa — ajunge la Palatul Culturii pe 16 iunie, de la 19.00.

COMING SOON

🎻 Noaptea de Sânziene | Un concert în aer liber, susținut de doi dintre cei mai apreciați muzicieni români ai momentului: violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica, alături de Kamerata Stradivarius. 23 iunie, de la 20.00, în Grădina Botanică.

🟦 ZEEK | Cel mai creativ festival de advertising revine la Iași cu a doua ediție. Pe 27 iunie, la Teatrul Național te vei întâlni cu 10 dintre cei mai buni oameni de comunicare din România.

• SPEAKERI: Alex Nedea (Recorder), Vlad Ifrim (Pro TV), Răzvan Mătășel (Publicis), Bogdan Niță, Bogdan Petrice.

DE CITIT

Pavel Lucescu a reluat proiectul editorial Poveștile Ieșenilor. În cel mai recent interviu, a consemnat povestea de viață lui Mircea Nedea (tatăl lui Alex Nedea), pe care l-am avut și eu profesor de biologie în gimnaziu, la Negruzzi. 😀

„Îmi aduc aminte că n-aveam ce mânca într-o zi, dar mai era ceva făină și mama a făcut un cir de mămăligă. Cir de mămăligă înseamnă să pui apă cam câtă făină ai și să faci un terci. Dacă ai ulei, e genial. Dacă mai ai și zahăr, chiar e boierie. (…)

Dacă n-ați văzut niciodată o casă săracă, vă povestesc eu, că nu-mi iese din minte: lut pe jos, două paturi din scânduri cu bulumaci, saltea de paie și pe pereți două covoare din cârpe — în stil bucovinean. Era anul 1959. Aveam 4-5 ani. Asta era atmosfera.”

ÎNCĂ CEVA

Câteva lucruri bune pe care le-am degustat în ultimele săptămâni prin oraș:

• pizza și cocktailurile de la Grădina Vert, o terasă de vară odihnitoare și răcoroasă;

• smash cheeseburgerul de la Difereat Copou, pe care marțea îl găsești la 30 de lei, cu tot cu cartofi și suc;

• o bere milk stout de la One Beer Later pe care o găsești la draft la Beer Zone;

• limonada cu soc de la Oaza Taină Vie, unde găsești și miere de salcâm și de rapiță din sezonul ăsta;

• cold brew tonic de la The Beginning, de băut înainte de prânz pentru că e destul de strong;

• înghețata de la Cosi Buono, pe care acum o poți servi într-o lămâie, în loc de cornet.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• primul zbor Iași-Salonic din vara asta

• ce este și la ce folosește un wedding planner

• Primăria continuă să pună pavele peste arborii tăiați

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Cel mai mare datornic la bugetul local este o firmă patronată de investitorul imobiliar Daniel Cristinel Niculiță. În cazul aceleiași companii, ANAF a acuzat, în luna mai, un prejudiciu de 13 milioane de lei în urma unor controale desfășurate în sectorul imobiliar.

Citadin, firma de construcții a Primăriei Iași, a avut o pierdere financiară de peste 3 milioane de lei în anul 2025. În perioada 2011-2024, constructorul a înregistrat profit în fiecare an.

• Potrivit unui raport publicat recent de Curtea de Conturi, șefii societății și-au modificat criteriile de performanță astfel încât să beneficieze de bonusuri financiare mai mari în anii trecuți.

AnimaWings a efectuat primul zbor Iași-Salonic. Zborurile sunt programate de două ori pe săptămână, în zilele de marți și sâmbătă, până la finalul lunii septembrie. Durata zborului este de aproximativ 1 oră și 40 de minute.

O nouă grădiniță va fi construită în satul Horpaz din comuna Miroslava. Valoarea estimată a lucrărilor se ridică la 8.4 milioane de lei, fără TVA.

ANTREPENORI LOCALI (P)

Anny Sescu nu face nunți perfecte

Tot ce-mi aduc aminte din perioada dinaintea nunții — sunt deja patru ani de atunci —e că mă simțeam ușor copleșit.

Să planifici o nuntă nu e puțin lucru. Toți oamenii cu care discuți, de la managerul de sală la formație la fotograf, au nunți în fiecare weekend, iar pentru tine e prima dată. E o asimetrie care lucrează în defavoarea mirilor, care ar avea nevoie de cineva cu experiență de partea lor.

Am înțeles asta abia după ce am discutat cu Anny Sescu, care de 6 ani organizează nunți și evenimente în Iași. Anny mi-a explicat ce este și la ce folosește un wedding planner, care ia presiunea organizării de pe umerii mirilor, astfel încât ei să se poată bucura de ziua nunții.

Eu vin dintr-o familie mare, mai am încă trei surori mai mici. La mama sunt 7 frați, la tata sunt 12 de toți. Am crescut cu nunți, cumătrii, aveam 7 ani când am cântat la prima nuntă.

La nunta aia, în 1999, am observat că există cineva care spune formației când să cânte marșul, că atunci așa era. Și mi s-a părut fascinant cum oamenii se opreau din cântat când făcea dânsul semn. Omul ăsta, care se numea staroste sau vornic, era practic organizatorul de evenimente de pe vremuri. Cumva, el era cel care punea ordine în ziua evenimentului, prin anii 90-2000.

Având această expunere la evenimente de mic copil, prietenii mei care urmau să facă pasul ăsta mă chemau la cafele să le explic cum se face o nuntă, ce înseamnă o anume tradiție și așa mai departe. După ce am ajutat mai multe cupluri, cineva mi-a spus că ședințele astea de consultanță sunt mai valoroase decât cafeaua cu care mirii mă cinsteau și că ar trebui să monetizez serviciul ăsta. Dar n-am simțit că e momentul potrivit să mă lansez în antreprenoriat.

Am continuat să fac asta din pasiune, iar în pandemie am fost sponsorizată de mama mea pentru un curs online cu Geta Ungurean, unul dintre cei mai vechi wedding planneri din România. Ea a văzut în mine ceva, m-a luat sub aripa ei protectoare și am făcut evenimente împreună o perioadă. Mi-a dat feedback constructiv și mi-a zis că sunt făcută pentru asta — am și diplomație, și tact, prezența mea nu agită spiritele și mai mult.

Sunt wedding planneri care creează probleme doar ca să pară că au ce rezolva. Iar combinația de wedding planner care este și calm, dar are și totul sub control, este foarte rar întâlnită. Sunt unii zvăpăiați, care agită pe toată lumea în jurul lor, și alții cărora le pasă mai mult să apară în poze că au făcut un eveniment reușit.

Mirii ajung la mine în diferite puncte ale organizării. Unii sunt foarte creativi și reușesc să își book-uiască singuri toate serviciile, să găsească o coerență a evenimentului, dar sunt și miri care habar nu au, fie că nu au fost la nunți, sunt foarte ocupați sau sunt obișnuiți să apeleze la un specialist pentru fiecare lucru important din viața lor.

Prima dată mă întâlnesc cu mirii, ca să povestim despre cum văd ei evenimentul, pentru că nunțile sunt extrem de diverse. Recent am avut o nuntă de 60 de persoane, fără fotograf, fără videograf. Mirii erau pasionați de filme și bere, așa că am inserat elemente specifice filmului și s-a jucat beerpong. Dar am avut și nuntă cu 600 de invitați, cu balerine la dansul mirilor.

La prima întâlnire îi întreb care este scopul nunții. Sunt miri care vor să iasă pe zero, sunt mirii care vor să facă profit, sunt și miri cărora nu le pasă de buget. În funcție de scopul mirilor, facem ajustările necesare, astfel încât ei să fie mulțumiți.

„Depinde” e un cuvânt pe care eu îl folosesc foarte des cu mirii mei. Depinde cum văd ei evenimentul, depinde de câte persoane vin, dacă au locația și data stabilite, ca să le pot trimite o ofertă pe așteptările și pe nevoile lor.

Ideal, conversația asta se întâmplă cam cu 12-18 luni înainte de eveniment. Dacă te hotărăști să faci nunta mai din scurt, ai mai puțină marjă la buget și la alegerea furnizorilor, și atunci trebuie să fii mai flexibil. Sălile de evenimente, foto, video, formație sau DJ, toate astea se rezervă și cu doi ani înainte. Dar dacă există flexibilitate din partea mirilor, pot prelua o nuntă și mai din scurt.

După ce ne întâlnim și povestim, semnăm un contract, mirii îmi achită un avans, iar apoi începem efectiv partea de organizare. Prima dată lucrăm bugetul, ca să ne setăm așteptările de la bun început. Sunt nunți de 20-30 de mii de euro, și altele care ajung până la 150.000 euro. După buget, calculăm scenariul optimist și scenariul pesimist, cu media darului, în funcție de numărul de invitați și cât se așteaptă să închine.

Eu la buget îi las să viseze, nu le pun frâie. Din punctul ăla, când ei văd negru pe alb cum stă situația, începem să ne reajustăm și să recalibrăm așteptările, astfel încât totul să fie OK pentru ei și dpdv financiar. Poate nu mai vor neapărat o rochie de mireasă de 3.000 de euro sau cea mai scumpă formație de pe Instagram.

O nuntă reușită este nu este neapărat o nuntă în care s-a investit mult și care are buget mare. Se pot face nunți reușite și cu un buget restrâns. Important este să avem coerența, oamenii să fie apropiați și să se distreze.

Până acum nu am avut miri care să fi ieșit pe minus. Sunt miri cărora nu le pasă foarte mult de buget, dar chiar și atunci au ieșit pe plus, pentru că știm care este costul per invitat. Dacă cineva întreabă și mirii sunt de acord, eu îi sfătuiesc să nu spună prețul meniului, ci costul lor per invitat. O nuntă nu înseamnă doar mâncare și băutură, ci și entertainment, prăjituri, alte cornere create special. Iar experiența invitaților este dată de toate aceste lucruri.

Înainte să le fac lista de furnizori, îi întreb dacă au preferințele lor, dacă au niște oameni de la care ar vrea să știe costul. Eu iau legătura cu ei și, dacă sunt disponibili, le dau oferta.

Apoi le dau cel puțin 3 opțiuni pentru fiecare categorie de cheltuieli — foto-video, entertainment, photobooth etc. Aici nu am preferințe. În funcție de nevoile mirilor, caut ceea ce li se potrivește. După ce le fac recomandările, ei le analizează, se hotărăsc cu cine vor să lucreze, iar apoi eu preiau discuția cu furnizorii.

După ce avem bugetul și toți furnizorii, trecem la etapa următoare. Eu construiesc timeline-ul cu tot ce este de rezolvat și în ce marje de timp. Construiesc programul nunții, țin legătura cu toată lumea, merg cu mirii la degustat, fac schița sălii.

Mirii nu se stresează cu nimic, nu stau cu grija că vine ziua nunții lor și le scapă ceva. Practic, tot proiectul este coordonat de mine, îi țin la curent cu tot ce facem și facem totul în marjele de timp care trebuie. În afară de aranjarea la mese, care este strict responsabilitatea lor, pentru că mirii își cunosc cel mai bine invitații, ei ar putea să nu facă mai nimic, decât să aleagă furnizorii.

Foarte mulți oameni nu știu de ce au nevoie de un wedding planner. Dar în timpul nunții sunt foarte multe lucruri de finețe care nu se știu. Oamenii doar simt că nunta a avut coerență, fără să știe că, în spate, eu am verificat toate lucrurile.

Evenimentele au crescut și au devenit foarte mari, dar asta începe să se schimbe. Deja avem miri din generația Z, care preferă nunți intime și personalizate. Sunt deja săli de evenimente din Iași care și-au construit încă o sală mai mică pentru a acoperi nevoia asta. Sunt miri care s-au săturat de obligațiile părinților și nu vor să aibă invitați care vin la nuntă și se uit câș la ei pentru că nu îi cunosc.

70% din mirii mei ajung la mine prin recomandări. Unii m-au văzut efectiv în acțiune la o nuntă. „Erai ca un titirez, toată petecerea erai ba la ospătari, ba coseai o rochie. Așa mi-am dat seama că ești ce trebuie și te vreau la nunta mea.” Alții mă văd pe social media, se uită acolo și văd un pic behind the scenes ce se întâmplă la o nuntă. Pentru mine, lucrurile se fac cu blândețe, nu cu autoritate.

La fiecare nuntă apare ceva neprevăzut. Că a venit comanda greșită de vinuri, că tortul trebuia să fie într-un fel. Toate sunt rezolvabile. Eu nu mă mai panichez, pentru că am trecut prin foarte multe situații și le-am gestionat. Prin felul în care organizez, prevăd niște lucruri și am mereu un plan B.

Eu stau cu mirii de dimineață până dimineață. Mai ales în ziua evenimentului, ai nevoie de un coordonator, care îți preia nunta cu ceva timp înainte ca ea să se întâmple.

Sfatul meu pentru miri e să facă o listă estimativă cu oamenii pe care vor să îi invite la evenimentul lor, înainte să se gândească la locația pe care o vor pentru nunta lor. Cu cât încerci să chemi mai multe persoane doar pentru a umple capacitatea unei săli, cu atât se diluează ceva din energia evenimentului. Întotdeauna se simte diferența de energie între o nuntă mică-medie și una de 600 de persoane, unde oamenii vin din inerție, nu dansează, stau pe afară. Mai degrabă ai ringul de dans plin și ai o efervescență a evenimentului, când nunta este mică-medie.

Dacă ar fi să le recomand ceva mirilor, ar fi să nu se piardă pe ei în procesul ăsta de organizare. În general, când faci o nuntă, apar părinții și nașii, care sugerează cum ar trebui să, cum ar fi mai bine. De multe ori, încercând să-i mulțumească pe cei din jurul lor, mirii ajung să nu se mai regăsească în evenimentul care ar trebui să fie despre ei. De asta mă și iau pe mine, pentru că e foarte simplu pentru ei să spună „Anny ne recomandă să facem așa”.

Eu mă feresc să spun că fac nunți perfecte, nu promit asta niciodată. Adaptabilitatea este cheia și e lecția pe care continui să o învăț în fiecare zi.

UN MESAJ DE LA MURS COFFEE ROASTERY (P)

Prăjitoria Murs Coffee Roastery din Tomești selectează cele mai fine boabe de cafea din întreaga lume, asigurându-se că fiecare sortiment reflectă bogăția și diversitatea peisajului cafelei.

RECOMANDAREA SĂPTĂMÂNII: Nicaragua El Limoncillo Natural este un microlot foarte apreciat, mai ales ca este procesat natural, pentru că scoate în evidență dulceața intensă și aromele fructate specifice fermei Limoncillo (din regiunea Matagalpa, deținută de familia Mierisch).

COMENZI: Folosește codul MURS10 pentru 10% reducere la orice comandă online. Livrarea este gratuită la comenzi de peste 200 lei.

CE FACEM ÎN WEEKEND

👧 Festival De Basm | O experiență colectivă de bucurie, un prilej de a aduce familiile împreună, cu spectacole, concerte, joacă interactivă și educativă pentru mici și mari. 6-7 iunie, la Silk District.

• LINEUP: Smiley, NOi Și VECHi, Feli, Trupa de Weekend.

• BILETE: Fiecare bilet este o donație pentru 1.000 de copii vulnerabili, prin Școala Mobilă, un instrument educațional dezvoltat de Salvați Copiii Iași.

✈️ Air Hack | Un hackathon care aduce împreună oameni pasionați de tehnologie, design și inovație pentru a construi soluții reale pentru aeroporturile viitorului. 5-7 iunie, la Aeroportul Iași.

🎤 TEDxIași | Pe scenă vor urca oameni care inițiază dialoguri autentice, provoacă idei și ne reamintesc cât de multe lucruri ne leagă, dincolo de diferențe. 6 iunie, de la 09.00, la Teatrul Național.

🕯️ Atelier de lumânărit | Hai să-ți torni propriile lumânări din ceară pură de soia și astfel să înveți tainele lumânăritului. Atelierul va avea loc sâmbăta, 6 iunie, de la 13:00, la FlairScent.

🎺 New Voices of the Big Band | Seria Classix Concerts găzduiește în iunie un proiect inițiat de Amphitrio, aducând pe scena din Iași Big Band-ul Radio România. Pe 10 iunie, de la 20.00, la Amfiteatrul Palas.

COMING SOON

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎻 Concert la Palat | Turneul Stradivarius 2026 — susținut de Alexandru Tomescu, Dragoș Ilie și Omar Massa — ajunge la Palatul Culturii pe 16 iunie, de la 19.00.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

• LINEUP: Alternosfera, Irina Rimes, om la lună, Robin and the Backstabbers, COJO, Taxi, HVNDS, Nuanțe, Adam’s Nest, Helda și Vlad Corb.

🎻 Noaptea de Sânziene | Un concert în aer liber, susținut de doi dintre cei mai apreciați muzicieni români ai momentului: violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica, alături de Kamerata Stradivarius. 23 iunie, de la 20.00, în Grădina Botanică.

🟦 ZEEK | Cel mai creativ festival de advertising revine la Iași cu a doua ediție. Pe 27 iunie, la Teatrul Național te vei întâlni cu 10 dintre cei mai buni oameni de comunicare din România.

• SPEAKERI: Alex Nedea (Recorder), Vlad Ifrim (Pro TV), Răzvan Mătășel (Publicis), Bogdan Niță, Bogdan Petrice.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Coborând Copoul zilele trecute, am observat că Primăria continuă să pună pavele peste acele spații unde ar fi trebuit să fie arbori. La fel a făcut și pe Păcurari și pe Lascăr Catargi.

Mai jos se poate vedea cum arăta aceeași zonă în 2012. Din trei arbori, nu a mai rămas niciunul, ca și cum ar fi fost pavele dintotdeauna.

ÎNCĂ CEVA

Una dintre colegele care ne-au ajutat să documentăm viața în zona periurbană, Georgiana Covaliu, caută un rol de comunicare într-o echipă, companie, ONG sau redacție.

Georgiana scrie clar, este riguroasă și empatică în același timp. Mi-aș dori să pot păstra în echipă pe cineva ca ea pe termen mai lung, dar adevărul e că avem resurse pentru a plăti reporteri freelance doar atunci când primim un grant.

Așa că dacă ai nevoie de un om de comunicare pe care să te poți baza, ia legătura cu Georgiana.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• centura Podu Iloaiei ar putea fi gata în doi ani

• de ce orașele spaniole sunt diferite de majoritatea orașelor europene

• festivalul Senzoria, în acest weekend la Palas

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

S-a semnat primul contract de autostradă cu bani din programul SAFE. Grupul de firme UMB va construi 27 km de drum rapid între Moțca și Târgu Frumos.

Licitația pentru Centura de la Podu Iloaiei a fost lansată, după ani de tergiversări. Prețul de pornire este de 100 milioane lei, iar centura ar putea fi gata în doi ani.

• Noul drum va avea o bandă pe sens, iar la capetele acestui segment, respectiv la intersecțiile cu DN 28, vor fi amenajate sensuri giratorii.

Compania de Transport Public Iași vrea să cumpere 30 de autobuze, 5 minibuze electrice și un autobuz turistic (etajat). CTP intenționează să facă un credit de investiții de 100 milioane lei.

EXPLICATIV

Am citit recent o analiză excelentă care explică de ce orașele spaniole sunt diferite — mai dense, mai bine organizate și mai puțin poluate decât alte orașe europene.

În Spania, 80% din populație trăiește în apartamente, iar zonele periurbane de la marginea orașelor mari sunt formate mai degrabă din blocuri de înălțime medie și case înșiruite.

Explicațiile sunt mai complexe. Pentru o bună perioadă de timp, după Al Doilea Război Mondial, consensul a fost că este de preferat ca orașele să se extindă pe orizontală.

În aceste decenii, în jurul marilor orașe din nordul Europei și din SUA, au apărut suburbii cu densitate scăzută, formate din case, ceea ce a creat o dependență de mașină, care acum este greu reversibilă.

There are no tram or metro lines running through them which can be extended, no walkable street networks to join onto, and no nearby main streets to make use of and support. Sites at the urban periphery really are car dependent, and it really is difficult to build them at higher densities.

Spre deosebire de alte țări, Spania a devenit suficient de prosperă pentru a avea suburbii abia pe finalul secolului 20, după ce consensul s-a schimbat, iar urbaniștii și-au dat seama că densitatea orașelor este dezirabilă.

Practic, zona periurbană a orașelor din Spania s-a dezvoltat după ce urbaniștii au învățat din greșeli. Însă multe țări — România e cel mai bun exemplu — au devenit prospere mai târziu decât Spania și asta nu le-a salvat de zone periurbane developer-led și dependente de mașini.

Sunt două lucruri pe care Spania le-a făcut diferit.

Nu a lăsat dezvoltatorii să facă ce vor

În majoritatea țărilor, autoritățile construiesc drumuri principale și impun un set de parametri pentru tipul de dezvoltări imobiliare care pot fi amenajate în zonă.

Este o abordare reactivă, care cedează inițiativa dezvoltatorilor — ei vin cu propuneri de ansambluri rezidențiale, iar autoritățile le aprobă sau nu. Acest model duce la orașe înconjurate de zone periferice haotice, neplanificate și fără coerență.

În Spania, autoritățile sunt cele care planifică rețeaua de străzi, iar planul le este impus proprietarilor de teren, chiar dacă drumurile și infrastructura publică trec peste terenul dezvoltatorilor.

Mai mult, aceștia sunt obligați să cedeze terenul și să acopere costurile amenajării drumurilor. Deși rămân cu mai puțin teren, valoarea acestuia crește semnificativ datorită infrastructurii de calitate.

A investit în infrastructură

De la sfârșitul anilor 1980 și până în 2020, Spania a primit fonduri europene de coeziune în valoare de 200 miliarde de euro. În timp ce alte țări au folosit banii pentru subvenții acordate populației și IMM-uurilor, Spania a investit în drumuri și căi ferate.

Iar astăzi culege roadele, având una dintre cele mai bune rețele de infrastructură, atât în interiorul orașelor mari, cât și între orașe.

Deși 70% din spanioli au mașini, iar infrastructura auto este la un nivel bun, orașele au o densitate ridicată, iar majoritatea rezidenților folosesc transportul public atunci când au de ales. În Madrid și Barcelona, 70% din deplasări sunt făcute pe jos, cu tramvaiul sau cu metroul.

Subscribe now

CE FACEM ÎN WEEKEND

🧒 Festivalul Mozaic | O zi de sărbătoare, activități și bucurie pentru copiii, adolescenții și familiile din Valea Lupului. Pe 29 mai, la RusticWood.

🪩 Senzoria | Două nopți în care muzica și arta se întâlnesc chiar în inima orașului. Anul acesta totul trece la nivelul următor, cu trei scene și un line-up impresionant de artiști naționali și internaționali. 29-30 mai, la Palas.

✨ Senzoria Family Fest | Patru zile de poveste în Grădina Palas, unde copiii și adulții se joacă, râd și creează amintiri împreună. 29 mai-1 iunie.

🎥 Proiecție de film | Terminus Cinema e un club de film din Iași adresat tuturor cinefililor aflați în căutarea unui loc în care să descopere opere importante din istoria cinemaului.

• Primul film proiectat — Cría Cuervos..., al cineastului spaniol Carlos Saura —, este o meditație asupra unor teme majore ce gravitează în jurul copilăriei, memoriei și violenței. Duminică, 31 mai, de la 14.00, la Casa Junimii, pe bază de înscriere.

COMING SOON

✈️ Air Hack | Un hackathon care aduce împreună oameni pasionați de tehnologie, design și inovație pentru a construi soluții reale pentru aeroporturile viitorului. 5-7 iunie, la Aeroportul Iași.

🎤 TEDxIași | Pe scenă vor urca oameni care inițiază dialoguri autentice, provoacă idei și ne reamintesc cât de multe lucruri ne leagă, dincolo de diferențe. 6 iunie, de la 09.00, la Teatrul Național.

🕯️ Atelier de lumânărit | Hai să-ți torni propriile lumânări din ceară pură de soia și astfel să înveți tainele lumânăritului. Atelierul va avea loc sâmbăta, 6 iunie, de la 13:00, la FlairScent.

🎺 New Voices of the Big Band | Seria Classix Concerts găzduiește în iunie un proiect inițiat de Amphitrio, aducând pe scena din Iași Big Band-ul Radio România. Pe 10 iunie, de la 20.00, la Amfiteatrul Palas.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎻 Concert la Palat | Turneul Stradivarius 2026 — susținut de Alexandru Tomescu, Dragoș Ilie și Omar Massa — ajunge la Palatul Culturii pe 16 iunie, de la 19.00.

🎻 Noaptea de Sânziene | Un concert în aer liber, susținut de doi dintre cei mai apreciați muzicieni români ai momentului: violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica, alături de Kamerata Stradivarius. 23 iunie, de la 20.00, în Grădina Botanică.

PERIURBAN

Ediția de azi este ultima din seria PERIURBAN, pe care am lansat-o în urmă cu 9 luni, cu ajutorul unui grant de la Journalismfund Europe.

Valea Lupului, Miroslava sau Valea Adâncă nu mai sunt anexe ale orașului, ci parte din oraș și mă bucur că am reușit să extindem aria de acoperire a jurnalismului local constructiv.

Sunt mândru de poveștile pe care le-am publicat și super-recunoscător colegilor care, pe lângă munca lor de zi cu zi, au mers pe teren și au documentat viața la marginea Iașului.

La final, i-am întrebat pe colegii mei care e amintirea care rămâne cu ei după acest proiect.

„A fost reconfortant să cunosc atât de mulți oameni deosebiți și cu chef de povestit, alături de care să nu simt cum trec orele (mai ales când sunt alimentate de cafea proaspăt prăjită). Oamenii sunt deschiși și generoși dacă le dai șansa să fie așa.” —

„Dacă ceva mi se pare complicat sau mult, mă întorc la dialogul cu Roxana Radu.

Atunci când mă gândesc dacă pot trăi din ce îmi place să fac, mă gândesc la Ana și Paul Gribincea. Iar când mă întreb dacă mai contează azi valorile, mă raportez la ce reușește Marius Chelcu.

Au rămas cu mine generozitatea lor și sentimentul că binele își face loc: uneori în ciuda locului în care te afli, alteori tocmai datorită lui.” —

„Pentru mine, seria PERIURBAN a venit cu câteva lecții, dar și cu un mare regret. Principala lecție învățată a fost cea a ieșirii din zona de confort. Atât din confortul urban, dar mai ales din cel profesional și personal. „Nu pot/ nu am timp/ nu mă pricep” ne sună cunoscut, nu-i așa?! Data viitoare voi primi și voi privi provocările cu mai puțin pesimism gratuit, poate spre deloc.

Regretul are și un nume: Tăutești. Este subiectul pe care nu am reușit să îl acopăr. Este subiectul care mi-a rămas întipărit în minte de la interviul cu Bogdan Crețu. Tăutești e pentru mine un fel de no man’s land cu tot cu puținii săi locuitorii (maximum 180). Satul și oamenii săi care nu contează nici măcar electoral. Care nu vor conta nici când vor trece centura Iașului sau autostrada prin vecinătate. Locul și oamenii săi pe care i-am lăsat în urmă.” —

„Au rămas cu mine multe lucruri pentru care sunt recunoscătoare, dar am să menționez doar câteva din registre diferite. Asta ca să arăt un exercițiu de generozitate în dublu-sens.

Povestea reală și completă, în forma ei din momentul cu pricina, nu în absolut, este și va rămâne offline. Digitalul îmi dă o frântură, terenul completează narativul. Și ce bine că e așa.

E foarte valoros să am aproape un fotograf care observă diferit sau vede ce mie îmi scapă. E un cadou să lucrez în echipă la un material și e un format pe care vreau să îl mai explorez.

Experiențele împărtășite, chiar și doar pentru câteva ore, deschid conversația și o îmbogățesc în feluri în care nu m-am așteptat. Asta cred că a făcut și ciocolata caldă băută în tihnă la Luna acasă.” —

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Elevii de gimnaziu se grăbeau veseli spre curtea școlii, domnul Mihai testa noua vopsea pentru gardul din jurul corpului E și paznicul supraveghea blând, dar vigilent.

Liceenii își organizau manualele în dulapurile personale pentru următoarele ore, iar pe holuri se discuta despre proiecte extrașcolare diverse. Peace Up, un program educațional pentru un mediu școlar non-violent, Erasmus+, Ziua Medicului Veterinar la Clubul de Biologie, festivalul Mozaic, cursul de Parenting Apreciativ, pregătirile trupei Cantalup pentru lansarea la Librex a cărții scrise de coordonatoarea lor, profesoara de educație fizică și teatru.

Nu e chiar peisajul la care te aștepți când mergi într-o școală de stat, cu atât mai puțin una din zona periurbană sau mediul rural. Așa că am încercat să aflu la fața locului ce e diferit la acest liceu care crește repede în popularitate, ce anume îl face special.

Spații care aduc copiii aproape

Aici contează felul în care arată școala. „Un spațiu potrivit, colorat și funcțional îmbunătățește relația copiilor cu învățarea, îi ajută și pe profesori în procesul educațional”, îmi spune Petronela Petrea, directoarea școlii, în timp ce ne plimbăm pe holurile luminoase, pline de mesaje simpatice și motivaționale.

Predă în Valea Lupului de 37 de ani, la școala la care a fost și ea elevă.

„Copiii sunt familiarizați cu toată clădirea pentru că schimbă sala de clasă la fiecare oră. Asta îi pune un pic în mișcare și le resetează atenția, îi și ajută să se împrietenească mai ușor unii cu alții.”

La școala din cea mai dinamică suburbie a Iașului învață acum 2000 de elevi, de la grădiniță, până la clasa a XI-a, din prima generație a liceului. Sunt distribuiți pe niveluri de studii în șapte corpuri, toate în centrul satului, aproape de primărie.

Încă două clădiri sunt în construcție și vor fi finalizate anul acesta, iar una dintre ele va fi o școală verde. Ambele vor avea sală de mese, sală de activități vocaționale și tot felul de spații de educație non-formală.

Succesul peste noapte durează 20 de ani

Școala ține pasul cu creșterea demografică accentuată și cu așteptările mari ale familiilor tinere care locuiesc deja sau aleg să se mute în comună. „În ultimii ani, în fiecare toamnă am început anul școlar cu o clădire nouă”, menționează doamna Petrea.

„Și noi și domnul primar, cu care colaborăm foarte bine pentru că și-a dorit din primul mandat să investească în școală, suntem conștienți că dacă nu am oferi educație de calitate, elevii ar migra spre Iași. Nu ne dorim să respingem copii din comunitate care-și doresc să învețe aici, din lipsă de locuri sau să învățăm în trei schimburi. Avem peste 700 de preșcolari, peste 800 în clasele primare și nu știm când vom ajunge la o zonă de platou. Dar ne pregătim deja pentru generațiile viitoare.”

Ascensiunea care stârnește acum curiozitatea multora are în spate mult efort, consecvență și adaptare imediată la nenumăratele schimbări care apar periodic în sistemul de educație.

„Am trecut și prin etapa aia, în care așteptam schimbarea mare de sus. Dar de multă vreme ne concentrăm pe ceea ce putem controla. Valorificăm ce oportunități avem și căutăm unele noi.”

Acum 20 de ani, reușeau să formeze puține clase de a V-a, pentru că majoritatea copiilor alegeau să meargă la gimnaziu în oraș. Petronela Petrea, care preluase conducerea liceului de doar câțiva ani, și-a spus că e timpul să arate mai clar oamenilor din comunitate că școala lor are planuri mari.

A încurajat constant colegii să-și facă munca mai vizibilă, online, în comunicate de presă, în întâlniri profesionale sau informale. Au început să participe la cursuri și concursuri, să inițieze parteneriate, să lucreze mai mult în echipă.

Școala Încrederii

„Un semnal bun am transmis când am ales școala noastră pentru copiii mei, iar asta le-a dat părinților un sentiment de siguranță”, susține Petronela Petrea, amintindu-și de un moment în care a simțit că a avut loc un declic.

Directoarea a observat că, fără încredere, oamenii nu cooperează și nu se implică sau o fac fără tragere de inimă. A înțeles că e esențial să construiască relații bazate pe încredere cu toți cei care fac parte din viața unei școli — elevii și familiile lor, profesorii, personalul nedidactic, partenerii. Și că încrederea poate fi educată.

În 2025, după un program de formare personală și profesională, validat la nivel național și internațional, liceul a devenit oficial Școală a Încrederii — care redă copiilor plăcerea de a învăța, ajută profesorii să se conecteze mai bine cu elevii și pe părinți să colaboreze deschis.

Timp de trei ani au fost ghidați de Wellbeing Institute și Mind Education, în parteneriat cu Transylvania College să transforme școala într-un spațiu al colaborării, al empatiei și al dezvoltării continue. Un loc în care încrederea nu este doar un ideal, ci o practică zilnică.

Fiecare copil contează

„Acum, mulți dintre copiii colegilor noștri învață la noi. Vedem școala și din perspectiva de părinte”, adaugă Ana Ungureanu, una dintre cele trei directoare adjuncte și profesoară de matematică de 12 ani în Valea Lupului.

A ales să predea aici pentru că era aproape de casă, dar și pentru că a observat o grijă pentru nevoile părinților și ale elevilor pe care o ofereau de regulă școlile private, nu cele de stat.

Pentru Ana Ungureanu, „cel mai mult cântărește cât de bine se simt copiii în școală, cât de mult învață, cât reușesc să progreseze. Nu trebuie să fie toți de 10, dar e important să-și găsească fiecare drumul lui în viață și să persevereze. Și mai ales să înțeleagă că noi suntem lângă ei să-i sprijinim și să-i încurajăm.”

Excelența în educație nu se măsoară doar în performanță academică, consideră Ana. Însă anul trecut, au ajuns în atenția unui public mai mare pentru singura medie de 10 la Evaluarea Națională din ruralul ieșean. A fost și pentru școala lor o bornă, dar nu e genul de reușită pe care o prețuiesc cel mai mult.

„Noi lucrăm cu copii reali, din familii diferite și cu contexte care nu pot fi reduse la mediile obținute, într-o școală care nu-și selectează elevii”, nuanțează Ana. Aici, fiecare copil are o poveste, un potențial unic și o evoluție care merge mai departe de note.

Subscribe now

Cercul Siguranței

Profesorii din Valea Lupului nu pregătesc elevii doar pentru examene, ci pentru o viață întreagă de învățare și contribuție. Iar acest lucru înseamnă că toți copiii se simt văzuți, ascultați, că au repere și sunt protejați de adulți.

Și-au dat seama că au nevoie de educație psiho-emoțională datorită programului Cercul Siguranței, inițiat de asociația de părinți. Proiectul și-a propus inițial să combată bullying-ul, dar s-a transformat într-un program de suport continuu pentru elevi, părinți și profesori.

Proiectul e în al treilea an de implementare, iar impactul nu se mai măsoară în sute de ore de sprijin psihologic și consiliere de grup, deși cifrele sunt impresionante. Ci în reacții de tipul „am simțit că nu suntem singuri”, „sunt înțeleasă”, „am primit informații care ne ajută în comunicarea cu copiii noștri”.

Corina Farcaș, unul dintre psihoterapeuții cu care colaborează școala, a participat la Cercul Siguranței de la început, mai întâi ca voluntar.

„E unul dintre cele mai vii și transformatoare demersuri educaționale în care m-am implicat. Ne-am reconfirmat mulți dintre noi că nu putem să ne educăm copiii fără să le adresăm problemele emoționale.”

Prietenii școlii în inima comunității

Educația nu se termină la ușa clasei și nu este doar responsabilitatea școlii, iar prin asta liceul din Valea Lupului iese cu adevărat în evidență. Am remarcat aici un spirit de echipă transformat într-o cultură a colaborării care nu e nici forțată, nici de fațadă.

Profesorii, elevii și părinții uniți de dorința de a inspira „formează o masă critică de persoane care vor să facă mai mult pentru copii, pentru educație”, spune Gabriela Bobu, președinta Asociației Prietenii Școlii Valea Lupului. Organizația are o contribuție majoră la creșterea liceului și e mai tot timpul prezentă în școală.

Când fetița ei cea mare a intrat la școala din comună, Gabriela s-a oferit să ajute cu implementarea a „unu-două proiecte”, pentru că își dorea să iasă un pic din bula corporatistă. „Aproape 4 ani mai târziu, realizez că habar n-aveam atunci ce amploare vor lua acele proiecte. Uneori ne întrebăm și noi cum reușim să păstrăm ritmul intens.”

Au deja un raport de activitate consistent care include seria de conferințe educaționale „Creștem Aripi”, cu speakeri excepționali — Oana Moraru sau Ion Udrea, evenimente comunitare cum ar fi Festivalul Toamnei sau Festivalul Mozaic, ajuns la ediția a III-a. Anul acesta, fondurile strânse la festivalul care va avea loc pe 29 mai vor merge către înființarea primului centru educațional recreativ pentru adolescenții din Valea Lupului și împrejurimi.

Tot timpul e ceva de făcut la asociație, de la consultări publice și management de proiecte cu finanțare europeană, la căutat soluții pentru transport școlar alternativ și curățenie pe străzile din comună.

Asociația are doi angajați permanenți și 15 voluntari pasionați „sprijiniți de o echipă a școlii foarte activă, de oameni din comunitate care ne sar în ajutor atunci când avem nevoie și motivați de sclipirea din ochii elevilor la evenimentele și în proiectele noastre.”

„Școala din Valea Lupului a fost tot timpul un centru mai atipic, mai efervescent, un loc din care au pornit inițiative”, adaugă Petronela Petrea.

„Și directorii de dinainte au fost dedicați, domnul Dumitriu, după care am numit școala când a împlinit 100 de ani, a fost unul dintre cei mai implicați în viața comunității. Noi am deschis școala către oricine, nu doar pentru elevii care învață aici.”

Viitorul nu se așteaptă, se construiește

Anul viitor e unul important pentru Liceul „Profesor Mihai Dumitriu” din Valea Lupului și școala își turează deja motoarele. Se pregătesc pentru primul examen de bacalaureat și pentru momentul în care prima lor generație de absolvenți de liceu va pleca în lume.

Generația actuală este una de referință, iar elevii care încheie în curând clasa a XI-a știu că vor fi considerați un etalon prin care se va măsura evoluția școlii lor.

Ei sunt deschizătorii de drumuri care au învățat alături de profesori și conducerea școlii ce funcționează și ce ar putea fi îmbunătățit la nivel liceal. Iar acum unii dintre ei, cum sunt Melisa și Ștefan, sunt ambasadori ai liceului și se implică în promovarea școlii reprezentând-o de fiecare dată când e nevoie.

Și-au luat rolul în serios și au jucat în clipul de prezentare al liceului cu care au participat la Salonul Ofertelor Educaționale din aprilie, găzduit de UAIC Iași, unde a fost foarte apreciat.

Se simt pregătiți și pentru BAC și pentru viitor. Când vor absolvi, vor duce cu ei un mod de a fi în lume care este definit prin curajul de a crește, obișnuința de a colabora și a face mai mult decât ți se cere. Poate că asta e cea mai importantă lecție pe care o predă acest liceu: că totul se face împreună, cu răbdare, încredere și cu satul întreg alături.

În ediția de azi:

• ce poți vizita la Noaptea Muzeelor

• comuna Rediu se dezvoltă rapid, însă nu întotdeauna mai repede e mai bine

• trupa Fără Zahăr aniversează 25 de ani

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Autostrăzile Moldovei riscă un blocaj major după sesizarea PSD la CCR, avertizează Asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei.

• MDM îl acuză pe liderul PSD Sorin Grindeanu că pune în pericol finanțarea europeană de 4,2 miliarde de euro destinată infrastructurii rutiere din estul țării.

Peste 13.000 de apartamente sunt în construcție sau autorizare în județul Iași. Principalele zone unde se construiesc locuințe sunt:

• Calea Chișinăului/Bd. Chimiei/Primăverii – 5.000 de apartamente;

• zona Copou – 4.000 de apartamente;

• zona Bucium – 2.500 de apartamente;

• zona Galata – 700 de apartamente;

• zona Păcurari – Rediu cu peste 900 de apartamente.

Conest a avut cea mai mare cifră de afaceri din istoria companiei, aproape 425 milioane de lei, iar profitul s-a dublat până la 17.4 milioane de lei, potrivit Apix.

• CONTEXT: Compania are numeroase contracte semnate cu Primăria Iași, printre care șos. Bucium, bld. Poitiers, pasajului Socola, alternativa de trafic Bucium – Centru, construirea blocurilor din Grădinari, reabilitarea de parcuri (esplanada TNI și Ciurchi).

Noaptea Muzeelor la Iași are în prim-plan o sculptură de Constantin Brâncuși, expusă în premieră la Palatul Culturii.

• CONTEXT: Lucrarea „Cap de copil” este extrem de rară. În întreaga lume mai există doar două versiuni ale acestei sculpturi: una la Centrul „Georges Pompidou” din Paris și una la Muzeul de Artă din Philadelphia, în Statele Unite.

• DETALII: Ce poți vizita la Iași în Noaptea Muzeelor, pe 23 mai.

Subscribe now

PERIURBAN

Un reportaj de

Activismul la portavoce nu este modul în care Marius Chelcu, istoric și cercetător științific, încearcă să miște lucrurile în Rediu.

„Dacă simt că au ceva valoros de apărat, oamenii vor reacționa și altfel decât doar spre dezvoltare”, e convingerea președintelui Asociației Rediu lui Tătar, o organizație civică care încearcă să stârnească în oameni ceva mai trainic decât indignarea sau nemulțumirea cronică.

Pe traseul memorial din Pădurea Mârzești, mi-a povestit despre felurile în care poți hrăni sentimentul de comunitate într-o comună periurbană care se transformă accelerat.

Simțul civic are nevoie de combustibil

Rediu lui Tătar, asociația, există din 2020 printr-un nucleu dur — Marius Chelcu și Adrian Munteanu —, la care s-au alăturat cu timpul alte câteva zeci de persoane care cred în proiectele lor. Dacă o parte din grupul inițial își dorea o schimbare rapidă pe toate planurile, „inclusiv pe cale politică”, alții, precum Chelcu, au mizat pe o atitudine „mai conservatoare”.

Au înțeles că este nevoie ca mai întâi să construiască încrederea în organizație și în spațiul comun dintre oameni.

Ca și în alte comune din zona metropolitană, pe locul „comunităților vechi, de sute de ani atestate”, apar altele tinere, cu flux de populație constant de la oraș.

În această dinamică, apare nevoia ca noii locuitori „să se simtă mai legați de locul ăsta, să înțeleagă ce s-a întâmplat aici și cum putem crea o comunitate funcțională”.

Ai nevoie de „efort, timp și multă imaginație” ca să trezești un spirit civic și să-l întreții, observă Chelcu. Iar felul în care Rediu lui Tătar reușește să-l țină viu este prin activități ecologice, evenimente sportive, acțiuni culturale și filantropice.

„Valorile naturale, culturale, istorice pot coagula conștiința unei comunități”

Asociația a pus deja bazele câtorva evenimente și acțiuni recurente, care atrag an de an tot mai mult public.

Festivalul de lectură pentru copii „Dealul cu povești”, coordonat de profesoara Monica Coțofan, este organizat la o stână din Horlești și va ajunge în septembrie la a patra ediție. „Suntem în mai și deja oamenii ne întreabă când sunt înscrierile.”

Mârzești Trail Run — competiția de alergare cross country, a adunat anul trecut peste 600 de alergători și mulți alți localnici, iar ONG-ul speră că va reuși și anul acesta să găsească un sponsor principal alături de care să poată organiza o nouă ediție.

„Ceea ce am făcut la Mârzești continuăm împreună cu Direcția Silvică și cu Agenția pentru Mediu.” În pădurea de la marginea satului Breazu, arie protejată Natura 2000, asociația a amenajat cele două trasee tematice pentru drumeții: „Potecile Stejarilor de la Mârzești” și, mai recent, „Eroi pe fronturi paralele”, un memorial unic în România, la care au colaborat cu Academia Română, Institutul de Istorie și Arheologie și Muzeul Militar.

Cele două trasee sunt deja cunoscute atât printre localnici, cât și printre profesorii din județ, care vin să le parcurgă cu clasele de elevi. Pentru realizarea traseului memorial a fost nevoie să documenteze și să caute mărturii dintr-o perioadă foarte restrânsă: aprilie – august 1944.

„Puțină lume mai știe că în urmă cu 82 de ani, la nord de Iași a fost un front la fel de intens cum se întâmplă acum în Ucraina; în cele patru luni, a adus distrugerea aproape totală a localităților din zonă.”

Pe lângă soldații români, germani și sovietici care au sfârșit în aceste locuri, printre victime s-a numărat și populația civilă din zonă, punctează istoricul.

„Trebuie să ținem seama de asta, pentru că mulți se întreabă de ce a existat un decalaj de dezvoltare între partea de nord, inclusiv satele din nordul comunei Rediu, și partea de sud, cea din zona înaltă, dincolo de oraș.”

Decalajul despre care vorbește se simte și azi în Rediu. Deși comuna a crescut intens în ultimii ani, „au rămas și locuri în care prosperitatea nu a ajuns”, precum satul Tăutești.

Acolo, asociația încearcă, alături de preot, să întrețină un centru pentru educarea copiilor din medii familiale vulnerabile, unde pot primi o masă caldă și pot participa la activități după orele de școală.

Evoluție organică, nu peste noapte

Mulți dintre cititorii noștri din comuna Rediu vorbesc despre puncte comune de fricțiune în viața lor din comună, precum lipsa trotuarelor sau a spațiilor publice. Lucrurile se schimbă, remarcă Chelcu, însă nu întotdeauna mai repede e mai bine.

Dezvoltarea imobiliară, „întârziată față de comunele din jur”, a prins mult avânt după ce comuna a beneficiat de investiții în infrastructura de drumuri și utilități.

Orașul se întinde peste tot, iar pericolul blocurilor apărute în zonele de case ridică noi probleme comunitare. „Există riscul să creștem în 5 ani cât în 50. Dar dacă o facem fără o logică, fără a conștientiza și eventualele neajunsuri, s-ar putea mai mult să ne dăuneze decât să ne ajute.”

Șantierele care se înmulțesc sunt un reminder că evoluția Rediului „trebuie să fie previzibilă, cu respect pentru ce ne înconjoară. Suntem într-o arie naturală protejată și așa ar trebui să rămână”, spune Chelcu.

E nevoie însă și de mai multă colaborare. „Când oamenii se cunosc prea puțin, apare suspiciunea. Și din partea societății civile, și din partea administrației, că în spatele unei activități civice se ascunde, de fapt, o acțiune politică a opoziției.”

Marius Chelcu își dorește ca asociația să ocupe un loc de echilibru și să fie „un fir de legătură și de comunicare între voința civică și administrație”.

Oricine este binevenit să pună umărul cu idei și inițiative care pot găsi deja la asociație o experiență și o logistică care funcționează.

Scopul mai mare este ca în Rediu să se construiască nu doar din beton.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎛️ Party la Acaju | Nipple Tropicana și Alien te scot la dans pe muzici alese: R&B, Soul, Old School HIp Hop & Breakbeat. Sâmbătă, de la 22.00, la Acaju.

🎸 Fără Zahăr | Trupa Fără Zahăr celebrează 25 de ani de comedie amăruie. Un fel de nuntă muzicală de argint. Pe 24 mai, la 19.00, la Cinema Victoria.

👧 Conferință Oana Moraru | Un eveniment dedicat părinților care își doresc mai mult decât rezultate școlare – își doresc copii echilibrați, curajoși și conectați cu propriul potențial. Sâmbătă, de la 11.00, la Cinema City, Mall Moldova.

🤝 Mix to Match | Rubik Hub organizează la Iași un eveniment dedicat celor care nu vor să plece doar cu contacte, ci cu idei clare, direcții și colaborări de viitor. Pe 26 mai, la Hotel Pleiada.

🏆 Gala PIN Awards | Un eveniment care celebrează activitatea oamenilor, a companiilor și a proiectelor din regiune și construiește punți noi între oameni, organizații și idei. Pe 27 mai, de la 18.00, la Agora.

🍷 Degustări cu pluta | Vino să descoperi vinurile cramei Oprișor, o cramă apreciată pentru stilul său elegant și pentru vinurile care îmbină tradiția cu creativitatea modernă. Joi, de la 18.30, la Palas Campus.

COMING SOON

🪩 Senzoria | Două nopți în care muzica și arta se întâlnesc chiar în inima orașului. Anul acesta ducem totul la nivelul următor, cu trei scene și un line-up impresionant de artiști naționali și internaționali. 29-30 mai, la Palas.

✨ Senzoria Family Fest | Patru zile de poveste în Grădina Palas, unde copiii și adulții se joacă, râd și creează amintiri împreună. 29 mai-1 iunie.

🧒 Festivalul Mozaic | O zi de sărbătoare, activități și bucurie pentru copiii, adolescenții și familiile din Valea Lupului. Pe 29 mai, la RusticWood.

🎥 Proiecție de film | Terminus Cinema e un club de film din Iași adresat tuturor cinefililor aflați în căutarea unui loc în care să descopere opere importante din istoria cinemaului.

• Primul film proiectat — Cría Cuervos..., al cineastului spaniol Carlos Saura —, este o meditație asupra unor teme majore ce gravitează în jurul copilăriei, memoriei și violenței. Duminică, 31 mai, de la 14.00, la Casa Junimii, pe bază de înscriere.

👧 De Basm | O experiență colectivă de bucurie, un prilej de a aduce familiile împreună, cu spectacole, concerte – Smiley, Feli, NOi Și VECHi –, joacă interactivă și educativă pentru mici și mari. 6-7 iunie.

🎺 New Voices of the Big Band | Seria Classix Concerts găzduiește în iunie un proiect inițiat de Amphitrio, aducând pe scena din Iași Big Band-ul Radio România. Pe 10 iunie, de la 20.00, la Amfiteatrul Palas.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, a postat o imagine cu lucrările de reamenajare la strada Zlota, în centrul capitalei poloneze.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Până când fiecare, de la un punct încolo, a urmat o altă cale. Eu am rămas cu nostalgia acestui univers al cărților, ei și-au luat inima în dinți și au riscat cu un proiect pe care îl coceau de prea mult timp – o editură a lor.

Răsfoind câteva dintre cărțile publicate de ei, am observat adresa sediului editurii Alice Books – strada Nicolae Grigorescu, Valea Lupului, Iași. Pornind de aici am vrut să aflu mai multe despre cum se naște o editură într-un loc care nu e, în mod tradițional, un pol cultural.

Între fuga de oraș și apropierea de „acasă”

Alex și Lucia s-au cunoscut în facultate. Ea studentă la Litere, el la Jurnalism. Au rămas în Iași după terminarea studiilor și au schimbat chirii și joburi. Au încercat la un moment dat să schimbe și orașul. Chiriile din Iași au fost greu de dus.

Au locuit într-un apartament la demisol, în Păcurari, unde au fost nevoiți să acopere ferestrele ca să se ferească de privirile curioșilor și unde praful acapara totul. A urmat un apartament la etajul 5, în Rond 28, unde s-au confruntat cu gândaci, cu neglijența unui vecin și mai ales cu zgomotul constant.

Subscribe now

În 2010 Lucia l-a născut pe Dragoș și s-au mutat pentru doi ani la Bacău, mai aproape de familie. Deși traiul de acolo a fost mai liniștit, problema găsirii unor locuri de muncă potrivite pentru pregătirea lor i-a determinat să vândă apartamentul cu un preț mult mai mic față de cumpărare, prinseseră criza din 2008-2010, și să revină în Iași. Unde a urmat o altă chirie, apoi imediat decizia de a cumpăra o casă departe de agitația orașului.

În 2016, în Valea Lupului au găsit ceea ce căutau.

O editură fără investitori, doar din împrumut, ceva economii și curaj

Ideea proiectului apăruse încă din 2009, în perioada cât au locuit în Bacău. Lucia spune însă că pentru mult timp a rămas doar o idee, o dorință neîmplinită pentru că nu-și făcuse temele suficient de bine și dintr-o lipsă de curaj. Însă, în 2019 proiectul a căpătat ceva contur, iar contextul i-a ajutat să pună pe hârtie și să se decidă. Astfel că în 2021, an încă pandemic, au pornit pe drumul ăsta fără vreo plasă de siguranță.

Cine este Alice și ce și-a propus să transmită publicului cititor

Pentru alegerea numelui editurii au apelat la o agenție de naming. Nici una dintre variantele oferite de agenție nu rezona cu ceea ce aveau ei în minte legat de proiect. Au renunțat și au trecut la brainstorming intern.

Alice exista deja în gândul Luciei, dar se îndoia de puterea numelui. Cu un nume propriu și un logo îndrăzneț, Lucia își amintește când a primit feedback pozitiv de la agenții și editorii de la târgurile de carte din Londra și Frankfurt. Ceea ce le-a dat curaj pe mai departe.

Alegerea titlurilor din portofoliu

E un proces în care la început s-a implicat și Alex, dar în mare este aportul Luciei. Se poate spune socotind anii ei de experiență în domeniul editorial – corector, redactor, Rights Manager și redactor-șef al departamentului de non-ficțiune – că are un „organ” exersat pentru a identifica titlurile care aduc ceva diferit.

Ajută cu propuneri și cei trei redactori angajați ai editurii. Se feresc să publice titluri după rețete. Ceea ce îi atrage la câte un titlu sau altul e tocmai ineditul poveștii.

O editură mică arată că nu ai nevoie de bugete uriașe pentru vizibilitate

I-am întrebat pe cei doi cum au căpătat vizibilitate și o prezență atât de bună pe social media, în publicațiile online și chiar la tv. Cum a reușit Alice Books să devină mai vizibilă decât marile edituri?

Pe partea de promovare au două colege în București care se ocupă de PR, organizare de evenimente, parteneriate cu diverse festivaluri și ce consideră că se potrivește cu titlurile Alice Books. Și colaboratori care fac un management organizat al conturilor de social media.

„Noi trebuie să ne adaptăm la nevoile cititorului”

De la an la an, declinul industriei de carte din România se simte tot mai acut, așa că am vrut să aflu ce se întâmplă diferit la Alice Books, căci în cele aproape două ore de dialog nici unul dintre cei doi fondatori nu s-au plâns de lipsa cititorilor sau că nu ar exista cerere de carte pe piață.

Cât de mult i-a schimbat locul în relația cu munca

I-am întrebat pe finalul discuției dacă acest „acasă” – locul unde au găsit liniștea și care le oferă timp de introspecție, de pus întrebări, de luat lucrurile de la un capăt la altul –, dacă i-a schimbat în raport cu munca lor și cu proiectul Alice Books.

Obiceiul preferat de când s-au mutat în Valea Lupului

În ediția de azi:

• două zboruri pe săptămână Iași–Pisa

• câteva impresii personale după o lună și jumătate fără permis

• a început Romanian Creative Week

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Bugetul Iașului a fost aprobat în Consiliul Local, cu o largă majoritate formată din consilierii PNL, PSD, PMP și AUR. USR s-a abținut, iar singurul partid care a votat împotrivă a fost CURAJ.

Inspectorii ANAF au identificat un prejudiciu de 13 milioane lei la dezvoltatorul proiectului imobiliar Copou Garden Residence, un complex cu peste 1.000 de apartamente în Copou.

Wizz Air introduce un zbor către Pisa (Italia). Cursele vor avea loc de două ori pe săptămână, joia și duminica, începând de săptămâna asta.

EDITORIAL

De câteva săptămâni am rămas fără permis. 108 km/h pe o porțiune din DN 28, aproape de Sârca, unde limita este de 50 km/h în afara localității.

În timpul ăsta, am folosit transportul public și am adunat câteva impresii la prima mână:

• Copoul – unde locuiesc, lucrez și îmi duc copilul la grădiniță – este una dintre cele mai bine acoperite zone din oraș. Cu toate astea, pe Copou se circulă foarte lent pentru că nu există bandă unică, tramvaiele sunt lângă axul drumului și blochează frecvent prima bandă, la fel ca mașinile parcate în dreptul Universității, parcurilor Copou și Expo, Spitalului Parhon etc.

• Suntem departe de orașul fericit în care un autobuz/tramvai nu trebuie să aștepte niciodată în spatele unei mașini private, cum spunea Charles Montgomery.

• Cu cât mergi spre periurban, cu atât frecvența și acoperirea devin o problemă. Nu cred că am stat vreodată mai puțin de 15-20 minute ca să prind un autobuz 36 de pe Aleea Sadoveanu înapoi spre centru.

• După ce am predat permisul la Serviciul Rutier, m-am dus în stația de vizavi de Leroy Merlin. Deși este o zonă relativ centrală, acolo este o singură linie de tramvai și niciuna de autobuz. Fiind sâmbătă, am așteptat vreo 30 de minute, fără succes, după care am chemat un Bolt.

• Drumul dus către grădiniță îl facem tot cu Bolt, pentru că, la orele de vârf, autobuzele și tramvaiele dau pe dinafară. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să nu mă pot urca fizic într-un autobuz pentru că era deja peste capacitate.

• Aplicația 24pay este inutilă. Ca să cumperi un bilet, trebuie să tastezi de fiecare dată codul PIN, să dai click pe „închide tastatura” și apoi pe autentificare. Oricând am de ales, prefer să folosesc un automat de bilete.

• Există un număr de pasageri deranjanți – cerșetori, hoți de buzunare, grupuri de adolescenți agresivi – care nu e chiar de neglijat. Câteva experiențe neplăcute sunt suficiente ca să te facă să eviți transportul public, dacă nu te simți în siguranță.

Una peste alta, în Iași transportul public este folosit de cei care nu au de ales: elevi, studenți, pensionari (care circulă gratuit) și cei care nu au mașină. Din câte-mi dau seama, sunt foarte puțini cei care au mașină și aleg să folosească transportul public.

Pentru ca asta să se schimbe, prima condiție este extinderea și îmbunătățirea transportului public.

Nu neapărat world-class, ca în marile orașe europene, unde toți mergem fără probleme cu transportul public. Dar dacă le ceri oamenilor să renunțe la mașină, când transportul public este la fel de lent, dar mai puțin flexibil și confortabil, nu știu dacă tranziția se va întâmpla prea curând.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

✨ Romanian Creative Week | Cel mai amplu eveniment dedicat industriilor creative are loc în perioada 13-24 mai.

🍽️ L’Appel No. 1 | Începutul unei serii de cine imersive create de Meat Concept Store la MINA Museum lași. L’Appel / No. 1 este o experiență gastronomică în 9 acte concepută de Chef Alexandru Marius. Sâmbătă/duminică, de la 18.00.

🐕 Animal Fest | Parada raselor de câini, demonstrații de echitație, expoziție de pisici, reptile, insecte, tarantule, iepuri, show de dresaj și agilitate, vizitarea Bazei hipice. Sâmbătă și duminică, la Arena USV.

🎹 Treeline | O experiență muzicală contemporană, în care natura devine partitură, iar sunetul devine memorie vie. Vineri, de la 20.00, la Palatul Culturii.

💍 Jewelry Workshop | Un atelier în care îți poți face singur(ă) o bijuterie din argint de la zero. Sâmbătă, 16 mai, de la 11.00.

🐦‍⬛ Noaptea Privighetorilor | Un eveniment dedicat păsărilor, iubitorilor de natură și celor care vor să se bucure de muzică, descoperiri și activități în aer liber. Sâmbătă, de la 14.00, la Complex Delta Moldovei.

🎤 TEDxCopou | Printre speakerii acestei ediții sunt Andra Botez, Mihai Bulai, Bobo Burlăcianu, Zaiafet și medicul Orest Bolbocean. Duminică, de la 11.11, la Casa de Cultură a Studenților.

🍷 Degustare de vin | Ghidat de somelierul Vali Tătar, vei degusta cinci vinuri emblematice și cinci preparate tradiționale care vorbesc despre influentele complexe dintr-o regiune multiculturală. 21 mai, de la 19.00, la RIT.

COMING SOON

🎸 Fără Zahăr | Trupa Fără Zahăr celebrează 25 de ani de comedie amăruie. Un fel de nuntă muzicală de argint. Pe 24 mai, la 19.00, la Cinema Victoria.

🤝 Mix to Match | Rubik Hub organizează la Iași un eveniment dedicat celor care nu vor să plece doar cu contacte, ci cu idei clare, direcții și colaborări de viitor. Pe 26 mai, la Hotel Pleiada.

✨ Senzoria Family Fest | Patru zile de poveste în Grădina Palas, unde copiii și adulții se joacă, râd și creează amintiri împreună. 29 mai-1 iunie.

👧 De Basm | O experiență colectivă de bucurie, un prilej de a aduce familiile împreună, cu spectacole, concerte – Smiley, Feli, NOi Și VECHi –, joacă interactivă și educativă pentru mici și mari. 6-7 iunie.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

ÎNCĂ CEVA

Pe pagina de Instagram, am postat un colaj then and now realizat de Andrei Ignia, cu fotografii vechi și actuale din Iași.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• PUG-ul trebuie actualizat o dată la 10 ani. Cel din Iași face 30.

• De ce peste tot în țară se poate, iar la Iași, nu?

• Cum putem contribui la un ecosistem media sănătos.

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Simigeria Petru din stația de tramvai de la Universitate va dispărea. După mai bine de șapte ani de procese, Universitatea Cuza a obținut în instanță demolarea construcției pe cheltuiala societății care administrează simigeria.

Planul Urbanistic General al Iașului este pe cale să expire, fiind vechi de aproape 30 de ani. Documentul strategic trebuie actualizat o dată la 10 ani.

• În timp ce în alte orașe s-a putut, Iașul continuă să se ghideze după un PUG gândit la nivelul anilor ‘90.

Iașul are cea mai mare rată de neocupare a birourilor dintre marile centre regionale, cu 13.3%, potrivit unei analize citate de Apix.ro.

Un nou cartier cu aproape 300 de case în satul Cercu, comuna Bârnova. Investiția va fi una etapizată, beneficiarii având în proprietate aproape 17 hectare.

• Complexul va cuprinde și facilități complementare locuirii, inclusiv unități de învățământ, servicii, spații comerciale, centru de cartier, clinică medicală sau birouri.

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Am văzut recent o postare a unui arhitect ieșean care, după summitul TILIA, spunea că „nu trebuie să ne comparăm mereu cu alte orașe” și că, în esență, suntem bine aici la Iași.

Nu m-am mirat, pentru că aud frecvent acest „suntem bine” de la oameni care o duc bine în Iași și care au impresia că nivelul lor de trai este un barometru pentru calitatea vieții în Iași în general.

De altfel, Charles Montgomery spunea la TILIA că Iașul este un „oraș fericit” doar pentru un bărbat de vârstă mijlocie, înstărit, cu loc de parcare în fața propriei firme.

Ca bărbat de vârstă mijlocie, nu prea înstărit și care plătește lunar la Primărie pentru un loc de parcare pe care-l găsesc ocupat pentru că oricine poate parca gratuit în timpul zilei, lucrurile se văd un pic altfel de la mine.

În același timp, mă întreb dacă nu cumva sunt eu prea critic și dacă nu cumva propriul meu filtru e prea pesimist. Așa că sunt mereu curios cum percep alții orașul.

Săptămâna asta, pe r/iasi, un cetățean din Focșani care ia în calcul să se mute în Iași a întrebat cum a evoluat orașul în ultimii ani.

În răspunsuri, consensul pare să fie că Iașul este un oraș „aglomerat, poluat și subdezvoltat”, în mare parte din cauza administrației locale corupte. Merită citit integral răspunsul unui ieșean care a emigrat:

Comparațiile cu alte orașe sunt firești. Doar după ce ieși din Iași — chiar și în Transilvania, nu doar în Europa —, îți poți da seama cât de în urmă am rămas. Și nu e niciun motiv pentru care să avem așteptări mai mici, să ne mulțumim cu mai puțin decât locuitorii din Cluj, Oradea, Sibiu, Brașov sau Timișoara.

RECOMANDĂRI

→ Pavel Lucescu a postat un update despre starea tânărului medic rezident din Iași, care a ajuns la o clinică în Barcelona pentru recuperare, după un tragic accident rutier.

→ Un chestionar public despre transformarea râului Bahlui într-un loc de care să ne bucurăm mai mult.

→ Orașul Amsterdam a devenit prima capitală din lume care interzice reclamele stradale la produse din carne, mașini și companii aeriene.

→ Un citat la care mă gândesc. Într-o conversație cu Sir Norman Foster la un summit de urbanism organizat recent la Madrid, fosta primăriță a Parisului, Anne Hidalgo, a vorbit despre cum pot fi implementate măsuri nepopulare, precum reducerea numărului de mașini din oraș.

On the point of political opposition, Hidalgo had some advice: To jump into the river, so to speak, you need to have a lot of allies around you.

She said that despite all the extraordinary obstacles that arise in a campaign to make change — inertia from incumbent stakeholders, demands from special interest groups and opposition from political rivals — if a mayor can make that change visible, residents and indeed voters will recognize her effort for what it is.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🍔 Street Food Festival | Food truckuri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

📚 Bookisit | O inițiativă de promovare a lecturii care aduce împreună părinți și copii pasionați de cărți. Sâmbătă de la 10.00 la 16.00 la Liceul Spectrum.

✨ Romanian Creative Week | Cel mai amplu eveniment dedicat industriilor creative are loc în perioada 13-24 mai.

🎷 Jazzings | În tradiția elegantă a cluburilor de jazz și a spiritului vintage, Room for Three readuce la viață sunetul inconfundabil al trioului de orgă. Joi, 14 mai, de la 20.30 la Acaju.

COMING SOON

🎹 Treeline | O experiență muzicală contemporană, în care natura devine partitură, iar sunetul devine memorie vie. Pe 15 mai, la Palatul Culturii.

💍 Jewelry Workshop | Un atelier în care îți poți face singur(ă) o bijuterie din argint de la zero. Sâmbătă, 16 mai, de la 11.00.

🍷 Degustare de vin | Ghidat de somelierul Vali Tătar, vei degusta cinci vinuri emblematice și cinci preparate tradiționale care vorbesc despre influentele complexe dintr-o regiune multiculturală. 21 mai de la 19.00 la RIT.

🎸 Fără Zahăr | Trupa Fără Zahăr celebrează 25 de ani de comedie amăruie. Un fel de nuntă muzicală de argint. Pe 24 mai la 19.00 la Cinema Victoria.

✨ Senzoria Family Fest | Patru zile de poveste în Grădina Palas, unde copiii și adulții se joacă, râd și creează amintiri împreună. 29 mai-1 iunie.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

ÎNCĂ CEVA

Într-un portret excelent pe care l-am publicat zilele trecute, menționează un punct de cotitură din povestea Ciocolatei Luna, fondată de Selena Carază.

Like-urile, imaginile ochioase și comentariile pline de susținere nu au fost suficiente în momentul în care avea 4.000 lei în contul de firmă și a doua zi a primit un mail în care era informată că trebuie să plătească taxe la stat de 3.500 lei.

Știu exact cum se simte incertitudinea asta pentru că sunt într-un moment similar, în care sunt nevoit să împrumut bani ca să putem duce la capăt seria din periurban. Ultima tranșă din grantul european urmează să intre la câteva luni după terminarea proiectului.

Cu atât mai greu mi-a fost săptămâna asta să spun pas la două parteneriate comerciale — cu un developer imobiliar și un producător de mobilă, care aveau review-uri mixte de la clienți.

Tot ce am construit în ultimii cinci ani aici se bazează pe încredere și mă străduiesc să nu promovez produse sau servicii pe care nu le-aș recomanda prietenilor/familiei.

Pare un moft — pe o piață unde publicațiile locale supraviețuiesc din publicitate politică sau mai rău —, dar nu este. Relația asta bazată pe încredere e fundamentală.

În ultimul an, am avut parteneriate cu businessuri de toate mărimile, de la branduri mari ca ING la mici producători locali. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre ele și m-aș bucura ca mai mulți antreprenori și oameni de comunicare să înțeleagă cum pot contribui la un ecosistem media sănătos.

Dacă lucrezi pentru o companie care schimbă Iașul în bine, dă-mi un semn. Dincolo de sprijinul pentru jurnalismul local independent, putem duce povestea la +10.000 de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc.

Pe curând,
Alex Enășescu

Am aflat cum a ajuns Selena să se apropie de ciocolată, ce îi dă combustibil în zilele complicate, cauzate în general de taxe și impozite, dar și ce urme a lăsat antreprenoriatul în viața ei. Prea des, îl punem pe tron, ne agățăm de lozinci (fail better) și credem, naiv și oarecum superficial, că este suficient să vrei. Că totul stă în cât de mult efort depui și în ce atitudine ai.

Povestea Ciocolatei Luna scoate la suprafață nuanțe la care ar trebui să ne uităm mai des pentru că ne-ar antrena mușchiul empatiei și am privi antreprenoriatul mai holistic. Selena este o persoană modestă, are o atitudine pozitivă și o etică a muncii, a construit un brand coerent și un produs de excepție. Și, totuși, încă se întreabă dacă merită.

„Știam că trebuie să mă încadrez în 400 de euro”

Conversația noastră a început în spațiul de producție construit într-un apartament dintr-un complex rezidențial nou din Valea Lupului. După mai multe străduțe care șerpuiesc printr-un cartier de case, în care abia trec două mașini una pe lângă alta, am dat de un peisaj anost, unul care nu putea fi observat de pe bulevardul Păcurari.

Situat în planul doi, cocoțat pe un deal abrupt, blocul branduit cu o firmă luminoasă pe care scrie CardioDent iese în evidență și anunță un gated community încă de la bariera de la intrarea în parcare. Noroc că, odată ce am pășit în spațiul Ciocolatei Luna, am intrat într-un univers complet diferit. Vizual, dar, mai ales, olfactiv.

Selena a ajuns să aleagă spațiul de producție pentru produsele Ciocolata Luna în Valea Lupului dintr-un motiv foarte simplu. Trebuia să se încadreze în 400 de euro ca să își permită cheltuielile pe care business-ul ei le înghite și să poată să pună pe roate tot ce visează. De la praline la tablete, de la bean-to-bar (miez de cacao, pastă pură de cacao, ceai etc.) și până la ateliere de degustare de ciocolată de specialitate.

„Pralinele mele nu respectă neapărat combinațiile clasice, ci îmbină gusturi mai puțin obișnuite, precum rozmarinul sau brânza. Au fost primite cu deschidere și curiozitate, iar în timp oamenii au devenit atașați de pralinele de-mușcat-pe-verticală (ca să te bucuri și vizual) și au cerut chiar abonamente cu aromele preferate.”

Faptul că locuiește în zonă a fost un bonus pentru că îi permite să salveze timp și energie, dar procesul de a obține toate autorizațiile DSV a copleșit-o. Nu pentru că legislația a fost greu de parcurs, Selena este extrem de disciplinată și riguroasă, ci pentru că nu avea niciun sens în contextul ei specific. I se aplicau forțat reguli care pentru ea nu erau relevante.

Nici reprezentanții instituțiilor publice din Iași nu au ajutat-o. După o vizită la DSV, a coborât Copoul plângând pentru că doamna de acolo i-a spus tăios: „Ce-i asta? Nu ai nicio șansă.”

„Am făcut totul singură”

Selena și-a investit toate economiile și, împreună cu partenerul de viață, a reușit să obțină autorizațiile și să pună la punct spațiul de producție. Au fost nevoiți să fie creativi și să apeleze la o atitudine DIY (do it yourself) ca să se încadreze în buget.

De la dat cu bormașina la montat mobilier, de la creat rețetare la măsurat obsesiv o mulțime de parametri, Selena își cunoaște business-ul în profunzime. Inclusiv părțile mai fragile, unde și-ar dori să facă diferit. Vorbește des despre prăjire blândă, ferme organice, sustenabilitate, prelucrare atentă. Sunt valori în care crede profund și le manifestă pe măsură.

„Soloprenoriatul în producție este ceva ce nu aș recomanda cuiva aflat în situația în care eram eu la început, cu resurse financiare limitate și cu dorința de a le face pe toate singură. M-am aruncat în asta și am învățat enorm. Dincolo de partea practică, este și un proces terapeutic intens, iar dacă îl lași să te modeleze, îți dă o formă de încredere pe care eu nu știu dacă aș fi dobândit-o altfel. Simt că mă pot baza pe mine.”

De asta i-a fost greu să rezoneze cu potențialii investitori care i-au propus scheme de scalare și marketing agresiv. Toate sugestiile lor ajungeau într-un punct sensibil: să renunțe la autonomie și autenticitate.

În unele scenarii ar fi devenit chiar un fel de angajat care își pune cunoștințele în slujba altui brand, în altele ar fi fost nevoită să ducă povestea într-o direcție mult mai comercială, care nu rezona cu cine este ea.

Are și motive care îi dau combustibil să continue, cum a fost un băiețel de 6 ani care a mâncat cu poftă ciocolata ei la un târg. Gestul lui a venit ca o validare de care avea nevoie, mai ales că bobul de cacao pe care îl folosește provine de la ferme etice, unde oamenii respectă produsul.

O altă sursă de energie este reprezentată de clienții care revin pentru că au înțeles ce înseamnă ciocolata de specialitate și s-au îndrăgostit de ea. Colaborările în comunitatea locală sunt și ele parte din ceea ce o ambiționează pentru că intră în contact cu alți antreprenori și se simte mai puțin singură.

Subscribe now

„Oamenii se uită pe social media și cred că totul merge grozav.”

Reacțiile prietenilor care o felicită pentru cât de bine o duce au ajuns să o frustreze, pentru că adevărul este mult mai complicat.

Like-urile, imaginile ochioase și comentariile pline de susținere nu au fost suficiente în momentul în care avea 4.000 lei în contul de firmă și a doua zi a primit un mail în care era informată că trebuie să plătească taxe la stat de 3.500 lei. Spune asta nu ca să se plângă, ci ca pe o realitate despre care simte că se vorbește prea puțin în peisajul local.

Deși nu duce lipsă de cerere, dimpotrivă, uneori are mai multe comenzi decât poate onora, forma actuală în care funcționează business-ul vine cu provocări complicate, care nu au o rezolvare miraculoasă. E o tensiune constantă între a-și respecta ritmul interior, a scoate în lume un produs făcut cu grijă și volumul pe care îl poate acoperi de una singură.

Îi place enorm ce face și își amintește deseori cum a ajuns să se îndrăgostească de ciocolată. Era într-o perioadă în care trăia o afecțiune numită fagofobie și îi era frică să înghită aproape orice, motiv pentru care tot ce putea mânca era supa trimisă de mama ei. A început să apeleze la ciocolată și plicuri de magneziu dintr-o nevoie disperată de energie și a dus-o așa aproape doi ani până când a început să se hrănească normal.

Cu cât descoperea mai mult ciocolata, cu atât obsesia creștea. Își amintește și acum de primele praline pe care le-a făcut și le-a așezat într-o cutie metalică de la Leonidas.

„În universul ciocolatei adevărate, cacaua este mai mult decât un ingredient banal, ea devine un liant între oameni, culturi și lumi. Aici, lucrurile sunt făcute etic, sustenabil, cu respect față de tot ceea ce este viu. Sunt principii după care mă ghidez și eu, atât în viață, cât și în muncă.”

La finalul întâlnirii, am savurat o ciocolată caldă delicioasă și am împărtășit toți trei — Andrei Ignia, fotograful, știe cum e să treci prin valurile antreprenoriatului creativ în România — și împărtășeam ca în sufrageria unui prieten bun, la care mergi în vizită și nu te uiți la ceas.

Selena tocmai ne invita să ne alegem câteva produse pentru acasă, cadou din partea ei, când i-am spus că este generoasă și are o inimă foarte mare. Replica ei a rămas cu mine.

Poți da comandă de produsele Ciocolata Luna pe site sau îi poți scrie direct, pe pagina de Instagram. Cât timp aștepți bijuteriile ei de ciocolată, să îți amintești că în spatele lor e un singur om care, la final, îți spune: „You are celestial.“

În ediția de azi:

• Bodea vs. Cosette, ediția 2028

• povestea clubului de echitație care vrea să scoată calul de la căruță

• cel mai bun clip de promovare a Iașului

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Masterplanul Metropolitan Iași a fost aprobat. Documentul conturează principalele direcții de dezvoltare ale zonei metropolitane, cu accent pe infrastructura de transport și organizarea teritorială.

• CONTEXT: Ce rol are și cum ne ajută concret Masterplanul Metropolitan

Opoziția locală rămâne divizată. Atât Cosette Chichirău, cât și Marius Bodea și-au anunțat intenția de candida din nou la Primăria Iași în 2028.

One United Properties va dezvolta un proiect imobiliar pe bd. Primăverii, pe un teren de aproximativ 2.5 hectare situat pe fosta platformă industrială Iasitex.

Un spațiu de joacă din cartierul Bularga a fost reamenajat, în cadrul proiectului comunitar Oaze Urbane, care vizează îmbunătățirea condițiilor din spațiile de joacă din oraș.

Subscribe now

PERIURBAN

Un reportaj de

Relația Iașului cu periurbanul este mai degrabă tranzacțională sau tranzitivă. Se caută locuințe mai ieftine sau case cu mai mult teren, dar de prea puține ori este o relație recreativă.

Situat la 14 kilometri de Iași, în comuna Voinești, Clubul Equester propune o schimbare de paradigmă și o alternativă sănătoasă de a petrece timp liber de calitate.

Clubul s-a deschis în 2009 din dorința de a crea un spațiu în care oamenii să petreacă timp în natură și să învețe despre echitație fie ca hobby, fie la nivel sportiv. Nu are muzică ambientală sau terase instagramabile, dar are din plin liniște, miros de fân și un tip de experiență care te scoate din ritmul orașului, transpunându-te direct într-un peisaj de dealuri liniștite.

De cum intri, te întâmpină doi armăsari atletici, cu blana lucioasă. Ei îți cer morcovi discret, ca și cum ar trebui să țineți secretul între voi. În total, 19 cai din rase și cu abilități diferite au reședința permanentă în boxele de la Voinești.

Motivația principală din spatele clubului este cea de a „scoate calul de la căruță” și de a-l reașeza în centrul unor procese complexe de autocunoaștere. Calul are mult mai multe de oferit decât forța fizică.

„În Europa, calul este implicat în diferite activități, inclusiv cele de leadership și coeziune de echipă. Autenticitatea și prezența sunt esențiale. În Anglia am participat la astfel de programe de opt săptămâni pentru oameni cu sindrom post-traumatic, unde, alături de cal, încearcă să depășească traumele astea”, explică Mihai Stoica, antreprenor și psihoterapeut.

Echitația este privită fie ca un sport elitist, inaccesibil, fie marcată de teama față de acest animal considerat imprevizibil, ce poate depăși 500 de kilograme. Dar, așa cum explică fondatorul clubului, Mihai Rață, calul este un animal foarte pașnic și docil.

„Mulți spun: «Nu mă apropii de cai pentru că îmi este frică». Calul nu este violent și nici agresiv, dar lucrurile pot fi înțelese complet greșit. Într-adevăr, poate genera pericole prin dimensiunea sa și răspunde cu agresivitate doar dacă este tratat ca atare. Contează foarte mult cum ne raportăm noi”.

De aceea, înainte să urci în șa, înveți cum să-l atingi, să-l perii, să-l conduci. Poate părea puțin stângaci dacă nu ai mai fost niciodată în apropierea unui animal atât de mare, dar această etapă este momentul în care se creează o primă conexiune între om și cal.

Apoi, înveți care este postura corectă în șa, cum să-ți relaxezi corpul astfel încât să nu transmiți animalului nervozitate, câteva mișcări de mobilitate călare astfel încât să-ți coordonezi corpul cu cel al calului și, dacă dorești și senzații mai tari, cum să-ți menții echilibrul în șa la trap.

Hercule este unul dintre armăsarii care fac parte din acest program de lecții de echitație. Pe cât de impunător este datorită constituției sale puternice, pe atât de blând și tolerant se comportă în arenă.

Mihai explică în continuare de ce calul este un senzor al fricii extrem de precis.

„El reacționează și oglindește doar energia pe care o primește și nu ține cont de funcția din CV sau de statutul social. Dacă în leadershipul clasic poți mima încrederea, în fața calului lipsa clarității se traduce imediat prin ezitarea animalului.”

De la ideea aceasta a pornit Stride, unul dintre programele facilitate de Equester Riding Club, coordonat de Marius Rață (antreprenor și antrenor de echitație) în parteneriat cu psihoterapeutul Mihai Stoica. Cei doi spun că un astfel de workshop este unic în România.

Programul are la bază o serie de interacțiuni simple cu caii acomodați deja pentru astfel de activități. Alături de Benno și Bilbo, doi armăsari aurii prietenoși și curioși, participanții formează echipe și efectuează o serie de exerciții pe un traseu cu obstacole prin care trebuie să se ghideze unii pe alții, pentru ca mai apoi să ghideze și partenerul ecvestru.

Pare simplu. În realitate, calul nu răspunde la comenzi, ci doar își urmează îndrumătorul. Dacă tu nu știi ce ai de făcut și nu transmiți un mesaj clar, animalul se blochează în fața obstacolului sau va merge pe unde consideră de cuviință. La nivel de coaching, asta arată că sunt probleme de comunicare în grup, că echipa a pierdut direcția și claritatea.

La finalul traseului urmează și o sesiune de debriefing, unde participanții povestesc despre ce provocări au întâmpinat, iar Mihai și Marius transformă reacțiile calului în concluzii practice despre cum se iau deciziile și cum se gestionează presiunea într-un colectiv.

„Spre deosebire de training-urile clasice, calul oferă un feedback sincer, dar fără judecată. Deși nu produc schimbări imediat, aceste exerciții pot oferi contextul pentru reflecție și conștientizare”, concluzionează Mihai.

În cazul copiilor, unii au început lecțiile de echitație din curiozitate și, prin foarte multă muncă și sute de ore de antrenament, au ajuns campioni.

Fiica lui Marius Rață, Ilinca (14 ani), legitimată la Clubul Sportiv Equester Iași, a ajuns să reprezinte România în competiții internaționale. Recent, în Ungaria și Belgia, Ilinca și calul ei, Lord Hubert, au obținut locuri fruntașe în probe de sărituri peste obstacole la înălțimea de 1,15 m și 1,25 m (la Grand Prix).

Ea activează în echitația de performanță de la vârsta de 7 ani, fiind în prezent una dintre puținele sportive din Iași care concurează în competiții internaționale.

NOU ÎN ORAȘ

Un nou barbershop s-a deschis recent în inima Copoului. (P)

DETALII: Society Salon oferă atât tunsori clasice, tradiționale, bărbierit cu brici și prosop umed, cât și tunsori moderne, cu cele mai noi tipuri de fade. Plus tunsori pentru păr mediu și lung.

„Fie că ai avut o zi stresantă și vii să te relaxezi, fie că ești pe fugă și vrei o tunsoare rapidă, ești binevenit”, spune Robert Enescu, co-owner la Society Salon.

LA CE SĂ TE AȘTEPȚI: Designul interior este simplu și curat, inspirat de estetica minimalistă a saloanelor din Japonia. Iar energia și conversația barberilor păstrează mereu un vibe pozitiv.

„La noi e rareori liniște, poate doar când ne este foame. 🙂 Asta pentru că ne înțelegem bine între noi și avem cam aceleași valori și în afara salonului.”

TARIFE: Un tuns costă 80-85 lei, îngrijirea pentru barbă este 50 de lei, iar pachetul complet pentru păr și barbă este 115 lei.

PROGRAMĂRI: În aplicația Mero sau la 0799 735 945. La fiecare a cincea tunsoare, a șasea este gratuită.

DACĂ MERGI: Society Salon este pe Bd. Carol I, 26-28, la demisolul clădirii cu Tacos King. Luni-vineri de la 09.00 la 21.00 și sâmbăta de la 10.00 la 18.00.

RECOMANDĂRI

→ Două dintre cele mai insightful prelegeri de la TILIA Summit: cum ne modelează orașele comportamentul și 10 lucruri care pot reduce dependența de mașini.

→ Aeroportul Iași a publicat „probabil cel mai bun clip de prezentare a Iașului și Moldovei pe care l-am văzut până acum”. — Mihai Bulai

→ Până pe 9 mai, Palatul Braunstein din Iași găzduiește expoziția „PLECAT”, semnată de fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu.

• Cei doi trăiesc și călătoresc într-o autorulotă, documentând migrația direct din interiorul comunităților.

• Ei parchează în ferme, șantiere navale și cartiere periferice din Europa, locuind temporar lângă oamenii pe care îi fotografiază și îi intervievează.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🐝 1 mai sărbătoresc | Drumeție în pădurea Bârnova, o masă cu sarmale și plăcinte, muzică folk live. Astăzi, la Oaza Taină Vie.

👨‍🌾 Atelier de compostare | Descoperă principiile prin care resturile organice pot fi transformate într-un compost 100% natural și sustenabil și cum îl poți produce chiar la tine acasă. Sâmbătă, 2 mai, la ferma de râme din Dobrovăț.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍖 Grill Fest Muncitoresc | Un All You Can Eat în care mănânci autentic, stai liniștit și descoperi gusturi rare. 1-2 mai, la Restaurant Caucaz. 149 lei/persoană.

🎭 Omul care a văzut moartea | O piesă de teatru de Victor Eftimiu, cu Florin Busuioc, Olimpia Melinte și Cuzin Toma. Pe 5 mai, de la 19.00, la Cinema Victoria.

🎼 Concert de orgă | Un program special, gândit pentru a evidenția bogăția sonoră și caracterul monumental al acestui instrument. Miercuri, 6 mai, de la 19.00, la Catedrala Catolică. Intrare gratuită.

COMING SOON

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

✨ Romanian Creative Week | Cel mai amplu eveniment dedicat industriilor creative are loc în perioada 13-24 mai.

🎹 Treeline | O experiență muzicală contemporană, în care natura devine partitură, iar sunetul devine memorie vie. Pe 15 mai, la Palatul Culturii.

💍 Jewelry Workshop | Un atelier în care îți poți face singur(ă) o bijuterie din argint de la zero. Sâmbătă, 16 mai, de la 11.00.

✨ Senzoria Family Fest | Patru zile de poveste în Grădina Palas, unde copiii și adulții se joacă, râd și creează amintiri împreună. 29 mai-1 iunie.

🧒 Șotron | În grădina Muzeului Vasile Pogor și pe strada Vasile Pogor, copiii și adulții deopotrivă se vor bucura de ateliere interactive, jocuri de echipă, povești și creații colective. 12-14 iunie.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Această migrație a dus la o dezvoltare imobiliară haotică, cu provocări legate de infrastructură, mobilitate și de capacitatea serviciilor publice de a gestiona nevoile locuitorilor.

La cel mai recent recensământ, cel din 2022, satul Horpaz avea aproximativ 4.000 de locuitori, față de 1.500 de locuitori în 2011. În prezent, satul are în jur de 5.000 locuitori, estimează Marcel Toader, fondatorul asociației HORPAZ Atitudine Civică.

Comunitatea este în continuă creștere. Doar că, fiind lipit în aceeași măsură de Iași și de comuna Ciurea, dar îndepărtat de nucleul comunei Miroslava, de care aparține administrativ, Horpazul s-a transformat într-un soi de insulă, unde vocea oamenilor este mai puțin auzită.

„Miroslava are 13 sate pentru că s-a format prin unirea a două comune care au existat separat înainte de anii 60, când s-au făcut reformele administrative. La vremea respectivă, Horpazul aparținea de Cornești, de aceea este un caz aparte.

Pentru noi, este foarte greu să ajungem la sediul de comună pentru un act sau chiar pentru o activitate, orice, dacă nu avem mașina proprie. Există transport în comun, dar nimic direct, doar cu legături. De aceea am realizat că trebuie să atragem atenția și asupra comunității noastre, pentru că altfel pierdem unele lucruri. Tot timpul centrul va lua mai mult, iar periferia rămâne neglijată.

Primăria mereu spune că «noi facem tot ce putem» ca o scuză pentru că, de fapt, nu acceptă propuneri și soluții din exterior. Iar lucrurile care totuși se fac, de multe ori se fac de mântuială. Dialogul cu noi este aproape inexistent”, explică Marcel Toader.

Asociația HORPAZ Atitudine Civică a apărut tocmai pentru a da o voce unei comunități mai puțin vizibile din fotoliile sediului administrativ. Prima sămânță a fost plantată în 2018, ca răspuns la o urgență ignorată de autorități.

Singurul loc de joacă din sat, administrat de școală, devenise un pericol public cu fiare ruginite și echipamente distruse. Deși Miroslava era deja cunoscută drept „cea mai bogată comună din România”, răspunsul primăriei la sesizările părinților a fost un sec „nu sunt bani”, iar grupul de inițiativă a fost nevoit să ceară permisiunea de a repara locul de joacă pe cheltuiala părinților.

Chiar dacă, într-un final, administrația publică s-a ocupat de sesizare, grupul de părinți deja fusese mobilizat și dorința de muncă pentru un bine comun se născuse.

„Văzând că inițiativa noastră a avut totuși un rezultat și eram deja mobilizați, am hotărât să ducem asta mai departe și să facem o asociație”, explică Marcel Toader.

Această primă victorie a făcut tranziția în mentalitatea colectivă de la „să se facă” la „hai să facem”, însă drumul până la o structură stabilă a fost destul de lung. Abia în 2024 grupul s-a formalizat juridic pentru a oferi o voce coerentă comunității.

În scurt timp, lupta s-a mutat de la un simplu loc de joacă la ceva mult mai mare. În perioada pandemiei, căutând să iasă în natură, locuitorii din Horpaz au sesizat că zona Iazului Horpaz-Ezăreni era sufocată de gunoaie.

Urmând același principiu al mobilizării pentru un scop comun, oamenii s-au adunat la lucru și au curățat locul cu resursele proprii, adunând camioane de deșeuri. Apoi, pentru a sărbători, au organizat un picnic pe malul apei, încercând să transforme locul într-un punct de întâlnire social.

„Nu aveam finanțare și am apelat la resursele pe care le avea fiecare. Oamenii au venit de acasă cu propriile coșulețe cu mâncare. Ideea era să fim împreună.” Cum nu există prea multe alternative pentru ieșiri pe raza satului, perspectiva unui astfel de loc de socializare a atras mulți entuziaști.

Dorind să repete experiența și în sezonul de toamnă, localnicii au constatat că zona fusese din nou populată cu gunoaie peste tot. Pe lângă asta, au găsit și perimetre îngrădite pe acel imaș care este, de fapt, „bun comun”.

Primăria concesionase câteva parcele pentru „agroturism” și „piscicultură”. În realitate, „nu funcționează nimic, e plin de bălării. Ar fi trebuit să fie niște activități economice din care să câștige atât primăria, cât și comunitatea”.

Astfel, ruptura între comunitate și administrație s-a adâncit și mai mult pentru că, în timp ce oamenii vedeau în malul iazului o șansă la a-și consolida comunitatea, primăria trata terenul ca pe o marfă de dat la schimb.

„Am zis că nu se mai poate și că trebuie să facem ceva, dar nu voiam nici să stârnim un cuib de viespi, nici să redobândim terenurile deja vândute, ci să salvăm pentru comunitate ce a mai rămas. Ne-am gândit să facem un parc. Dar cum ne-am obișnuit deja că toate lucrările încep cu «nu aveam bani», bineînțeles că nu am fost băgați în seamă.

Între timp, am mai descoperit și alte locuri pe care să le folosim pentru comunitatea noastră și ni s-au alăturat și alți oameni sau mici afaceri din zonă care să ne sprijine”.

Treptat, asociația a schimbat strategia, căutând sprijin la asociații cu experiență precum CIVICA și CERE, învățând cum să pună presiune pe consiliul local și să obțină finanțări. Astfel, au forțat un studiu de fezabilitate pentru un parc adevărat.

Succesul proiectului „Parcul Ezăreni”, votat și finanțat oficial în 2024, a fost momentul în care grupul a demonstrat că identitatea locală se câștigă prin rezistență.

În 2025, proiectul parcului a fost premiat la Gala Activităților Civile. Fără această intervenție, probabil că zona verde, adică imașul ce a fost cândva pășunea satului, ar fi fost probabil înghițită de alte concesiuni.

Miza asociației depășește însă granițele Horpazului, țintind mai degrabă lipsa de gândire strategică a întregii zone periurbane.

Dezvoltarea haotică, drumurile cu o singură bandă de acces, dar și dependența oamenilor de mașină nu pornesc doar din interiorul satului, ci sunt o problemă colaterală a lipsei de viziune și a unui plan urbanistic defectuos.

Marcel Toader vede soluția într-un Iași privit ca metropolă integrată. Nu privește zona periurbană ca o anexă a orașului sau ca o sumă de enclave care nu comunică între ele.

De exemplu, parcul de la Ezăreni ar putea fi un loc de agrement pentru oricine, așa cum este lacul Ciric. Proiectul ar fi avut un parcurs mult mai simplu dacă Primăria Miroslava și Primăria Iași ar fi accesat împreună fonduri prin ADR Nord-Est.

Legat de problema mobilității, în loc de investiții izolate și adesea ineficiente, viziunea metropolitană ar permite folosirea resurselor pe care deja le avem, cum este Gara Ciurea, care ar putea conecta Horpazul de centrul orașului în doar 14 minute, dacă ar exista un traseu de transport bine gândit.

Subscribe now

Cel mai ambițios concept propus este cel al „Centrului Periferiei”. Locuitorii din Mirolsava, Valea Adâncă sau Ciurea care lucrează în oraș pierd zilnic ore întregi în drum spre joburi, iar părinții pierd alte ore traversând orașul spre centru pentru cursuri sau activități extrașcolare pentru copii.

Între timp, la marginea orașelor, stau resurse importante, complet abandonate. Un exemplu este Centrul Expozițional Moldova din CUG. O clădire de 11.000 mp care stă sub lacăt.

Marcel propune redarea acestui spațiu comunităților din Nicolina, Frumoasa, Ciurea și Horpaz, prin transformarea lui într-un hub cultural și educațional care să găzduiască filiale ale Palatului Copiilor sau secții ale Bibliotecii Județene. Ar fi un „oraș de 15 minute” aplicat acolo unde este cea mai mare nevoie de el, reducând presiunea de pe arterele principale ale Iașului.

„Nu putem trăi enclavizat”, concluzionează Marcel Toader, subliniind că un lucru făcut prost sau izolat de la început tinde să rămână o problemă definitivă pentru toți locuitorii metropolei.

În ediția de azi:

• saga Chirica-DNA continuă

• de ce dialogul despre urbanism are limitele sale

• un bird park la 30 minute de Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Primarul Mihai Chirica și fostul viceprimar Gabriel Harabagiu au fost achitați, în primă instanță, în dosarul „Flux”, din lipsă de probe.

• Speța vizează vizează intabularea unui bloc construit de SC Flux SRL. Imobilul respectiv a fost ridicat cu mai multe niveluri decât prevedea autorizația de construire. În loc de trei, au fost edificate 9 niveluri.

• Dosarul a pornit de la ancheta a publicației locale Reporter de Iași. După publicarea anchetei, dosarul intabulării blocului Flux a dispărut din Primărie.

• La o zi după achitare, Mihai Chirica a fost audiat la DNA în calitate de suspect în Dosarul Păcura.

„Păcănelele” vor fi interzise la Iași pe 27 aprilie. Hotărârea plenului va intra în vigoare imediat, iar sălile de jocuri vor dispărea etapizat în funcție de autorizația de funcționare existentă. Ultima sală de jocuri ar urma să fie închisă pe 1 martie 2027.

FreeYa Mind Campus a semnat contractul cu IBM pentru livrarea unui calculator cuantic la Iași. IBM Quantum System Two este o platformă modulară de calcul cuantic dezvoltată de IBM, concepută pentru utilizare reală în cercetare și industrie, nu doar experimentală.

• Wall Street Journal a publicat recent un explicativ despre cum funcționează un computer cuantic

Piața închirierilor de apartamente în regim hotelier din Iași rămâne sub nivelul altor mari orașe din țară, cu un grad de ocupare de sub 50%.

Cel mai mare developer imobiliar din România analizează dezvoltarea unui proiect în Iași, pe o parte din fosta platformă industrială Iasitex, potrivit Ziarul de Iași.

EDITORIAL

Am participat ieri la câteva sesiuni din cadrul Summit-ului Orașelor din România, organizat de Fundația Iulius.

Evenimentul cel mai așteptat a fost prelegerea autorului canadian Charles Montgomery, care a dat exemple din toată lumea pentru a ilustra un principiu fundamental: design dictates behaviour.

Dacă construiești parcări și străzi cu multe benzi, oamenii vor prefera mașina. Dacă construiești zone pietonale cu verdeață, piste de biciclete și benzi unice pentru autobuze, oamenii vor tinde să meargă pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public.

În ultimii 5 ani, de când am lansat Iașul Nostru, am participat la mai multe dezbateri și am ascultat mai multe versiuni ale acestui mesaj, pe care am încercat mereu să îl amplific.

Cu timpul, mi-am dat seama că dialogul despre soluții și bune practici în urbanism are limitele sale. El este condiția necesară, dar nu suficientă, pentru transformarea orașelor.

Dacă masterplan-urile ar fi fost de ajuns, ar fi trebuit să avem deja piste de biciclete și un sistem funcțional de parcare. Da, soluțiile există, dar ele rămân o proiecție, la fel randările și machetele, dacă cei care ar trebui să le pună în aplicare nu vor sau nu pot să o facă.

Ceea ce ține Iașul pe loc — 41 din 41 în România la calitatea aerului și 38 din 41 la trafic urban — nu este ignoranța legată de bune practici, ci neputința administrativă de a le transforma în realitate. Aici este botteleneck-ul, cum se spune în engleză, care sugurmă inițiativele legate de urbanism în Iași.

Blocajul este corupția administrației locale și nu sunt sigur că deblocarea va veni prin mai multe panel-uri și conferințe care ocolesc elefantul din cameră.

Puținele schimbări reale din ultimii 5 ani, cum este eliminarea teraselor de pe bd. Ștefan, s-au produs în urma presiunii publice, nu a arhitecților sau a elitelor Iașului.

Dincolo de micile schimbări în bine, a devenit Iașul un loc mai bun de trăit în ultimii 5 ani? Avem oare mai puțină poluare, mai puțin trafic, mai multe parcuri și străzi pietonale? Mi-e prieten urbanismul, dar mai prieten mi-e adevărul, iar experiența mea trăită de zi cu zi în Iași îmi spune că nu.

La nivel local, Palas-ul este un reper de design urban și peisagistică, tocmai pentru că majoritatea spațiilor publice din Iași nu sunt — de la kitsch-ul tarabelor din fața Primăriei, la ruinele cinematografelor acoperite de reclame de pe Lăpușneanu, la Copoul care rămâne treptat fără arbori urbani și trotuarele din Bicaz-Dacia pavate cu dale pentru mașini.

Palas-ul e pe mâini bune, iar reamenajarea Foster + Partners va ridica și mai mult standardele. Însă calitatea unui oraș e dată mai degrabă de spațiile sale publice, nu de cele private, așa cum spunea Sir Norman Foster într-un interviu pe care l-am mai citat în trecut.

Nu vreau să fiu cinic. Cred că majoritatea participanților la dialogul despre urbanism sunt bine intenționați și se străduie să pună umărul la schimbarea în bine a orașului, fiecare din rolul său și în limitele intereselor organizațiilor din care fac parte.

Dar buzzwords ca orașe vibrante, neutralitate climatică sau locuire accesibilă sună fals în Iași, departe de realitatea din teren și din Primărie.

La final, într-o sesiune de Q&A pentru jurnaliști, l-am întrebat pe Charles Montgomery cum ar arăta o teorie a schimbării într-un oraș ca Iașul, unde inițiativele de urbanism sunt blocate de administrația locală.

„Trebuie să accepți că operezi într-un anumit context politic și să vezi dacă există anumite grupuri în oraș care au putere, nu doar cele tradiționale, ci și oameni din comunitate.

Eu am fost foarte inspirat de «renașterea» străzilor din New York. De ce s-a întâmplat tocmai acolo? N-a fost pentru că primarului i-a venit ideea asta, ci pentru că activiștii civici, părinți și bicicliști, s-au conectat între ei și au creat o mișcare la firul ierbii.

În al doilea rând, au lărgit mișcarea folosind social media. În al treilea rând, și-au făcut prieteni bogați și au convins oameni înstăriți și puternici să li se alăture.

Practic, a fost o asociație de mai multe grupuri, care au găsit o cauză comună și au căutat să obțină puterea într-un mod foarte pragmatic.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

📖 Tatiana Țîbuleac | O întâlnire ALECART despre „Când ești fericit, lovește primul”, noul roman al Tatianei Țîbuleac. Joi, 30 aprilie, de la 15.00 la Muzeul Vasile Pogor.

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa. Joi, 30 aprilie, de la 20.30.

COMING SOON

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍖 Grill Fest Muncitoresc | Un All You Can Eat în care mănânci autentic, stai liniștit și descoperi gusturi rare. 1-2 mai la Restaurant Caucaz. 149 lei / persoană.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

ÎNCĂ CEVA

Am ajuns weekendul trecut la Habitatul Meu Bird Park, un spațiu amenajat în comuna Dumești, la 30 de minute de Iași, care găzduiește specii exotice de păsări.

CE POȚI VEDEA: Diferite specii de papagali, tucani, păuni, fazani, dar și canguri, alpaca, căprițe, căprioare și veverițe.

DETALII: Spațiul este foarte curat, animalele sunt îngrijite, iar proprietarul este și un ghid excelent. Copiii au șansa să hrănească animalele și să interacționeze cu ele.

DACĂ MERGI: Habitatul Meu Bird Park se poate vizita doar în cadrul tururilor ghidate, anunțate din timp pe pagina de Facebook, cu rezervare pe WhatsApp, pe email sau pe Messenger. Intrarea este 35 lei pentru adulți și copii peste 3 ani.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Doi oameni joviali și entuziaști care au transformat pasiunea pentru manualitate într-o afacere de familie care le permite să trăiască cu mai mult sens.

Ana are răbdare infinită la recondiționarea fiecărui punct de lemn cariat, Paul se entuziasmează de șurubăreala și creativitatea proiectelor de transformare funcțională.

Într-o hală la două străzi de E583, transformă comode, scaune, măsuțe și alte piese de mobilier cu valoare istorică, estetică sau sentimentală. Când vremea se dezmorțește, bancul de lucru și cutiile de scule se mută sub stejarul care păzește poarta.

Am povestit despre munca lor și felul în care îi fac loc în comunitate.

„Ne săturasem de vânzări, de target-uri, de tot”

Când vitrina unei persoane dragi a ajuns în familia lor, Ana s-a gândit că ar putea să o salveze și să o transforme într-un loc de depozitare unde fiica cea mare, pasionată de pictură, să-și poată depozita acuarelele și pensulele.

Așteptând al doilea copil, stătea mai mult la pat și urmărea tutoriale video cu recondiționări. „Totul părea foarte ușor, dar realitatea bate filmul.”

Cu timpul, și-a amenajat un colț unde a început să recondiționeze măsuțe, care ajungeau apoi să fie postate pe Facebook. Mai întâi le-au văzut doar prietenii, dar dintr-una în alta, hobby-ul a început să se transforme în ceva prea palpabil pentru a fi ignorat. Soțul a susținut-o.

„Am hotărât să nu ne mai întoarcem în multinaționale, să ne vedem de o altfel de viață. Să nu mai stăm într-un birou, să facem ceva cu mâinile noastre. Ne săturasem de vânzări, de target-uri, de tot. Era mult prea multă presiune. Vindeam niște produse, plecau, nu rămânea nimic în urma noastră. Acum, pe lângă mobilier în sine, reciclăm, dăm ceva mai departe: o idee, un sfat, o amintire.”

A durat aproape șase ani până să se poată dedica atelierului, deși Ana încă păstrează un job part-time, pentru că „nu o lasă clienții și facturile”.

„Am început cu o emoție”, rezumă Paul parcursul primilor pași și observă că și acum, după zece ani, „sunt multe alte obiecte aduse de clienți care își urmează acest curs” al atașamentului și dorinței de păstrare.

Ana admite că până să pornească atelierul, „nu bătuse un cui înainte”. Studiase inginerie chimică și lucrase în vânzări. „Soțul, în schimb, a fost handyman dintotdeauna”.

Cei doi au fost autodidacți și au trecut prin multe teste și proiecte care au eșuat. Ulterior, Ana a urmat și un master în Conservarea și Restaurarea operei de artă la UNAGE Iași.

Nu există soluții universale

Primul pas în recondiționare este demontarea, îmi explică Ana. Scot feroneria și fiecare piesă în parte, evaluează problemele și stabilesc pașii de intervenție. Apoi începe partea cea mai grea: curățarea finisajului existent. „Nu poți să lăcuiești sau să vopsești direct, pentru că se exfoliază și nu vei avea un rezultat care să dureze ani.”

La unele obiecte, finisajul se duce doar chimic sau la cald, cu suflantă. Astfel că nu există o tehnică universal potrivită oricărei piese de mobilier.

„Exact ca în laboratorul de restaurare de la facultate, testăm cea mai bună metodă — pui pe un pătrățel, începi, șlefuiești, aplici decapanți la cald și vezi care soluție se aplică.”

Ana îmi dă ca exemplu mobilierul făcut în perioada comunistă, finisat adesea cu un lac problematic, care sare cu tot cu furnir. Și punctează că „dacă vrei să obții un finisaj frumos, investești în aparatură și în șmirghele de calitate.”

De altfel, Ana și Paul cumpără din magazinele de bricolat „doar șuruburile și folia de ambalat”, iar pentru orice altceva apelează doar la producători specializați.

Au testat mulți furnizori până au ajuns la o rețea stabilă, în care au încredere și pot colabora așa cum își doresc: cu răbdare, cu seriozitate și cu soluții adaptate la personalitatea fiecărui obiect în parte.

„De exemplu, pe partea de vopseluri, lucram la început cu materiale lăudate pe YouTube. Atrebuit să refacem proiecte întregi până l-am găsit pe Andrei de la Euro-Wood, din Podu Iloaiei, care are răbdarea și priceperea necesare, a ținut cursuri de formare cu noi.”

Astăzi, Ana cumpără pigmenți și realizează singură aproape toate mixurile de vopsea, pentru a putea obține nuanța dorită de client.

Subscribe now

Munca bună din comunitate

Ana și Paul nu au angajați, pentru că „este greu să înveți pe cineva să aibă răbdare și, dacă nu ești atent, poți strica ușor o piesă de mobilier; responsabilizarea este greu de transmis”.

Dar asta nu înseamnă că sunt singuri. În recondiționarea sau restaurarea corectă a unui obiect depinzi de alți oameni iscusiți, nișați pe meșteșugul lor, iar ei încearcă să-i găsească pe toți cât mai aproape de casă.

„Lucrând cu mobilă veche, avem nevoie de modele de freze pentru tâmplărie care nu se mai fabrică și atunci trebuie să le facem la comandă. N-a fost simplu, dar am găsit doi colaboratori din zona Lețcaniului care își opresc toată treaba lor pentru noi.”

Pe tot ce ține de sticlărie, se bazează pe un depozit din comuna Popricani, dispus să le prelucreze chiar și jumătate de metru de sticlă.

Iar când vine vorba de feronerie, e o întreagă altă poveste. Pentru că astăzi nu se mai produc aceleași modele și aceleași grosimi de balamale ca altădată, ei și le procură din cealaltă parte a țării, de la un furnizor din Târgu Mureș. „Sunt singurii de pe piață și mă rog tot timpul să nu închidă vreodată, că nu știu ce ne facem fără ei.”

Ana îmi arată un bufet de veselă interbelic, în stil art deco, produs de fabrica Székely și Réti, furnizori ai Curții Regale Române, la care fiecare intervenție și fiecare înlocuire va trebui să respecte perioada de fabricație, pentru a-i păstra valoarea.

Când nu reușesc să salveze un obiect, îi salvează feroneria. „Oamenii din sat chiar ne cheamă când au mobilă veche de debarasat: vino să vezi dacă îți trebuie ceva.”

Nu intuiam, înainte să vorbesc cu Ana și Paul, că mobilierul vechi vine cu atât de multe provocări care încep înainte de a pune șlefuitorul în priză. Ana îmi povestește că ajung des în atelierul lor mașini de cusut Singer, care poartă „cele mai multe povești”.

„Majoritatea oamenilor sunt foarte emoționați când le aduc, le refac pentru amintirile cu bunicile care lucrau la ele” și își doresc nu doar să le redea aspectul, ci și funcționalitatea.

Doar că mecanica pentru mașini de cusut este o specializare în sine și a durat până au găsit un mecanic dedicat. „Trebuie să găsești oameni pasionați. Sper că știu cât îi apreciem pe toți că ne ajută.”

Capsula timpului

Clienții lor sunt cu precădere persoane mature, deși, în ultimii ani, tot mai mulți tineri apreciază mobilierul din familie și apelează la ei. Le place să colaboreze și cu designeri de interior, deși sunt mai pretențioși, pentru că asta le permite să acceseze proiecte mai îndrăznețe.

Cel mai frecvent, la atelierul lor ajung comodele de toate dimensiunile, dar niciodată nu știu ce le rezervă următorul proiect.

Recent, au recondiționat două fotolii, iar la retapițare au găsit ascunse două fotografii vechi. „Clienții au ajuns să-și construiască arborele genealogic ca să descopere cine erau cei din poze”, mi-a spus încântat Paul. Povestea nu e singulară.

„Am restaurat o oglindă foarte veche, în stil Rococo, cu toate elementele originale. Când am desfăcut-o, am descoperit, în partea din spate, câteva ziare din 1912. După ce am terminat lucrarea, am creat și noi o capsulă a timpului: am pus în spatele capacului un ziar din zilele noastre și o fotografie a clienților, ca peste 50-100 de ani să le găsească cel care va desface oglinda”.

Ana și Paul se bucură că tot mai mulți cunoscuți sau urmăritori din online le aduc obiecte pe care nu se îndură să le arunce. Adesea, piesele rămân proiectele speciale la care lucrează în perioadele cu mai puține comenzi.

Pe raftul de deasupra bancului de lucru, Ana îmi arată o ramă din lemn care încadrează mai multe fotografii mici, alb-negru.

„Nu sunt rudele noastre. Am găsit acest tablou de familie într-o casă din Lețcani care se dărâma, m-au chemat cei care au cumpărat-o. Nu știu cine sunt oamenii, dar mi-a fost milă să las buldozerul să intre peste amintiri.”

Cel mai dificil de recondiționat obiect este scaunul, la care pot munci și trei zile pline. Pare o lucrare mică, dar scaunele sunt intens utilizate, trebuie desfăcute bucățică cu bucățică și ascund „milioane de cuie și de capse”.

Nu de puține ori, scaunele ascund lucrări eronate de reparație și lipituri cu silicon, despre care Paul subliniază că este, probabil, cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei mobile vechi.

Scaunele necesită înlocuirea arcurilor și bureților și, per total, implică materiale costisitoare pentru refacere.

Pe lângă recondiționări și restaurări, Ana și Paul se entuziasmează și la proiectele de upcycling. Cea mai recentă transformare din atelier a fost a unei pianine într-un bar de prosecco.

„Știam că va fi dificil, pentru că genul acesta de proiecte sunt dificil de evaluat financiar, dar le lucrăm și pentru orgoliul nostru.”

Greul vine și din faptul că lucrurile evoluează de la o etapă la alta. În cazul pianinei, a fost nevoie să demonteze fiecare coardă, lucru pe care nu l-au anticipat. „Tot proiectul s-a schimbat pe parcurs, în funcție de ce am găsit. Dar avem noroc de clienți foarte faini, care înțeleg și ne dau mână liberă.”

De altfel, comunicarea cu clienții e esențială ca din atelier să poată ieși lucruri care să-i bucure și să poată scoate „maximul din obiectul respectiv”.

„Uneori, clienții vin cu o idee văzută pe Pinterest, dar nu tot timpul se pretează vopsirea. Și atunci încearcă să le spunem că nu merită să-l strice, dacă are valoare istorică…”

Cum recunoaștem o piesă care merită recondiționată?

Prin ceea ce fac, Ana și Paul sprijină în mod natural salvarea mobilierului vechi, mult mai trainic prin comparație cu ce găsim azi prin magazine. „Sunt piese care mai pot ține încă 50 de ani după recondiționare.” Cu toate acestea, multe obiecte ajung la gunoi din cauză că nu mai sunt la modă sau din comoditate.

„Oamenii vor să-și mobileze casa cât mai repede și după câțiva ani, amenajarea îi obosește, nu e nici util, nici frumos. Sunt și alte variante — putem lua și piese de mobilier de la second-hand pe care să le recondiționăm, eventual vorbind cu un designer înainte.

Poți despărți un obiect mare în mai multe piese de pus în camere diferite. Te poți juca atât de mult. În casele mobilate modern poți include și piese vechi, cu caracter, care te fac să te simți acasă.”

Deși recondiționarea necesită timp și cunoștințe, Ana admite că nu toată lumea are posibilitatea de recondiționare într-un atelier și îi încurajează pe cei curioși să se documenteze și să încerce pe cont propriu. „Îți asumi că poate nu iese, dar faci ceva pentru tine.”

Există și obiecte vechi care nu merită recondiționate? Cu siguranță, crede Paul. Uneori, costurile lucrării depășesc valoarea istorică, dacă nu vorbim de o valoare sentimentală care să compenseze.

Aici intră multe modele de mobilier din perioada comunistă, din PAL, care nu au fost gândite tehnic să reziste în timp și care nu pot oferi un rezultat rezonabil.

„Parcă te tratezi când vii la atelier”

Pe lângă proiectele la comandă, Ana și Paul se ocupă ocazional și de ateliere pentru cei care vor să învețe să recondiționeze mobilă sau doar să se relaxeze.

„Am avut la un moment dat o doamnă care a primit un atelier cadou din partea colegilor de serviciu. Părea o fire închisă, dar când a plecat era atât de zen și de liberă… Mulți când vin la cursuri se eliberează. Chiar și eu, după atâția ani, când stau cu șlefuitorul meu la banc, uit de tot ce e în jur”, povestește Ana.

Paul remarcă faptul că mulți tineri s-au îndepărtat de ideea de a face ceva cu mâinile lor, iar când își regăsesc bucuria de a-și vedea rezultatul muncii fizice, „asta le răscolește anumite stări”.

Atelierele pentru adulți durează două zile, au loc de obicei în weekend și se organizează la cerere, în funcție de calendarul lor de lucrări. Pentru eficiență, la un atelier lucrează cu una, cel mult două persoane. De la caz la caz, doritorii pot lucra cu mobilierul pus la dispoziție de Ana și Paul sau pot veni cu un obiect personal pe care vor să-l recondiționeze.

„Dacă ne plătim facturile și rămânem pe zero, suntem câștigați”

Este recondiționatul o afacere? „Businessul e ceva complementar la ceea ce facem, de fapt. Este o afacere de întreținere, ce câștigăm, reinvestim, plătim facturi și cam pe acolo suntem.”

Două mii euro merg lunar doar pe rata la bancă pentru spațiul în care funcționează, iar materialele specializate cu care lucrează nu sunt ieftine.

Prețurile la curent și gaz „sar în sus”, iar alte ateliere de mobilă au fost nevoite să-și închidă ușile la începutul anului, pentru că nu mai puteau plăti facturile la încălzire.

Îi doare că nu există susținere pentru meșteșugari în România, iar când fiscalitatea și birocrația împovărează fără discriminare, tarabele cu marfă din China înfloresc acolo unde ar trebui să aibă loc artizanii.

Cu toate acestea, nu ezită atunci când îi întreb dacă sunt mulțumiți de rulajul actual. Nu vor să taie din calitate doar pentru a prelua mai multe comenzi, iar, cu excepția perioadei de iarnă, sunt ocupați mai tot timpul.

„Vrem și putem mai mult, dar vrem să fim realiști și să ne uităm și în jos. Dacă ne plătim facturile și rămânem pe zero, suntem câștigați în zilele astea.

La un moment dat, sărise prețul la lemn și atunci, ce faci? Îi spui clientului că s-a schimbat costul sau te ții de cuvânt? Dai înainte, te reinventezi. Atelierul e ca un copil al nostru, l-am crescut de la zero. Când pleacă o mobilă, pleacă o bucățică din noi, iar mulți clienți ne-au devenit prieteni.”

Ce urmează pentru atelierul soților Gribincea? Ei și-ar dori să acceseze o finanțare europeană prin care să îmbunătățească spațiul, să-i adauge un showroom și poate chiar un spațiu dedicat pentru ateliere.

„Nu ne oprim aici, dar lucrurile trebuie luate ușurel, mai ales în contextul actual, care ne debusolează. Suntem maturi și precauți, nu ne aruncăm cu capul înainte.”

În ediția de azi:

• piața rezidențială stagnează la Iași

• un interviu cu Bobi Dumitraș de la Fără Zahăr despre traiul în Valea Adâncă

• un ramen shop autentic japonez se deschide mâine în Piața Unirii

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Piața rezidențială stagnează la Iași. Numărul de locuințe vândute este similar cu cel de anul trecut, cu o scădere ușoară de 4%.

Lucrările la autostrada Leghin – Moțca ar urma să fie reluate în luna mai. Șantierul a fost abandonat anul trecut, după ce finanțarea PNRR a fost pierdută. Stadiul actual este de doar 7%.

Iașul interzice complet publicitatea stradală la jocuri de noroc. De asemenea, până la finalul lunii aprilie, Consiliul Local va dezbate interzicerea sălilor de jocuri de noroc, cu excepția punctelor Loto și pariurilor sportive.

PERIURBAN

„Asfaltul nu e cota zero a existenței”

Un interviu de

Am fredonat câteva zile Neamul lui Peneș Curcanul după ce am făcut o excursie toamna trecută în comuna vecină, la „Folk sub Cerul Miroslavei”, ca să-i ascult pe băieții de la Fără Zahăr.

S-a râs, s-a țopăit și, bonus, am aflat că Bobi Dumitraș, jumătate din trupa de satiră care și-a creat propriul gen muzical în România, concertează la el acasă. Locuiește de aproape douăzeci de ani în Valea Adâncă, un sat care în acest răstimp aproape s-a contopit cu zona de sud a Iașului.

L-am prins pe Bobi între două concerte din turneul 25 de ani de comedie amăruie, pentru o conversație despre viața lui domestică în periurban.

Unde locuiai înainte de Valea Adâncă și cum ai făcut tranziția? Care a fost motivația ta?

După studenție, m-am mutat în Nicolina II, acasă la soția mea. Am locuit acolo până în 2007, când am plecat la casă, în partea nouă a satului. Pe atunci, Valea Adâncă avea două părți care, până la un punct, nu comunicau. Între timp, tot ce părea drept și necultivat s-a asfaltat și așa am ajuns să locuiesc în periurban.

Între a sta în apartamentul soacrei și a locui la casă, după ce îi vinzi apartamentul și faci casa pe numele tău, mă gândesc că oricine ar fi ales a doua variantă. Și eu, și soția mea (și soacra) ne doream să stăm la curte, deși eu la Dorohoi am locuit în apartament; copilăria întreagă am petrecut-o la etajul patru.

Ideea de a ne face o casă ne-a animat, era și nebunia vârstei de 29 de ani, cât aveam atunci. M-am informat cât am putut de mult și împreună cu un alt cuplu, vecini de-ai noștri din Nicolina, ne-am încurajat reciproc. Așa am ajuns să locuim în două case lipite.

Aveați alți vecini când v-ați mutat?

Da, am prins un teren între case, am nimerit direct în civilizația de la momentul respectiv. Dar, ce-i drept, două-trei sute de metri mai la deal era livadă cât vedeai cu ochii, acum e civilizație cât vezi cu ochii. Sper că a supraviețuit măcar un cireș.

Cum ați ales Valea Adâncă și nu altă zonă din apropierea Iașului? Care a fost criteriul?

Din pură oportunitate. Ca orice ieșean — în cazul meu, unul adoptat —, am căutat inițial terenuri în Bucium și Copou. Erau zonele cele mai bine văzute, dar, vorba unui clasic în viață, m-am dus acolo doar să primesc negație, pentru că nu mă încadram sub nicio formă în buget.

În 2006, când am început căutările, prețurile în Bucium porneau deja de la 80 euro/mp, or, în Valea Adâncă, foarte aproape de Iași, încă găseai terenuri cu 25-30 euro.

M-am plimbat cu un amic agent imobiliar în zona lacului Ezăreni să-mi arate terenuri în pantă, dar nu eram foarte bucuros de țânțari și nici de ideea de a săpa fundații adânci pentru a compensa înclinația terenului.

Pe un drum de țară neasfaltat, unde el a presupus că nu mă interesează variantele, am văzut un anunț. În 5 minute m-am întors singur în zonă și așa am găsit terenul. Mi-am sunat soția, i-am spus: „Cred că știu unde o să avem casă. În Valea Adâncă. Unde e asta? Ei, mai la deal.” Din primăvară și până în toamnă eram deja mutați.

Cum a fost primul an acasă?

Țin minte și acum că mi se părea foarte tare aerul, adormeam pe la ora nouă seara. Mi se părea foarte ozonat din cauza plantelor, deși eram practic la 2-3 km depărtare de Nicolina. Dar poate conta și munca în curte, făceam efort fizic.

Nu mi-am propus niciodată să devin vreun agricultor, deși aveam rude și prieteni care cu drag veneau să ne ajute. Mă trezeam că am o grădiniță în spatele casei sau trei butași de viță-de-vie care începeau să-și lungească antenele pe un șpalier.

A fost ceva ce a trebuit să înveți să faci, odată ce te-ai mutat acolo?
Sau poate lucruri care te-au luat prin surprindere?

Am trecut printr-o mare criză de apă, timp de câțiva ani: până a venit ApaVital să ne racordeze la apa dulce de oraș, funcționam cu ajutorul unei fântâni de mare adâncime cu hidrofor, iar pânza freatică nu era cea mai sănătoasă ca debit.

Și am învățat să desfac hidroforul de câteva ori pe lună. Era o piesă care ajungea în fundul puțului și se înfunda cu diverse pietricele. Devenisem aproape expert în curățat ejectoare.

În rest, am tot bricolat, am făcut mici extensii de rețea electrică pentru diverse aparate montate afară, toate cu plăcere, informându-mă în prealabil, și nu înainte de a-mi asigura casa. Îmi place ideea de a avea în casă lucruri făcute de mine.

Ce te bucură cel mai mult la viața ta în Valea Adâncă? Ce merge bine?

Faptul că am o casă retrasă față de strada principală, suntem în planul doi și asta îmi asigură foarte multă discreție. Într-un sat aglomerat, eu am norocul de a avea în jurul meu doar grădini și livezi ale vecinilor.

Îmi place că pot să-mi pun o piscină a săracului. Când merg în magazin și mă întreabă agentul de vânzări ce adâncime să aibă piscina, eu îi zic „nu, că nu sap, eu o pun pe înălțime”.

Îmi place că pot să-mi curăț în fiecare primăvară copacii după stilul Bobi, e un stil care aproape îți dă certitudinea că nu o să ai fructe, dar nici nu am timp să fac stropirile când trebuie. Copacii mei sunt mai mult ornamentali. Cred că sunt meri, o parte dintre ei. Pe final de iunie culeg cireșe, căpșune, am și niște zmeură. Și trei pisici.

În 2008, a avut loc o schimbare de conducere la nivel de primărie și au început să vină asfaltul, apa. Și totuși, locuiesc într-o comună cu 13 sate aflate în grade de dezvoltare foarte diferite, iar asta e o mare încercare pentru Primăria Miroslava, pentru că trebuie să aloce resurse potrivite unor nevoi totalmente diferite între sate.

Dacă cele mai uitate de lume sate din comună poate încă așteaptă diverse utilități, noi în Valea Adâncă am ajuns să avem probleme de tipul „când naiba n-o să mai vedem cablurile pe stâlp?”.

Simți că oamenii se obișnuiesc prea repede cu binele?

Da. Eu fiind printre cei care au prins și finalul mandatului unui primar care a făcut incomparabil mai puține, îmi dă puțin cu virgulă când îi văd pe cei mutați de doi-trei ani cum se plâng de niște condiții care, din punctul meu de vedere, sunt excelente.
Alții poate compară, nu știu, satul cu centrul orașului Iași.

Oamenii mutați în ultimii ani au ajuns direct la asfalt. Dar când iei asfaltul ca fiind cota zero a existenței, ajungi să fii nemulțumit de niște lucruri uneori absurde, de faptul că nu vine progresul pe atât de repede pe cât te așteptai.

Și totuși, sunt lucruri pe care le-ai dori îmbunătățite în Valea Adâncă, la orice nivel?

Nu doar în Valea Adâncă: aș vrea să apară în România reguli de urbanism mai
stricte și mai clare. Nu zic să mergem într-o zonă extrem de reglementată, în care ai doar două-trei modele de casă din care poți alege. Dar măcar la nivel de garduri, poate reușim să obținem un soi de unitate vizuală dintr-un capăt în altul al străzii.

În rest, fiecare să-și picteze casa cum vrea. Verde crud, verde copt, bleu jandarm.
Și bineînțeles, poate reușim să băgăm pe sub pământ cablurile.

Mi-ar plăcea ca vecinii să circule cu viteză mai mică pe străzi, sunt multe accidente - cele mai dese cu pisici, animale care nu știu să traverseze.

Și nu în ultimul rând, să facă primarul eforturi ca în comuna Miroslava să fie mai mult soare, ca să îmi alimenteze panourile fotovoltaice. Poate cu o oglindă cosmică care să devieze soarele de pe Valea Lupului. :)

Ce relații ai cu vecinii?

Ne înțelegem foarte bine cu aproape toată lumea. Avem și un cuplu vecin cu care nu vorbim de mulți ani, am avut o neînțelegere legată de primul meu câine, care a rupt gardul într-o noapte cu furtună – se temea îngrozitor de tunete și fulgere – și s-a ascuns în beciul lor. A fost un schimb de replici care a dus la un fel de silenzio stampa între curți.

În rest, relațiile sunt foarte bune, strângem pâine uscată și o aruncăm peste gard la găinile vecinilor, din când în când apar între două-cinci ouă drept mulțumire.

Am un vecin care era cititor acerb al Suplimentului de cultură, îl colecționa. Și-mi spunea peste gard, „foarte frumos, mi-a plăcut articolul”.

Ei știu cu ce te ocupi? Vin la concertele Fără Zahăr?

O parte dintre ei, da. Am un vecin pe care îl văd frecvent la concerte. Dar nu pot să am această pretenție, fiecare om își organizează timpul cum poate. Cu cât cunoști mai mult un om, tendința de a nu veni la activitățile care țin de munca lor e mai proeminentă. Eu prefer să cânt unor oameni necunoscuți, asta-i miza.

Să mă duc în orașe din țară în care lumea să nu ne știe decât de pe YouTube sau din vorbe și să creez un o conexiune cu necunoscuți pe care să-i conving și eventual să se și întoarcă. Să intre în ei Sindromul Stockholm muzical!

Ai scris vreodată un cântec sau câteva versuri inspirate de viața în satul în care locuiești?

Nu, Valea Adâncă e un sat dintr-o comună prea normală ca să-mi ofere inspirație. Dar am băgat o „șopârlă”. Avem un cântec mai obscur, pe care nici nu prea îl cântăm în concerte, se numește 3 PM – e o replică la piesa 3AM a lui Eminem. În cântecul original, el se trezește că nu-și aduce aminte cum a devenit criminal.

Am făcut și noi un cântec în care un tip avea o psihoză; era inofensiv, dar în mintea lui făcea tot felul de crime. Este un pasaj care spune:

Intenționat am scris „primar de Valea Adâncă”, ca să fie o chestie inexistentă, doar parte din poveste. Faptul că anul trecut am fost invitați să cântăm la festivalul de folk din Miroslava înseamnă fie că primarul și-a dat seama că e o glumă, fie că nu e atât de cunoscută piesa.

Dar îmi doresc să scriu o piesă despre urbanizarea satului, despre cum trăiești liniștit la casă și mai apare o groapă, un mall cu care trebuie să ne obișnuim.

Când eram mic urmăream o animație, The Bear That Wasn’t. Un urs care se pune să hiberneze și se trezește că e în subsolul unei fabrici și nimeni nu îl crede că e urs; îi spuneau că e un muncitor care nu s-a bărbierit cu haină de blană pe el. Am folosit ideea asta și într-un colind de acum doi ani, e un urs care spune:

Dacă ai face un show de stand-up exclusiv pentru Valea Adâncă, cu ce glumă ai deschide?

Aveam cândva o glumă fix despre grupul de Facebook al satului, despre cum inițial era foarte simpatic. Marile scandaluri erau de tipul „rog proprietarul pisicii cu patru labe și culoare tărcată să-și învețe pisica să stea doar acasă, ca să nu mai ajungă în curtea mea, că poate mie nu-mi plac pisicile”.

Iar reply-ul era „dragă vecine, dacă te referi la mine, să știi că am o pisică foarte educată, știe să numere până la cinci, știe să miaune pe note, dar încă nu reușesc să o învăț cadastru”.

Pe 24 mai, Bobi nu e în grădină, ci la Sala Unirii (Cinema Victoria) alături de Bobo, pentru concertul lor aniversar Fără Zahăr 25 de ani - Nunta de Argint.

NOU ÎN ORAȘ

Ichiro Ramen, un restaurant autentic japonez, se deschide sâmbătă în Piața Unirii.

NUMELE: În mod tradițional, în cultura japoneză, Ichiro era numele primului fiu al unei familii.

DETALII: Owneri sunt Radu Nica și soția sa Eriko Miyazaki, împreună cu asociatul lor Alexandru Ivan. „Ce vrem noi să facem este să aducem ramenul autentic japonez în România. Vrem să fim o referință în ceea ce privește o experiență japoneză.”

CONTEXT: În mod tradițional, în Japonia, ramenul este o mâncare rapidă, consistentă, consumată înainte de muncă, în pauza de prânz sau după o zi plină. Majoritatea ramen shop-urilor folosesc potențiatorul de aromă MSG, însă ownerii Ichiro evitǎ acest compromis.

„Asta presupune să folosești ingrediente mai bune, mai multe sosuri, care cresc costurile. Un ramen bun este un ramen echilibrat. Ingredientul secret este sosul tare, el face diferența, el dă aroma și savoarea unui ramen.”

MENIU: Vedeta va fi, desigur, ramenul japonez: Shoyu (cu sos de soia), Shio (sărat), Tonkotsu (de porc), Paitan (pui), Miso, Vegan.

Plus câteva side-dish-uri tradițional japoneze: orez prajit, onigiri (bilă orez), pui prăjit Karaage, edamame, platou chashu, gyoza, murături.

În ce privește băuturile, cei de la Ichiro mizează pe long drinks – Highball, whisky japonez cu apă minerală, și Lemon Sour, o băutură dintr-un distilat japonez de prune. Plus o selecție largă de sake și de whisky japonez.

DESIGN: Inspirat de localurile izakaya, spațiul este gândit atât pentru grupuri, cât și pentru cupluri sau oaspeți care vin să mănânce singuri și care pot sta ca la un bar, cu fața către bucătăria deschisă.

DACĂ MERGI: Ichiro Ramen este în Piața Unirii 7, lângă cafeneaua Fika, unde a fost înainte Trufanda.

CE SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 Festivalul Filmului European | O selecție de 7 filme europene pentru întreaga familie, comedii, drame, documentare. 17-19 aprilie, la Muzeul Vasile Pogor.

🏡 Garden Fest | Un eveniment dedicat tuturor celor care sunt pasionați de grădinărit și amenajarea spațiilor verzi. 18-19 aprilie 2026, la USV Arena.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie, la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

COMING SOON

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa. Joi, 30 aprilie, de la 20.30.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• șefa DNA Iași este noul procuror general al României

• credința se transformă în ideologie politică

• agenda evenimentelor de după Paște

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Șefa DNA Iași a fost numită procuror general al României de președintele Nicușor Dan, care a și lăudat-o pentru activitatea ei, în ciuda faptului că, în 2017, Cristina Chiriac l-a protejat pe fostul episcop de Huși, condamnat ulterior la 8 ani de închisoare pentru abuzuri sexuale.

• DNA Iași este pe ultimul loc în țară, cu doar trei rechizitorii în 2025. Niciunul dintre dosarele importante de corupție din administrația locală nu a fost finalizat.

Primăria Iași estimează un buget de peste 200 milioane euro pentru investiții în 2026. Ca în fiecare an, prognoza va fi contrazisă de execuția bugetului de la final de an. În 2025, municipalitatea a avut un grad de realizare a investițiilor de sub 60%.

Sute de șarpante și mansarde construite pe blocurile din Iași vor fi evaluate în următoarea perioadă, urmând ca cele neautorizate și considerate periculoase să fie desființate.

Primăria și Consiliul Județean se luptă pentru clădirile complexului Maternității Elena Doamna. Inițial, acestea ar fi trebuit să fie cumpărate de CJ, dar negocierile s-au blocat după ce prețul a crescut de la 2.15 la 2.7 milioane euro.

EDITORIAL

În fiecare an, în Vinerea Mare, pun aici câteva gânduri despre ce înseamnă să fii creștin. Confuzia apare pentru că folosim același nume pentru două tipuri de credință.

„Uneori mă gândesc că sunt două ortodoxii (așa cum, poate, sunt două creștinisme) — credința mistică a celor care întrezăresc cât de puțin știm (și sunt caracterizați și mânați de iubire) și credința alterată a celor care par să știe deja totul (și și-ar dori ca restul dintre noi ori să fie de acord cu ei, ori să dispară).”1

Cei „care par să știe deja totul” tind să fie proști și habotnici, tocmai pentru că sunt convinși că au dreptate.

De aceea, tradiția creștină vorbește adesea despre „cunoștința mincinoasă, care socotește că știe cele ce niciodată nu le-a știut” și care „e cea mai rea neștiință, pentru că își închipuie că e dreaptă”.

„Mai ales în biserici și în adunările religioase e plin de farisei încredințați în ei înșiși, pentru că formalismul religios (postim de două ori pe săptămână, mergem la slujbe, nu suntem ca ceilalți, n-am omorât, n-am dat foc etc.) e sursa principală care-i încurajează pe oameni să se creadă, dacă nu drepți, măcar îndreptați.”2

Când fariseii formează masa critică, credința se transformă în ideologie politică. Însă naționalismul creștin nu este un semn de renaștere spirituală, ci dimpotrivă, un simptom al declinului credinței autentice.3

Nu știu dacă mai este cale de întoarcere sau dacă am intrat deja pe o traiectorie distructivă, care nu se poate termina decât în violență, la fel ca în anii 1930. Furia populistă are o forță mimetică, dată de mii și mii de oameni, care nu sunt neapărat răi, dar se lasă purtați de valul de ură.

„Pilat nu este complet rău. El știe că omul condamnat este nevinovat și caută o cale ca să-l elibereze. Dar inima lui este împărțită. Iar în final el lasă propria poziție, propriul interes personal, să prevaleze asupra a ceea ce e drept.

Nici oamenii care strigă și cer moartea lui Iisus pe cruce nu sunt complet răi. Mulți dintre ei, în ziua Rusaliilor, se vor simți „pătrunși la inimă”, când Petru le va spune: «Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu, (...) voi L-ați luat și, pironindu-L prin mâinile celor fără de lege, L-ați omorât.»

Dar în acel moment sunt prinși în mulțime. Ei strigă pentru că restul lumii strigă și strigă același lucru ca restul lumii. În felul ăsta, dreptatea este călcată în picioare de slăbiciune, lașitate și frica de dictatul majorității. Vocea tăcută a conștiinței este acoperită de strigătele mulțimii.

Răul își trage puterea din indecizie și din preocuparea pentru părerea altor oameni.”4

Undeva pe parcurs, biserica ar fi putut stăvili acest cancer care o macină din interior, dar mulți păstori au ales loialitatea față de instituție în dauna adevărului. Oamenii văd „etica mafiotă” și tocmai de aceea biserica își pierde credibilitatea.

„Cuvintele lui Dumnezeu grăite simplu, numai prin rostire, nu se aud, neavând drept glas faptele celor ce le grăiesc.”5

„Biserica noastră, care s-a luptat în toți acești ani doar pentru propria conservare, ca și cum asta ar fi fost un obiectiv în sine, este incapabilă să aducă un cuvânt de reconciliere și răscumpărare pentru omenire și pentru lume. Așadar, cuvintele noastre sunt pe cale să își piardă forța și să înceteze, iar felul nostru de a fi creștini în ziua de azi va fi limitat la două lucruri: rugăciune și faptă dreaptă printre oameni.”6

Când se trage linie, creștinii se cunosc nu după ceea ce spun, ca fariseii, ci după ceea ce sunt.

„Felul de a fi al unui om este cea mai autentică expresie a credinței sau a necredinței lui. Viața unei persoane vorbește mai mult despre credința lui decât ceea ce gândește sau spune despre Dumnezeu.”7

Subscribe now

CE FACEM DUPĂ SĂRBĂTORI

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie, la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

Cam atât pentru săptămâna asta. De Paște, vremea se anunță răcoroasă, dar de luni încolo avem zile însorite la lași, dacă aveți chef de o tură prin pădure. Revenim săptămâna viitoare cu o nouă serie de reportaje din zona periurbană a Iașului.

Paște fericit, prieteni!

În ediția de azi:

• primarul dă vina pe subalterni pentru haosul parcărilor

• un foto-reportaj din atelierul Brucker Crafts

• prima ediție a Summitului Orașelor din România, în aprilie, la Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Răfuială între primar și viceprimar, ambii liberali. După ce viceprimarul PNL Daniel Juravle a blocat mai multe PUZ-uri în ședința de Consiliu Local, Mihai Chirica i-a tăiat acestuia o deplasare în SUA și i-a luat din atribuții.

Cum arată un parc care a costat trei milioane de euro. Grupul civic În Stradă a publicat un video cu noul parc Rosetti, care arată neîngrijit, deși nu a fost încă inaugurat oficial.

• Banii ar fi putut fi folosiți, spre exemplu, pentru piețele în aer liber din Iași, care arată jalnic, pentru că nu s-a investit nimic în ultimii 10 ani.

Miroslava a interzis sălile de jocuri de noroc pe raza comunei. Primăria și-a justificat decizia de interzicere a „păcănelelor” ca pe o măsură de protecție socială, menită să reducă dependența și efectele asociate acesteia.

Două echipe din Iași s-au calificat în finala programului de pre-accelerare Innovation Labs 2026, care va avea loc pe 25 mai la București. (P)

• COVA Technologies introduce un mouse modular dotat cu senzori, carcase, rotițe de scroll și comutatoare ce pot fi schimbate.

• FridgeBOX rezolvă problema lipsei de sincronizare dintre clienți și curieri prin introducerea unor lockere frigorifice inteligente care permit ridicarea comenzilor în orice moment.

EDITORIAL

În ședința cu scandal de marți, după ce a trântit ușa colegilor din PNL, primarul Chirica le-a tras un perdaf subalternilor care gestionează parcările din Iași:

„Eu sunt total nemulțumit de povestea asta cu parcările. Se parchează peste tot, se parchează cu nemiluita sub indicatoare de oprire interzisă, în loc să folosesc inteligent mintea (sic) și le transform în parcări cu sisteme electronice de plată.

Sunt orașe care au 10.000 de locuitori și problema asta au rezolvat-o într-o lună de zile. La noi nu se poate, pentru că există o lâncezeală. (…)

Sunt total nemulțumit de voi. Motiv pentru care toată activitatea de pe direcție trece la primar, timp de 6 luni de zile, până când îi pun pe linie de plutire. Fac armată cu voi, în calitate de șef al armatei, fac instrucție cu voi, de nu vă vedeți. (…)

Că de aia circulă toată lumea peste tot, că au unde parca. Vin moca, stau moca, pleacă tot gratis și inundă orașul. Că el vine cu mașina din Bucium să-și ia pâine, că e mai bună brutăria din Copou.”

La fel ca domnul primar, și eu simt că „mă doare mintea” vorbind din nou despre parcări, dar e nevoie să punem lucrurile în context.

• În 2022, Primăria a primit Politica de Parcare, realizată de echipa specialistului în mobilitate Tudor Măcicășan.

• Acest document — plătit de APTA și livrat către Primărie — este un set de recomandări bazat pe bune practici aplicate deja în multe orașe din România.

• Timp de trei ani, Politica de Parcare a fost ținută „la sertar”, iar în 2025 ea a fost implementată parțial, de formă.

• Mii de locuri de parcare la bordură au intrat în regim cu plată, dar nimic nu s-a schimbat efectiv, pentru că nu există partea de enforcement, de aplicare a sancțiunilor.

Primarul are dreptate — e atât de simplu să rezolvi problema parcărilor. Însă unul dintre principiile fundamentale de management spune că performanța unui manager este dată de performanța echipei lui.

După 11 ani de când conduci orașul, să dai vina pe subalterni — pe care care tot tu i-ai pus în funcții — că nu au rezolvat problema parcărilor e, de fapt, recunoașterea propriei neputințe.

Subscribe now

PERIURBAN

Departe de lumea dezlănțuită, într-o curte înconjurată doar de dealuri și pisici leneșe, Ben Brucker creează artă din piele naturală și își trăiește libertatea. Și-a construit singur atelierul de marochinărie, lipit de casa pe roți în care s-a retras atunci când a decis că nu mai vrea să fie „într-o continuă alergare”.

În timp, a adăugat spații pentru alte meșteșuguri, cursuri de pielărie, proiecte sociale sau întâlniri între creatori. Orice om care vrea să facă bine și să dea mai departe din bunătatea lui este primit cu generozitate acasă la Brucker Crafts.

În mijlocul naturii, Ben nu depinde de nimeni. Atelierul lui este complet autonom și eficient energetic și nici casa nu e conectată la vreo rețea. E ecologist din convingere și vrea să trăiască în armonie cu mediul înconjurător și cu împăcarea că face tot ce ține de el ca să lase în urmă o lume mai bună. Ben a investit timp și suflet în oaza lui de pace, în care nu a ajuns încă dezvoltarea urbană agresivă din restul zonei metropolitane.

E mulțumit în Popricani, despre care spune că-i oferă de toate, dar mai ales vecini omenoși. Cum sunt prietenii de la Ferma Apicolă Prisaca Moldova, de unde cumpără des miere și polen.

„Am fost adoptat de cea mai frumoasă și liniștită comunitate din jurul Iașilor. Aici pot să trăiesc cum îmi place și să mă administrez singur. În cadrul legilor statului, bineînțeles. Am libertate și demnitate, care e mai presus, e idealul pentru mine. Să nu fiu agățat de nimeni, să nu fac lucruri în care nu cred, să fac din viața mea artă.”

Ben nu se consideră un artist. E un om disciplinat care crede că poți să înveți să faci orice dacă acorzi suficient de mult timp, interes „și te gândești mereu cum poate să iasă mai bine, mai avansat, mai aspectuos”. Ben se pierde în muncă și poate fi absorbit cu orele de ceea ce face.

„Dacă nu trebuie să mă concentrez pe o soluție tehnică, mâinile mele lucrează instinctiv și eu ascult podcasturi sau cărți, muzică, port discuții, caut idei. Timpul are dublă valoare.”

Îl încântă să meșteșugească lucruri frumoase, dar și practice.

„În limba greacă, arta se definește ca tehnică, meșteșug. Artizanatul e o artă utilă, un meșteșug practicat cu artă. Ce fac eu e artă în sensul că e supusă admirației, dar e și utilă, pentru că folosești creațiile în viața de zi cu zi. Asta e bucuria pe care mi-o oferă lucrul cu pielea.”

Ben folosește piele de origine bovină de la o tăbăcărie din Secuime, care „lucrează curat, prietenos cu mediul”. Pentru că și în meșteșugul lui are grijă ca totul să fie utilizat responsabil, sustenabil. Evită pieile de animale rare, exotice sau care nu au o origine clară, pentru că e „în primul rând imoral, nu doar ilegal”. Pielea e recuperată din industria alimentară și tăbăcită vegetal cu esențe și taninuri rezultate de la tăieri de arbori pentru alte industrii.

Doar așa obții piele 100% naturală. „Care nu te irită, nu transpiri în ea, nu adună mirosuri. Dimpotrivă, are un miros pământiu, organic, e o bucurie olfactivă. E ușor de întreținut și te ține o viață.” Trăinicia e una dintre calitățile care l-au atras pe Ben la lucrul cu pielea, care rezistă la uzură și devine chiar mai frumoasă cu trecerea timpului.

Și clienții apreciază că e un material nobil, care poate însoți mai multe generații, dar mai ales că își pot exprima individualitatea prin produsele Brucker Crafts. Ben creează multe produse personalizate, așa cum își doresc și au nevoie clienții lui, pentru că vrea să ofere experiențe unice, care reflectă pasiunea fiecăruia și priceperea creatorului.

O bucată mare de piele este pentru un artizan ceea ce este foaia albă pentru un scriitor. O lume de posibilități și idei. „Pielea îți oferă o libertate creativă imensă. Îmi place să explorez și să confecționez orice, cu cât mai ciudat, cu atât mai bine. De altfel, mulți mă cunosc pentru că fac ce refuză alții.” Pentru un prieten a îmbrăcat în piele o pipă istorică, foarte valoroasă. „Așa ceva te provoacă mai mult decât o geantă. Mi-a ieșit din trei încercări.”

Pasiunea lui Ben rămâne pielăria pentru outdoor și aventura de la care a început totul. Teci pentru tot felul de cuțite, tocuri sau curele, huse pentru arme și articole de vânătoare, borsete și orice accesorii de care ai avea nevoie în drumeții sau la pescuit. Sunt produse născute din experiențele și experimentele personale, din dragostea lui pentru timpul petrecut în natură.

A învățat singur și crede că unul dintre avantajele produselor Brucker Crafts e că sunt testate în mediul natural, acolo unde vor fi folosite. Încă mai păstrează mereu la vedere primul produs din piele pe care l-a realizat, o teacă pentru unul dintre cuțitele lui. Ca să-și aducă aminte de începutul timid în lumea pielăriei.

ÎNCĂ CEVA

Pe lângă munca din atelier, Ben Brucker a lansat împreună cu Nicoleta Dabija o platformă digitală — ar7e.org — care adună într-un singur loc toate evenimentele culturale din Iași.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🐦‍⬛ Ziua Păsărilor în Grădina Botanică | O expoziție de fotografie ornitologică, urmată de o plimbare dedicată observării păsărilor. Vineri, de la 15.00, în Grădina Botanică.

🎛️ InMotion | O călătorie cu muzica trance într-un spațiu imersiv unde sunetul, lumina și proiecțiile te învăluie complet. Pe scenă urcă Ferry Corsten și Markus Schulz. Sâmbătă, 4 aprilie, de la 21.00, la MINA Museum.

🚴‍♀️ Duminica în familia bicicliștilor | Prima ediție a unui eveniment lunar în care bicicliștii din Iași se adună pentru a motiva autoritățile să acționeze în direcția mobilității durabile. Punct de întâlnire: Palatul Roznovanu, duminică, de la 11.11.

🇵🇰 Cardamom | Andreea Luca, de la Indus, face un mic popas la CUIB, care va deveni gazda bucătăriei pakistaneze pentru o seară. Luni, 6 aprilie, de la 18.00.

COMING SOON

🏢 Expoziție de arhitectură | Foster+Partners aduce la Palatul Culturii din Iași 30 de machete și modele 3D ale unor proiecte internaționale reprezentative. Vernisajul are loc marți, 7 aprilie.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf, într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

RECOMANDĂRI DE PAȘTE

Dacă plănuiți să comandați ceva bun de Paște, iată câteva opțiuni:

• Cuptorul Moldovencei are un pachet de 350 de lei, care include un cozonac, o pască cu smântână și una cu ciocolată.

• Crust Society au deschis comenzile de tarte și alte prăjituri pentru Paște.

• Muse a pregătit două tipuri de ciocolată de casă (care s-ar putea să vă amintească de La Folie).

Anul ăsta, eu am mers pe mâna celor de la Tryp, cu un Dolofan însiropat în vinars și un Burnt Basque Cheesecake, pe care abia aștept să le încerc.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Valea Lupului, de exemplu, nu mai e de ceva ani doar o zonă de tranzit, ci are deja propriile ritualuri urbane. Și cum ritualurile implică oameni, ne-am îndreptat către primele repere – cafenelele din zonă.

În continuare veți descoperi trei povești despre cafea – Kanara Coffee, Nuro Coffee Drive Thru și Tasy Cafe –, dar mai ales despre oamenii care le-au făcut posibile.

Subscribe now

KANARA COFFEE, rulota cu cafea de specialitate

OAMENII: Sabina și Adi, dar și prietenul lor, Silviu, „omul cu ideea” și cel care a insistat suficient de mult până chiar s-a întâmplat.

NUMELE: Kanará vine din limba bulgară și înseamnă stâncă. E folosit ca regionalism în zona Dobrogei, de unde este Adi, și înseamnă vale șerpuită de versanți stâncoși. Logoul cafenelei, realizat de tatăl lui Adi, din ceramică arsă, traduce vizual ideea: doi versanți și un drum ce duce spre soare. Unii clienți spun că văd în el, de fapt, bobul de cafea.

CE SĂ COMANZI: Un flat white sau un cappuccino, dar neapărat fresh-ul de portocale (cred că a fost cel mai gustos băut în ultimii ani). Și dacă tot ați ajuns la rulotă, puteți să savurați cafeaua într-o ceașcă din ceramică realizată manual de tatăl lui Adi.

Cum a început totul

„Am văzut oportunitatea, pentru că am locuit de mică în zona unde este cafeneaua, de pe vremea când totul era numai un câmp și două-trei case aruncate. Am văzut potențialul mare, oamenii care s-au mutat în Valea Lupului sunt tineri, oameni care caută activitate, comunicare, care își caută noi prieteni, caută o conexiune, iar o cafenea, în viziunea noastră, e acel loc care unește oamenii.” — Sabina

„Am riscat toți banii noștri, ai unor tineri de 23 de ani. Și toată munca noastră de 2-3 ani de zile. Plus un pachețel de datorii. Înainte de deschidere am simțit un fior rece în spate, pentru că nu aveam stabilitate. Era all-in, trebuia să meargă.

Ne-a fost foarte greu la început. Am intrat într-un domeniu cu totul nou și din prima zi am fost doar noi doi, singuri. La deschidere am dat cafea gratis și nu ne-am așteptat la atâția oameni. Toată ziua, de dimineață până seara, încontinuu cafele. Era totul o nebuloasă, o angoasă, cu stres. Știu că aveam emoții, îmi era cumva rușine și stăteam numai cu capul în jos, făcând cafea. Abia seara târziu am văzut în fotografiile prietenilor cât de lungă a fost coada.” — Adi

După succesul din ziua deschiderii, Adi și Sabina au decis pentru un program de funcționare destul de dur: 12 ore pe zi, 7 zile din 7, doar ei doi vreme de un an și ceva, până au reușit să angajeze colegi.

„Terminam seara foarte târziu, făceam curățenie, adormeam foarte târziu, ne trezeam foarte devreme, la cinci și jumătate eram la cafenea. Povestea faină e că noi am început businessul nu din pasiune pentru cafea, ci din pasiune pentru business, am luat-o invers. Pasiunea, dorința și scânteia pentru cafeaua de specialitate a venit în timp, când am început să o învățăm, să o gustăm, să o apreciem, să facem rețete și combinații.” — Adi

Povestesc că au avut norocul să colaboreze cu niște băieți foarte faini care prăjesc cafeaua și care i-au învățat de la zero:

„Au venit și au stat cu noi în cafenea și ne-au luat de mânuță: asta așa faci, nu ține asta așa, asta e temperatura, așa se lucrează... și cred că a fost un plus faptul că am învățat de la ei și nu am lucrat înainte în domeniu. Ne-au luat fix ca pe niște copii și ne-au învățat absolut toți pașii, de la cum se curăță espressorul, până la ce se întâmplă în spatele espressorului și în spatele unei extracții bune de cafea și cumva asta ne-a ajutat foarte mult să înțelegem de ce facem ceea ce facem.”

Comunitatea Kanara

„Kanara e un nucleu, s-a format o comunitate și o clientelă fidelă deja. În perioada în care am lucrat noi acolo, am văzut cum la început venea lumea timidă și noi încercam să facem o conversație cu ei. Au început să se împrietenească între ei, iar acum când mergem la rulotă îi vedem cum își dau întâlnire între ei dimineața la cafea.” — Sabina

„E un networking senzațional. Vârste diferite, domenii diferite, să-i vezi luni de zile doar intersectându-se la cafea și după ceva timp că se salută și că dimineața se adună șase-șapte oameni care își beau cafeaua împreună, după care pleacă fiecare la treaba lui.” — Adi

„Ce a făcut diferența este că am fost noi acolo și am avut grijă la orice detaliu. Că am fost noi și energia pe care o primeau oamenii de la noi. Tot timpul am vorbit foarte deschis și le-am spus să fie și ei deschiși cu noi și să ne spună de fiecare dată dacă ceva nu a fost în regulă.” — Sabina

„Sunt mulți factori care au condus la proiectul Kanara. Poate și experiența noastră de viață, am călătorit foarte mult, am făcut mult voluntariat, am făcut multe proiecte. Poate că suntem tineri și am venit cu un alt vibe.” — Adi

NURO COFFEE, prima cafenea drive-thru din Iași

OAMENII: Gabriela și Florin, doi tineri întreprinzători cărora le-a venit ideea deschiderii unui drive-thru datorită drumurilor pe care le făceau dis-de-dimineață din Valea Lupului către părinții aflați în Bacău și Galați și nu găseau nici o cafenea deschisă.

NUMELE: „Privit prin propria lentilă, Nuro reprezintă ceva urban, electrizant, care te pune în mișcare. Și este exact ceea ce vrem să transmitem și să imprimăm și ideea de drive-thru”.

CE SĂ COMANZI: Pentru cei care vor să savureze o cafea de specialitate sau chiar ceva mai exotic, să încerce Cascara – infuzia din coaja uscată a cireșelor de cafea. Neapărat de testat și sandvișurile – cel care a câștigat popularitate este chiar Route 28. Rețetele de sandvișuri au fost realizate custom de către chef-ul de la Harmony (din Copou).

Și dacă ați ajuns la Nuro, intrați pentru cafea, pentru o gustare, dar mai ales pentru lumina ce intră prin pereții din sticlă și schimbă complet ritmul locului. Din primăvară va fi disponibilă și zona de terasă, proiectul e work in progress.

Cum a început totul

Nuro s-a lansat pe 6 decembrie 2025, o cafenea drive-thru construită de la zero, care are și spațiu la interior. Un loc cu aer scandinav, design minimalist, luminos și cu cafea de specialitate de la Ecce Roasters.

„Prima problemă a fost că, fiind la drum național, aveam nevoie musai în proiect de o bandă de decelerare și de una de accelerare, ca să evităm accidente, pericole, să nu blocăm circulația. Pe parcurs am tot avut piedici. Până să o vedem construită a fost ca un carusel de emoții.

Noi plăteam deja chirie pe teren de un an jumătate fără să fi construit nimic, dar au fost momente când ne-am zis să renunțăm. Primeam un aviz care era valabil împreună cu un alt aviz. Cred că partea cea mai grea a fost cea de a primi undă verde de construire.” — Gabriela

Locuind de șase ani în Valea Lupului, se intersectau zilnic cu locul pe care odinioară fusese o spălătorie de mașini, de pe marginea lui DN 28. Găsiseră locul perfect, dar ce era mai greu urma să vină.

„Soțul meu este fondatorul, cu un prieten, co-fondator, împreună ne-am gândit cum să facem cafeneaua. Aveam o idee, dar nu eram siguri. Ne-am amintit că avem un prieten care e arhitect și designer, Alex Dăscălescu. L-am contactat, i-am spus cam ce vrem. Ne-a trimis randările și ne-a surprins, pur și simplu. I-am spus direct: avem 100% încredere în tine. Ne-a plăcut stilul curat, minimalist.” — Gabriela

Construcția în sine nu a durat mult, însă partea de asfaltare, de marcaje, la care s-au adăugat semnele rutiere au prelungit mult proiectul.

Pentru că nu au avut reper sau pe cineva care să îi ghideze legat de fluxul de clienți, de anticiparea unor zile mai aglomerate sau mai lejere, primele săptămâni de Nuro au fost de test.

„Prima duminică la Nuro, zi cu program scurt, am avut atâția clienți că am rămas fără lapte. Fac o paranteză, noi deschisesem cu o zi înainte și am oferit tuturor cafea gratis, dar a doua zi nu știam exact cum va fi.” — Gabriela

Comunitatea Nuro

„În weekend, o parte din comunitatea din Valea Lupului se adună la noi, pe lângă cei care se află în tranzit. Sunt mulți oameni de aici care vin des la noi: cu copiii, prietenii sau cățelul. Pentru că despre asta este vorba, cafeaua este pentru toată lumea și toată lumea e binevenită.

Ce m-a uimit de când suntem antreprenori e că ne-au vizitat mulți concurenți, dar nu i-am văzut ca și concurenți. Au venit, ne-au felicitat, au fost care au făcut fotografii și ne-au dat tag, cumva ne-au recomandat.

Tot echipamentul e cumpărat, și a costat ceva. Dar nouă ne place cafeaua de specialitate, altfel nu am fi funcționat, decât cu un espressor bun și o cafea bună. Acestea două nu sunt negociabile. În asta se vede grija față de client.

Nu este să nu meargă, că sigur o să meargă. Lucrurile au mers incredibil de repede după ce s-a dezlegat nodul cu autorizațiile. La un moment dat o să ne ocusăm pe altceva pentru că visul nostru ar fi să deschidem prăjitoria noastră. Să ne asigurăm că tot Iașul bea cafea bună.” — Gabriela

TASY CAFE, cafenea cu vechime, la parterul unui bloc

OAMENII: Tatiana și zâmbetul ei. Lucrând de la 16 ani, și cu o experiență extinsă în domeniul HoReCa, Tatiana a simțit că în Valea Lupului există o nevoie de spațiu de socializare și s-a gândit automat la o cafenea ca la acel loc de legat povești și prietenii.

NUMELE: Tasy înseamnă Tatiana, Alex, Sofia și Iarina. This is us. Our family. Our story așa cum stă scris pe o pernuță decorativă din cafenea.

CE SĂ COMANZI: Un espresso, o ciocolată caldă sau chiar un ceai aromat. Mini-croissantele, echilibrate ca dimensiune și gust. Pentru mine au funcționat precum o madlenă, gustul lor m-a transportat instant în copilărie. La fel, budinca proteică făcută in house ar fi o gustoasă variantă de mic-dejun sau gustare.

Cum a început totul

Tasy Cafe a apărut din dorința de a crea un loc pentru oameni, în comunitatea din Valea Lupului.

După un concediu de maternitate prelungit, Tatiana își dorea foarte mult să înceapă un proiect. Deși s-a gândit inițial la un spațiu dedicat mămicilor și copiilor, ea însăși mamă a două fetițe, a renunțat la idee din cauza spațiului insuficient.

„Pentru mine a fost un șoc să stau acasă atâta timp. A fost greu și simțeam nevoia să fac ceva. Toate s-au așezat pe parcurs, am văzut spațiul, am început să lucrez la interior, dar îmi doream foarte mult o cafea de specialitate și nu cunoșteam pe nimeni.

Am fost la o degustare de cafea organizată de băieții de la Fat Cat Coffee și am ales după gustul meu, Honduras și un blend de Etiopia cu Brazilia. Toate le-am învățat în timp, cu o săptămână înainte de deschidere am făcut teste.

Ce se putea întâmpla? Am luat-o așa... ok, dacă nu o să meargă, nu o să meargă. Dar trebuie să încerc. Foarte mulți ani am stat și m-am gândit să fac ceva pentru mine. Și a venit momentul. Acum fac ceea ce-mi place, cafeneaua e ca a doua mea casă.”

Comunitatea Tasy

„Aveam zile în care veneam foarte descurajată, pentru că au fost și zile grele. Când eram așa demoralizată, venea un client și îmi spunea ceva sau un altul lăsa un comentariu pe Google Maps și îmi spuneam că ceva tot fac bine.

Aveam momente în care am zis că renunț, dar fix atunci intra un client și spunea că apreciază cafeaua și munca și decorul și tot. Îmi dădea putere să merg mai departe. Asta mă motivează, clienții. De la ei vine cea mai mare susținere.

În timp, oamenii nu doar că au revenit, ci au început să se cunoască între ei. S-au legat prietenii, s-au format mici grupuri care își dau întâlniri la cafea, iar locul a devenit un punct de întâlnire pentru comunitate. După-amiaza ies cei care vor să relaxeze la o prăjitură, la o budincă proteică. Sau vin să lucreze aici, iar adolescenții vin și stau cu un cappuccino seara și își fac două-trei ore lecțiile. Felicitări, tot respectul pentru ei.

Începem de la 8.00. Vin clienții care au rutină zilnică și trec la cafea fuguța. Cunoaștem și oameni noi. Și la Tasy e cu multe zâmbete. Sunt foarte importante. La prânz, avem o mică pauză, după care revenim la același ritm.

E un client care vine de ceva timp la noi, lucrează în oraș, și vine în pauză să bea cafeaua aici. Dacă-i pe fugă, o ia la pachet, dacă nu, o savurează în liniște aici.

Tasy este combinația dintre business, familie și comunitate. Este locul în care îmi pun mai toată energia mea. Și nu este vorba doar despre cafea, ci despre oameni, despre pauza pe meriți să ți-o iei.”

În ediția de azi:

• orașul devine șantier până la vară

• povestea din spatele celui mai nou desert din Iași

• cum reducem poluarea

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Trafic congestionat în următoarele luni. Mai multe intervenții la rețeaua de gaz și la cea de apă sunt planificate în tot orașul până la finalul lunii iulie.

Încep lucrările de modernizare a Pieței Unirii. Primarul Mihai Chirica a anunțat că noile fântâni, cu jocuri de lumini și sunet, vor fi amenajate după modelul celei realizate în parcul din fața Teatrului Național.

Au fost finalizate lucrările la Casa Pătrată. Prefectura și Consiliul Județean își vor putea relua activitatea în clădire la finalul lunii aprilie.

• În perioada în care Casa Pătrată a fost în renovare, CJ Iași a plătit chirie aproximativ 360.000 de euro, deși are în proprietate o altă clădire, de aproape 10 milioane de euro, care zace goală și se degradează de la an la an.

Proiectul unui complex de blocuri în capăt Dacia este contestat de locatarii din zonă. Planul prevede construirea a 6 blocuri înalte, iar unul dintre acestea va avea 28 de etaje, la o înălțime de 115 metri.

ANTREPRENORI LOCALI (P)

Ștefana Mercori face cookies with a twist

Ultima dată când am vorbit cu Ștefana Mercori, în 2022, abia revenise din Madrid, unde studiase patiseria franțuzească modernă, și plănuia să își deschidă ceva al ei în Iași.

Ceea ce s-a și întâmplat, cu niște „elemente neprevăzute” pe parcurs. După ce a devenit mamă pentru a două oară, Ștefana a pus cofetăreala pe pauză pentru o vreme, iar apoi a revenit în arenă.

Întâi la emisiunea Chefi la cuțite — unde un desert de orez cu lapte a dus-o până în finală —, iar acum cu o locație pe care a deschis-o în Iași. Se numește Posh și este pe șoseaua Păcurari 71, vizavi de Kaufland.

Pentru început, Ștefana face un singur produs, formidabil de bine — cookies with a twist, cum le spune ea. O cutie Posh are 8 cookies și poți alege până la 4 arome:

• Mango & Tonka

• Ciocolată neagră, vișine și ulei de măsline

• Ganache de Turtă Dulce și Biscuiți Lotus

• Fistic & Zmeură

• Caramel sărat și alune de pădure caramelizate

• Ganache de Cafea și Mascarpone

Comenzile le preia online, iar ridicarea lor se face direct de la locația din Păcurari, vinerea și sâmbăta.

Pentru fiecare cutie vândută, 10 lei sunt donați către o cauză umanitară, pe care își propune să o aleagă împreună cu cei din comunitatea Posh. La deschidere, s-au strâns 13.882 pentru donații, iar Ștefana a completat până la 20.000, din care a cumpărat scaune rulante, saltele anti-escare și alte lucruri necesare pentru Centrul de Servicii Sociale Sf. Andrei.

→ Mai jos, o las pe ea să vă povestească de ce a ales să aducă în Iași un desert care nu exista până acum și de ce nu regretă decizia de a renunța la o carieră juridică pentru a face prăjituri.

„Toată lumea subestimează aceste cookies, dar dacă îți pui imaginația și creativitatea la încercare, poți să scoți dintr-un produs aparent simplu un desert excepțional. Depinde de mult de tehnica pe care o folosești, de ingrediente și de ce experiență vrei să transmiți.”

„Dacă nu ai tehnică și nu știi ce să faci cu ingredientele, degeaba sunt premium, că poți să le faci praf. Dacă știi ce faci și te pricepi, dintr-un desert foarte simplu poți să scoți ceva wow, cum sunt și aceste cookies.”

„În Iași sunt tot felul de cofetării, de la deserturile copilăriei până la patiserie modernă. Eu n-am vrut să merg pe un drum bătătorit. De asta am și ales să fac primul meniu de degustare de cookies din țară, nu doar din Iași. Avem cookies cu arome fresh, soft până la cele mai dulci, tocmai ca să te bucuri de o experiență completă.”

„Posh este un atelier de cookies și, în general, de goodies. N-am vrut să deschid cofetărie din prima. Principala mea prioritate este să păstrez un nivel al calității foarte ridicat. Și atunci am vrut să deschis acest laborator, unde lucrez la cookies de luni până joi, iar comenzile pot fi ridicate vinerea și sâmbăta.”

„Ideea a fost să existe un proces digitalizat, să știu câte comenzi pot să iau pe săptămână. Îmi este și mie mult mai simplu să îmi dau seama câte cutii trebuie să fac, astfel încât totul să fie cât mai fresh posibil.

Într-o zi îmi fac aluaturile, în altă zi îmi fac cremele, jeleurile, altă zi este doar pentru copt, iar cu o zi înainte le fac decorul, ca un puzzle în care pun toate piesele cap la cap.

Iar vinerea și sâmbăta, când oamenii vin să-și ridice comenzile, sunt zilele mele preferate, pentru că îmi dau seama că tot stresul și toată oboseala din timpul săptămânii merită cu desăvârșire.”

„La fel ca după prima sarcină, m-am înhămat la ceva greu. Când fiul meu avea 6 luni, m-am înscris la școala culinară Le Cordon Bleu pentru că am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva și pentru mine, nu doar să stau acasă între patru pereți.

După ce s-a născut fiică-mea, care acum are un an și jumătate, am vrut să mai pun o cărămidă la munca asta și să mă duc la emisiunea Chefi la cuțite, la care zic eu că am făcut frumos. Toată expunerea m-a ajutat foarte mult, pentru că una este să te cunoască 300 de oameni din Iași, iar alta e să te cunoască 3.000."

„Posh nu este decât o încununare a muncii mele de 10 ani, de când fac cofetărie. A fost un parcurs greu, lung, dar foarte frumos. Eu am terminat Dreptul la Iași și eram absolut convinsă că o să fiu procuror. Probabil că aș fi fost unul foarte bun, dar nu excepțional, așa cum aveam eu pretenția de la mine să fiu.“

Munca e muncă, at the end of the day, dar pe cuvânt că atunci când îți place foarte mult ce faci, nu simți oboseala la fel de tare. Atunci când pun capul pe pernă seara, eu pot să fiu foarte recunoscătoare pentru poziția în care sunt și sper să le transmit asta și copiilor mei.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri de la 10.00, la V7 Startup Studio.

🥃 BBQ & Whisky | O seară dedicată asocierii dintre American BBQ și trei tipuri de whisky. Vineri de la 19.00 la FOOM.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă de la 19.00, la Cinema Victoria.

✨ Digital Restart | Primul eveniment dedicat artei new media, multimedia și noilor forme de expresie vizuală îl are ca invitat pe artistul Andrei Cozlac. Sâmbătă de la 17.30, la Zbor Hub.

🍷 Degustări cu pluta | Somelierii Yvona Mardare și Alexandra Melenciuc îți vor prezenta minim 8 vinuri premium, perfecte pentru a fi asociate cu preparatele de pe masa de Paște. Sâmbătă de la 17.30 la FabLab 3.

🎸 Alexu and The Voices Inside | Formația brașoveană vine în Iași pentru lansarea unui nou single. Duminică de la 19.00 la Acaju.

🎹 Nocturnes & Roses | Un recital extraordinar susținut de pianista Andreea Stoica în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Marți, 31 martie, de la 19.00.

COMING SOON

🎛️ InMotion | O călătorie cu muzica trance într-un spațiu imersiv unde sunetul, lumina și proiecțiile te învăluie complet. Pe scenă urcă Ferry Corsten și Markus Schulz. Sâmbătă, 4 aprilie, de la 21.00 la MINA Museum.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf, într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie la Palatul Culturii.

DE CITIT

Într-un clasament al orașelor care au redus cel mai mult poluarea în ultimii 15 ani, Varșovia este pe locul 2 la nivel global, depășită doar de Beijing. Printre măsurile care au contribuit la acest succes:

1. interzicerea încălzirii pe bază de cărbune

2. interzicerea mașinilor diesel mai vechi de 18 ani și 27 de ani, pe benzină

3. extinderea rețelei de piste de biciclete de la 275 km în 2010 la 810 km în 2025

4. extinderea liniilor de tramvai și a rețelei de metrou

5. creșterea numărului de autobuze hibrid/electrice până la 40% din flota de transport public

Într-un interviu pentru RFI, directorul executiv al organizației care a făcut studiul spune:

„Oamenii cred că îmbunătățirea calității aerului durează decenii. Dar acest studiu arată că schimbarea se poate face relativ repede. Acest lucru este cu atât mai adevărat acolo unde există voință politică. Dar necesită, de asemenea, uneltele corecte, date credibile și oameni potriviți care să pună măsurile în aplicare.”

Avem așa ceva în Iași, cel mai poluat oraș din România și unul din cele mai poluate din UE?

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Când mi-a spus că revine în Iași, alături de soțul său, David, și de fiul lor, m-am bucurat, dar am avut și emoții. Știam că își va dori să construiască și să contribuie, dar eram curioasă cum își va netezi integrarea într-un Iași complicat. Și cum vom croșeta relația noastră, pe care ultimii 10+ ani am trăit-o mai mult la distanță și în contexte semnificativ diferite.

Odată cu acest interviu, am conștientizat că integrarea este un proces cu dublu-sens și că necesită recalibrarea așteptărilor, răbdare și curiozitate de ambele părți. Și, mai ales, de timp.

Subscribe now

Unde ai trăit în ultimii 15 ani și ce te-a motivat să revii acasă?

Am locuit peste tot în lume: Iași, Santiago de Chile, San Francisco, Bruxelles, Londra, Berlin, mai multe țări în sud-estul Asiei, Adelaide, Amsterdam.

La început eram doar noi doi și un rucsac. Începând cu Amsterdam am devenit 1 + 1 = 3. Am revenit acasă pentru familie. Caesar, copilul nostru de aproape 6 ani, este norocos să aibă rude în Europa și Australia.

Îmi doresc ca timpul pe care îl petrecem aici să fie strâns legat de identitatea lui de român. Bunicii au o șansă reală de a se conecta și de a contribui în mod direct în viața lui, dar și a noastră, iar Caesar poate să își formeze o conexiune cu țara, cu oamenii ei și, în principal, cu bunicii lui.

Care e relația ta cu Iașul și ce s-a schimbat în perioada asta?

O relație complicată, plină de iubire, dar și de așteptări. Ce este ciudat e că atunci când ai așteptări înseamnă că îți pasă. Nu există dezamăgiri acolo unde nu sunt așteptări, nu-i așa?

Relația mea cu Iașul este ca un fel de oglindă a propriei mele deveniri. Acum 14 ani, construiam în Iași comunitatea de creativi și puneam bazele primelor programe de startup bootcamps din România. Era penurie de inițiative similare, așa că totul se simțea mai încet și greoi decât în ecosisteme dezvoltate.

Asta m-a făcut să-mi doresc să plec, să experimentez cum este să construiești în orașe ca San Francisco, Londra, Berlin, Amsterdam. Când am simțit că am acumulat cunoștințe și expertiză, am dat înapoi.

În 2026, se simte că, deși nu avem o comunitate dezvoltată de startupuri, sunt mai mulți actori-builderi care joacă un rol extrem de important. Menționez doar pe cei pe care îi cunosc la nivel personal și profesional:

• RubikHub (la cârma lui Vlad Gliga) este o alternativă pentru antreprenorii de startupuri din țară și din afara ei;

• Oana Filip, cel mai bun om de strategie de comunitate de business din România;

• Fab Lab (și Dan Zaharia) în multiple locații care oferă comunităților tech (și nu numai) un spațiu de joacă;

• Florin Cardasim care face Codecamp de 18 ani.

Cum e să te întorci după așa de mult timp și într-un context foarte diferit, personal și profesional deopotrivă? Dar pentru soțul tău, care e australian?

Adriana: Dificil. Iubesc Amsterdamul. Are tot ce vrei:

1. oameni care zâmbesc,

2. multiculturalism,

3. cel mai mare porcentaj de vorbitori de limbă engleză din Europa (96%),

4. aer curat,

5. infrastructură rutieră și de biciclete,

6. o frumusețe greu de egalat și, poate cel mai important, o cultură cu care rezonez profund, deloc paternalistă sau intervenționalistă.

Poate cel mai important pentru familia mea, din rol de vorbitori de engleză, este partea de monocultură. Avem universitățile care atrag studenți internaționali, însă mult prea puțin.

David este născut în Australia și până acum a trăit doar în țări dezvoltate, în care administrația publică este digitalizată și există un grad minim de profesionalism de la care oamenii nu se abat.

Cel mai bun sfat de când am revenit în România l-a primit de la o persoană dintr-o instituție financiară: „Reset your expectations here and you’ll be fine.” Să-ți deschizi un SRL, să înțelegi diferențele legate de ce înseamnă să fii plătitor de TVA intra-comunitar și extra-comunitar, toate astea te pot aduce la disperare în România.

David: Sincer, la început a fost destul de dificil. Este prima țară în care am avut un „șoc cultural”, ceea ce spune multe, având în vedere că am locuit și am călătorit în culturi foarte diferite.

Mare parte din acest șoc vine din ceea ce aș numi „gândire defensivă”. Multe lucruri pe care le consider rezonabile au primit răspunsuri de tipul „de ce ai vrea să faci asta?”, „nu e vina mea” sau pur și simplu „nu se poate”.

De la colaborarea cu dezvoltatorii, când ne-am construit casa, la completarea documentelor pentru autoritățile de imigrare și până la înființarea firmelor. Pare că oamenii sunt nervoși și temători să admită că nu știu ceva, că au făcut o greșeală sau că nu au mai încercat înainte, așa că preferă alegerile sigure.

Există și aspecte pozitive. Grupuri de oameni extraordinari, deschiși la minte și pozitivi. Au fost destul de ușor de descoperit pentru că ies ușor în evidență.

Îmi place faptul că sunt dornici să muncească și să se autodepășească. Am întâlnit foarte mulți români care au un job full-time plus un proiect secundar sau o altă afacere pe care o dezvoltă. Asta arată ambiție și reziliență. Mulți oameni au fost foarte primitori și au făcut tot posibilul să ne asigure o integrare cât mai ușoară în România.

Ce te-a motivat să faci acest pas și cum ai regăsit orașul după 6 luni de la relocare?

Adriana: Când am plecat, locuiam la bloc, într-o zonă apropiată de Universitatea Al. I. Cuza. Iașul era simțit „la pas”. Acum, am decis să locuim la casă, aproape de părinții mei, în Galata. Experiența este 100% diferită. Nu mă pot plânge de aer pentru că este curat pe deal.

David: Există un număr neobișnuit de mare de cafenele de specialitate în Iași. Este și un loc foarte cultural, cu multă istorie, frumusețe religioasă și peisaje interesante.

Pe de altă parte, planificarea urbană are multe de îmbunătățit și chiar reflectă cultura actuală: în expansiune rapidă, cu multă pasiune, în toate direcțiile. Eu văd acest lucru ca pe ceva pozitiv pentru că arată că orașul crește și își atinge limitele și devine pregătit pentru următoarea etapă de dezvoltare.

Ce lucruri bune crezi că luăm de-a gata și unde crezi că avem multă treabă de făcut?

Luăm de-a gata micile interacțiuni frumoase, cu oameni blânzi care, deși lucrează multe ore într-o zi, încă mai pot să-ți zâmbească. Luăm de-a gata soarele. Deși e frig în sezonul rece, soarele este pe cer în proporție de 90% pe parcursul anului și asta face diferența.

Mai avem de lucrat la planul urbanistic al Iașului, la calitatea serviciilor publice — nici nu mai știu de câte ori ni s-a oprit apa de la ApaVital în ultimele 5 luni — și la atitudinea noastră în trafic.

Costul vieții în România este destul de scăzut, așa că dacă ai o perspectivă globală, poți trăi o viață „bogată” aici. Există atât de multă istorie și o cultură profundă care sunt adesea considerate de la sine înțelese. De asemenea, sunt mulți tineri educați, ceea ce influențează pozitiv tot ceea ce ține de oraș – spațiile, comerțul, comunitatea.

Ce crezi că noi nu mai vedem? Care sunt câteva blindspots pe care le-ai remarcat?

Adriana: Blândețea și supunerea noastră nu sunt bune. Nu zic că nu ne-au ajutat în trecut, însă acum este timpul să activăm un pic simțul civic. Să vociferăm când există ceva de spus. Să nu ne mai ascundem în „sunt rușinos, nu vreau să supăr”, să criticăm în secret și nu pe față.

David: Cred că majoritatea românilor din țară este cinică, iar atitudinea a fost normalizată, devenind parte din identitatea lor. Am întâlnit români în afara țării și sunt semnificativ mai pozitivi. Oare de ce? Cred că are de-a face cu trecutul comunist, când lumea evita să iasă în evidență, și cu neîncredere în autorități.

Totuși, îmi dau seama că mulți cu care intru eu în contact au moștenit mentalitatea de la părinți. Pentru ei avea sens să nu atragă atenția, să nu aibă încredere în vecini și să fie suspicioși. Dar realitatea actuală e alta, așa că aș spune că ar fi cazul să facă un update legat de ceea ce e normal și posibil. De ce îți este frică să atragi atenția asupra ta? De ce crezi că ceva nu e posibil? Ai încercat?

Locuiți în periurban, unde ați achiziționat o casă de la dezvoltator. Cum a fost procesul și cum resimți traficul, calitatea aerului, lipsa spațiilor verzi?

În cazul nostru, procesul a fost unul fără complicații, dar cu întârzieri (nu din cauza dezvoltatorului, ci alte motive). Pe de altă parte, traficul și planificarea urbană sunt îngrozitoare. Lucrurile par să se îmbunătățească, mai ales în zona Miroslava, însă sunt probleme destul de complexe și nu pot fi rezolvate rapid. Până la urmă, România este încă o țară în curs de dezvoltare, cu un PIB scăzut, așa că nu poți avea aceleași așteptări ca în Europa de Vest.

Cum vă petreceți timpul liber, ce alegeți să faceți, pe unde vă plimbați?

Încă descoperim orașul. Am început să avem un program de alergat săptămânal la stadion și unul de explorat în weekend. Băiețelul nostru este încă la grădiniță, așa că locațiile la Ultranostim, Zora, le vizităm când avem ocazia. Sincer, mergem și la Piatra Neamț destul de des ca să ne vedem cu prietenii de acolo.

Ce îți dă combustibil ca să îți petreci următorii 5-7 ani în oraș (cât ți-ai propus) și cum te gândești să contribui?

Ne-am relocat cu o intenție clară: ca fiul nostru să crească cunoscând limba și cultura. În timp ce suntem aici, ne propunem să ne lăsăm amprenta în domeniile în care putem avea un impact real. Inițial, ne vom concentra pe startup-uri și tehnologie.

Am început o comunitate numită Frontiers: Iași, unde ne dorim să fim înconjurați de alți builderi care experimentează cu tehnologii de frontieră. Prima noastră întâlnire va avea loc pe 25 martie și plănuim să ne vedem lunar.

Intenționăm să fim mai activi în rândul fondatorilor ca să-i ajutăm, să investim în ei și să încurajăm crearea unui număr mai mare de business-uri. Am realizat destul de repede că trebuie să ne construim comunitatea noastră pentru că nu am găsit una care să ne reprezinte. Dacă ești în tech sau ești (wanna be) founder, vino în comunitatea noastră și hai să vedem ce putem construi împreună.

În ediția de azi:

• mai mult timp de staționare la Aeroport

• Costel Leonte din satul Probota cultivă și livrează legume în Iași

• filme italiene în weekend la Ateneu

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Noi reguli de parcare la Aeroport. Timpul gratuit de staționare crește de la 7 la 10 minute, iar tariful aplicat după depășirea acestui interval a fost redus de la 10 lei la 5 lei/minut.

• Aeroportul va avea și un turn de control cu 8 niveluri, care va oferi vizibilitate perimetrală de 360 de grade.

Primul șantier deschis pe A8 a fost abandonat, după ce ritmul lent al lucrărilor a dus la pierderea finanțării PNRR.

• Contractul de execuție a fost semnat în septembrie 2023 cu grupul de firme UMB, dar lucrările au început efectiv în februarie 2025.

• Lucrările ar trebui finalizate în 2026, dar, după cum lesne se poate constata din clipul de mai jos, acest lucru nu este posibil.

Parcul C.A. Rosetti a fost deschis, după ani de promisiuni și costuri care au crescut de aproape trei ori.

• Noul loc de agrement are gazon, locuri de joacă pentru copii și bănci smart încărcare și WiFi.

PRODUCĂTORI LOCALI (P)

Roadele grădinii de la Probota

S-au întors din Italia acum opt ani și s-au apucat de legumicultură pe terenul casei părintești din Probota.

Cât au locuit în străinătate, Costel Leonte și soția sa, Ana Maria, au făcut cunoștință cu dieta vegană și au început să se intereseze despre alimentația sănătoasă — vizitau ferme locale sau cumpărau coșuri cu legume de la mici producători.

Prima încercare

Când au decis să revină în România, au mizat pe ideea de a produce hrană sănătoasă la ei acasă. Costel și Ana Maria au cumpărat un solar, l-au montat împreună, iar în acel an au cultivat roșii și castraveți — legume pe care le-au vândut imediat ce au postat pe un grup de Facebook dedicat produselor locale din Iași.

După ce au epuizat spațiul din curtea părintească, Costel a preluat o grădină a unui vecin care e plecat în străinătate.

Acum, în cele șase solarii ale fermei Grădinița cu legume lucrează cei doi soți, alături de patru ajutoare — Adrian, care îi ajută în solarii, Alex, angajat recent ca livrator, tanti Ana și mama lui Costel.

Dincolo de roșii și castraveți

Adoptând el însuși o dietă bazată pe plante, Costel a vrut să diversifice oferta de legume. De la roșii și castraveți, după o cercetare îndelungată, a semănat și salate asiatice precum bok choy, komatsuna sau mizuna, kale, mangold, pătrunjel, rucola și spanac.

Punguțele pe care le vinde au salate de dimensiuni mici (baby), proaspăt culese, spălate și uscate. Se concentrează pe cantități pe care să le poată gestiona și pe calitatea acestora.

„Nu putem să punem multe, că le scăpăm de sub control și atrag dăunători foarte rapid, dar tot ce producem reușim să vindem.”

Pe lângă solarii, Costel are și o cameră dedicată microplantelor. „Mai ales acum, în perioada rece, când nu avem hrană nutritivă, acestea sunt o sursă excelentă — broccoli, floarea-soarelui, mazăre, ridiche și iarbă de suc.”

Următorul nivel

Cu timpul, Costel și-a dat seama că ar fi mai eficient să colaboreze cu alți producători din zonă și să le livreze produsele la oraș.

Începând de săptămâna asta, ferma de legume din Probota a fost integrată într-o platformă nouă — Roadele grădinii —, care aduce împreună mai mulți producători locali din zonă.

„Sunt mulți gospodari în zonă care au produse de calitate, dar nu au ajuns cu ele în oraș ca să poată obține un preț corect și să trăiască din asta.”

Pe lângă salate și microplante, vinde acum și mere, cartofi, fasole, pâine, făinuri, miere și vin de la alți producători locali — fiindcă, spune Costel, nu poți păstra calitatea făcând de toate.

Încarcă dimineața, merg la moara din sat și iau și de acolo produse. Pleacă apoi spre oraș, mai fac câte un popas la cei câțiva clienți de prin satele prin care trec, însă majoritatea sunt la Iași.

„Trebuie să fii sincer cu tine, când vezi că ceva nu merge, nu mai adaugi un produs. Mai degrabă renunți la cele pe care nu știi să le faci bine. S-ar putea să ai mai mult succes, asta am observat eu.”

Roadele grădinii livrează în fiecare cartier din Iași și din împrejurimi zilnic, de marți până sâmbătă.

Descoperă produsele

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🍷 BBQ & Wine Pairing | Smoker, carne suculentă, crustă perfectă, colagen inside, sosuri intense și vinuri românești care știu să țină pasul cu ele absolut perfect. Vineri, de la 19.00, la FOOM. 130 lei/persoană.

🗣️ Socializare Autentică | Un loc unde poți avea conversații care chiar merită timpul tău. Vineri, de la 18.00 la 21.00, la Legend Pub.

🎸 Adam’s Nest | Două concerte electro-acustice la cafeneaua Negru Zi. Vineri, de la 19.00, și sâmbătă, de la 10.00.

🇮🇹 Visuali Italiane | Festivalul aduce în fața publicului patru filme italiene contemporane, prezentate în premieră națională. Sâmbătă și duminică, la Cinema Ateneu.

🧠 Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🤝 Business Days | O conferință de business pentru liderii care caută claritate, soluții și direcție într-un context economic în continuă schimbare.

💻 Digital Innovation Zone 4.0 | A patra ediție DIZ explorează modul în care Inteligența Artificială poate fi aplicată responsabil, util și, mai ales, cu accent pe componenta umană.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri, 27 martie, de la 10.00, la V7 Startup Studio.

COMING SOON

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

✨ Digital Restart | Primul eveniment dedicat artei new media, multimedia și noilor forme de expresie vizuală îl are ca invitat pe artistul Andrei Cozlac. Pe 28 martie, de la 17.30, la Zbor Hub.

🎹 Nocturnes & Roses | Un recital extraordinar susținut de pianista Andreea Stoica în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Marți, 31 martie, de la 19.00.

CITATUL SĂPTĂMÂNII

Ana Blandiana a primit săptămâna asta titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași:

„Problema este că democraţia fără statul de drept nu foloseşte la nimic. Democraţia care nu a reuşit să introducă şi să instaureze un stat de drept puternic, cu legi puternice, care să funcţioneze, este o societate în care doar numărul celor ce votează contează şi, în ultimă instanţă, este un vot în care nu inteligenţa decide. Deci, problema este statul de drept.”

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu