În ediția de azi:

• piața rezidențială stagnează la Iași

• un interviu cu Bobi Dumitraș de la Fără Zahăr despre traiul în Valea Adâncă

• un ramen shop autentic japonez se deschide mâine în Piața Unirii

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Piața rezidențială stagnează la Iași. Numărul de locuințe vândute este similar cu cel de anul trecut, cu o scădere ușoară de 4%.

Lucrările la autostrada Leghin – Moțca ar urma să fie reluate în luna mai. Șantierul a fost abandonat anul trecut, după ce finanțarea PNRR a fost pierdută. Stadiul actual este de doar 7%.

Iașul interzice complet publicitatea stradală la jocuri de noroc. De asemenea, până la finalul lunii aprilie, Consiliul Local va dezbate interzicerea sălilor de jocuri de noroc, cu excepția punctelor Loto și pariurilor sportive.

PERIURBAN

„Asfaltul nu e cota zero a existenței”

Un interviu de

Am fredonat câteva zile Neamul lui Peneș Curcanul după ce am făcut o excursie toamna trecută în comuna vecină, la „Folk sub Cerul Miroslavei”, ca să-i ascult pe băieții de la Fără Zahăr.

S-a râs, s-a țopăit și, bonus, am aflat că Bobi Dumitraș, jumătate din trupa de satiră care și-a creat propriul gen muzical în România, concertează la el acasă. Locuiește de aproape douăzeci de ani în Valea Adâncă, un sat care în acest răstimp aproape s-a contopit cu zona de sud a Iașului.

L-am prins pe Bobi între două concerte din turneul 25 de ani de comedie amăruie, pentru o conversație despre viața lui domestică în periurban.

Unde locuiai înainte de Valea Adâncă și cum ai făcut tranziția? Care a fost motivația ta?

După studenție, m-am mutat în Nicolina II, acasă la soția mea. Am locuit acolo până în 2007, când am plecat la casă, în partea nouă a satului. Pe atunci, Valea Adâncă avea două părți care, până la un punct, nu comunicau. Între timp, tot ce părea drept și necultivat s-a asfaltat și așa am ajuns să locuiesc în periurban.

Între a sta în apartamentul soacrei și a locui la casă, după ce îi vinzi apartamentul și faci casa pe numele tău, mă gândesc că oricine ar fi ales a doua variantă. Și eu, și soția mea (și soacra) ne doream să stăm la curte, deși eu la Dorohoi am locuit în apartament; copilăria întreagă am petrecut-o la etajul patru.

Ideea de a ne face o casă ne-a animat, era și nebunia vârstei de 29 de ani, cât aveam atunci. M-am informat cât am putut de mult și împreună cu un alt cuplu, vecini de-ai noștri din Nicolina, ne-am încurajat reciproc. Așa am ajuns să locuim în două case lipite.

Aveați alți vecini când v-ați mutat?

Da, am prins un teren între case, am nimerit direct în civilizația de la momentul respectiv. Dar, ce-i drept, două-trei sute de metri mai la deal era livadă cât vedeai cu ochii, acum e civilizație cât vezi cu ochii. Sper că a supraviețuit măcar un cireș.

Cum ați ales Valea Adâncă și nu altă zonă din apropierea Iașului? Care a fost criteriul?

Din pură oportunitate. Ca orice ieșean — în cazul meu, unul adoptat —, am căutat inițial terenuri în Bucium și Copou. Erau zonele cele mai bine văzute, dar, vorba unui clasic în viață, m-am dus acolo doar să primesc negație, pentru că nu mă încadram sub nicio formă în buget.

În 2006, când am început căutările, prețurile în Bucium porneau deja de la 80 euro/mp, or, în Valea Adâncă, foarte aproape de Iași, încă găseai terenuri cu 25-30 euro.

M-am plimbat cu un amic agent imobiliar în zona lacului Ezăreni să-mi arate terenuri în pantă, dar nu eram foarte bucuros de țânțari și nici de ideea de a săpa fundații adânci pentru a compensa înclinația terenului.

Pe un drum de țară neasfaltat, unde el a presupus că nu mă interesează variantele, am văzut un anunț. În 5 minute m-am întors singur în zonă și așa am găsit terenul. Mi-am sunat soția, i-am spus: „Cred că știu unde o să avem casă. În Valea Adâncă. Unde e asta? Ei, mai la deal.” Din primăvară și până în toamnă eram deja mutați.

Cum a fost primul an acasă?

Țin minte și acum că mi se părea foarte tare aerul, adormeam pe la ora nouă seara. Mi se părea foarte ozonat din cauza plantelor, deși eram practic la 2-3 km depărtare de Nicolina. Dar poate conta și munca în curte, făceam efort fizic.

Nu mi-am propus niciodată să devin vreun agricultor, deși aveam rude și prieteni care cu drag veneau să ne ajute. Mă trezeam că am o grădiniță în spatele casei sau trei butași de viță-de-vie care începeau să-și lungească antenele pe un șpalier.

A fost ceva ce a trebuit să înveți să faci, odată ce te-ai mutat acolo?
Sau poate lucruri care te-au luat prin surprindere?

Am trecut printr-o mare criză de apă, timp de câțiva ani: până a venit ApaVital să ne racordeze la apa dulce de oraș, funcționam cu ajutorul unei fântâni de mare adâncime cu hidrofor, iar pânza freatică nu era cea mai sănătoasă ca debit.

Și am învățat să desfac hidroforul de câteva ori pe lună. Era o piesă care ajungea în fundul puțului și se înfunda cu diverse pietricele. Devenisem aproape expert în curățat ejectoare.

În rest, am tot bricolat, am făcut mici extensii de rețea electrică pentru diverse aparate montate afară, toate cu plăcere, informându-mă în prealabil, și nu înainte de a-mi asigura casa. Îmi place ideea de a avea în casă lucruri făcute de mine.

Ce te bucură cel mai mult la viața ta în Valea Adâncă? Ce merge bine?

Faptul că am o casă retrasă față de strada principală, suntem în planul doi și asta îmi asigură foarte multă discreție. Într-un sat aglomerat, eu am norocul de a avea în jurul meu doar grădini și livezi ale vecinilor.

Îmi place că pot să-mi pun o piscină a săracului. Când merg în magazin și mă întreabă agentul de vânzări ce adâncime să aibă piscina, eu îi zic „nu, că nu sap, eu o pun pe înălțime”.

Îmi place că pot să-mi curăț în fiecare primăvară copacii după stilul Bobi, e un stil care aproape îți dă certitudinea că nu o să ai fructe, dar nici nu am timp să fac stropirile când trebuie. Copacii mei sunt mai mult ornamentali. Cred că sunt meri, o parte dintre ei. Pe final de iunie culeg cireșe, căpșune, am și niște zmeură. Și trei pisici.

În 2008, a avut loc o schimbare de conducere la nivel de primărie și au început să vină asfaltul, apa. Și totuși, locuiesc într-o comună cu 13 sate aflate în grade de dezvoltare foarte diferite, iar asta e o mare încercare pentru Primăria Miroslava, pentru că trebuie să aloce resurse potrivite unor nevoi totalmente diferite între sate.

Dacă cele mai uitate de lume sate din comună poate încă așteaptă diverse utilități, noi în Valea Adâncă am ajuns să avem probleme de tipul „când naiba n-o să mai vedem cablurile pe stâlp?”.

Simți că oamenii se obișnuiesc prea repede cu binele?

Da. Eu fiind printre cei care au prins și finalul mandatului unui primar care a făcut incomparabil mai puține, îmi dă puțin cu virgulă când îi văd pe cei mutați de doi-trei ani cum se plâng de niște condiții care, din punctul meu de vedere, sunt excelente.
Alții poate compară, nu știu, satul cu centrul orașului Iași.

Oamenii mutați în ultimii ani au ajuns direct la asfalt. Dar când iei asfaltul ca fiind cota zero a existenței, ajungi să fii nemulțumit de niște lucruri uneori absurde, de faptul că nu vine progresul pe atât de repede pe cât te așteptai.

Și totuși, sunt lucruri pe care le-ai dori îmbunătățite în Valea Adâncă, la orice nivel?

Nu doar în Valea Adâncă: aș vrea să apară în România reguli de urbanism mai
stricte și mai clare. Nu zic să mergem într-o zonă extrem de reglementată, în care ai doar două-trei modele de casă din care poți alege. Dar măcar la nivel de garduri, poate reușim să obținem un soi de unitate vizuală dintr-un capăt în altul al străzii.

În rest, fiecare să-și picteze casa cum vrea. Verde crud, verde copt, bleu jandarm.
Și bineînțeles, poate reușim să băgăm pe sub pământ cablurile.

Mi-ar plăcea ca vecinii să circule cu viteză mai mică pe străzi, sunt multe accidente - cele mai dese cu pisici, animale care nu știu să traverseze.

Și nu în ultimul rând, să facă primarul eforturi ca în comuna Miroslava să fie mai mult soare, ca să îmi alimenteze panourile fotovoltaice. Poate cu o oglindă cosmică care să devieze soarele de pe Valea Lupului. :)

Ce relații ai cu vecinii?

Ne înțelegem foarte bine cu aproape toată lumea. Avem și un cuplu vecin cu care nu vorbim de mulți ani, am avut o neînțelegere legată de primul meu câine, care a rupt gardul într-o noapte cu furtună – se temea îngrozitor de tunete și fulgere – și s-a ascuns în beciul lor. A fost un schimb de replici care a dus la un fel de silenzio stampa între curți.

În rest, relațiile sunt foarte bune, strângem pâine uscată și o aruncăm peste gard la găinile vecinilor, din când în când apar între două-cinci ouă drept mulțumire.

Am un vecin care era cititor acerb al Suplimentului de cultură, îl colecționa. Și-mi spunea peste gard, „foarte frumos, mi-a plăcut articolul”.

Ei știu cu ce te ocupi? Vin la concertele Fără Zahăr?

O parte dintre ei, da. Am un vecin pe care îl văd frecvent la concerte. Dar nu pot să am această pretenție, fiecare om își organizează timpul cum poate. Cu cât cunoști mai mult un om, tendința de a nu veni la activitățile care țin de munca lor e mai proeminentă. Eu prefer să cânt unor oameni necunoscuți, asta-i miza.

Să mă duc în orașe din țară în care lumea să nu ne știe decât de pe YouTube sau din vorbe și să creez un o conexiune cu necunoscuți pe care să-i conving și eventual să se și întoarcă. Să intre în ei Sindromul Stockholm muzical!

Ai scris vreodată un cântec sau câteva versuri inspirate de viața în satul în care locuiești?

Nu, Valea Adâncă e un sat dintr-o comună prea normală ca să-mi ofere inspirație. Dar am băgat o „șopârlă”. Avem un cântec mai obscur, pe care nici nu prea îl cântăm în concerte, se numește 3 PM – e o replică la piesa 3AM a lui Eminem. În cântecul original, el se trezește că nu-și aduce aminte cum a devenit criminal.

Am făcut și noi un cântec în care un tip avea o psihoză; era inofensiv, dar în mintea lui făcea tot felul de crime. Este un pasaj care spune:

Intenționat am scris „primar de Valea Adâncă”, ca să fie o chestie inexistentă, doar parte din poveste. Faptul că anul trecut am fost invitați să cântăm la festivalul de folk din Miroslava înseamnă fie că primarul și-a dat seama că e o glumă, fie că nu e atât de cunoscută piesa.

Dar îmi doresc să scriu o piesă despre urbanizarea satului, despre cum trăiești liniștit la casă și mai apare o groapă, un mall cu care trebuie să ne obișnuim.

Când eram mic urmăream o animație, The Bear That Wasn’t. Un urs care se pune să hiberneze și se trezește că e în subsolul unei fabrici și nimeni nu îl crede că e urs; îi spuneau că e un muncitor care nu s-a bărbierit cu haină de blană pe el. Am folosit ideea asta și într-un colind de acum doi ani, e un urs care spune:

Dacă ai face un show de stand-up exclusiv pentru Valea Adâncă, cu ce glumă ai deschide?

Aveam cândva o glumă fix despre grupul de Facebook al satului, despre cum inițial era foarte simpatic. Marile scandaluri erau de tipul „rog proprietarul pisicii cu patru labe și culoare tărcată să-și învețe pisica să stea doar acasă, ca să nu mai ajungă în curtea mea, că poate mie nu-mi plac pisicile”.

Iar reply-ul era „dragă vecine, dacă te referi la mine, să știi că am o pisică foarte educată, știe să numere până la cinci, știe să miaune pe note, dar încă nu reușesc să o învăț cadastru”.

Pe 24 mai, Bobi nu e în grădină, ci la Sala Unirii (Cinema Victoria) alături de Bobo, pentru concertul lor aniversar Fără Zahăr 25 de ani - Nunta de Argint.

NOU ÎN ORAȘ

Ichiro Ramen, un restaurant autentic japonez, se deschide sâmbătă în Piața Unirii.

NUMELE: În mod tradițional, în cultura japoneză, Ichiro era numele primului fiu al unei familii.

DETALII: Owneri sunt Radu Nica și soția sa Eriko Miyazaki, împreună cu asociatul lor Alexandru Ivan. „Ce vrem noi să facem este să aducem ramenul autentic japonez în România. Vrem să fim o referință în ceea ce privește o experiență japoneză.”

CONTEXT: În mod tradițional, în Japonia, ramenul este o mâncare rapidă, consistentă, consumată înainte de muncă, în pauza de prânz sau după o zi plină. Majoritatea ramen shop-urilor folosesc potențiatorul de aromă MSG, însă ownerii Ichiro evitǎ acest compromis.

„Asta presupune să folosești ingrediente mai bune, mai multe sosuri, care cresc costurile. Un ramen bun este un ramen echilibrat. Ingredientul secret este sosul tare, el face diferența, el dă aroma și savoarea unui ramen.”

MENIU: Vedeta va fi, desigur, ramenul japonez: Shoyu (cu sos de soia), Shio (sărat), Tonkotsu (de porc), Paitan (pui), Miso, Vegan.

Plus câteva side-dish-uri tradițional japoneze: orez prajit, onigiri (bilă orez), pui prăjit Karaage, edamame, platou chashu, gyoza, murături.

În ce privește băuturile, cei de la Ichiro mizează pe long drinks – Highball, whisky japonez cu apă minerală, și Lemon Sour, o băutură dintr-un distilat japonez de prune. Plus o selecție largă de sake și de whisky japonez.

DESIGN: Inspirat de localurile izakaya, spațiul este gândit atât pentru grupuri, cât și pentru cupluri sau oaspeți care vin să mănânce singuri și care pot sta ca la un bar, cu fața către bucătăria deschisă.

DACĂ MERGI: Ichiro Ramen este în Piața Unirii 7, lângă cafeneaua Fika, unde a fost înainte Trufanda.

CE SĂPTĂMÂNA ASTA

🎥 Festivalul Filmului European | O selecție de 7 filme europene pentru întreaga familie, comedii, drame, documentare. 17-19 aprilie, la Muzeul Vasile Pogor.

🏡 Garden Fest | Un eveniment dedicat tuturor celor care sunt pasionați de grădinărit și amenajarea spațiilor verzi. 18-19 aprilie 2026, la USV Arena.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie, la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

COMING SOON

🎷 Nicolas Simion quartet | De ziua internațională a jazzului, sărbătorim la Acaju, cu un nume ce nu mai are nevoie de prezentare niciunde în Europa. Joi, 30 aprilie, de la 20.30.

✈️ Via Moldavia | Un eveniment regional de turism care reunește profesioniști, destinații turistice, agenții de turism, instituții și pasionați ai călătoriilor pentru a promova oferta turistică autentică a Regiunii Moldovei. 1-3 mai, la Palas.

🍔 Street Food Festival | Food truck-uri cu preparate delicioase, concerte live, activități pentru copii. 7-10 mai, la Palas.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

🎸 Rocanotherworld | A unsprezecea ediție e despre ceea ce persistă – în sunet, în gând, în emoție – după ce tăcerea revine. 19-21 iunie, la Gramma Wines, Bârnova.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• primarul dă vina pe subalterni pentru haosul parcărilor

• un foto-reportaj din atelierul Brucker Crafts

• prima ediție a Summitului Orașelor din România, în aprilie, la Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Răfuială între primar și viceprimar, ambii liberali. După ce viceprimarul PNL Daniel Juravle a blocat mai multe PUZ-uri în ședința de Consiliu Local, Mihai Chirica i-a tăiat acestuia o deplasare în SUA și i-a luat din atribuții.

Cum arată un parc care a costat trei milioane de euro. Grupul civic În Stradă a publicat un video cu noul parc Rosetti, care arată neîngrijit, deși nu a fost încă inaugurat oficial.

• Banii ar fi putut fi folosiți, spre exemplu, pentru piețele în aer liber din Iași, care arată jalnic, pentru că nu s-a investit nimic în ultimii 10 ani.

Miroslava a interzis sălile de jocuri de noroc pe raza comunei. Primăria și-a justificat decizia de interzicere a „păcănelelor” ca pe o măsură de protecție socială, menită să reducă dependența și efectele asociate acesteia.

Două echipe din Iași s-au calificat în finala programului de pre-accelerare Innovation Labs 2026, care va avea loc pe 25 mai la București. (P)

• COVA Technologies introduce un mouse modular dotat cu senzori, carcase, rotițe de scroll și comutatoare ce pot fi schimbate.

• FridgeBOX rezolvă problema lipsei de sincronizare dintre clienți și curieri prin introducerea unor lockere frigorifice inteligente care permit ridicarea comenzilor în orice moment.

EDITORIAL

În ședința cu scandal de marți, după ce a trântit ușa colegilor din PNL, primarul Chirica le-a tras un perdaf subalternilor care gestionează parcările din Iași:

„Eu sunt total nemulțumit de povestea asta cu parcările. Se parchează peste tot, se parchează cu nemiluita sub indicatoare de oprire interzisă, în loc să folosesc inteligent mintea (sic) și le transform în parcări cu sisteme electronice de plată.

Sunt orașe care au 10.000 de locuitori și problema asta au rezolvat-o într-o lună de zile. La noi nu se poate, pentru că există o lâncezeală. (…)

Sunt total nemulțumit de voi. Motiv pentru care toată activitatea de pe direcție trece la primar, timp de 6 luni de zile, până când îi pun pe linie de plutire. Fac armată cu voi, în calitate de șef al armatei, fac instrucție cu voi, de nu vă vedeți. (…)

Că de aia circulă toată lumea peste tot, că au unde parca. Vin moca, stau moca, pleacă tot gratis și inundă orașul. Că el vine cu mașina din Bucium să-și ia pâine, că e mai bună brutăria din Copou.”

La fel ca domnul primar, și eu simt că „mă doare mintea” vorbind din nou despre parcări, dar e nevoie să punem lucrurile în context.

• În 2022, Primăria a primit Politica de Parcare, realizată de echipa specialistului în mobilitate Tudor Măcicășan.

• Acest document — plătit de APTA și livrat către Primărie — este un set de recomandări bazat pe bune practici aplicate deja în multe orașe din România.

• Timp de trei ani, Politica de Parcare a fost ținută „la sertar”, iar în 2025 ea a fost implementată parțial, de formă.

• Mii de locuri de parcare la bordură au intrat în regim cu plată, dar nimic nu s-a schimbat efectiv, pentru că nu există partea de enforcement, de aplicare a sancțiunilor.

Primarul are dreptate — e atât de simplu să rezolvi problema parcărilor. Însă unul dintre principiile fundamentale de management spune că performanța unui manager este dată de performanța echipei lui.

După 11 ani de când conduci orașul, să dai vina pe subalterni — pe care care tot tu i-ai pus în funcții — că nu au rezolvat problema parcărilor e, de fapt, recunoașterea propriei neputințe.

Subscribe now

PERIURBAN

Departe de lumea dezlănțuită, într-o curte înconjurată doar de dealuri și pisici leneșe, Ben Brucker creează artă din piele naturală și își trăiește libertatea. Și-a construit singur atelierul de marochinărie, lipit de casa pe roți în care s-a retras atunci când a decis că nu mai vrea să fie „într-o continuă alergare”.

În timp, a adăugat spații pentru alte meșteșuguri, cursuri de pielărie, proiecte sociale sau întâlniri între creatori. Orice om care vrea să facă bine și să dea mai departe din bunătatea lui este primit cu generozitate acasă la Brucker Crafts.

În mijlocul naturii, Ben nu depinde de nimeni. Atelierul lui este complet autonom și eficient energetic și nici casa nu e conectată la vreo rețea. E ecologist din convingere și vrea să trăiască în armonie cu mediul înconjurător și cu împăcarea că face tot ce ține de el ca să lase în urmă o lume mai bună. Ben a investit timp și suflet în oaza lui de pace, în care nu a ajuns încă dezvoltarea urbană agresivă din restul zonei metropolitane.

E mulțumit în Popricani, despre care spune că-i oferă de toate, dar mai ales vecini omenoși. Cum sunt prietenii de la Ferma Apicolă Prisaca Moldova, de unde cumpără des miere și polen.

„Am fost adoptat de cea mai frumoasă și liniștită comunitate din jurul Iașilor. Aici pot să trăiesc cum îmi place și să mă administrez singur. În cadrul legilor statului, bineînțeles. Am libertate și demnitate, care e mai presus, e idealul pentru mine. Să nu fiu agățat de nimeni, să nu fac lucruri în care nu cred, să fac din viața mea artă.”

Ben nu se consideră un artist. E un om disciplinat care crede că poți să înveți să faci orice dacă acorzi suficient de mult timp, interes „și te gândești mereu cum poate să iasă mai bine, mai avansat, mai aspectuos”. Ben se pierde în muncă și poate fi absorbit cu orele de ceea ce face.

„Dacă nu trebuie să mă concentrez pe o soluție tehnică, mâinile mele lucrează instinctiv și eu ascult podcasturi sau cărți, muzică, port discuții, caut idei. Timpul are dublă valoare.”

Îl încântă să meșteșugească lucruri frumoase, dar și practice.

„În limba greacă, arta se definește ca tehnică, meșteșug. Artizanatul e o artă utilă, un meșteșug practicat cu artă. Ce fac eu e artă în sensul că e supusă admirației, dar e și utilă, pentru că folosești creațiile în viața de zi cu zi. Asta e bucuria pe care mi-o oferă lucrul cu pielea.”

Ben folosește piele de origine bovină de la o tăbăcărie din Secuime, care „lucrează curat, prietenos cu mediul”. Pentru că și în meșteșugul lui are grijă ca totul să fie utilizat responsabil, sustenabil. Evită pieile de animale rare, exotice sau care nu au o origine clară, pentru că e „în primul rând imoral, nu doar ilegal”. Pielea e recuperată din industria alimentară și tăbăcită vegetal cu esențe și taninuri rezultate de la tăieri de arbori pentru alte industrii.

Doar așa obții piele 100% naturală. „Care nu te irită, nu transpiri în ea, nu adună mirosuri. Dimpotrivă, are un miros pământiu, organic, e o bucurie olfactivă. E ușor de întreținut și te ține o viață.” Trăinicia e una dintre calitățile care l-au atras pe Ben la lucrul cu pielea, care rezistă la uzură și devine chiar mai frumoasă cu trecerea timpului.

Și clienții apreciază că e un material nobil, care poate însoți mai multe generații, dar mai ales că își pot exprima individualitatea prin produsele Brucker Crafts. Ben creează multe produse personalizate, așa cum își doresc și au nevoie clienții lui, pentru că vrea să ofere experiențe unice, care reflectă pasiunea fiecăruia și priceperea creatorului.

O bucată mare de piele este pentru un artizan ceea ce este foaia albă pentru un scriitor. O lume de posibilități și idei. „Pielea îți oferă o libertate creativă imensă. Îmi place să explorez și să confecționez orice, cu cât mai ciudat, cu atât mai bine. De altfel, mulți mă cunosc pentru că fac ce refuză alții.” Pentru un prieten a îmbrăcat în piele o pipă istorică, foarte valoroasă. „Așa ceva te provoacă mai mult decât o geantă. Mi-a ieșit din trei încercări.”

Pasiunea lui Ben rămâne pielăria pentru outdoor și aventura de la care a început totul. Teci pentru tot felul de cuțite, tocuri sau curele, huse pentru arme și articole de vânătoare, borsete și orice accesorii de care ai avea nevoie în drumeții sau la pescuit. Sunt produse născute din experiențele și experimentele personale, din dragostea lui pentru timpul petrecut în natură.

A învățat singur și crede că unul dintre avantajele produselor Brucker Crafts e că sunt testate în mediul natural, acolo unde vor fi folosite. Încă mai păstrează mereu la vedere primul produs din piele pe care l-a realizat, o teacă pentru unul dintre cuțitele lui. Ca să-și aducă aminte de începutul timid în lumea pielăriei.

ÎNCĂ CEVA

Pe lângă munca din atelier, Ben Brucker a lansat împreună cu Nicoleta Dabija o platformă digitală — ar7e.org — care adună într-un singur loc toate evenimentele culturale din Iași.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🐦‍⬛ Ziua Păsărilor în Grădina Botanică | O expoziție de fotografie ornitologică, urmată de o plimbare dedicată observării păsărilor. Vineri, de la 15.00, în Grădina Botanică.

🎛️ InMotion | O călătorie cu muzica trance într-un spațiu imersiv unde sunetul, lumina și proiecțiile te învăluie complet. Pe scenă urcă Ferry Corsten și Markus Schulz. Sâmbătă, 4 aprilie, de la 21.00, la MINA Museum.

🚴‍♀️ Duminica în familia bicicliștilor | Prima ediție a unui eveniment lunar în care bicicliștii din Iași se adună pentru a motiva autoritățile să acționeze în direcția mobilității durabile. Punct de întâlnire: Palatul Roznovanu, duminică, de la 11.11.

🇵🇰 Cardamom | Andreea Luca, de la Indus, face un mic popas la CUIB, care va deveni gazda bucătăriei pakistaneze pentru o seară. Luni, 6 aprilie, de la 18.00.

COMING SOON

🏢 Expoziție de arhitectură | Foster+Partners aduce la Palatul Culturii din Iași 30 de machete și modele 3D ale unor proiecte internaționale reprezentative. Vernisajul are loc marți, 7 aprilie.

🎻 Concert caritabil TAINE | Două concerte care aduc pe scenă o viziune inedită a dirijorului Ionuț Ciobotaru, reunind un cor bărbătesc alături de taraf, într-un program construit în jurul muzicii românești. Pe 18 și 19 aprilie la Palatul Culturii.

🏙️ TILIA | Prima ediție a Summitului Orașelor din România va avea loc la Iași pe 23 și 24 aprilie. Printre speakeri este și Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume.

🎥 RMHFF | A cincea ediție a festivalului de film din România dedicat sănătății mentale are loc la Iași între 6 și 10 mai. Programul complet.

RECOMANDĂRI DE PAȘTE

Dacă plănuiți să comandați ceva bun de Paște, iată câteva opțiuni:

• Cuptorul Moldovencei are un pachet de 350 de lei, care include un cozonac, o pască cu smântână și una cu ciocolată.

• Crust Society au deschis comenzile de tarte și alte prăjituri pentru Paște.

• Muse a pregătit două tipuri de ciocolată de casă (care s-ar putea să vă amintească de La Folie).

Anul ăsta, eu am mers pe mâna celor de la Tryp, cu un Dolofan însiropat în vinars și un Burnt Basque Cheesecake, pe care abia aștept să le încerc.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Valea Lupului, de exemplu, nu mai e de ceva ani doar o zonă de tranzit, ci are deja propriile ritualuri urbane. Și cum ritualurile implică oameni, ne-am îndreptat către primele repere – cafenelele din zonă.

În continuare veți descoperi trei povești despre cafea – Kanara Coffee, Nuro Coffee Drive Thru și Tasy Cafe –, dar mai ales despre oamenii care le-au făcut posibile.

Subscribe now

KANARA COFFEE, rulota cu cafea de specialitate

OAMENII: Sabina și Adi, dar și prietenul lor, Silviu, „omul cu ideea” și cel care a insistat suficient de mult până chiar s-a întâmplat.

NUMELE: Kanará vine din limba bulgară și înseamnă stâncă. E folosit ca regionalism în zona Dobrogei, de unde este Adi, și înseamnă vale șerpuită de versanți stâncoși. Logoul cafenelei, realizat de tatăl lui Adi, din ceramică arsă, traduce vizual ideea: doi versanți și un drum ce duce spre soare. Unii clienți spun că văd în el, de fapt, bobul de cafea.

CE SĂ COMANZI: Un flat white sau un cappuccino, dar neapărat fresh-ul de portocale (cred că a fost cel mai gustos băut în ultimii ani). Și dacă tot ați ajuns la rulotă, puteți să savurați cafeaua într-o ceașcă din ceramică realizată manual de tatăl lui Adi.

Cum a început totul

„Am văzut oportunitatea, pentru că am locuit de mică în zona unde este cafeneaua, de pe vremea când totul era numai un câmp și două-trei case aruncate. Am văzut potențialul mare, oamenii care s-au mutat în Valea Lupului sunt tineri, oameni care caută activitate, comunicare, care își caută noi prieteni, caută o conexiune, iar o cafenea, în viziunea noastră, e acel loc care unește oamenii.” — Sabina

„Am riscat toți banii noștri, ai unor tineri de 23 de ani. Și toată munca noastră de 2-3 ani de zile. Plus un pachețel de datorii. Înainte de deschidere am simțit un fior rece în spate, pentru că nu aveam stabilitate. Era all-in, trebuia să meargă.

Ne-a fost foarte greu la început. Am intrat într-un domeniu cu totul nou și din prima zi am fost doar noi doi, singuri. La deschidere am dat cafea gratis și nu ne-am așteptat la atâția oameni. Toată ziua, de dimineață până seara, încontinuu cafele. Era totul o nebuloasă, o angoasă, cu stres. Știu că aveam emoții, îmi era cumva rușine și stăteam numai cu capul în jos, făcând cafea. Abia seara târziu am văzut în fotografiile prietenilor cât de lungă a fost coada.” — Adi

După succesul din ziua deschiderii, Adi și Sabina au decis pentru un program de funcționare destul de dur: 12 ore pe zi, 7 zile din 7, doar ei doi vreme de un an și ceva, până au reușit să angajeze colegi.

„Terminam seara foarte târziu, făceam curățenie, adormeam foarte târziu, ne trezeam foarte devreme, la cinci și jumătate eram la cafenea. Povestea faină e că noi am început businessul nu din pasiune pentru cafea, ci din pasiune pentru business, am luat-o invers. Pasiunea, dorința și scânteia pentru cafeaua de specialitate a venit în timp, când am început să o învățăm, să o gustăm, să o apreciem, să facem rețete și combinații.” — Adi

Povestesc că au avut norocul să colaboreze cu niște băieți foarte faini care prăjesc cafeaua și care i-au învățat de la zero:

„Au venit și au stat cu noi în cafenea și ne-au luat de mânuță: asta așa faci, nu ține asta așa, asta e temperatura, așa se lucrează... și cred că a fost un plus faptul că am învățat de la ei și nu am lucrat înainte în domeniu. Ne-au luat fix ca pe niște copii și ne-au învățat absolut toți pașii, de la cum se curăță espressorul, până la ce se întâmplă în spatele espressorului și în spatele unei extracții bune de cafea și cumva asta ne-a ajutat foarte mult să înțelegem de ce facem ceea ce facem.”

Comunitatea Kanara

„Kanara e un nucleu, s-a format o comunitate și o clientelă fidelă deja. În perioada în care am lucrat noi acolo, am văzut cum la început venea lumea timidă și noi încercam să facem o conversație cu ei. Au început să se împrietenească între ei, iar acum când mergem la rulotă îi vedem cum își dau întâlnire între ei dimineața la cafea.” — Sabina

„E un networking senzațional. Vârste diferite, domenii diferite, să-i vezi luni de zile doar intersectându-se la cafea și după ceva timp că se salută și că dimineața se adună șase-șapte oameni care își beau cafeaua împreună, după care pleacă fiecare la treaba lui.” — Adi

„Ce a făcut diferența este că am fost noi acolo și am avut grijă la orice detaliu. Că am fost noi și energia pe care o primeau oamenii de la noi. Tot timpul am vorbit foarte deschis și le-am spus să fie și ei deschiși cu noi și să ne spună de fiecare dată dacă ceva nu a fost în regulă.” — Sabina

„Sunt mulți factori care au condus la proiectul Kanara. Poate și experiența noastră de viață, am călătorit foarte mult, am făcut mult voluntariat, am făcut multe proiecte. Poate că suntem tineri și am venit cu un alt vibe.” — Adi

NURO COFFEE, prima cafenea drive-thru din Iași

OAMENII: Gabriela și Florin, doi tineri întreprinzători cărora le-a venit ideea deschiderii unui drive-thru datorită drumurilor pe care le făceau dis-de-dimineață din Valea Lupului către părinții aflați în Bacău și Galați și nu găseau nici o cafenea deschisă.

NUMELE: „Privit prin propria lentilă, Nuro reprezintă ceva urban, electrizant, care te pune în mișcare. Și este exact ceea ce vrem să transmitem și să imprimăm și ideea de drive-thru”.

CE SĂ COMANZI: Pentru cei care vor să savureze o cafea de specialitate sau chiar ceva mai exotic, să încerce Cascara – infuzia din coaja uscată a cireșelor de cafea. Neapărat de testat și sandvișurile – cel care a câștigat popularitate este chiar Route 28. Rețetele de sandvișuri au fost realizate custom de către chef-ul de la Harmony (din Copou).

Și dacă ați ajuns la Nuro, intrați pentru cafea, pentru o gustare, dar mai ales pentru lumina ce intră prin pereții din sticlă și schimbă complet ritmul locului. Din primăvară va fi disponibilă și zona de terasă, proiectul e work in progress.

Cum a început totul

Nuro s-a lansat pe 6 decembrie 2025, o cafenea drive-thru construită de la zero, care are și spațiu la interior. Un loc cu aer scandinav, design minimalist, luminos și cu cafea de specialitate de la Ecce Roasters.

„Prima problemă a fost că, fiind la drum național, aveam nevoie musai în proiect de o bandă de decelerare și de una de accelerare, ca să evităm accidente, pericole, să nu blocăm circulația. Pe parcurs am tot avut piedici. Până să o vedem construită a fost ca un carusel de emoții.

Noi plăteam deja chirie pe teren de un an jumătate fără să fi construit nimic, dar au fost momente când ne-am zis să renunțăm. Primeam un aviz care era valabil împreună cu un alt aviz. Cred că partea cea mai grea a fost cea de a primi undă verde de construire.” — Gabriela

Locuind de șase ani în Valea Lupului, se intersectau zilnic cu locul pe care odinioară fusese o spălătorie de mașini, de pe marginea lui DN 28. Găsiseră locul perfect, dar ce era mai greu urma să vină.

„Soțul meu este fondatorul, cu un prieten, co-fondator, împreună ne-am gândit cum să facem cafeneaua. Aveam o idee, dar nu eram siguri. Ne-am amintit că avem un prieten care e arhitect și designer, Alex Dăscălescu. L-am contactat, i-am spus cam ce vrem. Ne-a trimis randările și ne-a surprins, pur și simplu. I-am spus direct: avem 100% încredere în tine. Ne-a plăcut stilul curat, minimalist.” — Gabriela

Construcția în sine nu a durat mult, însă partea de asfaltare, de marcaje, la care s-au adăugat semnele rutiere au prelungit mult proiectul.

Pentru că nu au avut reper sau pe cineva care să îi ghideze legat de fluxul de clienți, de anticiparea unor zile mai aglomerate sau mai lejere, primele săptămâni de Nuro au fost de test.

„Prima duminică la Nuro, zi cu program scurt, am avut atâția clienți că am rămas fără lapte. Fac o paranteză, noi deschisesem cu o zi înainte și am oferit tuturor cafea gratis, dar a doua zi nu știam exact cum va fi.” — Gabriela

Comunitatea Nuro

„În weekend, o parte din comunitatea din Valea Lupului se adună la noi, pe lângă cei care se află în tranzit. Sunt mulți oameni de aici care vin des la noi: cu copiii, prietenii sau cățelul. Pentru că despre asta este vorba, cafeaua este pentru toată lumea și toată lumea e binevenită.

Ce m-a uimit de când suntem antreprenori e că ne-au vizitat mulți concurenți, dar nu i-am văzut ca și concurenți. Au venit, ne-au felicitat, au fost care au făcut fotografii și ne-au dat tag, cumva ne-au recomandat.

Tot echipamentul e cumpărat, și a costat ceva. Dar nouă ne place cafeaua de specialitate, altfel nu am fi funcționat, decât cu un espressor bun și o cafea bună. Acestea două nu sunt negociabile. În asta se vede grija față de client.

Nu este să nu meargă, că sigur o să meargă. Lucrurile au mers incredibil de repede după ce s-a dezlegat nodul cu autorizațiile. La un moment dat o să ne ocusăm pe altceva pentru că visul nostru ar fi să deschidem prăjitoria noastră. Să ne asigurăm că tot Iașul bea cafea bună.” — Gabriela

TASY CAFE, cafenea cu vechime, la parterul unui bloc

OAMENII: Tatiana și zâmbetul ei. Lucrând de la 16 ani, și cu o experiență extinsă în domeniul HoReCa, Tatiana a simțit că în Valea Lupului există o nevoie de spațiu de socializare și s-a gândit automat la o cafenea ca la acel loc de legat povești și prietenii.

NUMELE: Tasy înseamnă Tatiana, Alex, Sofia și Iarina. This is us. Our family. Our story așa cum stă scris pe o pernuță decorativă din cafenea.

CE SĂ COMANZI: Un espresso, o ciocolată caldă sau chiar un ceai aromat. Mini-croissantele, echilibrate ca dimensiune și gust. Pentru mine au funcționat precum o madlenă, gustul lor m-a transportat instant în copilărie. La fel, budinca proteică făcută in house ar fi o gustoasă variantă de mic-dejun sau gustare.

Cum a început totul

Tasy Cafe a apărut din dorința de a crea un loc pentru oameni, în comunitatea din Valea Lupului.

După un concediu de maternitate prelungit, Tatiana își dorea foarte mult să înceapă un proiect. Deși s-a gândit inițial la un spațiu dedicat mămicilor și copiilor, ea însăși mamă a două fetițe, a renunțat la idee din cauza spațiului insuficient.

„Pentru mine a fost un șoc să stau acasă atâta timp. A fost greu și simțeam nevoia să fac ceva. Toate s-au așezat pe parcurs, am văzut spațiul, am început să lucrez la interior, dar îmi doream foarte mult o cafea de specialitate și nu cunoșteam pe nimeni.

Am fost la o degustare de cafea organizată de băieții de la Fat Cat Coffee și am ales după gustul meu, Honduras și un blend de Etiopia cu Brazilia. Toate le-am învățat în timp, cu o săptămână înainte de deschidere am făcut teste.

Ce se putea întâmpla? Am luat-o așa... ok, dacă nu o să meargă, nu o să meargă. Dar trebuie să încerc. Foarte mulți ani am stat și m-am gândit să fac ceva pentru mine. Și a venit momentul. Acum fac ceea ce-mi place, cafeneaua e ca a doua mea casă.”

Comunitatea Tasy

„Aveam zile în care veneam foarte descurajată, pentru că au fost și zile grele. Când eram așa demoralizată, venea un client și îmi spunea ceva sau un altul lăsa un comentariu pe Google Maps și îmi spuneam că ceva tot fac bine.

Aveam momente în care am zis că renunț, dar fix atunci intra un client și spunea că apreciază cafeaua și munca și decorul și tot. Îmi dădea putere să merg mai departe. Asta mă motivează, clienții. De la ei vine cea mai mare susținere.

În timp, oamenii nu doar că au revenit, ci au început să se cunoască între ei. S-au legat prietenii, s-au format mici grupuri care își dau întâlniri la cafea, iar locul a devenit un punct de întâlnire pentru comunitate. După-amiaza ies cei care vor să relaxeze la o prăjitură, la o budincă proteică. Sau vin să lucreze aici, iar adolescenții vin și stau cu un cappuccino seara și își fac două-trei ore lecțiile. Felicitări, tot respectul pentru ei.

Începem de la 8.00. Vin clienții care au rutină zilnică și trec la cafea fuguța. Cunoaștem și oameni noi. Și la Tasy e cu multe zâmbete. Sunt foarte importante. La prânz, avem o mică pauză, după care revenim la același ritm.

E un client care vine de ceva timp la noi, lucrează în oraș, și vine în pauză să bea cafeaua aici. Dacă-i pe fugă, o ia la pachet, dacă nu, o savurează în liniște aici.

Tasy este combinația dintre business, familie și comunitate. Este locul în care îmi pun mai toată energia mea. Și nu este vorba doar despre cafea, ci despre oameni, despre pauza pe meriți să ți-o iei.”

Când mi-a spus că revine în Iași, alături de soțul său, David, și de fiul lor, m-am bucurat, dar am avut și emoții. Știam că își va dori să construiască și să contribuie, dar eram curioasă cum își va netezi integrarea într-un Iași complicat. Și cum vom croșeta relația noastră, pe care ultimii 10+ ani am trăit-o mai mult la distanță și în contexte semnificativ diferite.

Odată cu acest interviu, am conștientizat că integrarea este un proces cu dublu-sens și că necesită recalibrarea așteptărilor, răbdare și curiozitate de ambele părți. Și, mai ales, de timp.

Subscribe now

Unde ai trăit în ultimii 15 ani și ce te-a motivat să revii acasă?

Am locuit peste tot în lume: Iași, Santiago de Chile, San Francisco, Bruxelles, Londra, Berlin, mai multe țări în sud-estul Asiei, Adelaide, Amsterdam.

La început eram doar noi doi și un rucsac. Începând cu Amsterdam am devenit 1 + 1 = 3. Am revenit acasă pentru familie. Caesar, copilul nostru de aproape 6 ani, este norocos să aibă rude în Europa și Australia.

Îmi doresc ca timpul pe care îl petrecem aici să fie strâns legat de identitatea lui de român. Bunicii au o șansă reală de a se conecta și de a contribui în mod direct în viața lui, dar și a noastră, iar Caesar poate să își formeze o conexiune cu țara, cu oamenii ei și, în principal, cu bunicii lui.

Care e relația ta cu Iașul și ce s-a schimbat în perioada asta?

O relație complicată, plină de iubire, dar și de așteptări. Ce este ciudat e că atunci când ai așteptări înseamnă că îți pasă. Nu există dezamăgiri acolo unde nu sunt așteptări, nu-i așa?

Relația mea cu Iașul este ca un fel de oglindă a propriei mele deveniri. Acum 14 ani, construiam în Iași comunitatea de creativi și puneam bazele primelor programe de startup bootcamps din România. Era penurie de inițiative similare, așa că totul se simțea mai încet și greoi decât în ecosisteme dezvoltate.

Asta m-a făcut să-mi doresc să plec, să experimentez cum este să construiești în orașe ca San Francisco, Londra, Berlin, Amsterdam. Când am simțit că am acumulat cunoștințe și expertiză, am dat înapoi.

În 2026, se simte că, deși nu avem o comunitate dezvoltată de startupuri, sunt mai mulți actori-builderi care joacă un rol extrem de important. Menționez doar pe cei pe care îi cunosc la nivel personal și profesional:

• RubikHub (la cârma lui Vlad Gliga) este o alternativă pentru antreprenorii de startupuri din țară și din afara ei;

• Oana Filip, cel mai bun om de strategie de comunitate de business din România;

• Fab Lab (și Dan Zaharia) în multiple locații care oferă comunităților tech (și nu numai) un spațiu de joacă;

• Florin Cardasim care face Codecamp de 18 ani.

Cum e să te întorci după așa de mult timp și într-un context foarte diferit, personal și profesional deopotrivă? Dar pentru soțul tău, care e australian?

Adriana: Dificil. Iubesc Amsterdamul. Are tot ce vrei:

1. oameni care zâmbesc,

2. multiculturalism,

3. cel mai mare porcentaj de vorbitori de limbă engleză din Europa (96%),

4. aer curat,

5. infrastructură rutieră și de biciclete,

6. o frumusețe greu de egalat și, poate cel mai important, o cultură cu care rezonez profund, deloc paternalistă sau intervenționalistă.

Poate cel mai important pentru familia mea, din rol de vorbitori de engleză, este partea de monocultură. Avem universitățile care atrag studenți internaționali, însă mult prea puțin.

David este născut în Australia și până acum a trăit doar în țări dezvoltate, în care administrația publică este digitalizată și există un grad minim de profesionalism de la care oamenii nu se abat.

Cel mai bun sfat de când am revenit în România l-a primit de la o persoană dintr-o instituție financiară: „Reset your expectations here and you’ll be fine.” Să-ți deschizi un SRL, să înțelegi diferențele legate de ce înseamnă să fii plătitor de TVA intra-comunitar și extra-comunitar, toate astea te pot aduce la disperare în România.

David: Sincer, la început a fost destul de dificil. Este prima țară în care am avut un „șoc cultural”, ceea ce spune multe, având în vedere că am locuit și am călătorit în culturi foarte diferite.

Mare parte din acest șoc vine din ceea ce aș numi „gândire defensivă”. Multe lucruri pe care le consider rezonabile au primit răspunsuri de tipul „de ce ai vrea să faci asta?”, „nu e vina mea” sau pur și simplu „nu se poate”.

De la colaborarea cu dezvoltatorii, când ne-am construit casa, la completarea documentelor pentru autoritățile de imigrare și până la înființarea firmelor. Pare că oamenii sunt nervoși și temători să admită că nu știu ceva, că au făcut o greșeală sau că nu au mai încercat înainte, așa că preferă alegerile sigure.

Există și aspecte pozitive. Grupuri de oameni extraordinari, deschiși la minte și pozitivi. Au fost destul de ușor de descoperit pentru că ies ușor în evidență.

Îmi place faptul că sunt dornici să muncească și să se autodepășească. Am întâlnit foarte mulți români care au un job full-time plus un proiect secundar sau o altă afacere pe care o dezvoltă. Asta arată ambiție și reziliență. Mulți oameni au fost foarte primitori și au făcut tot posibilul să ne asigure o integrare cât mai ușoară în România.

Ce te-a motivat să faci acest pas și cum ai regăsit orașul după 6 luni de la relocare?

Adriana: Când am plecat, locuiam la bloc, într-o zonă apropiată de Universitatea Al. I. Cuza. Iașul era simțit „la pas”. Acum, am decis să locuim la casă, aproape de părinții mei, în Galata. Experiența este 100% diferită. Nu mă pot plânge de aer pentru că este curat pe deal.

David: Există un număr neobișnuit de mare de cafenele de specialitate în Iași. Este și un loc foarte cultural, cu multă istorie, frumusețe religioasă și peisaje interesante.

Pe de altă parte, planificarea urbană are multe de îmbunătățit și chiar reflectă cultura actuală: în expansiune rapidă, cu multă pasiune, în toate direcțiile. Eu văd acest lucru ca pe ceva pozitiv pentru că arată că orașul crește și își atinge limitele și devine pregătit pentru următoarea etapă de dezvoltare.

Ce lucruri bune crezi că luăm de-a gata și unde crezi că avem multă treabă de făcut?

Luăm de-a gata micile interacțiuni frumoase, cu oameni blânzi care, deși lucrează multe ore într-o zi, încă mai pot să-ți zâmbească. Luăm de-a gata soarele. Deși e frig în sezonul rece, soarele este pe cer în proporție de 90% pe parcursul anului și asta face diferența.

Mai avem de lucrat la planul urbanistic al Iașului, la calitatea serviciilor publice — nici nu mai știu de câte ori ni s-a oprit apa de la ApaVital în ultimele 5 luni — și la atitudinea noastră în trafic.

Costul vieții în România este destul de scăzut, așa că dacă ai o perspectivă globală, poți trăi o viață „bogată” aici. Există atât de multă istorie și o cultură profundă care sunt adesea considerate de la sine înțelese. De asemenea, sunt mulți tineri educați, ceea ce influențează pozitiv tot ceea ce ține de oraș – spațiile, comerțul, comunitatea.

Ce crezi că noi nu mai vedem? Care sunt câteva blindspots pe care le-ai remarcat?

Adriana: Blândețea și supunerea noastră nu sunt bune. Nu zic că nu ne-au ajutat în trecut, însă acum este timpul să activăm un pic simțul civic. Să vociferăm când există ceva de spus. Să nu ne mai ascundem în „sunt rușinos, nu vreau să supăr”, să criticăm în secret și nu pe față.

David: Cred că majoritatea românilor din țară este cinică, iar atitudinea a fost normalizată, devenind parte din identitatea lor. Am întâlnit români în afara țării și sunt semnificativ mai pozitivi. Oare de ce? Cred că are de-a face cu trecutul comunist, când lumea evita să iasă în evidență, și cu neîncredere în autorități.

Totuși, îmi dau seama că mulți cu care intru eu în contact au moștenit mentalitatea de la părinți. Pentru ei avea sens să nu atragă atenția, să nu aibă încredere în vecini și să fie suspicioși. Dar realitatea actuală e alta, așa că aș spune că ar fi cazul să facă un update legat de ceea ce e normal și posibil. De ce îți este frică să atragi atenția asupra ta? De ce crezi că ceva nu e posibil? Ai încercat?

Locuiți în periurban, unde ați achiziționat o casă de la dezvoltator. Cum a fost procesul și cum resimți traficul, calitatea aerului, lipsa spațiilor verzi?

În cazul nostru, procesul a fost unul fără complicații, dar cu întârzieri (nu din cauza dezvoltatorului, ci alte motive). Pe de altă parte, traficul și planificarea urbană sunt îngrozitoare. Lucrurile par să se îmbunătățească, mai ales în zona Miroslava, însă sunt probleme destul de complexe și nu pot fi rezolvate rapid. Până la urmă, România este încă o țară în curs de dezvoltare, cu un PIB scăzut, așa că nu poți avea aceleași așteptări ca în Europa de Vest.

Cum vă petreceți timpul liber, ce alegeți să faceți, pe unde vă plimbați?

Încă descoperim orașul. Am început să avem un program de alergat săptămânal la stadion și unul de explorat în weekend. Băiețelul nostru este încă la grădiniță, așa că locațiile la Ultranostim, Zora, le vizităm când avem ocazia. Sincer, mergem și la Piatra Neamț destul de des ca să ne vedem cu prietenii de acolo.

Ce îți dă combustibil ca să îți petreci următorii 5-7 ani în oraș (cât ți-ai propus) și cum te gândești să contribui?

Ne-am relocat cu o intenție clară: ca fiul nostru să crească cunoscând limba și cultura. În timp ce suntem aici, ne propunem să ne lăsăm amprenta în domeniile în care putem avea un impact real. Inițial, ne vom concentra pe startup-uri și tehnologie.

Am început o comunitate numită Frontiers: Iași, unde ne dorim să fim înconjurați de alți builderi care experimentează cu tehnologii de frontieră. Prima noastră întâlnire va avea loc pe 25 martie și plănuim să ne vedem lunar.

Intenționăm să fim mai activi în rândul fondatorilor ca să-i ajutăm, să investim în ei și să încurajăm crearea unui număr mai mare de business-uri. Am realizat destul de repede că trebuie să ne construim comunitatea noastră pentru că nu am găsit una care să ne reprezinte. Dacă ești în tech sau ești (wanna be) founder, vino în comunitatea noastră și hai să vedem ce putem construi împreună.

În ediția de azi:

• noul lider PSD Iași este dezvoltator imobiliar

• 7 cafenele de unde poți lucra în afara orașului

• concerte de jazz și blues în weekend

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Patronul unei firme de proiectare a făcut avere prin contracte din bani publici cu primării de țară, prin achiziție directă, pentru proiectare de drumuri comunale.

• Potrivit unei anchete ReporterIS, Dragoș Ciopate a cumpărat zeci de apartamente, în valoare de milioane de euro, la Green Park

Florin Boca este noul președinte al organizației municipale PSD Iași. Boca este dezvoltator imobiliar, fost consilier local, apropiat de Mihai Chirica.

O firmă din Iași va lansa primul tren privat pe ruta Suceava – București la finalul lunii martie. Plecarea din Suceava va fi la ora 7:00 cu sosire în Capitală la 12:39. Compania aparține lui Dumitru Anchidin, fost șef CFR Marfă Iași.

DE CITIT

După ce am publicat interviul cu Adrian Covăsnianu despre Masterplanul Metropolitan, am citit un alt interviu excelent, cu secretarul general al Asociației Internaționale pentru Transport Public.

Iată trei idei cu care am rămas:

1. Ceea ce îi convinge pe șoferi să renunțe la mașină nu sunt tarifele reduse, ci acoperirea și frecvența rutelor de transport public.

2. Dacă au o stație de transport public la 10 minute de casă, iar calitatea serviciilor este ridicată, majoritatea oamenilor (nu doar studenții sau cei care nu au de ales) vor folosi transportul public.

3. Dacă întâi construiești locuințe și abia apoi te gândești la mobilitate, e prea târziu. Ideal este ca muncitorii care construiesc ansamblurile imobiliare să poată ajunge la muncă cu transportul public, cum s-a întâmplat în Copenhaga.

Pe aceeași linie, un editorialist Financial Times stabilit la Paris explică cum a reușit capitala Franței să reducă dependența de mașini ($), ceea ce a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții.

Numărul de accidente, zgomotul și poluarea s-au redus, iar copiii se joacă pe străzile pietonale din preajma școlilor, după ce termină orele.

Pentru a elibera orașul de mașini — doar 28% dintre locuitori sunt proprietari de mașină —, Parisul a investit în transport public world-class, benzi unice și piste de biciclete.

Dar Parisul în sine are doar două milioane de locuitori, în timp ce alți cinci milioane locuiesc în zona metropolitană. Și ei au nevoie de alternative ca să renunțe la mașini, așa că administrația locală are în plan să deschidă 68 de stații de metrou suburbane până în 2031.

Așa cum observă autorul, nu e niciun motiv ca orașele să fie spații de depozitare pentru cutii de metal.

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Primăria a demontat săptămâna asta terasele de pe bulevardul Ștefan cel Mare. „Probabil cel mai bun lucru care i s-a întâmplat Centrului Istoric al Iașului în ultimii ani”, spune Mihai Bulai, pe bună dreptate.

Dar dacă terasele împiedicau punerea în valoare a monumentelor istorice, cum rămâne cu bazarul de pe bd. Ștefan?

Grupurile locale de Facebook au devenit o supapă pentru frustrarea oamenilor obișnuiți, pentru că cei de la care te-ai fi așteptat să apere spațiul public — activiști civici, intelectuali, antreprenori — evită să vorbească despre lucrurile astea, care sunt o rușine pentru așa-zisul „oraș regal, capitala istorică, culturală și a creativității”.

De altfel, întregul oraș este parazitat de tot felul de tonete. Săptămâna asta, în dreptul UAIC, nu aveai loc să mergi pe trotuar din cauza tarabelor. Lucruri cu care ne-am resemnat, dar nu sunt normale.

În orașele civilizate, există regulamente clare pentru ocuparea spațiilor publice. În Iași, atribuirea spațiilor pentru comerțul stradal se face arbitrar și netransparent, după bunul plac al funcționarilor din primărie.

Ne-am obișnuit să trăim în minciună, dar adevărul poate să câștige, dacă își găsește suficienți prieteni, vorba istoricului Timothy Snyder.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🤝 Târgul de cariere | Un nou sezon plin de oportunități, conexiuni valoroase și perspective reale de carieră. 13-14 martie, la Palas Mall.

🍷 Degustări cu pluta | O degustare specială pentru cei care apreciază vinul bun și poveștile spuse cu pasiune. O selecție de vinuri expresive și echilibrate de la Domeniile Caraman, Murfatlar.

🎷 Concert live de jazz | O întâlnire excepțională cu muzicieni de elită ai noului val german de jazz. Sâmbătă, 14 martie, de la 19.00, în Aula BCU.

🎙️ Concert Canaf | Despre Canaf se poate spune că este un cântăreţ autohton de blues, considerat the first gypsy blues singer din Europa de Est. Sâmbătă, 14 martie, de la 20.00, la Rocknrolla.

👗 IaȘi Cufărul cu Haine | Cel mai mare târg de resale din Românai revine cu o nouă ediție. Duminică, 15 martie, de la 12.00 la 17.00 la Cafeneaua Piața Unirii.

🎥 Succes de public | Calupul de documentare marca #SDP aterizează la Negru Zi marți, 17 martie, de la 19.00.

🍷 Ritualuri — Toscana | În 3 ore, vei descoperi ritualurile autentice ale mesei toscane: de ce Bistecca se smulge de pe os, de ce Pecorino se rupe (nu se taie), de ce pâinea veche este mai prețioasă decât cea proaspătă. Joi, 19 martie, de la 19.00 la RIT.Tabieturi Urbane.

🌱 Dar și troc de plante | Fie că ești la primii pași în îngrijirea plantelor, pasionat/ă de botanică, ai transformat casa într-o junglă urbană sau doar vrei să aduci puțin verde în viața ta, vino la CUIB joi, 19 martie, de la 18.00.

COMING SOON

🎤 Adam’s Nest | Un concert electro-acustic, vineri, pe 20 martie, de la 20.00 la Negru Zi.

🧠 Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎥 Creative Mornings | O conversație cu regizoarea Violeta Gorgos. Vineri, 27 martie, de la 10.00 la V7 Startup Studio.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

ÎNCĂ CEVA

Că zona periurbană a Iașului s-a dezvoltat în ritm accelerat în ultimii ani nu mai e un secret pentru nimeni. Ba mai mult, pandemia ne-a arătat că angajații pot fi eficienți și de la biroul de acasă.

Mulți dintre cei care s-au mutat în satele de lângă Iași lucrează remote sau în regim hibrid. Pentru aceștia, o cafenea cu prize accesibile și WiFi (sau semnal bun pentru hotspot) nu e un moft.

Prietenii au selectat câteva cafenele laptop-friendly din afara orașului în care poți merge dacă vrei să-ți muți biroul câteva ore.

• Tasy Cafe (Valea Lupului) — La parterul blocului în zona Residence 3, un espresso costă 7 lei, iar un flat white e 12 lei.

• Check-in Caffe ( Valea Adâncă) — În complexul Ideal Residence, au prăjituri furnizate de Bondo Bakery, un producător local din zona „5 Drumuri”. Pentru un espresso vei scoate 8 lei din buzunar și 16 lei pentru un flat white.

• DaDo Café (Lunca Cetățuii) — La intrarea în Complexul Rezidențial Astoria, lângă cafenea se află și un parc de joacă pentru copii și Food Fabrika.

• Rewind Cafe (Miroslava) — La intrarea în Family Market Miroslava, unde era Teo’s Cafe. Un espresso este 9 lei, o matcha latte costă 20 de lei.

• Vibe Coffee (Dancu) — se află în parcul din zona centrală a satului Dancu.

• Marisof Cafe (Vișan) — O cafenea deschisă recent. Aici un espresso este 8 lei, iar un ceai este 10 lei.

• Bløkhus (Vișan) — Deschisă în vara anului 2025, în complexul Freya, având ca inspirație o plajă din Danemarca. Un espresso dublu este 13 lei și o infuzie de plante sau de fructe este 18 lei.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

A doua ședință de redacție la Harmony Cafe, împreună cu o parte din colegii care mă ajută să documentez viața în zona periurbană a Iașului.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Este primul instrument de planificare teritorială de acest fel inițiat vreodată de Primăria Iași. Orașe ca Oradea sau Cluj au masterplanuri de acum 10 sau chiar 15 ani.

Propunerile sunt în faza de consultare-dezbatere și nu au încă un calendar clar de implementare. Însă ne aduc mai aproape de Iașul viitorului, care va avea o dezvoltare metropolitană echilibrată și sustenabilă.

Adrian Covăsnianu, expert în mobilitate urbană și unul dintre consultanții care coordonează programul de asistență tehnică pentru Masterplan, ne-a explicat de ce avem nevoie de o viziune de ansamblu a transportului, la nivel metropolitan-regional, și de ce a durat atât de mult să înțelegem asta.

Subscribe now

Orașul era deja vulnerabil

Presiunea pe infrastructura Iașului a crescut pe fondul extinderii imobiliare haotice din periurban, însă orașul era deja vulnerabil. Iașul e un oraș neplanificat sau neterminat, are niște probleme de accesibilitate nefinalizate care au cam scăpat de sub control.

Rețeaua de străzi este incompletă, gândită pentru un anumit flux de mașini. E proiectată la nivelul anilor 70-80, cu mici intervenții de-a lungul timpului, dar care nu ajung până la problema de fond.

De exemplu, zona de sud s-a dezvoltat mai mult decât permitea infrastructura existentă și cel puțin spre Podu Roș, are o disfuncție majoră, e o singură arteră pe care toată lumea o accesează zilnic.

Despre periurbanul orientat spre profit imediat

Deteriorarea s-a produs în timp, nu a apărut peste noapte. Din 2008-2009 e accelerată de boom-ul imobiliar din periurban. Aici s-a făcut profit pe parcelă, fără un plan clar pentru mobilitate.

Valea Lupului e exemplul cel mai concret de dezvoltare fragmentată, dar în aproape toată zona de periurban avem străzi cu o bandă pe sens, fără legături sau căi de acces, fără trotuare.

Unele lucruri nu se mai pot schimba la nivel de infrastructură. Se mai poate descuraja deplasarea din zona metropolitană spre oraș cu dotări publice, creșe și școli, pentru că anul școlar amplifică masiv fluxurile. Nimeni nu vrea să stea o oră și jumătate în trafic pe Bucium, dar oamenii sunt nevoiți să facă asta pentru că nu au dotările elementare în zonă.

Cum am ajuns să ne sufocăm în trafic

Locuitorii au încercat să se auto-gospodărească și cel mai facil a fost să apeleze la mașini. Transportul public metropolitan există de doar doi-trei ani și e într-un stadiu embrionar, nu-ți oferă predictibilitate, nu e prioritizat. Multe zone metropolitane, deși sunt în plină expansiune, nu au deloc acces la transport public.

Cu mașina poți gestiona măcar timpul de plecare chiar dacă, din păcate, nu știi când ajungi. Iar oamenii s-au obișnuit în acest ritm. Imobilitatea nu e apanajul cuiva, traficul suntem noi.

În Iași există și abordarea „să nu supărăm șoferii”, pe care o înțeleg până la un punct. Dar nu e OK să favorizăm excesiv pe unii, trebuie să organizăm spațiul public astfel încât să fie condiții echitabile pentru toată lumea.

Și eu stau într-o zonă metropolitană și folosesc mașina, dar încerc să nu fiu dependent de ea. Merg pe jos, cu autobuzul, colaborez cu vecinii ca să partajăm mașina și să ne ajutăm, să fim mai eficienți. Am promovat transportul public și am solicitat suplimentarea curselor, iar acum avem una în plus. Și noi trebuie să ne responsabilizăm. Să aderăm la ideea asta că toate opțiunile pot fi un mod de transport, nu doar alternative.

Nu știm nici tipologia deplasării la nivelul întregii aglomerări urbane. Știm doar o statistică generală care spune că avem un milion de treceri pe șoseaua Nicolina, aproximativ 860.000 pe Bucium, iar zona Păcurari e pe locul al treilea. Cu date și analize încadrate într-un demers mai mare poți stabili o strategie, niște etape.

De ce suntem departe de orașele din vestul țării

Dezvoltare haotică vedem peste tot, nu e ceva unic. Și în Cluj și în Oradea. Doar că ei, la primele blocaje în trafic, și-au dat seama că trebuie să ia decizii din timp ca să preîntâmpine agravarea problemelor. Pentru că sunt și acolo probleme, dar ei au avut și viziune și interes de a găsi soluții, atât decidenții, cât și societatea. Au o abordare mai deschisă spre nou, spre durabilitate. Putem spune că avantajul nostru acum e că îi putem lua exemplu.

Peste Carpați există orașe care colaborează, există o armonizare a viziunilor pentru că ei au înțeles că trebuie să te unești ca să fii mai puternic. Trec peste orgoliile locale care, la noi uneori prevalează peste ceea ce trebuie să faci spre binele tuturor. Și comunică mai mult, ceea ce vrem și noi să facem, de aceea considerăm foarte utile consultările în care facem schimb de opinii și expertiză.

Despre lipsa inițiativei locale

Când eram consilier în Ministerul Transporturilor în 2020, l-am întrebat pe ministrul de atunci de ce avansează mai bine proiectele din vestul țării. Și mi-a spus că discută cu primarul din Cluj aproape zilnic, dar din zona Moldovei nu sună nimeni nici măcar o dată pe lună.

Noi avem autorități cu rol decizional mai conservatoare. Dacă apare o mică piedică, auzim destul de ușor „nu se poate”. Până acum am apelat la ingineria clasică de trafic. Avem o bandă și ne-am blocat așa că mai facem o bandă, zece, până la infinit? E o paradigmă greșită, au testat-o deja alții și au renunțat pentru că nu e o soluție pe termen lung.

Însă văd o schimbare de atitudine în ultimii doi-trei ani, mai multă inițiativă, mai multă comunicare reală. Și e meritul societății civile și al asociațiilor civice, APTA, Civica, Moldova vrea autostradă (MVA), în care sunt membru fondator.

Pentru MVA cel mai important a fost să trecem pe agenda națională necesitatea construirii autostrăzii A8. După ce am dus mesajul sus și am menținut presiunea, am obligat indirect autoritățile locale să păstreze ritmul, să se implice mai mult decât făceam noi.

Autoritățile care nu au fost chiar de bună credință, au ignorat realitățile teritoriale și au creat disfuncții își dau seama acum de impact. Pentru că se răsfrânge politic asupra lor și acceptă că nu mai pot fugi de răspundere.

Cum ne ajută concret Masterplanul

Masterplanul e bazat pe acea viziune amplă și coerentă care a lipsit până acum. Care creionează lucrurile mai departe, în spiritul gândirii durabile, până în 2030-2040-2050.

Vrem să fie o carte de vizită a zonei metropolitane și un start pentru investiții de substanță, un instrument de negociere. Poate fi un liant între unitățile administrative din jur, deja a mai ameliorat tensiunile între autorități și le-a adus la aceeași masă a dialogului.

Prioritățile sunt cele pe partea de infrastructură rutieră, proiectul 0, flagship, al masterplanului este autostrada A8. Ne va corela cu infrastructura majoră și e conectarea strategică cu structura rutieră de inele și radiale pe care o propunem. Rețeaua de patru inele va gestiona toate fluxurile de trafic, urban, periurban și regional. Așa obții conexiuni transversale ca să nu mai forțezi tot traficul prin centru.

La fel de urgentă e extinderea cu trasee noi și consolidarea transportului public metropolitane cu mai multe frecvențe orare. Dacă mobilitatea în periurban e mai previzibilă și mai funcțională, transportul public va deveni mai atractiv.

Trenul metropolitan pare un proiect desuet sau irealizabil, dar noi îl vedem ca o coloană vertebrală a mobilității. Din 2021 s-au făcut niște pași, tot în urma presiunilor și putem începe cu valorificarea infrastructurii existente, iar în etapa a doua, de perspectivă, există și varianta în care putem extinde acest tren metropolitan și spre aeroport.

Explorăm și idei care par ușor utopice acum, dar din nou, gândim pe termen lung. De exemplu, extinderea unei linii dedicate de tramvai spre Bucium, care apare în planul de mobilitate urbană, dar nu e un proiect fezabil acum. Însă, repet, gândim pe termen lung.

Și bun-venit noilor abonați care ni s-au alăturat în urma ghidului cu 10 drumeții în apropiere de Iași.

În ediția de azi:

• Primăria vrea să preia Palatul Culturii

• asociațiile pro-autostradă au opinii diferite despre monorail

• profesorul debutant din mediul rural predă la liceul din Lunca Cetățuii

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Primăria Iași vrea să preia Palatul Culturii și întregul Complex Muzeal Naţional Moldova, aflat acum în administrarea Ministerului Culturii, potrivit TVR Iași.

• Salariații au făcut o petiție către Minister și Parlament, în care resping orice inițiativă de transfer către administrația locală.

Primarul promite bandă unică pe șoseaua Păcurari în acest an, după ce mașinile parcate pe prima bandă au împiedicat curățenia de primăvară.

• DA, DAR: În absența unor parcări amenajate în zonă, este neclar ce se va întâmpla cu sutele de mașini care acum parchează „la bordură” pe șos. Păcurari.

Primăria propune interzicerea păcănelelor în municipiul Iași. Dacă proiectul va fi aprobat de Consiliul Local, peste 150 de săli de jocuri de noroc vor fi închise, iar agențiile de pariuri vor fi reglementate mai strict.

Dezbateri privind oportunitatea unui monorail la Iași. Asociația Moldova Vrea Autostradă avertizează că proiectul de monorail, propus de Asociația „Hai Că Se Poate!”, este costisitor și puțin fezabil în Iași.

• MVA solicită autorităților locale „să continue investițiile cu finanțare accesibilă și impact demonstrabil: tramvai extins, tren metropolitan, benzi dedicate transportului public și noduri de intermodalitate Park & Ride”.

Cele mai zgomotoase zone din oraș sunt bulevardele și șoselele cu trafic rutier intens, unde nivelul de zgomot depășește pragul de 70 de decibeli.

• HARTA POLUĂRII FONICE: șos. Nicolina, șos. Socola, bld. Poitiers (între Nicolina și Socola), Calea Chișinăului (până la str. Primăverii), Splai Bahlui, str. Palat, str. Elena Doamna, șos. Păcurari și bld. Nicolae Iorga.

ZONA METROPOLITANĂ

Drumurile din comuna Rediu sunt pline de noroi. În urma unor lucrări la rețeaua de canalizare, mai multe drumuri din Rediu au devenit mizerabile, iar mașinile riscă să se împotmolească în noroi.

Trei grădinițe și o creșă vor fi construite în comunele Miroslava, Trifești, Grajduri și Horlești. Primăriile au lansat deja licitațiile de execuție, iar ofertele sunt așteptate de la constructori în a doua jumătate a lunii martie.

PERIURBAN

Ana Maria Hanganu — artistă și profesoară la Liceul Teoretic din Lunca Cetățuii — a fost premiată recent cu distincția Profesorul Debutant din mediul rural la Gala Teach for Romania din 2026.

De un an și jumătate ea le predă educație plastică elevilor de gimnaziu și liceu. Se implică activ nu doar la clasă, ci și în proiecte desfășurate în afara programului școlar, precum atelierul de pictură de vineri după-amiază.

Atelierul de pictură are o temă diferită în fiecare săptămână și elevii o interpretează cum doresc și pot folosi ce tehnici de lucru cred că li se potrivește.

„Sunt pasionată de pictură de când eram mică, dar doamna m-a ajutat să-mi redescopăr talentul”, spune Sara, elevă în clasa a X-a, care vine la atelierul de pictură, unde are în lucru „portretul unei femei africane”. Spune că pictura o ajută să-și exprime gândurile și că o relaxează. „Eu când pictez nici nu știu când trece timpul, am stat odată la o pictură cinci ore fără să-mi dau seama.”

Roberto, din clasa a XI-a, ales să îl picteze „pe Nero care a ars Roma” pentru că îi place istoria. Alexandru, elev tot în clasa a XI-a, și-a descoperit pasiunea pentru pictură anul trecut și acum lucrează la „Pasărea măiastră”.

„Au mers și la expoziții în oraș. Lucrăm împreună și la revista școlii, colaborez cu colega mea de limba română, eu pe design și ea pe conținut scris”, spune Ana Maria Hanganu.

„Am pornit și eu cu gândul că poate educația plastică nu e o materie de bază, la fel de apreciată precum româna sau matematica, dar ușor-ușor m-am desprins de ideea asta, pentru că oamenii — profesori sau elevi — au nevoie de artă și de creativitate în jurul lor, pentru că sunt mai deschiși, mai transparenți, văd lumea altfel.”

Inclusiv colegii din cancelarie i-au susținut inițiativele.

„După ce am pictat pe hol, o profesoară de educație fizică mi-a spus să facem ceva lângă sala de sport, o pictură murală relevantă. Apoi a venit profesoara de fizică, apoi cea de franceză și cea de chimie. Am văzut că educația plastică este acceptată și totul a venit de la sine, mai ales că îi mobilizez pe elevi să formeze un grup, să fie mai uniți și să se implice în proiecte.”

Ana Maria a copilărit în satul Podoleni din județul Neamț, iar talentul pentru pedagogie și pictură l-a pus în practică încă de când avea 17 ani. Ținea pe atunci ateliere de pictură la biserică cu copiii din sat, unde pictau icoane pe sticlă.

Acum locuiește în Iași și face zilnic naveta la Lunca Cetățuii. Asta nu o împiedică să facă activități dincolo de ore. „Nu e un pretext să nu vin mai devreme sau să nu plec mai târziu. Am venit și în weekend pentru câteva proiecte pe care nu le puteam realiza în timpul orelor sau pentru concursuri.”

Ce impact au aceste inițiative asupra elevilor?, am întrebat-o.

„Îi dezvoltă personal, sunt mai liniștiți, chiar relaxați. Și nu mai au alte obiceiuri care să-i distragă.

De fiecare dată am încercat să îi încurajez, să le dau premii, diplome, adeverințe. Materialele de cele mai multe ori pot să zic că le aduc și eu de acasă. Când am văzut că sunt de folos și creăm ceva frumos în școală, nu am mai cerut 20-30 de lei pentru câteva culori, de exemplu. Îmi place să vin cu lucruri noi în școală.

Acum două săptămâni am fost cu elevii la o expoziție în Iași, la FarCoworking, a ilustratorului Adrian Serghie. Am stat la expoziție, am vorbit cu artistul, am făcut fotografii, apoi am mers în oraș, la un suc. Ei au înțeles și partea aceasta de a vedea ceva, de a ne cultiva, iar după, da, putem să ne și distrăm. Așa i-am câștigat, cred.”

Ana Maria a lucrat într-o instituție privată înainte, însă spune că nu avea libertatea pe care o are la învățământul de stat. „Dacă vrei să faci un lucru, aici în școală chiar poți. Nu știu cum e la celelalte școli.”

În viitor, Ana Maria și-ar dori să aibă o sală dedicată exclusiv picturii, în clădirea liceului. Acum atelierul de pictură se desfășoară în bibliotecă, dar e o sală în care au loc și alte activități extracurriculare.

Directoare de cinci ani la liceu, Ana-Maria Chelaru spune că profesoara de educație plastică reușește să îi motiveze pe elevi:

„Copiii sunt mai implicați în activități și mai relaxați atunci când își asumă niște responsabilități. Multe sarcini din activitățile extracurriculare au fost preluate de elevi, mobilizați de doamna profesoară Hanganu. Este mai apropiată de vârsta lor și au același canal de comunicare.

Astăzi, relația dintre profesor și elev trebuie să se bazeze mai mult pe colaborare și pe conștientizarea că noi suntem aici să le ghidăm învățarea, nu să-i obligăm. Înainte, învățarea se făcea fără ca elevii să conștientizeze utilitatea unei sarcini sau «de ce trebuie să învăț la istorie dacă nu dau examen?». Colegii noștri au înțeles că acesta este trendul, că generațiile s-au schimbat”.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎤 Trupa RaO | Un show 100% live, în spatele căruia stau 12 ani de evenimente private, concerte și apariții TV. Sâmbătă, de la 20.00, la FOOM. (P)

🐝 Atelier culinar | Prietenii de la Oaza Taină Vie deschid noul sezon cu un atelier culinar, urmat de o drumeție în pădure. Duminică, de la 11.00, la Oaza Taină Vie din Bârnova.

🎹 Concert caritabil | Un concert pian - vocal, completat de momente muzicale vocal-instrumentale, într-o formulă artistică sensibilă și expresivă. Joi, 12 martie, de la 19.00, la Aula BCU.

COMING SOON

🤝 Târgul de cariere | Un nou sezon plin de oportunități, conexiuni valoroase și perspective reale de carieră. 13-14 martie, la Palas Mall.

🎷 Concert live de jazz | O întâlnire excepțională cu muzicieni de elită ai noului val german de jazz. Sâmbătă, 14 martie, de la 19.00, în Aula BCU.

🎙️ Concert Canaf | Despre Canaf se poate spune că este un cântăreţ autohton de blues, considerat the first gypsy blues singer din Europa de Est. Sâmbătă, 14 martie, de la 20.00, la Rocknrolla.

🎙️ Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

🎹 Andrei Irimia & Marius Manole | O experiență de spectacol, construită ca un dialog scenic expresiv între pianul lui Andrei Irimia și vocea lui Marius Manole. Sâmbătă, 28 martie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Începând de duminică, avem maxime de peste 10 grade la Iași, iar comunitatea Codrii Iașilor aniversează 7 ani în acest weekend.

În ediția de azi, pentru cei care simt nevoia să iasă din hibernare, a făcut o listă cu 10 trasee accesibile la maximum o oră de Iași.

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Terminalul T3 de la aeroportul Iași va fi modernizat, în urma unei investiții de 12 milioane de euro. T3 va gestiona exclusiv plecările Non‑Schengen, iar sosirile vor fi relocate în T4.

Un an și jumătate de trafic congestionat în Copou. Linia de tramvai dintre Piața Eminescu și Rondul Triumf va fi modernizată Lucrările vor dura 18 luni și vor costa aproape 12 milioane de euro.

Proprietarii care nu își îngrijesc clădirile sau terenurile riscă să plătească un impozit cu până la 500% mai mare față de cota normală.

• În ședința Consiliului Local de astăzi vor fi dezbătute aproape zece propuneri în acest sens, iar printre proprietari se numără oameni de afaceri cunoscuți din Iași.

PERIURBAN

Orașul ne cam sufocă, așa că avem nevoie să ieșim mai des în natură, fără să petrecem ore în șir până ajungem să respirăm aer curat. Ideal ar fi să simțim că natura e deja, by design, parte din viețile noastre, dar, din păcate, nu e cazul în Iași.

Multe cartiere nu au niciun fel de parc sau verdeață prin apropiere, iar în weekend ne îngrămădim toți în aceleași locuri: Parcul Copou, Parcul Expoziției, Grădina Botanică sau zona de agrement Ciric.

Din fericire, la doar câțiva kilometri de oraș, avem câteva opțiuni care pot fi explorate ușor, indiferent dacă o faci singur, cu prietenii sau familia.

Am întrebat pe Facebook ce recomandă comunitatea, iar la asta am adăugat și ideile lui George Oprea, fondatorul Outdoor360 și unul dintre ieșenii care cunosc bine ce se întâmplă în oraș, dar și la mărginimea lui.

1. Pădurea Dobrovăț

E frumoasă în orice sezon, dar primăvara are un farmec aparte, așa că merită să-i dai o șansă în perioada următoare. Indiferent de potecile pe care le alegi, te poți bucura de o plimbare care să te deconecteze (ai nevoie de un pic de noroc), dar sigur este locul în care poți vedea căței fericiți, care aleargă peste tot și se bucură de libertate.

2. Pădurea Mârzești

În nordul orașului, după Breazu, cu acces ușor din zona stejarului monumental, Pădurea Mârzești e ideală pentru o ieșire relaxată. Poți face un circuit lejer prin pădure, iar la final cobori spre niște pajiști deschise cu aspect aproape mediteranean, modelate de sărăturile fostei mări Sarmatice. S-ar putea să vezi și câțiva popândăi care stau de pază pe câmp, ca niște mici santinele curioase.

3. Fânețele Seculare Valea lui David

Dacă vrei să îți pierzi privirea la linia orizontului și să savurezi niște panorame largi, fără obstacole vizuale, fă o plimbare aici. Este un loc foarte bun pentru o drumeție pașnică, pe care să o faci în propriul ritm, cu coline și pajiști domoale, care te invită să încetinești și să devii un observator care prețuiește prezentul.

4. Tunelul Verde Uricani – Palatul Sturdza din Miroslava

E un traseu pitoresc, cunoscut datorită coridorului natural de vegetație, căruia i se mai spune și „Tunelul Verde”. Este un drum de pământ mărginit de arbori, care formează o boltă naturală și te scoate din tumultul orașului. Zona e foarte la îndemână pentru oricine vrea o plimbare lejeră, inclusiv pentru alergătorii care își doresc să scape de noxe și zgomot.

5. Vârful Rotunda (zona Bârnova – Dobrovăț)

Dacă vrei senzația că ai ajuns „sus”, merită să urci pe Vârful Rotunda. La 418 metri, e printre cele mai înalte locuri din jurul Iașului și poate fi abordat din mai multe direcții: Mănăstirea Bârnova, fântâna cu cumpănă din Slobozia sau cantonul Vama §. Traseul trece prin zone de fag, carpen și stejar, este marcat și ușor de urmărit, iar sus găsești un mic loc de odihnă, perfect pentru o pauză liniștită.

6. Poiana cu Cetate

E un loc emblematic, unde descoperi statui din monoliți de piatră create de artiști ieșeni și ruinele unui sit din secolul 14. Poți avea o dublă experiență: culturală, pentru că mai descoperi o bucățică de istorie, și de agrement, via o plimbare la pas tihnit. Ideală pentru familii extinse, am văzut mulți puști fascinați de statui și dornici să le găsească pe următoarele, dar e potrivită pentru oricine este curios.

7. Delta Moldovei (Movileni – Larga Jijia)

Așa cum îi spune și numele, ai senzația că explorezi o deltă la nivel micro, unde te bucuri de lac, stuf și păsări sălbatice. Este o escapadă la îndemână, unde poți să mănânci un pește bun, să te plimbi pe dig, să stai la malul apei și să uiți de timp și de zarva orașului. Și, dacă nu ești pe grabă, te poți bucura și de un apus pe cinste.

8. Traseul tematic „Darurile Pădurii” (Mădârjac)

Pentru cei care vor un traseu educativ, cu panouri despre plante, arbori și ecosistem, această drumeție este ideală. Este o opțiune care se simte ca o experiență ghidată și marcată corespunzător, din care te alegi cu multe informații noi și valoroase, nu doar o plimbare liberă.

9. Pădurea Floreanu – Frumușica – Ciurea

Mai puțin cunoscută, pădurea te invită să o descoperi prin drumurile ei forestiere late, alternate cu poteci prietenoase. Nu există un traseu fix, te adaptezi în funcție de ce energie ai și de cât timp vrei să petreci acolo, dar faptul că rar întâlnești grupuri mari s-ar putea să te convingă să nu te grăbești și să te bucuri de solitudine.

10. Zona Blaga – Dumitreștii Galății

O bijuterie pentru cei care vor să descopere ceva diferit este zona Blaga – Dumitreștii Galății și împrejurimile sale. Găsești combinația rară de peisaje ample, lacuri discrete, ascunse printre coline, păduri dese și o mănăstire cocoțată pe deal, ce pare desprinsă dintr-o ilustrație. Traseele nu sunt excesiv de marcate, dar asta îți oferă senzația de explorare autentică.

Acestea sunt câteva dintre opțiunile cele mai la îndemână – aruncă un ochi și pe Codrii Iașilor –, de care ne putem bucura fără să fim nevoiți să investim multe resurse de timp și energie. Indiferent de drumețiile pe care alegi să le faci alături de cei dragi, amintește-ți că îți aparțin și tratează-le așa cum se cuvine.

Cum bine mi-a spus un ghid turistic de curând, la intrarea într-un parc național uriaș de la capătul lumii: „Now, you’re one of us.”

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🍫 Onirique Chocolat | Sâmbătă se deschide prima ciocolaterie artizanală din Iași, cu rețete aduse direct din Franța de la cel mai prestigios institut culinar din lume – Ecole Ducasse.

🌳 7 ani de Codrii Iașilor | Plimbări ghidate la pădure și activități prin care să ne bucurăm de tradițiile și obiceiurile comunităților de lângă codri, alături de prieteni dragi.

🧶 Târgul Creatorilor | Evenimentul care adună laolaltă creatori de produse care sunt fie unicate, fie lucrate în serie limitată. Sâmbătă și duminică, la Acaju.

🎿 Après-ski outdoor party | Pentru că e încă iarnă și focul arde mai bine afară, FOOM organizează un Après-ski outdoor party, pe 28 februarie, de la ora 16:00. (P)

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1–8 martie.

🎷 Bluesify by Jazzify | O seară de blues și rhythm and blues ca la carte, într-o formulă inedită și spectaculoasă. Joi, 5 martie, de la 20.30, la Legend Pub.

✨ Business Under 40 | Ziarul de Iași organizează o gală dedicată recunoașterii antreprenorilor tineri care au reușit să construiască afaceri solide, inovatoare și sustenabile, cu impact real în economie și în comunitate.

COMING SOON

🎤 Trupa RaO | Un show 100% live, în spatele căruia stau 12 ani de evenimente private, concerte și apariții TV. Sâmbătă, 7 martie, de la 20.00, la FOOM. (P)

🎙️ Relațiile: conexiuni vizibile și invizibile | Psihologul Raluca Anton te invită la o întâlnire despre felul în care legăturile dintre oameni ne modelează pe fiecare dintre noi. Pe 24 martie, de la 19.00, la Hotel Internațional.

🎸 Vița de Vie | Pe 26 martie, la Legend Pub, sărbătorim împreună 30 de ani de muzică, energie și poveste ai uneia dintre cele mai iubite trupe din România.

NOU ÎN ORAȘ

Sâmbăta trecută am ajuns la Ultranostim, o nouă cafenea family-friendly, în care părinții pot bea o cafea în tihnă, în timp ce copiii se joacă sub supravegherea personalului.

• Multă lumină naturală, cafea de la Meron și tarte de Crust Society. Deschis de luni până duminică, de la 08.00 la 19.30, pe strada Arcu 35.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Dacă n-ați făcut-o deja, luați-vă câteva minute în weekend să citiți povestea unei mame care a fondat un centru de terapie pentru autism în Lunca Cetățuii, pentru a-și ajuta fiul să se integreze într-o societate care înțelege mai bine persoanele cu autism.

„Am realizat că încep iarăși să mă simt singură împotriva tuturor. Reziliența nativă te duce singură până într-un punct. Dar de la un punct încolo, comunitatea este puterea.”

În ediția de azi:

• lunga listă a proiectelor europene pe hârtie din Iași

• primăriile PNL din județul Iași au plătit sute de mii de euro către padocul groazei din Vrancea

• oferta Iașului pentru turiști este cultura populară, tradițională

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Singurele proiecte europene confirmate din următorii ani la Iași sunt reabilitarea liniei de tramvai din Copou și reamenajarea zonei din jurul Teatrului Național.

• Restul proiectelor anunțate de Primăria Iași sunt în evaluare și nu au finanțarea asigurată, potrivit ReporterIS.

• Nici Sala Polivalentă nu va fi începută mai devreme de 2028.

• În vreme ce Oradea s-a umplut de centuri și pasaje, Iașul rămâne cu o lungă listă de proiecte pe hârtie.

Avocata care a acroșat un motociclist în Nicolina a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru tentativă de omor, plus daune morale de 20.000 de euro către victima sa.

• Decizia Curții de Apel nu este definitivă, ea putând fi contestată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conest a câștigat licitația pentru drumul provizoriu de lângă pasajul Socola, lucrare adjudecată de același constructor. Primăria va putea semna contractul săptămâna viitoare, dacă nu vor fi contestații la procedură.

Subscribe now

AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ

La începutul săptămânii a fost închis un padoc al groazei din județul Vrancea, unde 15.000 de câini au fost maltratați și omorâți în chinuri.

Legătura cu Iașul. Printre clienții acestui padoc privat sunt mai multe comune din județul Iași, majoritatea conduse de primari PNL, care au semnat contracte de zeci de mii de euro pentru aceste servicii:

• Valea Lupului, primar Liviu Dulgheru (medic veterinar de profesie) — 85.000 euro

• Bârnova, primar Mihai Bălan — 85.000 euro

• Holboca, primar Pamfil Neculai‑Aurel — 85.000 euro

• Popricani, primar Ion Tănasă — 50.000 euro

• Dobrovăț, primar Cătălin Iulian Martinuș — 168.000 euro

Acestea sunt doar câteva exemple. În județul Iași, multe alte comune au contracte cu firma ​​Vetmedan SRL, care gestionează padocul din Vrancea.

Cum s-a aflat. Cazul a fost semnalat pentru prima dată de Reporter de Iași în martie 2025, în colaborare cu un jurnalist local din Vrancea. A fost nevoie de aproape un an pentru ca autoritățile să suspende activitatea padocului.

Printre cei care au contribuit decisiv la închiderea padocului din Vrancea este medicul veterinar Emma Stratulat, fondatoarea Asociației Save our Paws.

„Ani la rând, asta am plătit. Am plătit moarte, la bucată, la contract, la factură. Pentru că autoritățile au preferat comoditatea în locul prevenției. Au fugit de sterilizări și au ales „varianta rapidă”. Iar rezultatul se vede: aceeași suferință pe străzi, aceleași povești frânte, aceeași durere în buclă.”

Potrivit unei investigații Snoop, peste 64.000 de câini au fost eutanasiați în România în ultimii trei ani, iar jumătate dintre ei au ajuns în patru adăposturi ale unor veterinari care au transformat procedura într-o afacere.

Care e soluția. Deși primarii plătesc zeci de mii de euro pentru capturarea și eutanasierea câinilor, acest mecanism nu rezolvă problema câinilor din zonele rurale.

Așa cum am arătat într-un material publicat pe Iașul Nostru, Emma Stratulat a creat un program de gestionare umană a câinilor fără stăpân, format din trei piloni:

1. Recensământul și microciparea câinilor din curțile oamenilor, pentru a responsabiliza proprietarii.

2. Sterilizarea masivă atât a câinilor cu stăpân, cât și a celor de pe străzi, o soluție de patru ori mai ieftină și etică decât capturarea și eutanasierea lor și cu o eficiență de 100%.

3. Educarea, prin campanii de informare chiar și din poartă în poartă sau prin parteneriate cu instituții-cheie din comunitate (biserici, școli, consilii locale).

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

Turismul local este în scădere la Iași, iar de Asociația Destination Iași, lansată cu tam-tam acum patru ani, s-a ales praful. A fost înlocuită de o altă asociație, Organizația de Management al Destinațiilor Iași, care include și Consiliul Județean Iași.

La cel mai recent târg de profil, județul Iași s-a prezentat cu ansambluri de muzică populară, olărit, daci liberi și un asortiment de produse locale. Ca și cum nu am avea altceva de oferit decât cultură populară, tradițională.

Te-ai aștepta ca măcar municipiul Iași să ridice nivelul, dar nu. E de ajuns să iei la pas centrul orașului într-o zi mohorâtă ca să constați că nu ai ce vedea, în afară de șantiere abandonate și șaormerii care ocupă ilegal zona pietonală.

Cum s-a schimbat Iașul în ultimii 10 ani, din perspectiva unui turist? Ok, au apărut mai multe blocuri și mai multe magazine, dar blocuri și magazine găsești oriunde. De ce ar bate cineva drumul până la Iași?

„Doar poveștile frumoase cu un tei, niște îndrăgostiți și juni scriitori nu conving turiștii să viziteze Iașul. Deoarece turismul înseamnă experiențe frumoase și amintiri memorabile. Oferă Iașul o astfel de experiență? Din multitudinea de oportunități pe care le au turiștii, care ar fi motivele pentru care ar alege Iașul, și nu orașe din Italia, Polonia, Cehia etc. etc.?” — Gabriel Lazăr

CE FACEM ÎN WEEKEND

🎥 Retrospectiva Joachim Trier | O retrospectivă dedicată unuia dintre cei mai apreciați regizori europeni contemporani. Cunoscut pentru un cinema al intimității moderne, Trier vorbește cu empatie și claritate despre anxietate, vulnerabilitate și relațiile umane, fără a ocoli umorul și nuanțele vieții cotidiene. În acest weekend, la Cinema Ateneu.

🎸 Grimus | Trupa rock Grimus marchează două decenii de activitate printr-un concert aniversar de excepție, ce va avea loc sâmbătă, de la 20.00, în Urbana.

🍺 Meet the crafters | Un lunch interactiv, în care sunteți invitați să combinați 4 tipuri de carne premium la smoker cu 4 tipuri de bere artizanală. Duminică, 22 februarie, de la 12.00, la FOOM. (P)

🥬 Savory | Un meniu vegan de fine dining, în care țelina, varza și para îți vor desfăta simțurile. Duminică, de la 17.30, la CUIB.

🍫 Atelier de degustare | Pe 26 februarie, de la 18.00, amfiteatrul Negru Zi se transformă într-un mic laborator de ciocolată adevărată. Seara este gândită ca un parcurs senzorial complet: de la boaba de cacao în forma ei naturală, crudă, până la ciocolata adevărată, bean-to-bar, și în final la pralina artizanală.

🎤 Conferință Adelin Petrișor | Un eveniment dedicat jurnalismului și felului în care acesta se transformă sub influența rețelelor sociale. Joi, 26 februarie, de la 14.00, în Aula UMF Iași.

🎙️ IȚ GON | Un mix de stand-up, muzică live, improvizație și povești spuse cu umor de Flavius Buzilă, vocea trupei HARA. Pe 26 februarie, ora 20.00, la FOOM. (P)

COMING SOON

🎿 Après-ski outdoor party | Pentru că e încă iarnă și focul arde mai bine afară, FOOM organizează un Après-ski outdoor party, pe 28 februarie, de la ora 16:00. (P)

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1–8 martie.

ÎNCĂ CEVA

Turnătoria de fontă MAE a anunțat că oprește producția după mai bine de 20 de ani. Produsele rămase pe stoc sunt acum la reducere.

Acum câțiva ani am vizitat turnătoria din Bucium și am făcut un reportaj pentru PressOne. Fiind luna august, munca turnătorilor mi s-a părut inuman de grea. Un meșteșug pe cale de dispariție, procesul de producție fiind, în esență, același ca acum 100 de ani.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

Acest mesaj de interes public rulează în pauza publicitară TV de câteva luni.

Este o mică victorie pentru asociațiile implicate în sprijinirea, protecția și terapia persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist (TSA) și doar o parte infimă din drumul lung care se așterne în fața unui diagnostic.

Deși nu avem o statistică oficială, asociațiile de profil estimează că sunt peste 40.000 de copii și adulți cu TSA în România. 14% dintre copiii de școală primară.

Recuperarea lor rescrie viețile familiilor și se sprijină pe oameni ca Roxana Radu. Este psihoterapeut și reușește, cu energie și fără ostentație, să deconstruiască percepția despre ce este dificil de depășit în viață.

Am discutat despre drumul său într-o după-amiază cu viscol în bucătăria Lukaut, centrul de terapie pentru autism pe care l-a deschis în 2020 în Lunca Cetățuii.

Subscribe now

„Noi nu existam pentru el”

Dincolo de activitatea din cabinet, Roxana se străduiește ca Lukaut să fie un spațiu comunitar de întâlnire, unde copiii și adolescenții cu autism pot interacționa firesc cu copiii neurotipici.

Când nu este la centru, alături de cei doi colegi, fie scrie un proiect educațional cu care încearcă să ajute Lukaut să se susțină financiar, fie este în sala de clasă, alături de fiul său.

În vârstă de aproape 12 ani, Luca învață la școala publică din sat, iar ea îi este shadow — o practică necesară integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul școlar de masă, unde au mai multe șanse să-și dezvolte aptitudinile cognitive, sociale și emoționale.

Acum aproape 10 ani, înainte ca Luca să fie diagnosticat cu autism, Roxana era inginer într-o multinațională de IT și viața sa avea alt ritm.

Pe când băiatul avea un an și jumătate, și ea, și soțul ei au început să se îngrijoreze.

„Nu mai era interesat de noi, nu mai avea contact vizual, voia doar să stea singur în camera lui, să nu îl deranjeze nimeni. Noi nu existam pentru el, iar asta ne-a afectat cel mai mult, adică vrei să-ți ții copilul în brațe și nu te lasă.”

După ce Luca a început să meargă la grădiniță, au observat că „nu era interesat să se joace cu ceilalți copii, plângea mult, stătea singur cu păturica lui și se alina.”

Au apelat la un psiholog pentru screening, iar după diagnostic au început imediat terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată), una dintre cele mai utilizate metode de intervenție în autism.

Cu timpul și în ciuda efortului depus în terapie, copilul a pierdut progresiv limbajul pe care îl achiziționase până la vârsta de doi ani.

„La aproape patru ani, mai spunea doar câteva cuvinte. El în terapie a reînvățat să vorbească, abia la cinci ani a ajuns să formuleze din nou o propoziție simplă.”

Documentându-se avid, au aflat de o procedură experimentală1 — un transplant autolog de celule STEM realizat într-o clinică din Viena, care ar putea contribui la formarea de noi rețele neuronale.

„A fost printre primii copii din țară care au făcut această procedură. De atunci au mai fost mulți părinți, părerile au fost împărțite. Ne-au ajutat colegii de muncă, în trei zile am strâns 10.000 de euro.”

Contrar tuturor așteptărilor, a observat imediat o diferență în comportamentul băiatului. „Parcă nu era copilul nostru, s-a uitat în ochii noștri și ne-a întrebat, mami și tati, mergem la plimbare?” După acel moment, progresele pe partea de limbaj și autonomie, susținute de terapie, s-au accelerat, spune Roxana.

Viața lor de familie se întâmpla între serviciu și naveta zilnică în celălalt capăt de Iași, la centrul la care Luca făcea terapie. Oricând avea timp, Roxana citea studii și metode pentru a se educa și lucra în paralel cu Luca acasă. „Mi-am luat o bibliotecă de cărți, tutoriale, tot ce am găsit.”

A făcut inclusiv formările în terapia ABA și PECS (Sistemul de comunicare prin schimbul de imagini), ca să poată colabora cu terapeuta fiului său. În 2016, intervenția pentru tulburările de spectru autist era la început în Iași: „eram încă într-o ceață.”

Pe măsură ce citea mai mult, Roxana avea întrebări, așa că a decis să se înscrie la a doua facultate, în paralel cu jobul și cu rolul de mamă de copil cu dizabilități.

Când era în anul al II-lea la Facultatea de Psihologie, a deschis Lukaut. „Am zis că trebuie să fac ceva să îl pregătesc pe Luca pentru școală.”

Pe parcurs, a reușit să finalizeze și doilea master, dar și formarea în Terapia Cognitiv-Comportamentală. Roxana este astăzi psihoterapeut în supervizare, acreditat de Colegiul Psihologilor din România.

„Reziliența nativă te duce singură până într-un punct”

Ideea unui centru de terapie a prins contur în cadrul unui grup de suport pentru părinții cu autism. Acolo a aflat de un program de granturi europene pentru întreprinderi sociale, facilitat în Iași de către Fundația Bethany.

A scris proiectul în vacanța de Crăciun, s-a înscris și a fost una dintre cele trei întreprinderi câștigătoare din regiune care au primit 50.000 de euro, bani cu care a reușit să deschidă Lukaut într-o casă închiriată din Lunca Cetățuii.

Banii au fost esențiali, dar nu suficienți. Economiile familiei, acumulate în anii de corporație, au susținut cheltuielile lunare și salariile. „Cât lucram în IT, jumătate din salariu intra aici.”

Birocrația a fost și rămâne unul dintre lucrurile care le complică cel mai mult activitatea, de la modul de organizare juridică și până la testele standardizate pentru evaluare, pe care le aplică în cabinetul de lucru, foarte costisitoare.

„Fiecare test e minimum 1000 de euro. În străinătate, de exemplu, tu ca psiholog cu liberă practică primești instrumentele ca să ai minimul necesar să profesezi.”

Roxana speră ca în 2026 să reușească să intre în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CAS), pentru a putea oferi terapie decontată, însă procedurile de acreditare sunt greoaie și de durată.

Echipa de la Lukaut este formată din trei psihologi cu drept de liberă practică care oferă evaluare psihologică și terapie individuală — cognitiv-comportamentală, ABA, integrare senzorială. Pe lângă activitățile 1-la-1, la centru au loc întâlniri de socializare.

„Încercăm de 1 iunie, de Halloween, Paște, Ziua Unirii, să ne organizăm. Eu invit pe toată lumea, toți copiii din comunitate, nu doar pe cei din centru. Pentru că partea de socializare e cea mai grea la cei cu autism, vrem să interacționeze cu copii neurotipici de la care să învețe să danseze, să râdă împreună. (...)

De Crăciun avem mereu trei zile de evenimente, în prima facem bradul, în a doua ornamentele, în a treia coacem prăjituri, cântăm colinde, e deja o tradiție pentru noi.”

Toate activitățile de grup sunt gratuite. „Încercăm să le susținem din fondurile proprii și din formularele 230“, de redirecționare a 3.5% din impozitul pe venit.

Dar sunt puțini cei care donează, iar Roxana și-ar dori ca mai multă lume să utilizeze acest instrument pentru a susține cauze din comunitatea din care face parte.

Orice sprijin e binevenit. Câteva studente de la psihopedagogie specială se implică voluntar, „de drag și de experiență, bat drumul din Copou până aici să aibă grijă de copii” și pictează instrucțiuni vizuale pe care copiii să le poată urmări mai ușor.

Și-a propus să înființeze curând și un nou grup de suport pentru părinți, știind pe propria piele cât de benefic e contactul cu persoane care împărtășesc aceleași dificultăți și preocupări.

Pe când Luca era în primii ani de terapie, Roxana frecventa grupul de suport al asociației, loc în care a înțeles că nu e singură și a legat prietenii care rezistă și astăzi. Acum, vrea să experimenteze forța grupului de suport și din perspectiva psihoterapeutului.

Grupurile de socializare și întâlnirile nu atrag venituri la Lukaut, dar aduc ceva mai valoros: posibilitatea ca Luca și alți copii să se integreze într-o societate care înțelege mai bine persoanele cu autism.

„Trebuie să gândesc tot timpul în viitor. Care e următorul pas pe care trebuie să îl fac pentru ca atunci când ajunge într-o anumită etapă, eu să fiu pregătită?”

Roxana încearcă să-și folosească toate șansele pe care le are pentru a ține Lukaut pe linia de plutire. Înscrie proiecte educaționale la concursuri de finanțări în încercarea de a atrage fonduri care susțin activitatea centrului. Proiectele pe care le concepe propun activități educaționale în școli și licee pentru toate categoriile de elevi, nu doar pentru cei cu TSA.

„Până la final de martie încerc să depun în cadrul programului SAVE de la World Vision un proiect de șase luni dedicat combaterii violenței în școală. Cu activități anti-bullying și de conștientizare. Ar viza și elevii, și părinții, și cadrele didactice, ar acoperi peste 1.000 de oameni.”

Este și mediator Feuerstein, o metodă alternativă de predare și consiliere psihopedagogică care stimulează procesul de gândire și îi ajută pe copiii cu dificultăți de concentrare să dobândească noi metode de învățare.

În 2025, o finanțare privată i-a permis să implementeze la Lukaut un program de intervenție Feuerstein pentru trei grupuri de câte zece elevi, atât atipici cât și neurotipici.

Elevii au fost selectați cu ajutorul școlii din sat, unde a găsit mereu deschidere și implicare: „au o doamnă consilier școlar care parcă trăiește pentru cei cu CES”.

„Recomand școala din Lunca Cetățuii, sunt profesori foarte capabili, mulți dintre ei tineri. Eu merg zilnic la clasă, văd cum se lucrează, cum se implică directoarea. Au o mulțime de activități cu copiii. Se luptă și ei, tot așa, cu tot felul de sponsorizări pe proiecte, au digitalizat toate clasele.”

Terapia pentru adolescenții cu autism, mai degrabă „o nișă”

Materiale pentru activități, zeci de jocuri de societate, jucării și cărți sunt stivuite la dungă pe rafturile din cele două cabinete de lucru individual. Deși sunt câțiva copii care fac naveta din Iași, cei mai mulți clienți sunt din sat.

În spațiul comun de la parter, șase măsuțe stau aranjate „în U” pentru discuții de grup, iar în zilele de sărbătoare, când casa se umple, forfota se extinde și la mesele din bucătărie. Pe timp frumos, terasa și umbra copacilor din curte sunt preferate pentru activități.

La etaj, Roxana a amenajat de la început un spațiu care amintește de o sală de clasă - cu pupitre mici, tablă de scris, proiector și bibliotecă. Ideea inițială a fost să-l pregătească pe Luca de atmosfera de la școală, căci „un copil cu autism are nevoie de predictibilitate”. Astăzi, sala este folosită în același scop pentru alți copii, dar și pentru alte activități de grup.

Dar la Lukaut nu vin doar copii. Cel mai mare beneficiar tocmai a împlinit 18 ani.

Mare parte dintre centrele de terapie pentru autism din Iași se axează pe copiii de vârstă preșcolară și școlară, deși dificultățile unei persoane cu autism se intensifică după ce începe școala, remarcă Roxana.

Pentru că este abilitată să ofere terapie și pentru adulți, la Lukaut tinerii pot beneficia de resurse specializate, deși, recunoaște ea, sunt puțini adolescenți care continuă să lucreze în cabinet.

Cei mai mulți dintre copiii cu autism răresc sau chiar opresc terapia după ce încep școala, observă Roxana.

„Copiii care au doar o mică întârziere de dezvoltare intră în învățământul de masă (...) Dar după șapte ani, după ce ai terminat să îi înveți culorile, emoțiile, rămâne partea socială, care e foarte complicată, intervine anxietatea și asta necesită intervenția unui terapeut cu formare de psihoterapie.”

Pentru că formările în psihoterapie sunt extrem de costisitoare, nu toate centrele specializate în terapii pentru TSA au în echipă psihoterapeuți, iar terapia pentru adolescenții cu autism rămâne mai degrabă „o nișă”.

Cazurile severe intră în sistemul special de învățământ, unul cu multe probleme și limitări.

„Ce se întâmplă în unele școli speciale din Iași ține de anii ‘60. Ca stat, spui că educația este gratuită pentru toți copiii, dar știu, de la unii părinți, că li se cere să vină să stea cu copilul, pentru că la clasă e doar un psihopedagog la șase copii și nu face față. Fac cu rândul ca să acopere programul.”

Iar părintele are nevoie să poată menține un loc de muncă, ca să plătească terapiile făcute la centre private sau salariul unui supraveghetor la domiciliu. „Indemnizația pentru cazurile de dizabilitate gravă, de 2.000 de lei, este praf în ochi.”

Pare mult și pare greu să te împarți în atâtea direcții. Am întrebat-o pe Roxana cum se motivează să țină ritmul. „Asta mă ține în funcțiune”, mi-a spus.

„Am început din nevoie, pentru Luca și dacă tot am ajuns aici, de ce să nu ofer mai departe și altora? În fiecare interacțiune cu fiecare părinte și cu fiecare copil, nu ai cum să nu înveți ceva nou. Totul se face cu oameni. (...). Iar în domeniul psihologiei nu poți să devii un specialist mai bun dacă nu lucrezi cu mulți oameni, cu patologii, caractere și personalități diverse.”

Preocuparea pentru viitorul băiatului său îi rămâne motor.

„Cea mai mare satisfacție o am când am învățat, citit sau văzut ceva, am aplicat la fiul meu și l-am văzut ușurat, efectiv ușurat. Când reușesc să gestionez o criză de furie. Când îl văd că mai face câte un pas prin strădania mea.”

În ediția de azi:

• Politehnica Iași este de vânzare

• mizeria de pe străzile neasfaltate din periurban

• o nouă cafenea pe strada Arcu

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Cum ar putea arăta zona din jurul Teatrului Național. Întreaga zonă va fi reamenajată cu bani europeni. Fondurile UE erau pre-alocate pentru Iași, astfel că singura misiune a Primăriei a fost să propună un proiect eligibil, potrivit Apix.

• Circulația auto va fi restricționată pe anumite segmente, fiind permis accesul pietonilor și al tramvaielor, iar sensul giratoriu din jurul statuii lui Miron Costin va fi desființat, împreună cu locurile de parcare din zonă.

Două investiții majore în Copou au intrat în dezbatere publică.

• Grupul Iulius vrea să construiască o clădire cu 6 etaje în spatele Casei Racoviță, fostul sediu al Centrului Cultural Francez. Proiectul este contestat de Asociația Reset, din cauză că „ar afecta iremediabil percepția vizuală a monumentului și farmecul specific al bulevardului Carol I”.

• Soții Fiterman vor să construiască o clădire de 8 etaje în imediata vecinătate a rondului Triumf din Copou.

• Odată încheiate dezbaterile, proiectele vor intra în circuitul de avizare la nivelul Primăriei, care poate fi unul de durată: de la 3-6 luni până la aprobarea în Consiliul Local și la 1-2 ani până la obținerea autorizației.

Dosarul de corupție al lui Costel Alexe este blocat. Componența completurilor de judecată a fost modificată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca dosarul să fie reluat de la zero de fiecare dată.

• Dosarul a fost trimis în judecată de către DNA în iulie 2022. Până în februarie 2026, în faza de fond a procesului de judecată nu s-a întâmplat practic nimic.

Clubul de fotbal Politehnica Iași este scos la vânzare, însă noul proprietar va trebuie să achite datorii de până la 7 milioane de lei.

Traficul în zona Tătărași / Doi Băieți va fi congestionat în următoarele luni, din cauza lucrărilor la un pod peste râul Ciric, care au început în această săptămână.

Subscribe now

GALERIE FOTO

Una dintre problemele cele mai acute ale locuitorilor din periurban este dependența de mașină.

Pentru cei mai aventuroși, transportul public, bicicleta sau scuterul pot fi o opțiune în sezonul cald, însă iarna unii locuitori sunt nevoiți să folosească mașina pentru că multe străzi sunt încă neasfaltate.

În ultima săptămână, pe grupurile de Facebook din zona periurbană au fost publicate mai multe fotografii cu mizeria de pe străzi, uneori la doar câteva minute de primăriile comunelor din jurul Iașului.

Problemele au fost recunoscute și de primarul comunei Miroslava, Dan Niță. După o vizită pe teren în satul Horpaz, Niță a anunțat că „schimbă foaia” în privința dezvoltatorilor care nu asfaltează străzile din cadrul complexelor imobiliare, după ce ani la rând a eliberat autorizație de construire fără această obligație.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎸 Adam’s Nest | Două concerte electro-acustice la cafeneaua Negru Zi. Vineri de la 19.00 și sâmbătă de la 10.00.

🧒 Terapie-n librărie | Prima întâlnire din noul an cu Roxana Postolache la Cărturești Palaseste este dedicată relației cu copiii noștri.

🌳 Oaze Urbane | Cei de la CIVICA te invită pe 10 februarie, de la 17.00, la Casa Muzeelor, ca să afli cum te poți implica pentru ca următoarea oază să fie în cartierul tău.

COMING SOON

🍫 Atelier de degustare | Pe 26 februarie, de la 18.00, amfiteatrul Negru Zi se transformă într-un mic laborator de ciocolată adevărată. Seara este gândită ca un parcurs senzorial complet: de la boaba de cacao în forma ei naturală, crudă, până la ciocolata adevărată, bean-to-bar, și în final, la pralina artizanală.

🎻 Classix Festival | Cea de-a șaptea ediție va fi un apel la prezență, la încetinire și la redescoperirea faptului că, în spatele oricărui act de creație, se află cel mai complex instrument dintre toate: mintea umană. 1-8 martie.

DE CITIT

1. Celebra publicație Monocle a publicat recent un scurt reportaj despre Iași:

With a population of about 400,000, it sits in the country’s northeastern corner, near the border with Moldova. It was the capital (or dual capital, with Bucharest) of two of Romania’s predecessor states and has a heavy dusting of historic churches, which frequently appear in your eyeline despite a Ceausescu-era attempt to block them from sight with apartment buildings.

2. Un interviu cu Alexandrina Dinga, președintele Asociației Civica:

Fără bine comun nu avem cum să fim bine la nivel individual. Cred că de fapt asta avem nevoie să conștientizăm din ce în ce mai mulți. Și inclusiv noi, ca ONG, vrem să inspirăm mai mult asta, pentru că, pînă la urmă, tot ce facem noi ca organizație este pentru binele comun.

3. Un reportaj despre comunitatea care încearcă să transforme Codrii Iașilor într-un parc natural, în ciuda rezistenței autorităților locale:

„Problema cea mai mare e la Direcția Silvică”, spune Mihai. „Ei se văd ca pierzători în toată povestea asta. Dacă pădurea primește altă valoare decât cea a lemnului, pentru ei e un impact în veniturile proprii. Romsilva este regie autonomă, ei își plătesc inclusiv salariile din ce taie.”

4. Grațian Mihăilescu, expert în urbanism, despre tragedia din București, unde o fetiță de cinci ani a murit după ce a fost accidentată pe carosabil:

În orașele unde pietonul e prioritar, trotuarele sunt largi, trecerile de pietoni sunt ridicate, semafoarele le dau timp real, iar viteza în zonele rezidențiale este limitată la 30 km/h. Acolo, un copil care traversează nu e o „eroare” sau o „neatenție”, ci parte din fluxul normal al orașului.

Aici, în schimb, pietonul e tratat ca un obstacol. Spațiul public e construit pentru a fi traversat cât mai repede cu mașina, nu pentru a fi trăit pe jos. Străzile sunt coridoare de viteză, nu locuri de întâlnire. Parcurile sunt adesea împinse în periferie, iar centrul orașului devine un labirint de mașini parcate pe trotuar.

NOU ÎN ORAȘ

Prietenii de la Iași.Travel au fost în vizită la Two Space, un nou concept hibrid de cafenea și agenție de marketing, care s-a deschis recent pe strada Arcu 25.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În jurul orașului s-au înmulțit localurile unde găsești pizza cum trebuie, iar noi le-am vizitat pe cele mai recomandate de cititorii care locuiesc în periurban, ca să aflăm dacă fac pizza „ca în Italia”.

Toate sunt mici afaceri de familie în care oamenii pun suflet, nu apelează la scurtături și își doresc să construiască ceva durabil în comunitatea lor.

Subscribe now

Piccola Italia

La Piccola Italia „pizza bună nu se negociază”. Alin e un pizzaiolo autodidact care ia pizza foarte în serios și își vede bucătăria ca un mic laborator în care exersează constant rețeta aluatului perfect. Îl lasă la maturat între 48-72 de ore și așa obține marginile aerate, centrul subțire și gustul autentic de „pizza contemporană italiană.”

El și Simona, soția lui, au început cu un restaurant de catering în 2018 și au introdus pizza în meniu la cererea clienților. Un an mai târziu, pizza a devenit personajul principal, iar acum au clienți care revin săptămânal, în special din zona Rediu, dar și din oraș.

Au o bază mare de fani care îi apreciază pentru atenția la detalii, ingredientele premium și livrarea ireproșabilă. „Asta e treaba noastră, să fim corecți și tot mai buni. Cu respect pentru produs și pentru clienți.”

Meniul e consistent, dar nouă ne-au făcut cu ochiul:

• pizza Rossa (cu sos pesto, speck, cremă de brânză, muguri de pin, ceapă roșie și roșii cherry),

• Salami (cu salam crud uscat, chorizo, ciuperci și mozzarella),

• Pere și Gorgonzola (+ mozzarella fresh, nuci și oțet balsamic).

Au și multe opțiuni vegetariene interesante, cu spanac, roșii uscate și ciuperci sau cu cartofi și anghinare.

CE AM TESTAT: Pizza Coppa - salam maturat coppa, anghinare, mozzarella, măsline verzi, roșii uscate, cremă de brânză, busuioc proaspăt și oregano

📍Str. Dealul Zorilor, nr. 32k, Rediu
L – M închis, M – J 14:00 - 22:00, S – D 11:00 - 22:00
📞 0741 588 922 / 0371 505 027

Ami Pizza

Gustul și atmosfera contează în egală măsură la Ami Pizza. Vii pentru mâncare, dar și pentru localul senin și aerisit, în care ești întâmpinat cu generozitate și zâmbete.

Mirela e aici în fiecare zi din decembrie 2022, când a deschis pizzeria împreună cu soțul ei. Proiectul lor de revenire acasă „după mai bine de 15 ani prin lume, cel mai mult în Italia”.

Când s-au mutat în Vișan-Bârnova, și-au dat seama că nu sunt multe restaurante în proximitate și au decis că e un loc mai potrivit pentru spațiul lor decât în centru.

„Pizza e un pretext perfect să te relaxezi în oraș cu prietenii. Nouă ne place să mergem în locuri aproape de casă și ne-am gândit că mai sunt și alții care își doresc la fel. Când știi că nu stai blocat în trafic până la restaurant, ești mai motivat să ieși din casă.”

Pizza lor merită un drum chiar și din oraș. Folosesc ingrediente proaspete și în combinații echilibrate de arome, iar blatul este subțire, cu margini ușor rumenite și savoarea inconfundabilă a cuptorului cu lemne de esență tare.

Ai la dispoziție 19 tipuri de pizza dintre care să alegi, cum ar fi:

• Golosa (cu salam picant, brie și anghinare),

• Cheese Bites (cu margini umplute cu mozzarella),

• pizza casei (cu prosciutto crudo, salam picant și gorgonzola).

În meniu găsești și 4 feluri de panuzzo, un pizza-sandwich cald, originar din zona napoletană. E copt de două ori și are texturi contrastante, coajă crocantă și miez cremos, numai bun de luat to go.

CE AM TESTAT

• Pizza Primavera - mozzarella, prosciutto crudo, rucola, roșii cherry, fâșii de parmezan

• Pizza Carbonara - mozzarella, smântână, ou, bacon, parmezan, ulei de măsline

📍Str. Sfântul Ilie nr. 7, Vișan-Bârnova | L – D 11:00 - 21:00
📞 0754 830 964

Lumia Stradale

La nici un an de când au deschis „pizzeria pe roți”, Lumia Stradale are deja clienți fideli care vin din Copou până în Miroslava special pentru pizza lor.

Pasiunea Mihaelei și a lui Lucian pentru pizza cu gust de Italia s-a transmis repede la locuitorii din zonă, iar clienții care au format coadă în primele 15 minute de la deschidere au recomandat-o cu entuziasm. „E altceva, diferită față de ceea ce se găsește pe piață.”

Aluatul ușor și dospit lent, care nu te lasă cu senzația de „prea mult” e semnătura lor. Au învățat cum să-l facă într-o pizzerie de familie de lângă Napoli și apoi l-au testat cu zeci de ingrediente, toate proaspete, pentru că vor să ofere „doar pizza de care oamenii să se îndrăgostească”.

Meniul cuprinde variante clasice ca Margherita și Quatro Stagioni, dar și unele „cu mai multă atitudine” cum e cea cu cremă de trufe sau opțiunea cu mortadella, ricotta și fistic.

Plasează comanda din timp ca să te asiguri că e gata când ajungi să o ridici sau să o savurezi direct acolo, în timp ce Lucian te convinge că „pizza este terapie.”

CE AM TESTAT

• Pizza Cotto - prosciutto cotto, mozzarella, ciuperci, busuioc și ulei de măsline

• Pizza Primavera - mozzarella, prosciutto crudo, rucola, roșii cherry, pecorino romano și ulei de măsline

📍Șos. Voinești, nr. 52A, Sivco Residence, Miroslava
Luni: închis, M – D: 16:30 - 20:30
📞 0752 121 124, Doar cu ridicare de la locație

Pizzeria Alelisa

Un business de familie în adevăratul sens al cuvântului. După 20 de ani în Italia, soții Ciobanu s-au întors cu dorința de a aduce acasă aromele napoletane.

În 2019, au deschis Alelisa „cu gândul la viitorul copiilor”, iar fiul lor, Alexandru, e deja implicat în administrarea afacerii. Și alți membri din familia extinsă lucrează în pizzerie. „Am vrut să facem ceva chiar în inima comunității noastre din Valea Adâncă.”

Locul e plin de personalitate, parcă ai ajuns în sufrageria unor prieteni primitori, care fac tot posibilul să te simți bine. Iar pizza e gustoasă, ca o mică îmbrățișare caldă. „Cea mai bună din Lunca Cetățuii până în Podu Roș”, cum spune un client mulțumit într-o recenzie de cinci stele.

Respectă rețeta tradițională din sudul Italiei așa că are blat moale și elastic, din aluat frământat manual. La fel de apreciate în recenzii sunt și ingredientele de calitate pentru toppinguri, cele mai multe aduse din Sicilia.

Găsești multe variante de pizza cu carne, calzone, focaccia și schiacciata umplută cu mozzarella și prosciutto. Ce ne-a mai atras atenția din meniu:

• Napoletana (cu fior di latte, file de anșoa, capere, busuioc și roșii)

• Salsiccia Friarielli (cârnați italienești, mozzarella, ardei copți dulci și friarielli, o varietate de broccoletti cu gust ușor amărui).

CE AM TESTAT: Pizza Rustica - pui la grătar, roșii cherry, bacon, busuioc proaspăt, un pic de usturoi

📍 Str. Principală nr. 110, Valea Adâncă (sensul giratoriu de la 5 Drumuri)
L – D: 11:00 - 22:00
📞 0772 476 500
Doar la locație sau cu ridicare

Golfo di Napoli

Golfo di Napoli e printre cele mai vechi pizzerii din suburbiile Iașului. Mihaela și Vasile au deschis restaurantul acum 10 ani, cu speranțele și economiile adunate în zeci de ani petrecuți în Italia și Spania. „Am revenit cu mai multe idei de afaceri, dar am decis să facem ce știm mai bine, mâncare.”

Fac pizza tipic napoletană, așa cum s-au specializat în restaurantul familiei din Napoli în care au lucrat 15 ani, cot la cot cu proprietarii. Blatul e fraged și are crusta crocantă, iar ingredientele simple pun în valoare rețetele tradiționale. „Cuptorul cu lemne face diferența, așa obții un produs cu adevărat artizanal.”

Pentru ei, pizza e sinonimă cu bucuria de a împărtăși așa că le place să găzduiască grupuri mari, mai ales vara, pe terasă. Punct în plus, au și spațiu de joacă pentru copii.

„Ne-ar plăcea să împrumutăm de la spanioli bucuria de a trăi. Acolo, timpul petrecut în oraș cu familia și prietenii are prioritate.”

CE AM TESTAT: Pizza Salsicha Picante - mozzarella, prosciutto cotto, oregano și salsiccia (cârnați afumați condimentați)

📍 Șoseaua Valea Rediului nr. 259 | Luni: închis, M – D: 11:00 - 22:00
📞 0740 990 860

Ce îi face pe oameni să lase orașul în urmă și să se mute în satele de la marginea Iașului?

Liniștea de la curte. Pădurile din apropiere. Să pot să ies în grădina mea fără să miros noxele mașinilor. Noaptea vedem destul de clar stelele. Răcoarea pe timpul verii. Accesul facil la ce este necesar. Toată lumea se știe cu toată lumea. Aici ne-am permis o casă.

Este doar o scurtă selecție a răspunsurilor pe care le-am primit de la cititorii care locuiesc în periurban. Însă tot ei recunosc că traiul în comunele de lângă Iași vine la pachet cu unele compromisuri:

• Traficul (tragicul). Distanța până în oraș unde e greu să ajungi fără mașină.

• Faptul că se construiește haotic în zonă. Primăria nu investește destul în infrastructură.

• Lipsa spațiilor verzi din cartiere. Lipsa trotuarelor. Străzile foarte înguste.

• Uneori îmi e dor de oraș și de tot ce oferă.

Periurbanul Iașului se dezvoltă fără răbdare, fără o direcție coerentă și fără viziunea unei infrastructuri care să-l cuprindă. Iar asta — dincolo de insulele de bine pe care oamenii le găsesc și le construiesc în micile lor comunități — apasă pe felul în care trăiesc.

Am întrebat patru arhitecți cum am ajuns aici, ce preț plătim și cum putem da șanse unei locuiri mai bune pe viitor în suburbiile Iașului.

Subscribe now

Fenomenul de migrație spre suburbii nu e întâlnit doar la Iași. România are acum cel mai scăzut nivel al populației urbane de după Revoluție — puțin peste 52%, în timp ce 70% dintre europeni trăiesc în orașe.

Răzvan Nica, arhitect, conferențiar și prodecan al Facultății de Arhitectură din Iași, departamentul Urbanism, spune că această extindere pe orizontală este specifică orașelor mari și are un ritm ciclic.

În timp, populația „pendulează” între oraș și periferie, în funcție de oportunitățile de carieră, prioritățile fiecărei etape de viață și de ritmul de dezvoltare a infrastructurii.

Și totuși, de ce înotăm contra curentului european? Un motiv relevant este relația de atașament pe care o avem, ca români, cu deținerea unei case.

„Regimul de proprietate influențează mult unde poți să te muți, până la ce vârstă optezi să stai în chirie, până la ce vârstă cei tineri stau cu familia și când încep să se mute.”

Mai intervin și diferențele legate de conceptul de familie. În Vest, numărul de oameni care locuiesc singuri este semnificativ, iar „asta înseamnă că, din start, migrează mai degrabă către o formă de locuire colectivă, nu individuală. (...) Modul de structurare a familiei conduce către o anumită formă de locuire”.

Arhitecta Alexandra Berdan, fondatoarea studioului A+noima, vede costul locuirii și „presiunea imobiliară care împinge oamenii în afară” ca motive principale pentru care oamenii aleg să se mute în periurban.

„În oraș este complet prohibitiv să te gândești că ai putea să-ți faci o casă”, pe când în suburbie mai mulți își pot permite „un spațiu mai decent”.

L-am întrebat pe Răzvan Nica cât de rural / urban este modul de locuire în suburbiile Iașului, care nu au nici infrastructura unui oraș, dar nici ritmul domol al unui sat.

„Localitățile limitrofe sunt la noi efectiv cartiere dormitor, unde adesea lipsesc dotările comunitare minimale. Dar nici de rural nu mai vorbim de mult, de un anumit mod de viață cu anumite activități zilnice — că e grădinărit, agricultură, producție proprie. Acela era modul de viață rural, care venea la pachet cu relații de vecinătate foarte strânse.

Una din diferențele majore între viața urbană și viața rurală este cu cine interacționezi pe parcursul unui zile. În oraș, interacțiunile sunt foarte dese, dar scurte și superficiale, pe când, în ruralul tradițional pe care îl știm, relațiile erau mult mai strânse și mai de durată.”

În căutarea unui loc de trai potrivit, ajungem să ne cramponăm mai mult de metri pătrați decât de contextul social în care mergem.

„Sunt statistici care arată că nu aglomerația sau zgomotul influențează negativ cel mai mult calitatea vieții. Ci în primul rând izolarea socială. Când ne hotărâm să ne mutăm, care sunt criteriile pe care le avem în vedere? Mă interesează doar câte de mare e curtea, dacă am trei copaci sau cinci, sau și ce se întâmplă în jur?

Ce vecini ai, poți sau nu discuta cu ei? Ce va face copilul tău când va merge la școală — se poate întoarce singur de la școală sau trebuie să îl aduci? Are cu cine să se joace în zonă? Sunt probleme pe care poate nu ți le pui.

Modul de viață înseamnă, pe lângă ce deții în acte, și elementele care îți asigură un confort psihologic: să ai aproape servicii comunitare, nu doar servicii comerciale minimale.

Să poți ajunge unde ai nevoie în maximum 20 de minute cu transportul public. Școala să fie în apropiere. Să ai la îndemână spații publice în care să te poți recrea sau aduna la o vorbă cu vecinii.”

Toate aceste lucruri tind să cadă pe loc secundar; propria bulă a casei și a curții acoperă nevoile primare, dar nu înlocuiește nevoia de apartenență la o comunitate.

„Spațiul public nu trebuie fie altceva decât suportul fizic pentru interacțiune. Până la urmă, spațiu public poate să însemne că pe o stradă ai o bancă unde doi oameni pot să stea la un moment dat.”

Dar poate că e dificil să te gândești la spații publice și la legătura cu ceilalți când lipsa de strategie a autorităților locale înseamnă să te confrunți, în primul rând, cu „strada care a rămas mică” și cu lipsa trotuarelor.

Alexandra Berdan observă că „rețeaua de străzi s-a dezvoltat fără niște planuri foarte clare, iar acolo unde nu există trotuare, nu există spații publice, care să lege, să creeze mini-nuclee, să dea oportunitatea unei vieți comunitare să se dezvolte”.

Ca să se simtă acasă, e nevoie și ca oamenii „să aibă motive să rămână în sat. Asta scade traficul, scade frustrarea și crește calitatea vieții”, crede arhitecta.

O soluție ar fi poate ca autoritățile să stimuleze afacerile locale: „poate prin scutiri de taxe pe o perioadă determinată pentru cei care creează în sat funcțiuni ce reduc drumurile în oraș” și îi fac pe oameni să nu mai perceapă domiciliul ca pe un loc în care doar te retragi la final de zi.

Urbanismul „de parcelă”

Deși suburbanizarea accelerată nu se întâmplă doar la Iași, „ce ar fi tipic pentru zona noastră este lipsa de viziune”, remarcă Alexandru Ungureanu, arhitect și urbanist absolvent de mobilitate urbană.

Peste tot în țară, „terenurile agricole din jurul orașelor au suferit această dezvoltare bruscă și, în general, neplanificată. Dintr-unul, două, trei rânduri de porumb s-a făcut un loc de casă.” Astfel, ajungem întâi să construim și abia ulterior să „vedem cum reușim să mai rezolvăm și infrastructura, drumurile, rețelele de utilități”.

Parcelarea este privită doar ca o operațiune cadastrală, deși are un impact direct și substanțial în felul în care se dezvoltă localitatea. Lucrurile ar sta altfel dacă autoritățile ar implica urbaniștii în acest proces, dar legea nu îi obligă.

Multe dintre comunele din jurul Iașului au o configurare ineficientă: parcelele au latura lungă dispusă la stradă, iar asta generează lungimi mari ale rețelelor edilitare.

„Când 50 de metri de rețea sau de drum aflate în dreptul unei parcele așezate prost deservesc un singur cetățean, infrastructura ajunge să aibă costuri foarte mari cu beneficii pentru foarte puțini oameni.”

Regulamentul de urbanism prevede ca parcela să aibă latura scurtă la stradă, tocmai din rațiuni de eficiență a costurilor de dezvoltare edilitară, „dar, de multe ori, este aproape imposibil” de pus în practică.

În urma unor astfel de parcelări, drumul rămâne îngust, pentru că atunci când un teren are latura lungă la stradă, „orice metru pe care l-ai lua din acea proprietate fie face ca locuința să fie construită aproape în drum, fie face aproape neconstruibil terenul”.

În Rediu și Valea Lupului, sunt foarte multe terenuri în situația asta, sunt neconstruibile. Adică rămân case de 3-4 metri lățime, ceea ce e absurd.”

Mai mult, un drum îngust nu-și mai poate permite și trotuare, iar asta întărește dependența de automobil și formează un cerc vicios.

„Am observat că de multe ori primăriile găsesc ca singură rezolvare pentru aceste situații transformarea străzilor în sens unic. Ceea ce într-adevăr, s-ar putea ca acum să fie singura soluție pe care o pot aplica simplu, fără exproprieri, fără a pune niște proprietari în dificultate. Dar asta se traduce în niște lungimi de deplasare mai mari și implicit preferință pentru deplasarea cu mașina.” — Alexandru Ungureanu

Lucian Cocea-Lionescu, arhitect la studioul aPunct, de asemenea spune că „urbanismul de parcelă” împiedică, de fapt, șansele unei viziuni de ansamblu pentru evoluția unei comune.

„Într-o situație ideală, ar trebui ca autoritățile, companiile de utilități, dezvoltatorii sau proprietarii de parcele să se așeze la masă și să se întrebe: cum pot să ofer o calitate a vieții cât mai bună?

E o chestiune de viziune, dacă autoritățile văd că o zonă se dezvoltă și vor să aibă un impact asupra modului în care se întâmplă asta.”

Dezvoltarea prin PUZ-uri

Am discutat pe larg cu Alexandru Ungureanu despre instrumentele urbanistice și felul în care ajung să fie folosite în zonele periurbane.

Lucrând cu planuri urbanistice ale comunelor din alte regiuni ale țării, el a remarcat că PUG-urile de acolo „ofereau și o viziune”, în timp ce în zona noastră, „PUG-urile tind să reacționeze la problemele existente și încearcă să le rezolve fără să propună o direcție nouă de dezvoltare”.

Planul Urbanistic General (PUG) este un instrument urbanistic strategic care stabilește direcția de dezvoltare a unei localități pe termen mediu și lung și descrie modul de amenajare a localității, asigurându-se că dezvoltarea este coerentă și servește nevoilor locuitorilor.

Municipiul Iași, de exemplu, se ghidează în continuare după un PUG din 1999, lucru care explică inerția urbanistică deja de notorietate și girează haosul imobiliar.

Comunele din periurban stau ceva mai bine — cu PUG-uri actualizate recent sau în curs de actualizare, însă ritmul rapid de dezvoltare a localităților face ca aceste planuri de termen lung să devină depășite.

Așa se ajunge în situația descrisă de Ungureanu, ca PUG-urile — care ar trebui actualizate la fiecare 10 ani — să fie reacționare sau incomplete, iar între timp, fața localităților să fie modelată nu de autorități, ci de cei care vor să construiască, prin PUZ-uri cărora le lipsește privirea de ansamblu.

Planul Urbanistic Zonal (PUZ) detaliază prevederile PUG-ului pentru o zonă mai restrânsă, propune organizarea stradală și definește indicatori urbanistici esențiali, precum POT (procentul de ocupare al terenului), CUT (coeficientul de utilizare al terenului), înălțimea maximă admisă.

Dar zona poate fi și o parcelă de 1.000 metri pătrați, mi-a explicat Răzvan Nica, iar „asta e o contradicție în termeni”, pentru că „nu poți face un proiect de urbanism pe o bucățică de stradă”.

Așa ajungem la o dezvoltare pe enclave, în care nu de puține ori apar studii de urbanism făcute pe o singură parcelă, lucru care favorizează dezvoltarea fără cap și coadă.

Pentru că un PUZ discreționar sau simplist care primește aprobare creează un precedent pentru următoarele.

Astfel, deși în teorie PUZ-ul este un instrument mai agil de regenerare urbană, în practică ajunge să fie folosit adesea ca proiect de derogare — astfel apar blocurile între case sau cartiere de mii de apartamente legate de oraș printr-un drum cu o singură bandă.

„Întinzi limitele constant. Să poți face mai mult decât îți permite legea. Scurt și direct. Nu PUZ-ul în sine e un lucru rău, ci faptul că a ajuns să se uziteze atât de mult încât a devenit în detrimentul locuirii”. — Lucian Cocea-Lionescu

Viața din mașină

Cocea-Lionescu este și activist pe probleme de mobilitate urbană și insistă pe felul în care acest lanț al slăbiciunilor de planificare conduce prea des în periurban la dependența de mașina proprie.

„Nu e dezvoltată pur și simplu zona asta de transport pietonal, nu există o siguranță a pietonului. Oamenii ies din casă, urcă în mașină și de acolo ies din curte. Ei nu prea au cum iasă din curte decât în mașină, e cea mai sigură modalitate de a se deplasa.”

Din experiența de membru APTA (Alianța pentru Promovarea Transportului Alternativ Iași), el a observat că mulți oameni percep mobilitatea urbană strict ca pe modul în care se pot deplasa cel mai ușor din A în B cu automobilul.

Acolo unde drumurile nu se mai pot lăți și oamenii sunt nevoiți să ajungă în oraș cu mașina, ar fi nevoie cel puțin de zone Park&Ride la intrarea în orașe, „din care transportul public să funcționeze ceas. Altfel nu ai cum să-i dai pe oameni jos din mașină, pentru că e o chestie de comoditate și nu ai cum să bați comoditatea.”

La Iași, se discută recurent despre Park&Ride la marginea orașului de aproape zece ani, însă nu avem încă nicio astfel de parcare construită. Deși proiectul tehnic pentru parcarea din CUG este gata, implementarea nu are un orizont clar. În Planul de Mobilitate Urbană Durabilă din 2017, astfel de parcări erau propuse și pentru zone precum Valea Lupului, capăt Canta, Dacia și Dancu, dar și lângă gările din Ciurea sau Holboca.

Este un cerc vicios: dependența de mașină apare și pentru că, în numeroase zone din comunele periurbane, dotările de proximitate (o farmacie, un magazin alimentar, un parc) lipsesc sau sunt insuficiente. Pentru a-și asigura necesitățile, oamenii se deplasează cu mașina atât în comună, cât și spre oraș.

Un „urbanism centrat pe om”, nu pe mașină, ar însemna ca aceste nevoi să fie anticipate, astfel încât să nu fie nevoiți să se deplaseze cu mașina.

Cine poartă responsabilitatea spațiului public?

Toți cei patru arhitecți cu care am vorbit au subliniat deficitul de spații publice în suburbiile de lângă Iași. Când încerci să înțelegi modul în care s-au dezvoltat aceste comune, observi cum lipsa spațiilor utilitare sau de socializare devine și cauză, și efect pentru felul în care se trăiește la suburbie.

Cum reparăm asta și cine ar trebui să o facă? Este o responsabilitate împărțită, mi-a explicat Alexandru Ungureanu.

„Dacă documentațiile noastre de urbanism nu ar fi reacționare, ci vizionare, ar putea prevedea în anumite zone niște spații publice”. Autoritățile ar trebui să ia în calcul astfel de dotări așa încât să se construiască odată cu extinderea anumitor zone.

Retroactiv, astfel de dotări se pot realiza doar acolo unde mai există terenuri libere. „Localitățile mai dezvoltate, când fac PUG-urile, rezervă anumite terenuri pentru genul ăsta de dezvoltări. Cred că am văzut în PUG-ul comunei Miroslava câteva zone de genul acesta și atât.”

Iar unde nu sunt rezervate, Primăria are și varianta de a cumpăra terenuri private, așa cum s-a întâmplat la Valea Lupului, unde autoritățile au luat câteva terenuri pentru școală și grădiniță.

Ungureanu crede că achiziția de terenuri private e o practică care va ajunge să fie folosită tot mai des de primării, pentru că „nu au cum altfel”.

Parteneriatul public-privat ar putea fi o variantă optimă pentru dezvoltarea spațiilor de utilitate publică, însă „deși se poate face, încă este neclar cine, cu ce bani vine și pentru ce”.

În ce-i privește pe dezvoltatori, arhitectul crede că ar fi de bun augur ca proiectelor de dezvoltare majoră să li se impună astfel de spații.

„Vrei să construiești un cartier de blocuri: foarte bine, te încurajăm. Dar când te învecinezi cu restul comunității, ar trebui să ai și niște spații publice sau cu deschidere către public. Să prevezi un spațiu comercial care la un moment dat poate deveni o creșă, un cabinet stomatologic, orice este un plus pentru comunitate. Ar trebui, din punctul meu de vedere, ca orice dezvoltare de peste 50-100 de apartamente să aibă o dotare de acest tip.”

În lipsa unei obligații legale, decizia de a insera în proiect și un parc sau un spațiu comercial rămâne la arhitect sau la urbanistul care elaborează documentația.

Ungureanu menționează că a avut proiecte în alte județe în care primăriile reușesc să dicteze direcția de dezvoltare: „voi vreți să construiți aici ce vreți să construiți, dar noi în zona asta n-avem o creșă sau un cabinet medical.”

Unele primării fac inclusiv conexiunea între diverși investitori cu interese comune.

„E win-win pentru toată lumea, inclusiv pentru primării, ca oamenii din zonă să aibă aproape o grădiniță și să nu se mai deplaseze jumătate de oră cu mașina.”

Lucian Cocea-Lionescu crede și că legile ar putea să prioritizeze mai mult calitatea vieții urbane.

„În România, avem o legislație mult mai dezvoltată în ce privește locuirea - de exemplu, ce suprafață ar trebui să aibă fiecare cameră. Dar când am ieșit din locuința noastră, viața urbană nu mai e. (...) Stăm mai prost pe ce ține de urbanism.”

Ce ar trebui să pretindem de la autorități

Să îndreptăm ceea ce nu a fost gândit bine din timp poate pare imposibil, dar putem să punem presiune pe autorități să respecte legislația, care există și ar trebui să lucreze în interesul oamenilor.

Alexandru Ungureanu mi-a explicat că, din 2024, există un nou normativ de proiectare a drumurilor, care stabilește foarte clar cum ar trebui să arate profilul de stradă, standardizează lățimea benzilor de circulație și a trotuarelor și inclusiv introduce obligativitatea pistelor de biciclete.

Asta înseamnă că orice proiect de urbanism, pentru a primi avizele de la Comisia de Circulație, trebuie să aplice aceste normative, chiar dacă în unele cazuri asta înseamnă că parcelele vor ceda din suprafața construibilă.

Pe lângă asta, ar fi de mare ajutor ca planurile urbanistice locale să ofere standarde pentru configurarea accesului pe proprietate, astfel încât „toată lumea să-și rezolve la fel accesul, la o anumită înălțime față de cota drumului”.

Ungureanu amintește de o problemă apărută recent la construcția trotuarelor pe Șoseaua Rediu. În funcție de cum și-a configurat fiecare proprietar rampa de intrare în curte, „unii mai jos, alții mai sus”, au apărut problemele și trotuarul nu a putut fi adaptat.

Astfel de probleme nu sunt un drob de sare, ci pot fi verificate de Serviciul de Control Urbanism, ce aparține în unele localități de Poliția Locală. „Autoritatea locală are toate pârghiile să controleze și să sancționeze genul acesta de intervenții în afara proprietății.”

Ca să avem drumuri mai largi, cu trotuare și vizibilitate bună în intersecții, ar trebui să privim și spre felul în care se autorizează împrejmuirea proprietăților.

Să-i obligi să-și mute gardul pe cei care au mușcat din drumul public este o decizie greu de digerat, deși sănătoasă pe termen lung. Dar, pe viitor, „primăriile ar putea să condiționeze emiterea unei autorizații de construire de orice fel de amplasarea corectă a împrejmuirii. De multe ori urbanismul vine cu măsuri nepopulare, care în 90% din cazuri sunt ulterior acceptate.”

Dar cum pot, efectiv, locuitorii să schimbe mersul urbanismului la ei în comună?

Dialogând cu consilierii locali, subliniază Ungureanu. „Consilierii sunt o resursă importantă pe care nimeni nu o vede și nu o folosește”. Oricine poate să apeleze la consilierii locali pentru a corecta lucrurile care nu merg bine.

„Este cea mai puțin exploatată variantă de lucru a cetățenilor”, iar consilierii locali au responsabilitatea și pârghiile necesare pentru a actualiza sau corecta PUG-urile.

Puțini oameni știu că un astfel de plan urbanistic poate fi modificat oricând, dacă este necesar. „Pentru Primărie e foarte ușor sa îți spună: la următorul PUG, adică peste 10 ani, o să corectăm asta. E simplu așa.” De fapt, planul de urbanism poate fi verificat și completat în orice punct, fără să treacă timpul și să fie uitate nevoile.

Și nu în ultimul rând, ar trebui să le cerem autorităților să coopereze.

„Deși toți funcționăm împreună — și în municipiu și în periurban — fiecare UAT își face planurile lui, viziunea lui, independent de ce se întâmplă în jur. Strategia asta nealiniată celor din zonă este dăunătoare. (...)

Există Asociația Metropolitană de Transport Public care încearcă să corecteze ceva, dar mi se pare că încă nu este un cadru legal clar stabilit prin care comunele trebuie să colaboreze între ele în felul ăsta. Mi se pare foarte interesant ce încearcă autorii Masterplanului Metropolitan să facă, forțează comunicarea asta între comune și municipiu.

În fapt cred că asta lipsește. Nu fiecare localitate cu PUG-ul lui, cu planul lui de mobilitate. Nu cred că o să reușim să le rezolvăm așa individual.” — Alexandru Ungureanu

Și ce ar trebui să vină de la firul ierbii

Cei care locuiesc în periurban sau plănuiesc să se mute acolo ar putea să fie mai selectivi și mai exigenți atunci când cumpără o proprietate, crede Lucian Cocea-Lionescu.

„Când nimeni nu are pretenții de la nimic, dezvoltatorul poate să facă orice pentru că se vinde orice.” În felul ăsta, nu ne putem aștepta la o calitate mai bună a locuirii pe termen lung.

Cocea-Lionescu crede că oamenii trebuie să fie dispuși să renunțe la anumite niveluri de confort, precum parcarea mașinii pe stradă, pentru a face loc unui trai mai bun în comunitate.

Proprietarii de terenuri parcelate deficitar sunt încurajați de Alexandru Ungureanu să facă schimburi de terenuri, astfel încât bugetele locale pentru drumuri și rețelele de utilități să fie utilizate mai eficient. În acest fel, o zonă are și mai multe șanse să se dezvolte mai bine pe viitor.

Răzvan Nica atrage atenția și asupra felului în care individual decidem să participăm sau nu la viața comunitară.

„Să zicem că strada a rămas mică, pentru că nici administrația nu a avut grijă și e subdimensionată. Dar tu ce fel de gard ți-ai pus? Că dacă e gard opac de 2 metri înălțime spre stradă, asta înseamnă că tu de fapt te-ai dus acolo să te izolezi de tot ce te stresa în oraș. Dacă tu nu vezi ce se întâmplă în jurul tău, asta s-ar putea să-ți scadă calitatea vieții pe care ai fi putut să o ai. (...)

Printr-un dialog mai strâns între vecini, oamenii pot să organizeze intervenții la scară mică în cartierul lor, care cumulativ ajung să aibă un impact.”

Și Alexandra Berdan încurajează oamenii să ofere ei înșiși ceva spațiului public — să planteze arbori mai înalți la gard sau flori la poartă, astfel încât zonele să fie mai plăcut de străbătut pe jos, să te îmbie să ieși să-ți cunoști vecinii și să vezi locul în care stai cu alți ochi.

„O viață bună este foarte greu să o faci doar la tine în curte. Nu poți să exiști în afara lumii.”

Pentru mine, munca remote e un privilegiu: mai puțin timp pierdut cu naveta, mai mult control asupra mediului de lucru și a orarului.

Însă, dacă e ceva ce îmi lipsește, sunt ședințele de redacție și conversațiile cu colegii.

Cu atât mai mult m-am bucurat că am reușit să ne întâlnim zilele trecute la Harmony Cafe aproape toți cei care lucrăm la seria jurnalistică despre viața în zona periurbană a Iașului.

Timpul în care stai la o masă alături de oameni are o altă calitate decât pe WhatsApp sau pe Zoom. Așa ne-am dat seama că ne-ar plăcea să găzduim *ceva*, o întâlnire în format fizic, care să fie deschisă și abonaților la newsletter.

În ediția de azi:

• prețul pe mp la apartamentele noi se apropie de 2.000 euro

• un interviu cu Dana Burlacu Visternicu despre viața în Bârnova

• diferența între Timișoara și Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Guvernul aprobă proiectul centurii Podu Iloaiei, dar investiția nu apare pe lista celor aproape 200 de inițiative prioritare.

• DETALII: traseul centurii nu ocolește complet intravilanul Podu Iloaiei și nu elimină intersectarea traficului cu calea ferată, avertizează expertul în mobilitate Adrian Covăsnianu

• în 2022, Ministerul Transporturilor anunța că lucrările vor fi finalizate în primăvara anului 2025.

Extinderea liniei de tramvai către Bucium este vitală, ținând cont că drumul de 4 km dintre Trei Sarmale și Podu Roș durează o oră, potrivit unei analize ReporterIS.

• Pasajul Socola va fi închis pentru reparații timp de 18 luni. Dacă reconsolidarea podului nu va permite montarea șinelor de tramvai, traficul către Bucium va rămâne blocat pe termen lung.

Piața imobiliară locală rămâne accesibilă. Iașul este singurul mare oraș din România unde apartamentele noi se vând, în medie, sub 2.000 de euro pe metrul pătrat util.

• ÎN COMPARAȚIE: la Cluj apartamentele noi se vând în medie cu 3.227 euro/mp, iar în București cu 2.159 euro/mp.

PERIURBAN

„Implicarea individuală contează”

Un reportaj semnat de , autoarea newsletterului Lipici în comunitate.

Dana Burlacu Visternicu este food blogger la Prăjiturici și altele — tocmai a sărbătorit 14 ani de activitate.

De mai bine de un an, dintr-o încăpățânare personală de salvare a unei frânturi de patrimoniu gastronomic, documentează rețete de plăcinte din regiunea Moldovei sub umbrela proiectului Plăcinte Povestite.

Locuiește în Bârnova, unde consumă viața la pas. Am întrebat-o cum se simte traiul în sat și se vede realitatea din partea ei de lume.

De cât timp locuiești în Bârnova? Cum ai ajuns să trăiești acolo?

Anul acesta împlinim 17 ani. Aproape că nu-mi vine să cred că a trecut așa de mult timp. Am ajuns în Bârnova forțați de criza economică din 2008, când ne-am pierdut amândoi locurile de muncă.

Contextul nefericit, doi copii mici și o chirie în Iaşi pe care o plăteam cu greu, ne-a adus într-un apartament de bloc comunist în Bârnova. Ulterior, după mai mulți ani și compromisuri, ne-am construit o casă.

Ce s-a schimbat de la bloc la casă? Ce ai pierdut, ce ai câștigat?

Nu am pierdut absolut nimic. Am câștigat spațiul după care tânjeam, masa mare la care visam, grădina în care abia așteptam să pot să ies. Bineînțeles că acest confort costă, au crescut semnificativ cheltuielile (cu încălzirea în mod special), dar se mai compensează cu ouăle proaspete sau animalele crescute în curte.

Cum arată o zi din viața ta petrecută în sat?

Activitățile mele se desfășoară în mai multe locuri și nu neapărat în sat. Nu am o zi tipic petrecută în Bârnova.

În unele zile ies la mişcare (poate ați văzut tag-ul #nordicwalking la mine pe Instagram) şi asta înseamnă că străbat satul în lung şi-n lat. Am mai multe trasee care îmi plac, pe unele le-am descoperit și datorită evenimentelor pe care le-am făcut în colaborare cu Oaza Taină Vie.

Sincer, aş lua satul la pas şi mai mult dacă nu ar fi atâția câini abandonați. În unele puncte mă întâlnesc cu haite întregi, ceea ce îmi ia din entuziasm pentru că nu mă simt în siguranță.

Cum ai descrie comunitatea din Bârnova?

Comunitatea din Bârnova tocmai a pierdut pe cel care care s-a zbătut cel mai mult pentru închegarea reală a comunității: Cătălin Maxim. El a fost liantul producătorilor locali și al oamenilor care și-au dorit real să facă ceva în folosul tuturor.

Pe de altă parte, avem Asociația Prietenii Bârnovei coordonată de doamna Mona Conachi, care se implică mult pe partea de educație și păstrare a tradițiilor. Și Codrii Iașilor sunt cumva tot pe la noi, cu multi susținători din zonă.

Dacă mă gândesc strict la locuitorii comunei, cred că foarte mulți „doar dorm” în Bârnova. În rest — job, școala copiilor, activități de tot felul (comerciale, recreative), aproape totul se desfășoară în Iași. Din păcate, această migrație diurnă își pune amprenta.

Cum ar putea oamenii să contribuie ca să își îmbunătățească calitatea locuirii?

Prima implicare cu adevărat importantă este cea individuală: să îți faci curat în fața proprietății, să semnalezi neregulile pe care le vezi, nu doar să te plângi de ele, să pui pe roate ceva bun care să fie și în folosul celorlalți etc.

Ce se întâmplă pozitiv pentru oamenii de acolo și care ar fi câteva ocazii pe care le consideri ratate sau prea puțin exploatate?

Sincer, din păcate nu văd multe lucruri pozitive într-un sat care totuși are un potențial remarcabil. Unul ar fi că s-a reușit aducerea transportului public în comun. Altfel, stăm prost la partea de turism, petrecerea timpului liber, susținerea producătorilor locali. Cred că o strategie de dezvoltare pe termen lung ar prinde de minune.

Bârnova este singura comună apicolă, avem o pădure generoasă, avem prima rezervație paleontologică și geologică din țară, o mănăstire ce datează de pe la 1600 şi o biserică pictată în ceară (o tehnică puțin întâlnită).

Pe de o parte, mi-ar plăcea să văd creionată identitatea acestui loc, iar pe de altă parte, aș vrea să văd trasee și activități legate de sport/natură/apicultură pentru familii, dar nu numai. Punctual se încearcă, însă sunt doar inițiative private care nu beneficiază de implicarea sau susținerea autorităților.

Eu nu am copii mici, dar cei care sunt în situația asta își doresc o creșă, grădinițe și școli moderne. În satele din Bârnova încă se mai practica învățământul simultan, ceea ce mi se pare ireal pentru secolul 21, la câțiva kilometri de un oraș mare cum e Iașul.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🍽️ Savory | Un meniu cu arome concentrate și texturi cremoase și calde, pregătit de Chef Robert Buburuzanu. Duminică de la 17.30 la CUIB.

🎹 O antologie a iubirii | Un recital extraordinar susținut de pianistul Andrei Gologan în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Luni, 19 ianuarie, de la 19.00. 20 locuri, 140 lei / persoană sau 250 lei / cuplu.

🎭 Oleacă de impro | Un spectacol de teatru în care toate scenele se inventează pe loc, deseori sunt amuzante și întotdeauna se fac împreună. Miercuri, 21 ianuarie, de la 20.00 la Acaju.

🎸 Concert byron | Pe 22 ianuarie, trupa byron urcă pe scena de la Cinema Victoria pentru un concert care promite emoție pură și energie intensă.

COMING SOON

🎿 Après-ski urban | Muzică, foc, winter bar și gătit afară. Se recomandă dress code de sezon: echipament de ski, haine de lână, căciulă de oaie. Surprize pentru cei care vin în clăpari sau boots. Vineri, 23 ianuarie, de la 18:30, la FOOM.

✨ Pitch Your Friend | Ghidat de două gazde pline de energie, acest eveniment unic le oferă prietenilor ocazia să joace rolul de promotori, prezentându-și amicii în fața unei săli pline de persoane singure și disponibile. Vineri, 23 ianuarie, de la 18.30, la Negru Zi.

🎤 SAVIN & The Stash | După lansarea în decembrie 2025 a primelor 4 single-uri, SAVIN începe anul cu un concert alături de trupa The Stash, unde vei auzi piese blues, soul, rock și funk, inspirate de artiști ca Stevie Wonder, Amy Winehouse sau John Mayer. Pe 30 ianuarie, de la 20.00, la FOOM.

DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA

George Pleșu scrie despre oportunitatea ratată de a construi instituții culturale ale prezentului, nu ale trecutului, așa cum se întâmplă la Timișoara.

Astăzi, de Ziua Culturii Române, primarul Timișoarei a publicat un mesaj care descrie, coerent și fără emfază, o strategie culturală integrată, construită în timp:

• redeschiderea a patru cinematografe istorice, cu peste 100.000 de spectatori într-un singur an;

• transformarea turnului de apă într-un centru cultural cu spații expoziționale și belvedere;

• depunerea pentru finanțare europeană a proiectului Multiplexity, un muzeu care îmbină tehnologia, arta și experimentul, amenajat în fostul depou de tramvaie;

• reconversia Sinagogii din Fabric într-un hub educațional cu bibliotecă publică;

• dezvoltarea Muzeului Interactiv al Copiilor;

• crearea Atelierele Creative Mincu, într-un fost spațiu educațional abandonat.

Dincolo de lista de proiecte, ceea ce contează este logica din spatele lor: cultura este tratată ca infrastructură publică vie, nu ca decor simbolic sau pretext festiv. Spațiile sunt recuperate, activate, conectate la comunități reale și la publicuri diferite. Cultura nu e invocată abstract, ci produsă prin politici urbane concrete.

Mihai Bulai povestește observația unei profesoare din Italia, la finalul unui tur ghidat în centrul Iașului:

„Uite, e prima dată în România, sunt de două zile în Iași, m-am tot uitat la localnici, să îmi fac o părere despre ei. Mi se pare că sunteți un popor serios, închis, trist, pare că aveți o durere mai veche pe care o purtați pe umeri. Aproape nimeni nu zâmbește, majoritatea are o privire dură, ca și cum a înfruntat dificultăți, suferințe. Oamenii par nemulțumiți, par să aibă o viață dificilă, sunt triști, obosiți, până și tinerii sunt astfel. Nu îmi dau seama dacă e clima, dacă e moștenirea regimului prin care au trecut anterior sau alte cauze. Pare că fiecare este pe cont propriu.”

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• impozitele pe locuințe se dublează

• zeci de zboruri anulate în fiecare sezon din cauza a 7 case din Aroneanu

• târg de antichități în weekend la Mall Moldova

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Ieșenii vor plăti un impozit pe locuințe aproape dublu față de 2025, deși principalele taxe şi impozite vor crește doar cu nivelul minim impus de lege.

• În ceea ce privește parcul auto, regulile se schimbă: cu cât norma de poluare este mai redusă, cu atât impozitele sunt mai mici.

Bilanțul unui an rușinos pentru sportul ieșean: deși au consumat peste 7 milioane de euro de la bugetul local în 2025, echipele de fotbal și handbal feminin au retrogradat din primele divizii, iar cele de baschet și de rugby au înregistrat rezultate mediocre.

Iașul este printre puținele județe unde mortalitatea rutieră a crescut anul trecut. Cu 59 de persoane decedate, Iașul a fost în 2025 județul în care s-a murit cel mai mult în accidente rutiere, depășind Suceava și Cluj.

Iașul rămâne în urmă față de Cluj, Timișoare și Brașov, potrivit unei analize a Institutului Național de Statistică, citate de ReporterIS.

• Iașul are un PIB/locuitor de 16.000 de euro, în timp ce Cluj e la 30.000 de euro/locuitor, iar Timiș și Brașov la aproximativ 25.000 de euro/locuitor.

EXPLICATIV

Într-o zi de luni din luna noiembrie, am ajuns la Aeroportul Iași. Urma să zbor la Budapesta, pentru un training de jurnalism, cu escală în București.

Însă avionul nici măcar n-a mai plecat din București, pentru că nu ar fi putut ateriza la Iași din cauza ceții.

Așa că am luat trenul de 7 ore spre București și am prins un zbor Wizz care pleca la 23.00. Am ajuns la destinație rupt de oboseală, după o zi pierdută și 200 de euro în plus.

Măcar călătoream singur. Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu și de frustrant e pentru familiile cu copii cărora li se anulează zborul.

Prin asta trec sute, dacă nu mii de oameni, în fiecare iarnă, pe Aeroportul Iași. Numai în ultima lună, cel mai recent săptămâna asta, au fost mai multe zile cu zboruri anulate din cauza ceții, așa că e important să înțelegem cum s-a ajuns aici.

De ce nu pot avioanele să aterizeze la Iași în condiții de ceață?

Deși Aeroportul Iași are un sistem de aterizare cu „capabilitate CAT III”, acesta nu poate fi folosit din cauza a 7 case din comuna Aroneanu, care au fost construite la marginea pistei și care au o înălțime de peste 6 metri.

Care e diferența între CAT III și CAT I?

CAT I impune o vizibilitate a pistei de cel puțin 550 de metri înainte, la o înălțime de decizie a continuării procedurii de aterizare de 60 de metri, în timp ce CAT III permite aterizarea în condiții de vizibilitate scăzută.

Cum stă Iașul față de alte aeroporturi din țară?

Nu toate aeroporturile sunt blocate de ceață. În timp ce alte aeroporturi au sisteme avansate anti-ceață — Otopeni, Suceava, Cluj și Timișoara au CAT III — Autoritatea Aeronautică Civilă a declasat Aeroportul Iași de la CAT II la CAT I.

Cum s-a ajuns în situația asta?

Cele 7 case au primit autorizații de construire de la Primăria Aroneanu înainte de 2018, deși nu au aveau avizul obligatoriu de la Autoritatea Aeronautică Civilă.

Ce se mai poate face?

S-a rezolvat, nu se poate. Cam asta e explicația celor de la Aeroportul Iași în comentariile de pe Facebook. Casele nu pot fi demolate sau expropriate fără o decizie a instanței.

Aeroportul Iași încearcă să obțină în instanță eliberarea zonei de servitute aeronautică, însă procesele trenează, iar deciziile sunt contradictorii. Până acum, o singură casă a pierdut definitiv autorizația de construire.

Cine este responsabil pentru acest blocaj?

Toate părțile implicate sunt conduse de politicieni PNL — primarul comunei Aroneanu, Benone Moruzi, directorul Aeroportului, Romeo Vatră, și președintele CJ Iași, Costel Alexe.

Într-un reportaj recent TVR Iași, Costel Alexe spune empatic că se pune în situația pasagerilor, însă dânsul e un pasager ceva mai privilegiat.

Costel Alexe și frații săi au cinci case în Aroneanu, toate construite pe terenuri concesionate de la Primăria condusă de Benone Moruzi.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎛️ After Holidays Session | După sărbători, după sarmale, salată boeuf și cozonaci… avem nevoie de puțină mișcare. DJ Pupalluna vine la Negru Zi astăzi, de la 19.30.

🕰️ Târg de antichități | Obiecte rare, decorațiuni cu farmec aparte, bijuterii, cărți vechi și multe alte comori care așteaptă să fie descoperite. De vineri până duminică, la Mall Moldova.

🧑‍🍳 Chef Basic Course | Curs de inițiere în bucătărie pentru pasionați, începători și pentru cei care vor să facă o carieră în gastronomie. 12-16 ianuarie, luni-vineri, de la 18.00 la 21.00, la Soft & Grace.

🕴 FRAC’n’ROLL | Omul cu șobolani încheie la Iași un turneu național inedit, împreună cu Fourtissimo Quartett, un cvartet format din tineri instrumentiști, absolvenți de Conservator. Joi, 15 ianuarie, de la 20.30, la Casa de Cultură a Studenților.

COMING SOON

🎹 O antologie a iubirii | Un recital extraordinar susținut de pianistul Andrei Gologan în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Luni, 19 ianuarie, de la 19.00.

🎸 Concert byron | Pe 22 ianuarie, trupa byron urcă pe scena de la Cinema Victoria pentru un concert care promite emoție pură și energie intensă.

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În mod normal, ieșirea lui Mihai Chirica de weekendul trecut ar fi trebuit să îl descalifice din funcția pe care o ocupă, căci ne face de râs pe noi toți, ca ieșeni, nu doar pe dânsul.

„Este inadmisibil, ca locuitori aici, ca ieșeni, în acest oraș universitar precum este Iașul, un oraș care vibrează totuși de cultură, de bun-simț majoritar care chiar se simte oriunde te duci în oraș, să permitem ca cei pe care îi plătim totuși din banii noștri să coboare nivelul dezbaterii și al disputelor politice în asemenea hal. Este inadmisibil, să vă fie clar asta!” — Claudiu Raus

La fel cum este inadmisibil ca pietonii să fie călcați pe trecere sau ca centrul Iașului să arate ca un obor comunal.

Unii spun că primarul își pregătește exit-ul către AUR. Ar surprinde pe cineva?

I-a luat-o înainte Silviu Gurlui — profesor universitar de fizică și fost candidat pe listele USR —, care, după intrarea în AUR, a descoperit țara, glia, hramurile și mănăstirile.

Chirica nici măcar nu are nevoie de trezirea în conștiință, mental e deja acolo, vorba unei meme.

Da, în Iași vedem lucruri inadmisibile la tot pasul. Dar, așa cum observa Vlad Stoicescu, „standardele societății în materie de administrație locală sunt indecent de scăzute”.

Subscribe now

În ediția de azi:

• protest pentru independența Justiției astăzi la 19.00

• cum e viața de părinte la marginea orașului

• unde poți face comenzi last minute pentru Crăciun

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Un nou protest pentru independența Justiției este anunțat astăzi de la 19.00, în piața din fața Palatului Culturii.

• Ziarul de Iași: Mâna dreaptă a Liei Savonea a redeschis dosarul ieșeanului care a fost condamnat definitiv la 5 ani de executare după ce a ucis un pieton pe trecere, conducând cu 150 km/h pe Bd. Independenței.

Ședință a Consiliului Local Iași cu miză imobiliară uriașă. Consilierii locali dezbat astăzi o serie de proiecte imobiliare cu impact semnificativ în Păcurari, Zona Industrială, Tătărași și Bucium.

Deschiderea Muzeului de Istorie Naturală se amână, deși Primăria Iași a inaugurat clădirea cu fast în urmă cu doi ani, în prezența premierului de atunci, Nicolae Ciucă.

• Contractul a fost semnat în iunie 2019 și avea un termen de finalizare de 2 ani. Noul termen de finalizare este 31 decembrie 2026.

Guvernul a aprobat construirea variantei Uricani – Cicoarei și a unei legături spre Dacia, inclusiv cu pod peste Bahlui. Astfel, proiectul poate fi inclus în legea bugetului de stat pe anul 2026.

• Varianta de ocolire face legătura între Centura Iași (varianta de trafic greu existentă) și strada Nicolina.

Tronsonul Foșcani – Adjud, parte din autostrada A7, va fi deschis circulației până la finalul acestui an. Autostrada A7, de la Ploiești la Pașcani, ar urma să fie gata până la finalul lui 2026.

Hornbach pregătește terenul pentru deschiderea unui magazin la Iași în următorii trei ani. Lanțul german de bricolaj a semnat un acord pentru un teren de 7 hectare în spatele Mall Moldova.

PERIURBAN

Am întrebat 5 părinți cum e să-ți crești copilul lângă Iași

Un reportaj de Georgiana Covaliu.

Doar în ultimii 4 ani, numărul copiilor de vârstă școlară din periurbanul Iașului a crescut cu aproape 5.000. O numărătoare recentă arată că infrastructura școlară și cea rutieră nu țin pasul cu migrația accelerată a familiilor tinere spre satele din zona metropolitană.

Dincolo de cifre, am vrut să cunosc și alte nuanțe ale vieții de familie în suburbie.

Am aflat, de la părinții cu care am vorbit, că logistica acestei alegeri este adesea compensată de o viață de familie mai liniștită și cu mai mult acces la spațiu verde, pe care în oraș nu îl găsesc sau nu și-l permit.

1. Carla, Vișan (Bârnova)

Carla locuiește și lucrează de acasă, „cocoțată pe un vârf de deal”, unde și-a găsit liniștea pe care o căuta pentru familia ei cu un copil, doi căței și trei pisici. Au ajuns în Vișan după o escală la Chicerea, în comuna Tomești, de unde au fost nevoiți să se mute din cauza „unor vecini excesiv de petrecăreți”.

După câțiva ani în Iași și București, au ales o casă „într-o zonă liniștită la sat, în detrimentul vacarmului din oraș”, pentru că au știut că vor să devină părinți cândva. Au pădurea aproape și uneori zăresc de pe terasă vulpi, căprioare și mistreți.

„Nouă ne place traiul mai liniștit, fără boxe care să bubuie de dimineață până seara; am găsit un loc pe gustul nostru. Aerul e mai curat. Singurul dezavantaj este traficul aglomerat de care ne lovim oricând vrem să ajungem mai aproape de centru, fiindcă nu avem destule variante de acces.”

Băiețelul lor are 3 ani și a început să meargă din această toamnă la grădiniță. Pentru că în sat nu au găsit decât opțiuni private, l-au înscris la o grădiniță de stat din Bucium, cea mai aproape de casă.

Mai tot timpul liber cu vreme bună și-l petrec afară, în curte, unde au amenajat un mic parc de joacă.

„Mergem des cu copilul și cu prietenii la ferma Enduro Ranch, un loc frumos amenajat în pădure unde poate să vadă păsări, dar și animale mari, pe care le poate mângâia în voie. Când este vreme frumoasă, mergem și la releu, fiindcă e aproape de noi, și dăm ture prin pădure sau stăm pe o păturică, ne jucăm sau ne uităm la animalele care pasc.”

2. Mihaela, Chicerea (Tomești)

Și pentru Mihaela mutarea în afara orașului a fost varianta cea mai bună ca să-și poată crește copilul într-un mediu cu aer curat.

Băiatul său era în clasa pregătitoare când au ajuns la Chicerea. „A mers și merge la școală în oraș, nu s-a pus în niciun moment problema să meargă la școala din sat, nici măcar în Tomești.”

Acum este în clasa a X-a, iar naveta spre liceu și serviciu o fac în familie: pleacă și se întorc împreună, cu mașina.

În jumătate de oră ajung în Podu Roș, dar observă că durata drumului a crescut semnificativ în ultimii doi ani. „Trecerea la nivel cu calea ferată (n.r. de la intrarea în Iași) este extrem de prost întreținută, iar faptul că cei dinspre Vlădiceni vin în număr tot mai mare a îngreunat situația dimineața.”

La Chicerea, se bucură de timpul liber tihnit și apreciază că au liniște la curte și au unde să iasă în natură, iar confortul pe care li-l oferă propria curte este „un avantaj extrem de mare”.

Pentru că nu conduce, resimte „o ușoară izolare”, mai ales atunci când apar evenimente de seară sau nevoia de a ajunge în oraș dimineața devreme.

„Copilul a ales anul acesta să rămână două nopți în oraș pentru a putea participa la antrenamente, care durează până târziu. Când mai are treburi, merge și cu autobuzul.”

3. Sebastian, Valea Adâncă (Miroslava)

„Având (n.r. - la vremea respectivă) deja doi copii și un al treilea pe drum, necesarul nostru de spațiu nu putea fi satisfăcut rezonabil prin achiziția unui apartament la prețurile de pe piață.”

Sebastian și familia au găsit ceea ce căutau, „un spațiu sigur, curat, în care cei mici să-și petreacă timpul în voie” la curte, în Valea Adâncă.

Pe lângă spațiu, au găsit și o soluție potrivită pentru educația copiilor, care le permite să evite traficul și să aibă un „ritm de viață mai domol”. Copiii cei mari, de 5, 8 și 10 ani, merg toți la aceeași școală privată, pe care au fost „destul de norocoși” să o aibă chiar în sat.

„Rutina noastră zilnică arată așa cum ne-am dori să arate rutina fiecărei familii din România. Pentru că școala se află în apropiere, putem pleca de acasă la ora 7:45, uneori chiar mai târziu. Parcurgem drumul până la școală pe jos, cu excepția zilelor ploioase.”

Rămâne totuși problema trotuarelor înguste, unde pe alocuri nu încap doi oameni, în timp ce „mașinile circulă cu viteză, iar trecerile de pietoni lipsesc”.

La cel mai apropiat loc de joacă merg cu bicicletele, iar în zece minute ajung cu mașina la traseul de pedalat din Pădurea Uricani.

„Anul acesta am mers de mai multe ori la terenurile de fotbal din Balciu și am apreciat că încă există terenuri de sport gratuite, accesibile comunității.”

Deși școala aflată în vecinătate le-a simplificat viața de părinți, Sebastian spune că dezavantajul major al satului rămâne „lipsa unei infrastructuri care să prioritizeze activitățile copiilor, mersul pe jos sau mersul pe bicicletă”.

4. Iulia, Breazu (Rediu)

Iulia și soțul ei au trecut prin mai multe chirii în zona metropolitană până să decidă să se stabilească în Breazu, într-un cartier închis de clădiri cu regim mic de înălțime, plin de familii tinere.

Băiatul lor de 4 ani și jumătate interacționează cu copiii din cartier, dar de când locul de joacă din complex a fost închis pentru reparații, socializarea s-a mutat fie acasă, la play dates cu colegii de grădiniță sau copiii prietenilor, fie în parcurile din Copou.

„Vara este cel mai fain, opțiunile de timp liber cu copilul sunt foarte extinse, de la curtea noastră cu căsuță de joacă și până la pădurea Mârzești, peste drum de cartier.”

Iarna caută variante distractive fără ecrane și „ieftine, spre fără costuri” și încearcă să limiteze mersul la locurile de joacă la interior din oraș la o dată pe săptămână.

Iulia resimte „lipsa opțiunilor educative de calitate în comuna Rediu” și pe viitor ia în calcul Valea Lupului pentru înscrierea în ciclul primar. Momentan, au ales o grădiniță privată din Copou, unde copilul are parte de multă joacă pe afară, excursii și diverse opționale interesante, precum robotica.

Deși trebuie să facă zilnic drumul dus-întors cu mașina, spune că pentru ei Breazu este o opțiune care nu îi ține captivi în trafic: „Facem cam 15 minute până la grădiniță”.

5. Sînziana, Valea Lupului

Cu doi gemeni de 7 ani și o fetiță de 3 ani, Sînziana se muta acum 12 ani în Valea Lupului din dorința de a locui la curte, dar suficient de aproape de oraș.

„Unul dintre gemeni a făcut clasa a IV-a și gimnaziul aici. Ceilalți doi copii au învățat în Iași. Școala din sat a fost o alegere excelentă, mi-aș fi dorit să continue cu liceul tot aici, dar acesta s-a înființat la un an sau doi după ce au absolvit ei gimnaziul.”

Băieții sunt acum studenți, iar fiica este în clasa a IX-a la un liceu privat din Iași.

„Nu e ușor. Traficul este tot mai greoi și fata trebuie să se trezească foarte devreme ca să ajungă la școală. Dar e o alegere pe care ne-am asumat-o, pentru că ea și-a dorit să continue școala acolo unde merge din clasa pregătitoare.”

Sînziana spune că „Valea Lupului e un loc minunat de trăit” pentru familii și datorită comunității unite. Deși „nu există prea multe spații dedicate de hang out sănătos pentru adolescenți”, noua administrație are dorința de a schimba lucrurile în bine, iar transportul în comun spre oraș ușurează și el lucrurile.

„S-a construit un parc de skateboard și role. Există un teren de fotbal și tocmai am văzut proiectul unui parc care urmează a fi amenajat. În plus, la școală se fac multe activități frumoase. Se merge mult cu bicicleta pe aici. Iarna, Primăria amenajează o pârtie de săniuș pe un deal din sat. (...) Una peste alta, nu e rău deloc.”

Subscribe now

CE FACEM ÎN WEEKEND

🎤 Adam’s Nest | Vineri, de la 21.00, Adam’s Nest & San Mitch cântă pentru prima data împreună la Urbana.

🔈 In memoriam Artan | O audiție muzicală în amintirea vocii inconfundabile a lui Artan (Andrei Pleșca), vocalist al formațiilor Partizan și Timpuri Noi. Sâmbătă, de la 19.30, la cafeneaua Negru Zi.

🎸 Beatles Tribute | Vlase (Z.O.B.) și Oigăn (Robin & The Backstabbers) cântă piese The Beatles în RocknRolla. Sâmbătă, la 21.00.

🎷 Christmas Jazz | Cântece de Crăciun, reinterpretate jazzistic de o parte dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți muzicieni ai breslei ieșene. Duminică, de la 20.00, la Acaju.

🚶‍♀️ Plimbare în natură | Duminică, la ora 13.00, comunitatea Codrii Iașilor ne așteaptă la intrarea în satul Poiana cu Cetate pentru o tură pe la Poiana cu Schit.

COMING SOON

💃 Revelion la Acaju | Încheiem anul 2025 cu veselie, atmosferă dansantă și oameni dragi alături. Pășim în 2026 cu gânduri de bine și nerăbdare să descoperim ce ne rezervă noul an.

• Până pe 25 decembrie, prețul unui bilet este de 190 lei. De pe 26 decembrie, prețul va fi de 250 lei.

🪩 Revelion la FOOM | Oameni mișto, muzică live, un meniu divers, bere bună și open bar. Pe 31 decembrie, la FOOM. 700 lei/persoană. (P)

PROVIZII DE CRĂCIUN

Sunt ultimele zile pentru comenzi de sărbători. Iată câteva opțiuni delicioase de la producători și furnizori locali:

• Cuptorul Moldovencei — Trio de Crăciun, 3 cozonăcei cu mac / clasic / cu fistic - 250 lei, comenzi până pe 21 decembrie

• Crust Society — Tarte festive și un Christmas Box cu cornulețe, bomboane fondant și biscuite cu migdale

• Leche — Cozonac glazurat cu ciocolată belgiană, 1 kg, 170 lei, comenzi pentru perioada 28-31 decembrie

• Ottimo 17 — Cozonaci și Babka, comenzi până pe 22 decembrie

• Frateria — Cozonac clasic / cu fistic / pastă de alune de pădure / cinnamon roll

• Sushi Fusion — Platouri de Revelion pentru două sau patru persoane

• FOOM — 5 variante de platouri festive: carne premium gătită lent la smoker, până la 19 ore, afumături homemade, brânzeturi fine, murături și pâine de casă

Cam atât pentru săptămâna asta și pentru 2025, prieteni. Aceasta a fost ultima ediție din acest an.

Cu toții avem nevoie de mai mult timp offline pentru lucrurile care contează: familie, prieteni, poate o tură la munte, poate o carte. Sau un morman de LEGO Duplo, după caz. :)

Vă mulțumesc pentru gândurile bune, feedback-ul și sprijinul financiar prin care ne-ați răsplătit munca din ultimul an. Sper să aveți un Crăciun liniștit și un an nou cât mai bun! Ne recitim pe 9 ianuarie 2026.

Pe curând,
Alex Enășescu

„Cine ne protejează de gardieni?” întreabă la un moment dat o fostă judecătoare în documentarul Recorder. O întrebare la fel de veche ca democrația.

Știu că ați văzut deja reacții și opinii pe social media, dar merită să vă luați două ore în weekend pentru a vedea documentarul cap-coadă.

Și, dacă puteți, să susțineți financiar munca echipei de jurnaliști care ne arată, încă o dată, felurile în care gardienii abuzează de puterea lor.

Trei observații „provinciale” pe marginea documentarului Recorder:

1. Una dintre judecătoarele aflate la prezidiul celebrei conferințe de presă de ieri este Sabina Daniela Adomniței, soția fostului ministru PNL Cristian Adomniței. Acesta a fost condamnat inițial la trei ani de închisoare cu executare și apoi achitat definitiv în 2024, după ce soția sa a fost promovată de Lia Savonea. Adomniței cere acum 2 milioane de lei despăgubiri de la statul român.

2. Atât primarul Chirica, cât și președintele CJ Costel Alexe sunt trimiși în judecată în mai multe dosare de corupție, care au deja câțiva ani vechime. Dosarele trenează, unele acuzații s-au prescris deja, iar restul riscă să se prescrie înainte să existe o decizie definitivă.

3. Liderul PNL Iași, Alexandru Muraru, vorbește despre „intestinele acestui monolit de putere care a dezvoltat anticorpi aproape perfecți pentru orice amenințare la ordinea impusă”. Nu mai departe de 2022, Muraru lăuda pachetul de legi care a consolidat monolitul pe care îl denunță în 2025.

Aici suntem.

În ediția de azi:

• Iașul nu mai atrage investiții străine

• o conversație cu Cătălin Vătămănelu, omul implicat în Valea Lupului

• un nou drive-thru cu cafea de specialitate la ieșirea din Iași

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

250 de oameni au protestat ieri la Iași, în fața Judecătoriei și în Piața Unirii, împotriva problemelor grave din justiție, subliniate în documentarul Recorder. În zilele următoare sunt anunțate noi proteste.

Prețul mediu la locuințe a crescut la Iași cu 12% în ultimul an. La Iași, apartamentele se vând, în medie, cu 1.900 euro/mp, față de 3.200 euro/mp la Cluj sau 2.180 euro/mp în Capitală.

• Surpriza vine din Craiova, unde s-a înregistrat un salt de 21% la prețuri, iar media este acum de 2.095 euro/mp.

Iașul nu mai atrage investiții străine. În primele 10 luni din 2025, Iașul a atras doar 0.3% din capitalul străin înregistrat la nivel național în aceeași perioadă.

• Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de euro investiți de străini în România, abia 30 de eurocenți ajung în Iași.

• Cele șase județe ale regiunii de Nord-Est atrag împreună mai puțin capital străin decât Timișul sau Clujul singure.

Ministerul Culturii amână lansarea concursului internațional de soluții pentru noua sală de spectacole a Operei Naționale Române Iași, deși proiectul este anunțat de ani de zile drept una dintre cele mai importante investiții culturale ale României.

PERIURBAN

Un interviu de Laura Cozmîncă.

Când am lansat chestionarul pentru zona periurbană, mulți locuitori din Valea Lupului l-au recomandat pe Cătălin Vătămănelu ca exemplu de liant în comunitate.

Așa că l-am invitat la o discuție despre ce înseamnă să te implici și să dezvolți comunitatea din care ai ajuns să faci parte printr-o întâmplare a sorții și despre cum arată acum viața unui locuitor din Valea Lupului, după aproape 15 ani de când s-a mutat acolo.

Cătălin Vătămănelu (47 de ani) este fost militar de carieră, actualmente antreprenor, organizator de evenimente și consilier local în Valea Lupului, însă nu este un novice în implicarea socială. El are, de fapt, un lung șir de proiecte comunitare pe care le-a coordonat de-a lungul timpului, înainte de dezvoltarea mișcării civice Implicat în Valea Lupului.

Această experiență de organizare s-a dovedit esențială atunci când, în lipsa de inițiativă a administrației locale, problemele s-au cerut rezolvate prin participarea directă a comunității.

„Când știi că faci lucrurile faine și corecte, nu ceda. Dacă tu crezi în ceva, apucă-te și fă-o! Dacă ai avut vreun vis legat de cum ai vrea să arate comunitatea ta, poți s-o faci.”

Cum poți transforma o comunitate-dormitor într-una activă

Mutarea în Valea Lupului în 2010 a fost o decizie pragmatică. Proaspăt căsătoriți, el și soția lui căutau un apartament mai spațios. Dar, din punct de vedere financiar, o casă la cheie într-o zonă periurbană era o alternativă mai accesibilă decât un apartament în oraș.

Minunea a durat doar câteva luni, pentru că, așa cum se întâmplă adesea, frustrarea a apărut la prima ploaie.

„Noi ne mutaserăm pe o vreme însorită, când totul era verde și pământul uscat, dar la primele ploi din septembrie nu mai puteam ieși cu mașina din cauza noroiului de peste tot. Am mai observat apoi problema lipsei de treceri de pietoni.

De la Popas Păcurari, tot ce însemna Valea Lupului nu avea nici măcar o singură trecere. Mi-am dat seama de asta abia când a venit mama cu microbuzul și a stat mai bine de douăzeci de minute în ploaie în stradă, așteptând să încetinească vreo mașină, pentru că nu avea pe unde să traverseze.

Așa am început să protestăm. La început eram doar doi-trei oameni, eu cu prietenii mei sau chiar eu singur. Atunci comunitatea era la început ca nivel de implicare. Am protestat o zi, apoi o săptămână și tot așa până când mai întâi ne-au băgat în seamă presa și apoi autoritățile.

Așa am început să facem întâlniri cu primarul din Valea Lupului, cu primăria și prefectura și lucrurile s-au mișcat. S-a făcut prima trecere din Valea Lupului de la Popas Păcurari și apoi celelalte.”

Această lipsă de infrastructură de bază și lipsa de empatie din partea autorităților au fost scânteia. De la proteste solitare inițiate de Cătălin și câțiva prieteni, s-a ajuns ca prima trecere de pietoni din zonă să fie nașterea unei mișcări civice pornite sub forma unui grup pe Facebook.

„Cred că totul ține de empatie. Dacă nu ai asta, nu ai rezolvat nimic. Problema României în general este lipsa de empatie, pentru că nu ne gândim că orice neregulă pe care o observăm ni se poate întâmpla și nouă și reacționăm abia atunci când ni se întâmplă.”

Cea mai mare reușită a fost transformarea comunității dintr-o zonă de tranzit într-o comunitate locală. Valea Lupului a fost adesea considerată o zonă-dormitor deoarece 90% dintre locuitorii săi lucrează în Iași și revin acasă doar seara.

De aceea, Cătălin spune că una dintre provocări a fost să-i mobilizeze pe oameni să iasă din casă și să-și asume zona în care locuiesc, s-o conștientizeze ca fiind a lor.

Soluția găsită pentru a aduce oamenii mai aproape și a-i pune în dialog a fost organizarea, împreună cu administrația locală și liceul din Valea Lupului, de evenimente comunitare și strângeri de fonduri, precum Târgul de Crăciun, Ziua Copilului sau Ziua Recoltei.

„Întotdeauna am avut oameni în jurul meu, colegi, prieteni. Noi am încercat mereu să găsim căi de a ajunge la oameni, căutând mesajele potrivite. Perseverența este la fel de importantă dacă vrei să faci ca lucrurile să se întâmple.

Toate astea vin la pachet și cu mult hate, evident. Cred că ai mai puțin hate când faci o chestie rea decât când faci o chestie bună, dar în timp înveți să nu te mai intereseze. Dar până să ajung aici, am trecut prin focuri.”

Piramida lui Maslow într-o comunitate

Viziunea lui Cătălin Vătămănelu pentru Valea Lupului în următorii 5-10 ani este una inspirată din urbanismul modern promovat de arhitecți precum Jan Gehl, pe care îl admiră.

El propune o reașezare a priorităților față de cum sunt ele acum, punând omul pe primul loc, într-o localitate în care uneori trotuarele sunt inexistente. Un obiectiv pentru dezvoltarea comunitară este prioritizarea pietonilor prin crearea unei mega-parcări comune, care ar transforma cât mai mult din localitate în zonă pietonală.

„Dacă pleci de la piramida lui Maslow întoarsă invers, primul lucru de care ai nevoie este pietonul. Un pieton, dacă are spațiul lui, iese mai mult, face mișcare, crește nivelul de socializare. Apare interacțiunea, apar ideile, apar business-urile. Abia în vârful piramidei este mașina!”

Un alt obiectiv ar fi transformarea parcelelor libere de teren în locuri comunitare precum spații de joacă, parcuri și hub-uri de interacțiune. Pentru asta, Cătălin propune o soluție de tip 1.000 X 1.000 — o metodă de finanțare participativă unde 1.000 de oameni pun într-un fond comun câte 1.000 de euro pentru a cumpăra terenuri și a le dedica exclusiv comunității.

„Contează foarte mult atitudinea pozitivă și optimismul pe care le transmiți oamenilor. Oricât ai fi tu de albină, când mergi numai prin rahat, îți cam pierzi speranța până ajungi la floare. Problema este că noi suntem mai mult muște și vedem tot ce se întâmplă negativ.”

L-am mai întrebat pe Cătălin și cum reușesc oamenii să se mobilizeze sau unde mai găsesc timp și pentru activitățile de dezvoltare comunitară, având în vedere că orice om cu un job și un copil de crescut, plus timpul pierdut pe naveta către oraș, are deja un program încărcat.

„Poate ei nu au timp, dar copiii lor vor avea. Și pentru copiii lor își fac timp. Sunt foarte multe familii tinere și mare parte din activitatea lor este cu și pentru copiii lor. Ar face orice pentru ei. Dar ca să crească acești copii într-o zonă bună, trebuie să se implice.

Dacă nu au activități, normal că nici copilul nu este fericit. Ca să-i scoți din dormitoare și de pe telefoane, le trebuie ceva mișto de făcut. Toată lumea are job și aleargă toată ziua, dar mai și prioritizezi. Dacă vrei să fie bine în jurul tău, trebuie să faci lucruri, să socializezi.”

Subscribe now

UN MESAJ DE LA EYESSENCE STUDIO (P)

EYESSENCE surprinde magia ascunsă în ochi și o transformă într-un tablou care spune o întreagă poveste. Fotografia de iris devine astfel o experiență profundă și un cadou de suflet — ideală pentru cupluri, familie sau prieteni. De Crăciun, oferă un dar special, profund personal și cu adevărat surprinzător.

• Folosește codul de reducere IASULNOSTRU pentru 15% discount la orice sesiune de fotografie de iris și carduri cadou. Valabil până pe 31.01.2026.

CE FACEM ÎN WEEKEND

🎛️ 12 ani de CUIB | O petrecere aniversară pe muzica celor de la Grupul Muzical Atelier (celvisator și sofro.she), cu voie bună și ambianță intimă. Vineri de la 18.00 la CUIB.

🎤 Concert Ana Coman | Pregătește-te pentru o seară plină de emoție, energie și muzică live, alături de una dintre cele mai promițătoare voci ale scenei actuale. Pe 12 decembrie, de la 21.00, la Club Urbana.

🥮 Panettone Christmas Delight | 5 sortimente de Panettone de la cei mai bine cotați producători din Italia, asociate cu vinuri spumante, ulei de măsline sau vin fiert. Vineri, 12 decembrie, de la 18.30, la Hanu Sărărie.

🐶 Ai cumva o păturică | Ca în fiecare an, înainte de Crăciun ne revedem în parcarea Centrului Comercial Felicia, din Iași, pe 13 decembrie, între orele 13:00-15:00, pentru a da o mână de ajutor celor mai nevoiașe adăposturi pentru animalele fără stăpân din Iași și din jurul orașului.

🇬🇪 2 ani de Caucaz | Caucaz Band va umple seara cu muzică live georgiană, iar Tamada va fi vocea serii, cel care aduce poveștile vinului și energia tradițiilor. Sâmbătă, 13 decembrie, de la 18.00, la Restaurant Caucaz.

🎤 Fără Zahăr | Un concert de sezon al trupei Fără Zahăr. Sâmbătă, 13 decembrie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

🎹 Classix Concert | Un recital susținut de pianistul Dragoș Andrei Cantea, în care contemporaneitatea muzicală va fi conectată cu noi descoperiri ale muzicii clasice est-europene. Duminică, 14 decembrie, ora 19.00, la Aula BCU.

🎵 Concert de Crăciun | Corul de tineri Juvenes Ecclesiae își propune să readucă în suflete bucuria Crăciunului autentic prin colinde românești și internaționale. Duminică de la 19.00 la Catedrala Romano - Catolică din Iași.

🕯️ Colinde la lumina lumânării | Două concerte caritabile organizate de Salvați Copiii Iași la Palatul Culturii pe 13 și 14 decembrie.

• Participarea reprezintă o donație de 100 de lei, prin care deveniți Moș Crăciun pentru copiii vulnerabili.

COMING SOON

🎸 Beatles Tribute | Vlase (Z.O.B.) și Oigăn (Robin & The Backstabbers) cântă piese The Beatles în RocknRolla. Sâmbătă, 20 decembrie, la 21.00.

🪩 Revelion la FOOM | Oameni mișto, muzică live, un meniu divers, bere bună și open bar. Pe 31 decembrie, la FOOM. 700 lei/persoană. (P)

💃 Revelion la Acaju | Încheiem anul 2025 cu veselie, atmosferă dansantă și oameni dragi alături. Pășim în 2026 cu gânduri de bine și nerăbdare să descoperim ce ne rezervă noul an.

• Până pe 25 decembrie, prețul unui bilet este de 190 lei. De pe 26 decembrie, prețul va fi de 250 lei.

NOU ÎN ORAȘ

Pentru cei care călătoresc frecvent cu mașina, există acum o alternativă la cafeaua de benzinărie.

La ieșirea din Iași prin Valea Lupului, după rondul de la Moldova Mall, pe dreapta, s-a deschis prima cafenea drive-thru — Nuro Coffee. Design scandinav, sandvișuri și alte gustări, cafea prăjită local de Ecce Roasters.

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

De când a apărut Murs Coffee Roastery pe una dintre străzile principale din sat, cafeaua proaspăt prăjită răspândește la casele din jur miros de ciocolată și copturi dulci.

Alexandra Lăcătușu a fondat Murs în Tomești pentru că ea și soțul ei aveau deja un spațiu disponibil acolo. Asta le-a permis să aloce banii pe care i-ar fi dat pe chirie pentru echipamente mai bune și cafea de calitate. În timp, a observat că a fi departe de zarva orașului are și alte avantaje.

„E mult mai important că avem un loc propriu, unde putem lucra liniștiți și ne concentrăm pe proces. O prăjitorie de cafea nu are nevoie de vizibilitate, din motive de igienă spațiul nu este oricum destinat publicului larg.”

Prima întâlnire cu cafeaua de specialitate

Alexandra își aduce aminte și acum de unde a început totul, în urmă cu vreo 8-9 ani.

Era într-o cafenea din București și credea că va bea o cafea obișnuită, dar a avut parte de o experiență care i-a activat toate simțurile și i-a stârnit imediat interesul. Atunci a auzit prima dată despre cafeaua de origine și a știut că începe o nouă călătorie personală în lumea cafelei.

„Am devenit un consumator devotat și tot mai curios, iar pe parcurs mi-am dat seama că cel mai mult mă fascinează procesul de prăjire. În etapa asta ești liber să te joci cât vrei și să îți pui amprenta.”

Să selectezi cele mai bune boabe e primul pas, însă în timpul prăjitului îți poți exprima personalitatea. De aceea același sortiment poate avea gusturi variate. Fiecare cafea spune o poveste diferită în funcție de abordarea prăjitorului.

Când pasiunea devine misiune

Entuziasmul pentru cafeaua de specialitate a evoluat într-o pasiune tot mai mare, susținută prin cursuri specializate de prăjire a cafelei și degustare, mult studiu și practică directă în prăjitorii. Între timp, se contura visul de a avea o mică afacere și propria cafea.

„Aveam o dorință arzătoare să creez ceva deosebit. Am decis să pornesc un proiect mic, concentrat pe calitate, nu pe volum, dar cu standarde foarte clare: să prăjim corect și onest. Mi-a fost alături soțul meu, care mă sprijină enorm.”

El a și ales numele Murs, care vine din limba franceză și înseamnă „copt”.

„Pentru noi, acesta e spiritul fiecărei prăjiri: să surprindem acel punct optim, acel gust care spune că boabele au ajuns exact acolo unde trebuie.”

Chiar dacă a avut în minte un proiect mic, Alexandra s-a dedicat total de la început și nu a făcut deloc compromisuri, așa cum fac mulți antreprenori care se adaptează din mers în primii ani de activitate.

„Am făcut mai multe formări în domeniu, iar apoi am lucrat efectiv cu un prăjitor cu experiență, pe care l-am invitat în prăjitoria mea ca să mă ghideze și să îmi rafinez tehnica. Așa am reușit să îmi construiesc stilul și să înțeleg mai bine tot ce ține de profilare și consistență.”

Au investit într-un prăjitor Probat, un brand renumit pentru utilajele sale robuste și precise, care le permite să controleze profilurile și să asigure rezultate constante. Au dotat spațiul cu echipamente de producție și prelucrare care le ușurează munca, au acordat atenție ambalajelor și micilor amănunte care fac diferența. Cum ar fi surprizele strecurate în pachete sau hârtia de umplutură biodegradabilă pentru colete.

„Nu îmi place cum se simte plasticul la atingere și nu îți induce o senzație de natural, așa cum o face hârtia.”

„Microbiologul din mine intervine cel mai mult în partea de control al calității”

Grija pentru detalii vine și din formarea de microbiolog a Alexandrei, meserie pe care o practică full time, în paralel cu activitatea de la prăjitorie.

„Murs crește fără grabă cât eu îmi continui cu drag cariera. În timpul zilei mă dedic muncii din laborator care presupune reguli stricte și multă responsabilitate, iar seara mă relaxez în prăjitorie. Care e tot un fel de laborator, doar că aici probele sunt mai aromate, iar rezultatele se simt direct în ceașcă.”

Ce învață din știință pune în practică în fiecare lot de cafea, însă la început nu a vrut să spună clienților că este microbiolog.

„M-am temut că ar putea apărea critici că nu am o legătură cu domeniul cafelei. Dar, surprinzător, reacția oamenilor a fost exact opusul. Feedback-ul lor m-a ajutat să privesc altfel parcursul meu: nu ca pe o abatere de la domeniu, ci ca pe un avantaj real pe care îl dețin și care se vede în calitatea produsului.”

Microbiologia a învățat-o să fie disciplinată și să înțeleagă procesele din spatele materiei prime, nu doar rezultatul final. Analizează cu ușurință compușii aromatici, zaharurile și felul în care aceștia se modifică în funcție de temperatură, timp și procesare. Însă cel mai mult o ajută în partea de control al calității.

„Atât în depozitare, cât și în etapele de manipulare, mă asigur că boabele sunt păstrate în condiții optime și că produsul final este stabil, sigur și lipsit de orice risc de contaminare. Chiar dacă prăjirea în sine neutralizează majoritatea microorganismelor, procesul din jurul ei trebuie să fie impecabil. Cred că asta face diferența între o prăjitorie OK și una care lucrează cu adevărat profesionist.”

Mereu în căutarea gustului perfect

Cu un angajament de neclintit față de calitate și sustenabilitate, se documentează intens despre mici producători și caută cei mai buni furnizori de cafea verde, care pot asigura transparența și trasabilitatea loturilor. I-au ales ca parteneri pe cei de la Artisan Green Coffee pentru că au contacte directe cu fermierii și sunt un distribuitor oficial al cafelelor Project Origin, un model internațional pentru inovație, etică și calitate în cafea.

„Reperul meu este ferma Las Lajas din Costa Rica. Au un statut aproape legendar și sunt campioni ai agriculturii organice, foarte deschiși și abordabili. Comunic cu ei online, m-au ajutat de multe ori cu explicații și ponturi. Următorul meu obiectiv este să ajung acolo.”

Până atunci, Alexandra continuă să exploreze noi gusturi și să aprofundeze experiența cafelei, iar în tot acest proces contribuie foarte mult și perspectiva unui barista, cu care colaborează punctual.

„El a învățat despre prăjire și profilare, iar eu am avut acces la experiența lui în extracție și evaluarea cafelei, ceea ce ne-a ajutat să alegem și să calibrăm loturile mult mai bine. Mă ajută și în partea solicitantă fizic, împreună cu soțul meu.”

Contribuția lor nu e de neglijat atunci când vine vorba de manipularea sacilor grei de cafea.

Pe o scenă a prăjitoriilor încă majoritar masculină, Alexandra e una dintre puținele femei din țară care au fondat o prăjitorie. Crede că femeile aduc o abordare diferită prin atenția la detalii, organizare și chiar modul de comunicare în echipă.

„Femeile încep să îmbrățișeze partea de prăjire și management, nu doar cea de barista, ceea ce e foarte încurajator pentru industrie.”

Vor să devină mai buni la fiecare pas, de la prăjire, la comunicare, la procesele interne, dar e mulțumită de „raportul de activitate” după doar un an de Murs. Din planurile pe termen lung, face parte și o cafenea. Se simt încurajați de reacțiile oamenilor cu care au interacționat la COFFeEAST în București și la Iași Coffee Festival, unde standul lor era mai mereu acaparat de iubitori de cafea.

„Foarte mulți și-ar fi dorit să ne găsească și într-o locație fizică în Iași, asta ne dă de gândit și ne face să analizăm dacă nu ar trebui să accelerăm puțin acest pas.”

Subscribe now

Murs To Go

Care e metoda de preparare preferată?

Îmi place cafeaua la filtru manual, dar savurez și un espresso bine făcut.

Ce tehnică de procesare te inspiră?

Anaerobă. E o metodă mai nouă și experimentală de fermentație controlată fără oxigen, care îmbunătățește mult profilul aromatic.

Pentru ce cafenea merită un drum în afara orașului?

Urspresso, recent deschisă în zona Tomești. Pentru consistență și pentru modul în care tratează cafeaua ca pe un produs viu, nu doar ca pe o băutură.

Care e cea mai vândută cafea?

Costa Rica Anaerobic Natural de la ferma Marespi, care cultivă cafea de mai bine de trei generații. Are un gust exotic distinct și complex. O găsești în shop-ul nostru online și toată luna decembrie oferim livrarea gratuită la easybox.

În ediția de azi:

• Iașul va avea cea mai scumpă apă din țară

• povestea Afumătoria Noastră

• Târgul Creatorilor în weekend la Acaju

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Noul șef al Comisiei de urbanism este un dezvoltator imobiliar. Consilierul local AUR Vasile Pușcașu a fost numit șef al Comisiei la sfârșitul săptămânii trecute.

• atât Pușcașu, cât și consilierul local Ciprian Bostan, secretar al Comisiei de urbanism, au obținut recent avize favorabile pentru investiții imobiliare în care sunt implicați, potrivit Apix.ro

Iașul va avea cea mai scumpă apă din țară. Apavital a mărit tariful cu 15% începând din ianuarie 2026, astfel că un metru cub de apă va fi 23.5 lei.

• în 2024, ApaVital a avut profit 48.5 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 450 milioane lei

• directorul ApaVital Mihail Doruș a încasat în 2024 peste 506.000 lei net (8.500 euro/lună)

PERIURBAN

Acest fotoreportaj face parte din seria jurnalistică despre oamenii și afacerile care schimbă localitățile de la marginea Iașului. Ionuț Teoderașcu și Nicoleta Felea, care documentează povești rurale în newsletterul , au mers pe urmele cărnurilor de la Afumătoria Noastră.

***

Andrei și Andreea Podeanu s-au mutat în satul Dorobanț din comuna Aroneanu și, în urmă cu patru ani jumătate, au construit în curte „o mică făbricuță”, cum o numește Andrei, în care afumă tradițional carne de porc, vită, pasăre sau berbecuț.

Își vând produsele și în piața Păcurari, acolo unde deseori se formează cozi, căci lui Andrei îi place să discute cu oamenii și musai să le dea să guste din cât mai multe produse.

„Stai, că mai am o bucată în mână și n-o să mai știu ce-am luat și ce nu”, spune o femeie din fața tarabei, în timp ce eu adaug în glumă: „O să mâncăm și-o să ne săturăm aici și nu mai luăm acasă”.

Andrei îmi răspunde vesel: „Nu contează, o să-ți placă și-o să revii”. E un semn că nu-i pus numai pe vânzare, ci și pe construit relații de lungă durată. Vreau să mă conving, așa că stabilesc să mergem în vizită la fabrică. „Miercuri e cel mai bine, că atunci scot din afumătoare.”

După vreo 30 de minute de condus, ajungem pe o uliță neasfaltată, cu vedere spre lacul Dorobanț, în fața unei porți blocate de o grămadă de lemne groase. Mai întâi vedem cele două afumători din exterior, iar apoi mergem înăuntru pentru un tur.

La început, spațiul era și mai mic, pentru că și bugetul a fost limitat. Andrei, originar din Bacău, și Andreea, din Botoșani, au făcut planul pe un caiet și au mers la „un foarte bun prieten” ca să-i ceară cu împrumut 15.000 de euro. Prietenul lor a crezut în afacere și i-a ajutat. „Mai tot din ce este făcut aici am făcut eu, că nu aveam bani să plătesc pe cineva.”

Au început cu o singură afumătoare, un mic spațiu construit din BCA, cu interior din șamotă, ca să mențină căldura. Afumătoarea este conectată cu exteriorul printr-un tunel de un metru pe unde intră tava în care ard lemnele. Folosesc lemn de fag, dar la final adaugă lemn de cireș „pentru aroma aparte și pentru culoarea roșiatică”. După doi ani, au construit cea de-a doua afumătoare.

„Nu vrem să creștem capacitatea de producție, ci doar să facem treaba mai eficient. Spre exemplu, am vrut să avem o mașină de tocat profesională, să nu ne mai chinuim să tocăm 30 kg de carne în două ore. Mulți clienți ne mărturisesc că observă ceva la multe afaceri: au început așa, cu puțin, cu produse de calitate și apoi au produs din ce în ce mai mult și au pierdut calitatea. Noi ne ținem să nu facem asta.”

În făbricuță muncesc Andrei, soția lui, Andreea, și încă trei persoane: doi frați și cumnata lor, Raluca, toți din sat. Să găsească oameni implicați, serioși, care să mai stea la muncă și după ce au băut un pahar de alcool sau care să nu se plictisească după câteva zile a fost cea de-a doua mare provocare a familiei Podeanu.

„Cum de ai ales fix acest domeniu?” În urmă cu 12 ani, familia lui Andrei a avut în Bacău o afacere similară, deci știa cu ce se mănâncă. La Afumătoria Noastră au început cu produsele care se vindeau bine în orașul natal.

Rețetele le-a învățat de la mama lui. Au făcut și fac și astăzi slăninuță de porc — cel mai vândut produs, pentru care au și atestat tradițional dat de Ministerul Agriculturii —, cârnați de porc, ceafă, kaizer. Pe parcurs au testat și au adăugat și alte sortimente.

„Pe la începuturi, a venit cineva să ne întrebe dacă avem rețetar. Noi am ridicat din umeri, căci nu știam câte grame de sare puneam la un kg de carne. Soția avea măsura „buric” și zicea că pune «trei burice».”

Însă la un moment dat, Ionuț, unul dintre angajați, a preluat din munca celor doi. Atunci Andreea a luat „un buric” de sare, l-a cântărit și au aflat câte grame are.

„Noi am păstrat tradiția în adevăratul sens al cuvântului — de la condimente și până la metoda de afumare, care este pur tradițională, de când mă știu eu. Și mama mea a învățat de la părinții ei.”

DE UNDE CUMPERI

Lunea încep să pregătească carnea comandată de la ComTim, o condimentează cu sare gemă de la salina de la Târgu Ocna, piper și cimbru. Adaugă și usturoi în unele produse, cum ar fi cârnații. Lasă carnea la baiț o vreme și de miercuri o pun la afumat.

Zilele de vineri, sâmbătă și duminică sunt destinate vânzării, când merg la Piața Păcurari. Au luat și o rulotă cu care au fost la târguri timp de un an și pe care au parcat-o în Piața Chirilă din Tătărași, unde vând de marți până sâmbătă.

Pentru cei care nu ajung la piețele din Iași, familia Podeanu preia și comenzi online până joi, pe care le trimite lunea, în cutii termo, prin curier.

Subscribe now

UN MESAJ DE LA EYESSENCE STUDIO (P)

Dacă ești în căutarea unui cadou de Crăciun cu adevărat personal, un studio de fotografie din Iași transformă arta de a captura frumusețea ochilor într-o experiență deosebită.

CUM FUNCȚIONEAZĂ: Sesiunile de fotografie de iris captează unicitatea și profunzimea pe care ochii tăi le ascund, iar tablourile le dezvăluie într-un mod care te va uimi.

DETALII: Fie că este vorba de o amintire personală, un cadou romantic pentru persoana iubită sau un dar special pentru întreaga familie, tablourile EYESSENCE devin simboluri de conexiune și emoție.

BONUS: Folosește codul de reducere IASULNOSTRU pentru 15% discount la orice sesiune de fotografie de iris și carduri cadou. Valabil până pe 31.01.2026.

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🧶 Târgul Creatorilor | Evenimentul care aduce laolaltă creatori de produse unicate sau lucrate în serie limitată. 6-7 decembrie, la Acaju.

✍️ Christmas Pop-up shop | Calendare ilustrate, printuri de artă, felicitări de Crăciun, ilustrații originale, pinuri și chiar lucrări unicat. Sâmbătă, 6 decembrie, de la 10.00 la 17.00, la cafeneaua Negru Zi.

📷 Serile de Fotografie | Prima ediție dintr-o serie de întâlniri dedicate explorării universului fotografic prin poveștile și viziunile unor artiști cu totul aparte. Marți, 9 decembrie, de la 20.00, la Negru Zi.

• O incursiune în lumea uneia dintre cele mai fascinante fotografe redescoperite ale secolului trecut, Masha Ivashintsova.

COMING SOON

🍞 Atelier de degustare | O călătorie senzorială dedicată pâinii artizanale, dulciurilor tradiționale și cozonacului de sărbători. Joi, 11 decembrie, de la 18.00, la Negru Zi.

🎤 Concert Ana Coman | Pregătește-te pentru o seară plină de emoție, energie și muzică live, alături de una dintre cele mai promițătoare voci ale scenei actuale. Pe 12 decembrie, de la 21.00, la Club Urbana.

🥮 Panettone Christmas Delight | 5 sortimente de Panettone de la cei mai bine cotați producători din Italia, asociate cu vinuri spumante, ulei de măsline sau vin fiert. Vineri, 12 decembrie, de la 18.30, la Hanu Sărărie.

🐶 Ai cumva o păturică | Ca în fiecare an, înainte de Crăciun, ne revedem în parcarea Centrului Comercial Felicia, din Iași, pe 13 decembrie, între orele 13:00-15:00, pentru a da o mână de ajutor celor mai nevoiașe adăposturi pentru animalele fără stăpân din Iași și din jurul orașului.

🇬🇪 2 ani de Caucaz | Caucaz Band va umple seara cu muzică live georgiană, iar Tamada va fi vocea serii, cel care aduce poveștile vinului și energia tradițiilor. Sâmbătă, 13 decembrie, de la 18.00, la Restaurant Caucaz.

🎤 Fără Zahăr | Un concert de sezon al trupei Fără Zahăr. Sâmbătă, 13 decembrie, de la 19.00, la Cinema Victoria.

🎹 Classix Concert | Un recital susținut de pianistul Dragoș Andrei Cantea, în care contemporaneitatea muzicală va fi conectată cu noi descoperiri ale muzicii clasice est-europene. Duminică, 14 decembrie, ora 19.00, la Aula BCU.

🕯️ Colinde la lumina lumânării | Două concerte caritabile organizate de Salvați Copiii Iași la Palatul Culturii pe 13 și 14 decembrie.

• Participarea reprezintă o donație de 100 de lei, prin care deveniți Moș Crăciun pentru copiii vulnerabili.

🎸 Beatles Tribute | Vlase (Z.O.B.) și Oigăn (Robin & The Backstabbers) cântă piese The Beatles în RocknRolla. Sâmbătă, 20 decembrie, la 21.00.

🪩 Revelion la FOOM | Oameni mișto, muzică live, un meniu divers, bere bună și open bar. Pe 31 decembrie, la FOOM. 700 lei/persoană. (P)

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu

În ediția de azi:

• 6 parcuri dintre blocuri vor fi modernizate

• un interviu cu o ieșeancă care s-a stabilit în Vorovești, Miroslava

• o nouă cafenea de specialitate pe Bd. Ștefan cel Mare

ȘTIRI LOCALE PE SCURT

Concursul pentru postul de manager la Opera Iași a fost anulat din nou. La proba interviului, niciunul dintre candidați nu a luat notă de trecere.

• Este pentru a doua oară când se întâmplă asta. La prima organizare a concursului, niciunul dintre candidați nu a scris un proiect care să primească măcar nota 7 din partea comisiei.

Primăria Iași a împrumutat 130 milioane lei de la BCR. Creditul va fi utilizat exclusiv pentru plata facturilor la gaze naturale, necesare pentru funcționarea sistemului centralizat de termoficare în sezonul rece.

• La sistemul centralizat de termoficare, operat de Primăria Iași după plecarea Veolia, mai sunt racordate mai puțin de 21.000 de apartamente, plus școli, universități și spitale din oraș.

• Încălzirea acestora ne costă pe toți, inclusiv cei care folosim centrale proprii, zeci de milioane de euro în fiecare iarnă, de la bugetul local.

6 parcuri dintre blocuri vor fi modernizate printr-o investiție europeană de aproape 11 milioane de euro. Suprafața totală care va fi amenajată depășește 57.000 de metri pătrați, ceea ce înseamnă un cost aproximativ de 200 euro/mp.

• Gabriel Gachi: „E un spațiu luat in calcul de 2.800 mp în Aleea Tudor Neculai. Estimarea este de 560.000 de euro ca să-l transformi in pământ cu flori. Jumătate de milion de euro pentru o amenajare care într-o curte privată ar costa de 10 ori mai puțin, cu toate ornamentele și tuburile de irigat din lume”.

Miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov preia ArcelorMittal Iași. Comisia Europeană a aprobat preluarea ArcelorMittal Tubular Products Iași (AMTP Iași) de către grupul Metinvest B.V.

PERIURBAN

Un interviu de Laura Cozmîncă.

După aproape 20 de ani trăiți la București și în Alpii Dolomiți din Italia, Raluca Maxim a decis să se întoarcă acasă și să-și construiască o bulă de liniște. În loc de Iași, a ales să se stabilească la Vorovești, comuna Miroslava.

„Chiar dacă m-am mutat la sat, nu mă pot desprinde complet de oraș. Îmi place totuși să ies și să socializez cu oamenii, să mă folosesc de ceea ce-mi oferă orașul, dar să știu că atunci când termin jobul mă retrag în bula mea.”

Ea face parte din generația de migranți de la începutul anilor 2000, care au plecat peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Doar că a rămas mereu atașată de locul său de baștină.

Este o voce printre alte mii de voci care își doresc o schimbare în mediul în care au ales să-și întemeieze o familie, având un termen de comparație clar între un trai bine organizat și o dezvoltare haotică.

Cum ați ajuns, după ce ați trăit în București și în Italia, să vă stabiliți tocmai în Vorovești?

Am vrut liniște. Viața în capitală m-a sălbăticit, în Iași simt că nu pot să respir și că mă sufoc imediat cum intru în oraș, iar în ultimii doi ani din Italia ajunsesem să iau zilnic antidepresive și somnifere. Eram praf. E mare lucru să știi că pui capul pe pernă și adormi.

În Italia am locuit opt ani într-o cameră mică de hotel unde nu aveam nici măcar bucătărie și mi-am dorit foarte mult o casă cu o curte mare, să am spațiul meu verde. Pentru asta am și muncit.

Cred că mulți tineri vin aici și din considerente financiare, locuințele în Iași sunt foarte scumpe și își permit doar așa, în afara orașului. Iar aici au și mai mult spațiu, sunt mai puțin înghesuite.

Cât de complicată este legătura cu Iașul și ce vă obligă să faceți naveta?

Ne obligă lipsa locurilor de muncă și infrastructura școlară. Da, merg în fiecare zi în oraș pentru că lucrez la Palas.

Am vrut la un moment dat să-mi deschid un centru de cosmetică și masaj aici, în Miroslava, dar nu am găsit o comunitate locală care să caute servicii premium, așa că tot în oraș sunt nevoită să lucrez.

În fiecare zi, îmi iau copilul mai întâi de la școală și îmi pun programările după ora 12:00. Am încercat să merg și cu autobuzul, dar așa depind mult de orarul transportului în comun, orar care de multe ori nici nu se respectă.

Am făcut și petiții pentru asta, pentru că omul, dacă are o programare la o anumită oră, trebuie să ajungă.

Acum s-a mai făcut și linie continuă din Vorovești până la intrarea în oraș, traficul e și mai praf, pentru că nu ai cum să depășești nimic. Chiar recent mi-a povestit o prietenă că a ajuns să facă două ore până în Tudor.

Se vorbește regulat despre propunerea ca Miroslava să devină oraș. Cum vedeți această inițiativă?

Miroslava nu are nicio treabă cu statutul de oraș. Sunt străzi unde noroiul este până la gât, multe zone nu au canalizare. Eu am cerut autorizația de construcție în 2016. Atunci ni s-a promis că sigur va fi canalizare până terminăm noi casa, dar uite că e 2025 și încă sunt cu fosa în curte.

S-a asfaltat puțin și de fațadă în centru, dar restul e praf. Nu avem nici trotuare în multe locuri, străzile sunt înguste și abia încape o mașină pe sens. Dacă vin mașini din ambele sensuri, o mamă cu căruciorul sau un om care iese cu câinele nu mai are pe unde să meargă.

Și pentru copiii care vin de la microbuzul școlar este periculos pentru că sunt lăsați direct în drum. Am sesizat asta de multe ori, dar de fiecare dată când am mers în audiență la primar mi s-a vorbit foarte urât. Mi-a spus la un moment dat: „Dar ce, n-ai știut unde te muți?”.

Ar mai fi nevoie de școli, de grădinițe, de o sală de sport, de un after-school. A fost unul, dar de când s-au comasat școlile, s-a desființat. Sunt foarte mulți copii, locuri puține, de asta mulți părinți își duc copiii la școlile din oraș, nu neapărat dintr-un moft.

Adolescenții nu au locuri unde să se adune și multe familii nu-și permit să-i înscrie la diverse cursuri astfel încât să-i țină ocupați sau nu găsesc locuri care să nu coste. Vin și distrug parcurile pentru copii mici. Și nici pentru tineri în general nu sunt foarte multe spații unde să socializeze.

Am văzut că pe grupuri multă lume se plânge de atitudinea primarului. E frustrant că s-a asfaltat imediat în zonele unde și-a construit fiul său complexe imobiliare, dar în rest nu se mișcă nimic.

Totuși, vina e și a noastră. Administrația nu e interesată să rezolve lucrurile pentru că mulți locuitori nu și-au făcut rezidența în Miroslava, figurând cu adresă tot în Iași. Așa, comuna nu figurează cu numărul real de locuitori, iar ei nu sunt motivați să investească.

Ce vă face să rămâneți totuși aici?

Liniștea și comunitatea în general. Ne ajutăm mai mult între noi, lucru pe care nu prea l-am mai văzut la orașe. Vecinii abia se mai cunosc între ei.

Avem comunitățile online și scriem când avem nevoie de ceva, să împrumutăm vreo unealtă, ne luăm unii altora copiii de la școală. Găsesc alimente proaspete în apropiere, pentru că am o vecină de unde cumpăr mereu lapte proaspăt, am și legumele mele, merg la o măcelărie în zonă.

Probabil s-ar putea limita mersul în oraș dacă am avea toate facilitățile aici. Sunt conștientă că e un sat, nu un oraș, dar cred că se poate mult mai multă implicare. E păcat să nu ne gospodărim, când toți am venit aici pentru a ne crea un trai mai bun.

Subscribe now

CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA

🎅 Crăciun cu Ramon | Pavel Bartoș revine pe marele ecran în rolul lui Ramon, într-o poveste de Crăciun plină de umor pentru întreaga familie. Vineri seară are loc avanpremiera în prezența actorilor: Cinema City Iulius Mall la 18:00 și Cinema City Moldova Mall la 19:00.

🚲 Turul Licuricilor | O tură cu cicicliști îmbrăcați în alb, luminițe colorate, pudră fluorescentă și lanterne UV. Plecare de la Palatul Roznovanu, sâmbătă la 18:18.

🍸 Couture Experience | Un open bar în stil couture – liber, dar echilibrat, ca o degustare de zi. Sâmbătă de la 18:00 la Shotăria.

📹 După cioate | Documentarul urmărește o confruntare directă cu un sistem corupt, într-un peisaj dominat de tăieri ilegale de păduri, complicități instituționale și tăcere. Sâmbătă de la 15:00 la Cinema Ateneu.

🎻 Concert Bogdan Simion & Lăutarii de Mătase | Pe 1 decembrie, strada Lăpușneanu se transformă din nou în locul unde prietenia, muzica și mâncarea se întâlnesc la FoomFest. (P)

• Bogdan Simion & Lăutarii de Mătase revin cu un nou album, o colecție de cântece țărănești și urbane cu influențe de tango și swing.

• Echipa FOOM pregătește un meniu all you can eat, cu bucate românești reinterpretate: pulled beef, curcan la smoker, jambon de porc la smoker, varză călită, cartofi țărănești la jar, iar lista continuă. La categoria băuturi, vor avea pălincă, vin fiert cu mirodenii, dar și bere all you can drink sau degustare de vinuri.

🎄 Christmas Market | Produse locale, cadouri autentice, artă contemporană, design românesc de calitate, preparatele delicioase. Între 29 noiembrie și 21 decembrie la Meat Concept Farmhouse, în Vișan.

🥁 Zdob și Zdub & Lăutarii lui Botgros | Un concert unic, unde două simboluri ale muzicii românești se reunesc pe aceeași scenă într-o fuziune spectaculoasă de energie, tradiție și rock-and-roll. Marți, 2 decembrie, de la 19:00 la Sala Polivalentă.

COMING SOON

🧶 Târgul Creatorilor | Evenimentul care aduce laolaltă creatori de produse care sunt unicate sau lucrate în serie limitată. 6-7 decembrie la Acaju.

🧑‍🎄 Colinde la lumina lumânării | Două concerte caritabile organizate de Salvați Copiii Iași la Palatul Culturii pe 13 și 14 decembrie.

• Participarea reprezintă o donație de 100 de lei, prin care deveniți Moș Crăciun pentru copiii vulnerabili.

NOU ÎN ORAȘ

O nouă cafenea de specialitate, Kuppa Coffee, s-a deschis pe Bd. Ștefan cel Mare, într-un spațiu în care, până anul trecut, a fost un shop de bubble tea.

DETALII: Deschiderea oficială are loc sâmbătă, 29 noiembrie, de la 8:30, dar cafeneaua este deja deschisă și funcțională.

MENIU: Cafea de specialitate prăjită de Sloane, sendvișuri făcute in-house și produse de patiserie de la furnizori locali precum Crust Society.

DACĂ MERGI: Noua cafenea este pe Bd. Ștefan cel Mare 4, vizavi de El Barin, undeva la mijlocul distanței dintre Fika și Mamma Mia.

RECOMANDĂRI

Aceasta e o rubrică pentru inițiative locale care merită sprijinite pro bono și alte recomandări. Dacă ai un mesaj pentru comunitatea locală, completează acest formular.

→ Classix 2026. A șaptea ediție a Classix Festival va avea loc în perioada 1-8 martie 2026, sub tema Art & Mind. Primul val al programului Classix 2026 include trei concerte deja confirmate, iar biletele sunt disponibile online.

→ Toyota Iași Est. Săptămâna trecută am fost pentru prima dată la Toyota Iasi Est, pentru schimbul de anvelope. Nu demult, asta însemna o jumătate de zi pierdută, așteptând în frig. Aici am făcut programare online și, timp de două ore, am lucrat pe laptop la unul din birourile puse la dispoziția clienților.

CITATUL SĂPTĂMÂNII

HotNews a publicat săptămâna asta două interviuri excelente cu specialiști în dezvoltare urbană, care sunt relevante și pentru ieșeni, în contextul veșnicelor discuții despre monorail sau, mai nou, despre metrou.

Profesoara Mihaela Negulescu, expertă în mobilitate urbană:

„Primăria nu este obligată să-ți ofere loc de parcare pentru mașina ta personală, cum nu este obligată să-ți ofere loc pentru canapea, fotoliu. Nu-ți oferă nimeni o garsonieră gratuită, de ce ți-ar da un loc de parcare pentru mașină?”

Gruia Bădescu, reputat cercetător în domeniul dezvoltării urbane:

„Nu poți să reduci accesul la mașină, dacă nu oferi un transport public integrat de calitate. Cum reduci puțin din accesul mașinilor pe străzi, trebuie să oferi niște lucruri: pe de-o parte spații publice mai bune, pe o altă parte o mobilitate mai bună.“

Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu