15 ani de Mai bine
Un interviu cu Anca Gheorghică, unul dintre pilonii asociației Mai bine.
Bună dimineața, Iași! ☀️
În ediția de azi:
alegeri locale pe 9 iunie
povestea Asociației Mai bine, una dintre cele mai longevive organizații care promovează dezvoltarea durabilă din România
festivalul Classix continuă în weekend
Știri locale pe scurt
Alegerile locale vor avea loc pe 9 iunie, odată cu cele europarlamentare, după ce PSD și PNL au ajuns la un acord privind comasarea alegerilor.
Radio Hit arată că principalii candidați la funcția de primar al Iașului sunt cel puțin la al doilea partid:
Mihai Chirica, primar PNL, a câștigat primul mandat pe listele PSD
Plecat din PNL, Marius Bodea candidează sub sigla USR
Cosette Chichirău, candidat USR în 2020, și-a făcut acum propriul partid politic și va candida din partea CURAJ
Ales europarlamentar pe listele PSD, Tudor Ciuhodaru a trecut prin PPDD, UNPR, Alianța PSD+PC, iar acum este candidatul AUR la Primărie
Bloc de 12 etaje lângă pasajul Băncilă. Primăria Iași a eliberat autorizația pentru construirea unui bloc de 12 niveluri pe șos. Moara de Foc, beneficiarii fiind doi dezvoltatori imobiliari din Republica Moldova.
Primăria a mai eliberat, zilele trecute, două autorizații pentru construirea a două „blocuri-plombă”, în condițiile în care beneficiarii au la dispoziție suprafețe foarte mici de teren:
un bloc cu 7 niveluri (parter, 5 etaje și un etaj tehnic) va fi construit pe 379 mp
altul, cu 5 niveluri (subsol, parter și 3 etaje), pe 441 mp
Un interviu sponsorizat de Asociația Mai bine (P)
„Cele mai importante forme de impact sunt tocmai cele mai puțin cuantificabile”
Un interviu de Laura Cozmîncă
Asociația Mai bine din Iași - una dintre cele mai longevive organizații care promovează dezvoltarea durabilă din România - marchează 15 ani de activitate printr-un eveniment care va avea loc sâmbătă, la Galeriile Pod-Pogor, începând cu ora 17:00.
Ieșenii sunt invitați să descopere, timp de 4 ore, trecutul și prezentul asociației și să își exprime părerile, visurile, așteptările sau dorințele cu privire la viitor.
Încercând să facem o retrospectivă a activității asociației și a schimbărilor produse prin proiectele sale, am stat de vorbă cu Anca Gheorghică, una dintre persoanele care au pus bazele organizației.
Ca fost președinte al asociației, care a fost acolo încă de la kilometrul zero, Anca este unul dintre pilonii Mai bine. Repetă de câte ori are ocazia că totul s-a făcut în echipă și că succesul organizației nu este meritul ei, ea fiind doar flacăra care a pornit motorul.
Anca, știu că în cadrul evenimentului vor fi expuse o serie de fotografii care povestesc vizual activitatea organizației, dar sunt curioasă de unde a pornit totul și de ce.
Eu am fost plecată din țară mai mult timp, în special cu studiile, la vârsta aia când descoperi altfel lumea. Am locuit o vreme în Statele Unite, în Barcelona și am făcut un master în ecologie umană la Bruxelles, unde aveam doar trei colegi europeni, restul fiind de prin Sudul global.
O întâmplare a schimbat totul pentru mine. Când studiam în Bruxelles, am aflat de situația din Roșia Montană acolo, deși eu veneam din România și ar fi trebuit să știu asta, mai ales că studiasem ecologia și aici.
Așadar, în România se întâmpla unul dintre cele mai mari dezastre ecologice, la fel cum fusese cel din 2001 din Baia Mare, iar eu aflam asta într-o altă țară, făcând cercetare. Eram intrigată de faptul că deși terminasem o facultate de ecologie, nu auzisem despre asta pentru că nu se discuta despre asta. Mă intriga și faptul că exista un decalaj între ce ni se prezenta la școală și realitate, acțiunea pe care trebuia să o facem și nu o făceam.
Apoi, prin colegii mei din Sud, am înțeles mai bine tot ceea ce ținea de globalizare și colonialism, lucruri despre care aveam impresia că suntem mințiți. Am avut la un moment dat și un proiect pe analiza genocidului din Rwanda din 1994, lucru care m-a marcat foarte mult. Nu înțelegeam cum de nu știu asta deja și cum de nu mi-a zis nimeni, cum de nu se vorbea despre asta.
Apoi am tot aflat istorioare din astea pe la orele de etică și dezvoltare globală. Am început să fiu mai critică cu privire la ce înseamnă dezvoltarea globală, am început să înțeleg că totul este interconectat, adică problemele de mediu la nivel global, dar și cele sociale globale, iar apoi am început să simt o responsabilitate directă față de asta.
Știu că sună pretențios, dar așa am simțit, că trebuie să fac ceva.
Așadar, te-ai întors acasă și ai pus bazele unei organizații pentru că simțeai această responsabilitate?
Nu plănuisem asta. După ce m-am întors acasă, am vrut inițial să mă alătur unei organizații de mediu, dar nu prea erau pe zona asta. Am încercat să mă implic în mai multe organizații, dar mi-am dat seama că posibilitatea de acțiune este foarte limitată, așa că am simțit că nu am de ales decât să organizez eu ceva. Am fost fondatoare împreună cu fratele meu și încă o persoană.
V-ați ocupat încă de la început de probleme de mediu?
Nu, am început mai mult ca un grup de inițiativă în 2008. Prima acțiune a fost să mergem să cântăm colinde și să strângem fonduri pentru copii cu dizabilități și handicap sever dintr-un centru de plasament. Din banii aceia am făcut zeci de activități cu ei și i-am trimis în tabere, apoi am început să facem ateliere de terapie prin artă. Asta ne-a apropiat puțin de ceea ce aveam eu în minte, pentru că realizam sacoșe ecologice pe care le pictau cu mânuțele lor și pe care încercam să le vindem și să strângem mai departe bani tot pentru ei.
Noi încă de pe atunci voiam să facem lucruri utile și să avem o abordare integrată, adică să ne ocupăm și de ecologie, dar și de partea socială și economică. De fapt, astea sunt toate cele trei dimensiuni pe care le abordăm și în prezent. Numele Mai bine și sloganul „Etic. Ecologic. Echitabil” sunt la fel ca la început, nu le-am schimbat.
În 2009 am fondat oficial Asociația Mai bine și am continuat proiectele cu copiii din centrele de plasament vreo cinci ani. Este o parte foarte emoționantă din istoricul nostru, dar foarte puțin cunoscută. Cu ei am avut și primele ateliere de plantat, care acum s-au transformat în grădinărit urban. Doar că la un moment dat a trebuit să ne oprim, pentru că ne-am dat seama că asta nu e soluția cea mai bună, deoarece aveam nevoie și de pregătire în asistență socială pentru a putea avansa astfel încât să avem cu adevărat impact.
După asta am început să colectăm hârtie. Am adunat atunci tone întregi. Le depozitam în băile dezafectate ale Universității, stăteam ore întregi cu voluntarii și sortam hârtia, scoteam țiplele și capsele, totul din timpul și resursele noastre, pentru că nu era un proiect finanțat.
La scurt timp am avut și un proiect finanțat, noi fiind primii care au luat inițiativa de a colecta baterii, pentru că, la vremea respectivă, abia apăreau în spațiile comerciale locuri în care să poți să depozitezi bateriile, care sunt cele mai toxice deșeuri domestice.
Noi am avut o campanie prin care am introdus cutii de colectare în librării, în școli și universitate, apoi le predam către un centru de reciclare din București care funcționa prin Sistemul Național de Reciclare. Paradoxal este că am colectat câteva tone de baterii și abia după asta am aflat că, de fapt, era ilegal să facem asta pentru că nu aveam autorizație, dar nici noi nu știam că aveam nevoie. Prin lege, nu aveam voie să colectăm baterii, fiind deșeuri periculoase, dar, pe de altă parte, nici nu o făcea nimeni. Oricum, multe alte chestii le făceam fără autorizație pentru că nu se ocupa nimeni de asta.
Abordând și aspectul economic, primul nostru eveniment independent a fost Săptămâna Comerțului Echitabil. Aflasem de conceptul de fairtrade când eram studentă și o perioadă nu am înțeles exact. Cum adică fairtrade? Nu tot comerțul este echitabil, nu tot ce plătești este fair? Apoi am înțeles că produsele precum cafeaua sau ciocolata au multă exploatare umană în spate și muncitorii nu sunt plătiți decent. Asta ne-a motivat să continuăm câteva ediții bune cu acest eveniment și să povestim despre ce înseamnă, de fapt, un preț corect și un comerț echitabil.
Din 2013 am făcut mai multe proiecte pe economie socială, așa au apărut CUIB și REDU. La fel, paradoxal este că noi le lansasem ca entități sau proiecte în sfera economiei sociale și lucram deja cu acest concept, dar legea economiei sociale a apărut abia din 2015-2016, deci am anticipat această nevoie. În prezent, CUIB și REDU au devenit entități separate, deși sunt sprijinite în continuare de organizație, deopotrivă financiar și cu sprijin voluntar.
Te-au inspirat tendințele din afară și experiențele trăite în străinătate?
Într-adevăr, am făcut tot felul de activități care nu se întâmplau prea mult în România, dar mie mi se păreau firești.
Se vorbește acum despre inovație, dar mulți lucrează cu acest concept fără să-l înțeleagă și fără să fie atenți la lucrurile de bază pe care să le putem face. Da, noi am făcut lucruri pe care nu le-a mai făcut nimeni în Iași, dar nu era nimic ieșit din comun, ni se părea că așa ar trebui să fie normal.
De exemplu, ateliere de reciclare creativă, ateliere culinare, făceam picnicuri pe la Institutul Francez, am fost și inițiatorii unor cursuri de mers pe bicicletă pentru adulți. Oricum, faptul că am reușit să adunăm oameni în jurul nostru ne arată clar că era nevoie de aceste lucruri.
În România, și mai ales în Iași, clar nu se întâmplau încă lucrurile alea, deci cred că puțin m-am inspirat și din experiențele mele din afară. În perioada aia, 2010-2012, nici internetul nu ne era de foarte mare ajutor, mult mai târziu ne-a făcut un voluntar site-ul.
Aveam o pagină de Facebook, dar algoritmii nu funcționau ca acum, tot prin comunicarea verbală sau prin evenimente ne promovam, lipeam afișe, trimiteam comunicate de presă. Și pentru campania proiectul Roșia Montană am lipit afișe prin oraș, atunci chiar am primit și o amendă pentru că protestam fără aprobare.
Mai mergeam în campusurile studențești, mai ales că eram și noi mai tineri acum 15 ani și ne adresam direct studenților. Îmi lipsește partea asta și chiar mă deranjează că acum depindem atât de mult de social media, aș vrea să comunicăm și altfel. De aceea am și simțit nevoia să facem acest eveniment de aniversare, să ne înconjurăm de oameni, să vorbim cu ei.
Crezi că cei care au luat parte la campaniile de informare și colectare organizate de voi au rămas cu aceste obiceiuri de bune practici și le implementează în continuare? Ce feedback ajunge la voi?
Eu sper asta din tot sufletul, deși, din ce știu, este un procentaj mic. Dar asta este valabil în orice domeniu. În general, oamenii uită cam 90% din lucrurile pe care le învață. În școli, în conferințe sau în evenimente de dezbatere, mesajul atinge cam 20-30% din oameni. Asta mă apasă puțin, că nu avem mereu continuitate.
De asta au și fost atât de importante CUIB și REDU, pentru că avem mereu un exemplu de o alternativă și că ne ajută să cimentăm zona asta educativă privind sustenabilitatea. Acum mai avem și campania Clean Clothes Campaign România, prin care ridicăm problema salariilor mici din industria textilă și care este proiectată pe termen lung.
Dar primim și feedback direct de la oameni. De exemplu Robert, fost voluntar care acum lucrează la CUIB, mi-a spus deunăzi la o cafea că pentru el a cântărit mai mult ce a învățat aici decât ce a învățat la școală.
Avem de altfel o campanie cu mărturii tare emoționante de la alumni Mai bine. O fostă colegă de la ecologie, profesoară acum, spune că îndrumarul publicat de noi e cartea ei de căpătâi.
O altă fostă colegă, care a participat la o tabără din proiectul Our Food Our Future, mi-a scris că a decis să facă un master în Barcelona pe descreștere pentru că a inspirat-o mult training-ul nostru. Poate că sunt puține cazuri, dar pentru mine sunt importante.
Dacă acțiunea noastră schimbă fie și un singur om, tot este substanțial.
Plus că noi trăim într-o societate care vede totul cantitativ, ne place să numărăm și totul este despre cicluri, dar avem prea puține informații calitative. Mai lucrăm și la o serie de ghiduri și îndrumare de ecologie umană, pe care tot așa, zic eu că le lăsăm în urma noastră. Ne-a scris cineva de la o organizație din Moldova legat de asta și ne-a spus că le apreciază foarte mult. Și astea sunt tot chestii calitative, pentru că nici nu știi la cine ajung după 2-3 ani.
Avem și cazuri concrete. Am avut un webinar într-o școală pe proiectul „Școli Durabile” și am aflat după asta că acea școală a decis să renunțe la toată vesela de unică folosință pentru că au realizat ce înseamnă asta la nivel de deșeuri. În schimb, au început să folosească veselă normală și să cumpere o mașină de spălat vase.
Asta mi-a dat încredere în proiectul la care am lucrat un an și jumătate, pentru că știu că școala asta a decis să nu mai genereze deșeurile pe care le genera zi de zi. Este un impact enorm. Așa, dacă ne gândim doar la numere și la scalare, ne blocăm.
Cred că cele mai importante forme de impact sunt tocmai cele mai puțin cuantificabile.
Sunt foarte multe inițiative care s-au pierdut pe parcurs pentru că, poate, nu avut impactul dorit. Au fost momente în care ați vrut să renunțați la ceea ce faceți?
Asta se întâmplă foarte des, mai ales în domeniul nostru. Când am făcut 10 ani de Mai bine, am scris într-un articol că dacă nu putem să facem mai bine, măcar să facem cât mai puțin rău. Cred că asta este încă valabil.
Asta este marea apăsare, când înțelegi după atâția ani că nu există impact pozitiv asupra mediului, el este mereu negativ, dar noi trebuie să-l diminuăm prin comunitățile pe care le creăm.
Dincolo de toată acțiunea noastră, ne simțim destul de marginali și singuri în Iași la nivel de mișcare pentru mediu, solidaritate cu mișcările globale și abordare integrată. Știm că generăm un impact pozitiv marginal pe lângă toate efectele negative accelerate pe planeta asta.
Asta v-a determinat să schimbați puțin paradigma din schimbare locală în schimbare globală, să vă aliați cu diferite organizații mondiale și să extindeți campaniile și în România?
Nu a fost o mișcare plănuită și nici nu am crezut vreodată ca asta este posibil. Am fost curajoși, dar, în același timp, a venit din nevoia de a rezista în acest mediu. Sunt foarte puține organizații tinere, la firul ierbii, care rezistă mai mult de 2-3 ani, mai ales dacă nu vor finanțări de la companii și corporații, iar noi ne-am încăpățânat să facem asta, chiar dacă am primit diferite oferte.
Am refuzat, chiar dacă de multe ori ne-a fost greu, uneori nu am avut bani de salarii și de altfel mult timp noi nici măcar nu am lucrat ca angajați în organizație, ci făceam totul din resursele noastre. Dar s-a întâmplat o schimbare pozitivă, pentru că munca noastră a început să fie observată la nivel european și alte organizații din străinătate au început să ne invite mai întâi la evenimente și activități punctuale, apoi în proiecte. Asta ne-a ajutat să ne simțim validați și că munca noastră contează.
Primul proiect european la care am participat a fost pentru promovarea comerțului echitabil - Make Fruit Fair, apoi au apărut treptat invitațiile pentru REDU și CUIB.
Noi am creat aceste entități ca să arătăm că o altfel de economie este posibilă, că putem dezvolta altfel de relații economice și să oferim alternative de consum responsabil. De prin 2020 au devenit proiecte pilot, proiecte model în diverse proiecte europene, iar asta a contat foarte mult pentru noi.
În rest, nu prea am avut sprijin direct de la administrația publică locală, cu atât mai puțin la nivel național. Am primit câteva finanțări mici, ultima pentru proiectul Iașul Verde, în care, printre altele, am creat și Tramvaiul verde.
Mult timp am fost persona non grata, mai ales pentru campania Iașul Iubește Teii, demarată în sufrageria Mai bine. În 2021, când în urma unui proiect colaborativ al celor de la CIVICA i-am propus primarului soluția grădinilor urbane pentru a îmbunătățirea calității mediului din Iași, reacția acestuia a fost că vrem să otrăvim populația.
Între timp, anul trecut am câștigat un premiu la nivel european pentru cele mai bune inițiative în domeniul hranei sustenabile, din partea Edible Cities Network.
Treptat, am mai primit fonduri de la guvernul Norvegiei și de la guvernul Elveției. Am fost membri activi o perioadă și în Coaliția pentru Mediu a României, fiind coordonatorii grupului pe deșeuri. În 2012 câștigam deja premii, doar că acum sunt mai cunoscute proiectele sociale ale asociației în sine, dar și ale întreprinderii sociale.
Acum derulăm un proiect, „Mâine durabil” - prin programul Active Citizens Fund Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014 -2021 - despre perspectiva mișcării de mediu din România, prin care vrem să vedem în ce măsură putem făuri o poveste și o voce comună pentru activarea cetățenilor în sectorul dezvoltării durabile.
Am încercat să facem o retrospectivă și suntem foarte puțini. Un prieten din București, fondatorul REPER21, organizație prietenă și parteneră în proiect, spunea că, dacă ai aduna oamenii de mediu din România, ar încăpea într-un autobuz. Cu mult mai puțini ar fi mai ales dacă mai vorbim și de o abordare integrată.
Trăim într-o lume în care e mare nevoie de conștientizare a ceea ce înseamnă impactul dezvoltării și ecologia umană. Este vorba despre relația noastră cu mediul în care trăim, pentru că noi nu suntem doar animale biologice care trăiesc în natură, ci suntem dependenți de mediul social și economic.
Cum îmi place mie să spun, nu avem suficient glob pentru globalizare.
Oamenii în general simt că fac schimbări prea mici care nu contează și se simt descurajați tocmai de teama unui impact mic. Cum îi motivați?
Noi avem un termen pentru asta: free rider concept. Se referă la povara asupra unei resurse comune create de utilizarea sau supra-utilizarea acesteia de către persoane care nu își plătesc partea lor echitabilă sau care nu plătesc deloc. Chestia asta se întâmplă și în Vest, să știi, chiar dacă noi îl dăm exemplu de civilizație.
Am fost recent în Londra, ca observator la un atelier, și am auzit aceleași plângeri și probleme ca la noi. Se vorbea de colectare separată și că încă sunt multe goluri în infrastructură. Legat de asta, în 2010 noi am publicat un material legat de reciclare în care oamenii spuneau sunt demotivați să facă anumite schimbări tocmai din cauza asta, că se simt singuri în barcă, că oricum mașinile de salubritate le amestecă la grămadă, clasica problemă.
Mai sunt și câteva lucruri care nu se știu. De exemplu, eu nu sunt de acord cu promovarea reciclării, care permite deculpabilizarea, dar e o falsă soluție: noi nu suntem fabrici de reciclare, reciclarea costă resurse și o parte prea mică a ceea ce generăm ca deșeuri se poate recicla.
Eu aș încuraja oamenii mai degrabă să învețe să consume și să genereze cât mai puține deșeuri. E atât de simplu. Așa, fiecare își face treaba cât poate de bine.
Noi tot insistăm că important este să reducem consumul, să reutilizăm și că trebuie să construiești pe ceea ce poți, dar fără să arăți cu degetul, să nu faci propagandă. Poate nu poți să faci ceva bine, dar poți să faci bine altfel.
Culpabilizarea blochează spațiul acțiunii, asta o zic mereu, important este să înțelegi că mereu este loc de mai bine și să creezi acest spațiu.
Nu schimbăm lumea și nu creăm o lume perfectă niciunul dintre noi, însă, fiecare poate contribui la o direcție mai bună printr-un impact cât mai mic asupra mediului. Noi suntem natura, așa că implicit grija față de mediu e grijă față de sine și de semeni.
Ce facem în weekend
🎙️ Concert Bosquito | În seara asta, de la ora 21:00, Bosquito revine la Iași cu un concert vibrant în Underground Pub. Ia bilet aici.
🚀 174 Presents: Telemetry Signal - Soyuz | În seara asta, la Acaju, petrecerea se îndreaptă spre spațiu cu proiectul Telemetry Signal. Muzica drum and bass îți va lansa starea de bine, alături de prietenii tăi. Ia bilet pentru următoarea lansare.
🎼 Festivalul Classix 2024 | În weekend, Classix continuă serile de muzică clasică. Tematica din acest an este descoperirea dorinței, iar evenimentele vor explora opere compuse de George Enescu, Gustav Mahler, Serghei Rahmaninov printre alții. Ultimele bilete aici.
🍫 How it’s made | Un maestru ciocolatier din Belgia vine la insula Leonidas din Palas Mall și ne va arăta cum se realizează pralina Coeur Framboise. Miercuri, pe 28 februarie, între 14:00 și 21:00.
Coming soon
🎸 Concert Delta Pe Obraz | Săptămâna viitoare, pe 1 martie, trupa Delta Pe Obraz vine de peste Prut cu un sunet nou de rock alternativ. Ei vor lansa noul lor album, „Ritm Color”, la Underground Pub. Bilete aici.
🎷Jazzings | Pe 3 martie, la Acaju, va fi o nouă seară de jazz și dans cu trupa Jazú. Noaptea se anunță cu o combinație de soul, pop, funk sau bossa nova. Bilete aici.
Fotografia săptămânii
Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email.
Iar dacă ești antreprenor local sau lucrezi pentru o companie care schimbă orașul în bine, aruncă o privire peste media kitul Iașul nostru.
Sprijinul tău ne ajută să facem în continuare jurnalism independent în Iași, fără clickbait și titluri senzaționale, iar noi putem duce mesajul tău către 6.000 de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu
Arr fi bine sa fie mai bine insa cum Iașul rămâne pe primul loc la poluare....cum in perspectiva va fi primar tot un Chirica zău nu vad care este efectul militantismului dvs. sau sunteți adepții formulei:las că-i ghine și așa...