2 case, 5 zile, 100 de voluntari

O zi pe șantierul Habitat for Humanity de lângă Iași

Alex Enășescu

and

Laura Cozmîncă

Jun 28, 2024

Bună dimineața, Iași! ☀️

În ediția de azi:

ieșire asfaltată cu 2 benzi de la ERA spre Centură, prin spatele Carrrefour
un ONG a construit două locuințe în doar cinci zile, cu ajutorul voluntarilor
Frateria a deschis ieri o nouă locație, pe Cuza Vodă

Știri locale pe scurt

Șoseaua Păcurari va fi legată de viitoarea variantă ocolitoare de trafic ușor a Iașului (Uricani – Cicoarei) prin intermediul unui proiect care va fi derulat de investitorul de la complexul ERA, Prime Kapital.

Context: circulația rutieră între capăt Păcurari și rond ERA va fi reconfigurată, iar principala lucrare presupune amenajarea unei intersecții semaforizate, în zona fostului post de Poliție, care să permită locuitorilor din Valea Lupului să întoarcă spre Iași fără a mai intra în sensul giratoriu.

Undă verde pentru construirea restaurantului McDonald’s din Păcurari. Noul restaurant va avea o amprentă la sol de aproape 400 mp și va fi deservit de 25 de locuri de parcare.

10 milioane euro pentru amenajarea unui parc de mari dimensiuni la marginea Iașului. Proiectul de amenajare a parcului de la Horpaz, inițiat de Primăria Miroslava la presiunea constantă a societății civile, are o valoare estimată la 55 milioane lei (fără TVA) și un termen de execuție de 32 luni.

Cum va arăta sala de sport a UMF din Copou. UMF are la dispoziție o suprafață de circa 5.200 mp pe str. Sărărie 220, în spatele căminelor Universității. Sala de sport va avea un regim cu subsol, parter și 2 etaje.

noinoi în ritm cu natura (P)

Chiar dacă sunt în miezul orașului, pe fermecătorul pietonal Lăpușneanu, echipa #noinoi ne ajută să observăm cum se schimbă anotimpurile, nu doar de la iarnă la primăvară, de la primăvară la vară, ci de la o săptămână la alta, prin selecția celor mai proaspete și sănătoase legume organice locale, pe care le puteți găsi în exclusivitate în magazin, de la doi fermieri români responsabili.

🍅 Scufița din Homița - legume crescute în sistem organic regenerativ

Scufița din Homița produce legume crescute natural, de la stadiul de semințe până în farfurie. Producătorii folosesc doar îngrășământ organic, macerate din plante făcute de ei și produse acreditate pentru a fi folosite în agricultura ecologică, asigurându-se că obțin produse curate și bogate din punct de vedere nutritiv și că vor lăsa în urmă un pământ mai curat, mai fertil și o biodiversitate bogată și înfloritoare.

🌿 Ferma lu’ Moş Ghiţǎ - legume certificate organic

Chiar dacă nu au întotdeauna aspectul comercial cu care suntem obișnuiți, legumele lui Moș Ghiță păstrează gustul autentic și sunt pline de nutrienți. Acestea sunt crescute în substrat curat și sănătos, respectând timpii firești de coacere și recoltare.

Ferma lu’ Moș Ghiță se concentrează pe cultivarea soiurilor vechi, păstrând semințe de colecție și ferindu-se de semințele modificate genetic. În plus, au grijă să protejeze habitatele naturale ale viețuitoarelor din grădină.

În timp ce bucătăriile noastre se încarcă de mirosul și gustul legumelor proaspete, sănătoase și pline de savoare, împreună sprijinim comunitatea locală și practicile agricole sustenabile.

Pentru comenzi, puteți să le scrieți direct pe WhatsApp celor de la noinoi, la 0738 455 365.

Un loc numit „acasă” construit cu voluntari

de Laura Cozmîncă

Între 17 și 21 iunie, Asociația Habitat for Humanity România a construit două locuințe în doar cinci zile, bazându-se doar pe ajutorul voluntarilor, pentru două familii din Țuțora.

Astfel, peste 100 de voluntari au contribuit la construcția caselor alături de familiile beneficiare. Alături de aceștia, voluntari pe șantier au fost și refugiați din Ucraina si Fâșia Gaza. Ei si-au dorit să întoarcă binele pe care l-au primit prin programele de locuire facilitate de acest ONG.

Beneficiarele din acest an sunt Mihaela, o femeie de 31 ani, mamă singură a 4 copii ce se mută dintr-o chirie în alta, și Alexandra, o tânără de 26 de ani ce visează la un loc al ei unde să își poată întemeia o familie si să aibă stabilitatea de care are nevoie pentru a se dezvolta personal și profesional.

În ambele cazuri, în ciuda eforturilor financiare și a faptului că au un loc de muncă stabil, veniturile nu le permit să își cumpere o locuință a lor, iar familiile nu le pot sprijini financiar.

Vrând să înțeleg mai bine anvergura proiectului și să iau pulsul la firul ierbii, m-am alăturat echipei de voluntari pentru o zi, discutând și cu beneficiarele și coordonatorii implicați.

Nu au experiență, dar nici nu este nevoie

M-am îmbarcat la prima oră a dimineții în autocarul ce transportă voluntarii către șantierul din Țuțora și primul lucru pe care îl remarc este că se vorbește în engleză.

Ulterior, aflu de la Victor, coordonatorul lor, că majoritatea celor de acolo au venit din mai multe țări europene, din SUA și chiar din Taiwan. Tot de la Victor am aflat și că pentru desfășurarea evenimentului s-au alăturat companii și voluntari individuali veniți din toată țara.

Ziua de lucru pe șantier începe cu pauză de socializare în corturile special amenajate, unde toți voluntarii au la dispoziție apă, gustări, cafea și fructe. Atmosfera e cea a unui teambuilding, iar dacă n-ai vedea căștile de protecție purtate cu mândrie, n-ai spune că se pregătesc de lucrări de construcție.

Este 9 dimineața și soarele deja dogorește, dar acoperișul trebuie terminat, așa că toată lumea se apucă de treabă, ocupându-și posturile. Fiecare știe ce are de făcut.

Ioana, responsabila pe departamentul de comunicare, mă întreabă dacă vreau să urc și eu pe acoperiș la montat țigla, să văd cum e. Accept entuziasmată.

Domnul Laurențiu, unul din meșterii cu experiență în construcții, îmi instalează hamul de siguranță, îmi dă o trusă, un ciocan și mă amestecă printre voluntari. Așa aflu că 90% dintre ei nu au experiență în bricolaj, cu atât mai puțin în construirea unei case, însă învață repede sub îndrumarea „căștilor portocalii”, așa cum sunt denumiți coordonatorii de șantier.

Domnul Laurențiu explică răbdător: „Uite, fixezi asta așa, să vină lipite unele de altele. Să nu bați decât un cui. Nu, nu-i bun așa, trebuie să se potrivească aici pe canal.” Urmărește mâinile fiecărui voluntar în parte până se asigură că au priceput cu toții.

Mai jos, în interiorul casei aflată deja în ultima etapă de construcție, o altă echipă montează izolația termică din vată de sticlă. Într-un amalgam de bormașini și ciocane, domnul Paul le dă indicații altor doi voluntari într-o engleză așa cum a priceput-o și el. Până la urmă, se înțeleg mai degrabă prin semne.

Îmi spune că are nevoie de multă răbdare să ducă asta la bun sfârșit, dar că este și satisfăcătoare activitatea de dascăl de șantier. Îi place să învețe voluntarii cum să facă fiecare operațiune în parte, motiv pentru care participă la aceste proiecte de construire accelerată ori de câte ori poate.

O parte dintre voluntari au participat la toate cele cinci zile și au avansat în dexteritate pe parcurs, însă alte echipe au contribuit doar două zile sau chiar o zi, așa că au trebuit să prindă din mers totul, pe repede-înainte. Cu toate astea, cu toții îmi spun că energia grupului și a proiectului le face bine și că nu au mai experimentat genul acesta de voluntariat până acum.

„M-au întrebat dacă ei vor avea ceva de făcut anume ca voluntari, crezând că rolul lor este să care sticle de apă sau să dea ceva la mână. Le-am spus că da, vor avea de făcut TOT, că ei vor construi casa, și nu le-a venit să creadă că din mâna lor va ieși ceva concret”, îmi povestește Ionuț, coordonator pe treburi administrative.

„Era teren plat când am venit aici, doar șapa și fundația de beton turnate, iar ei au reușit în cinci zile să finalizeze o locuință care arată cât se poate de bine și unde vor locui niște oameni.”

Cu căștile galbene, printre voluntari, se remarcă beneficiarele proiectului, dând o mână de ajutor oriunde este nevoie. De altfel, aceasta este una dintre condițiile acordării fondurilor, disponibilitatea de a lucra la propria locuință și 500 de ore de voluntariat în comunitate.

Mihaela Albișteanu este o mamă singură cu patru copii. Îmi spune că are două joburi ca să-i poată întreține, unul cu normă întreagă într-o pizzerie și unul de weekend, unde lucrează ca zilier la evenimente, tot în bucătărie. Stau cu chirie și n-au avut niciodată un loc al lor, deși ea a contribuit la construirea a trei case. Aceasta ar fi primul loc pe care să îl poată numi „acasă”, unde pot sta liniștiți fără să se mai ducă de colo-colo.

„Eu am fost căsătorită de trei ori. Cu fiecare am făcut casă, apoi m-am ales cu un șut în fund. Am rămas pe drumuri, cu copiii după mine. Nu știam încotro să mă duc și cum s-o iau de la capăt.
Știam de acest proiect, dar mi-a fost rușine să cer și eu ajutor pentru că am primit atât de multe jigniri și răutăți de la oamenii de aici din sat. Îmi spuneau că o să ajung un nimic pe străzi, dar până la urmă nu lumea îmi pune mâncare pe masă pentru copii.
Vreau doar liniște pentru ei. Deja ne-am plănuit să ne punem un leagăn, copiii își doresc foarte mult și un cățel”, îmi povestește ea cu un zâmbet plin de speranță, dar în spatele căruia se ascunde multă tristețe.

Cea de-a doua beneficiară este Alexandra, o tânără de 26 de ani, care dorește să înceapă o viață independentă. Ea locuiește în prezent într-o casă aglomerată, cu părinții și bunicii, într-un mediu tensionat din cauza divergențelor din familie.

Spune că a încercat o perioadă să se mute într-un apartament cu chirie, însă costurile foarte mari comparativ cu posibilitățile ei de câștig au făcut-o să se mute înapoi în casa părinților.

Deși ea va fi titulara directă a locuinței, spune că a aplicat și cu gândul la liniștea mamei ei. Planul este să-i ofere pace sufletească și un colț unde să se retragă la bătrânețe, astfel încât să lase în urmă viața dusă alături de un soț nepăsător și conflictual.

„În ultima vreme simt că nu se mai poate trăi acolo, că nu am siguranța unui loc al meu, deși eu am investit bani și muncă în casa socrilor în toți acești ani. Soțul îmi spune că dacă nu-mi convine, sunt liberă să plec. Duc o luptă psihică continuă. Aș lua-o de la capăt, să plătesc și să fac ceva al meu, dar nu mai am resurse”, explică mama Alexandrei despre situația în care este nevoită să trăiască, vrând cu totul altceva pentru fiica ei.
„Mă uit și nu-mi vine să cred că toți oamenii aceștia construiesc cu atâta dăruire o casă în care va locui fiica mea și că muncim și noi cu mâinile noastre la casa visurilor noastre. Respect transpirația fiecărui om implicat și sunt conștientă că fiecare face câte un sacrificiu. Oamenii aceștia ne dăruiesc din puterea lor, îmi dau și mie putere să ajut mai departe pe cine-o avea nevoie cu aceeași satisfacție. Prind speranță când văd că încă mai există oameni buni”, continuă ea printre lacrimi.

Binele se dă mai departe

Am nimerit pe șantier cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului și am aflat că printre prezenți pe șantier se afla și o familie plecată din calea războiului din Gaza înainte de a se închide granițele.

Elena este româncă, de origine chiar din Țutora, dar și-a întemeiat o familie departe de țara ei, urmându-și soțul pe care l-a cunoscut pe vremea când era student la medicină. Familia ei a reușit se salveze prin intermediul ambasadei și să vină în România, însă a lăsat totul în Gaza, așa că știe ce înseamnă să rămâi fără o casă a ta.

„Au plecat de-acolo doar cu cheia de la casă și cu actele. Chiar când au ajuns în România, au aflat că locuința le-a fost bombardată. Și acum păstrează cheile, deși casa lor nu mai există”, mi-a povestit Ioana.

„Avem și un program de locuire socială prin care am ajutat foarte mulți refugiați din Ucraina și din Gaza cu locuințe. Familia Elenei se numără printre beneficiarii acestui program și a fost dorința lor să vină să ajute, de a da binele mai departe”, explică ea în continuare.

Tot ce are umanitatea mai bun de oferit în acest haos

„Suntem înconjurați de generozitate și empatie. Am cunoscut sute de familii și am aflat povești răvășitoare. Faptul că familii de refugiați au fost pe șantier săptămâna aceasta și au fost voluntari alături ceilalți vorbește despre tot ce are umanitatea mai bun și mai frumos de oferit în tot acest haos”, își încurajează Roberto Pătrășcoiu, CEO în cadrul proiectului Habitat for Humanity în România, echipa adunată în pauza de prânz, ținând un mic discurs.

„Multă lume întreabă de ce construim noi locuințe sociale, că asta e treaba statului. Da, este treaba statului în teorie, dar rolul societăților civile este să umple acel gol pe care statul nu-l poate acoperi. Asta se întâmplă peste tot, indiferent că vorbim despre Elveția, SUA sau Malawi din Africa. Nu este un joc de tipul noi împotriva lor, ci o colaborare. Facem împreună.”

Ce facem în weekend

🎷 Fascinația Big Band-urilor | Jazzings împreună cu Universitatea Națională de Arte din Iași vă invită la Foom by Nemțeana, vineri de la 20:00, la un spectacol de jazz complet inedit. Bilete aici.

🍾 Mâncare și vin | Descoperă o selecție de vinuri deosebite, făurite de către cei de la Crama Velvet, sub atenta îndrumare a enologului Liviu Grigorică. Vineri de la 20:00 la Zori Restaurant.

🍷 Degustare de vinuri | O degustare a Cramei Familia Darabont la Winderful. Prezentarea vinurilor va fi susținută de către Betty Darabont, fondatoarea cramei. Vineri, de la 18:30.

⛰️ Plimbare în Timp în Codrii Iașilor | Anca, fondatoarea Asociației Mai bine, te invită la o plimbare prin Codrii Iașilor. Sâmbătă, 29 iunie, de la 2:30 la 6:30. Înscrie-te aici.

🏛️ Inspirația celor 9 muze grecești | Un eveniment care combină elemente filosofice, științifice și artistice pentru toți cei care doresc să cunoască mai bine simbolurile asociate lor. Sâmbătă de la 14:00, la Muzeului memorial Poni-Cernătescu.

#decitit

Costel Alexe își face vilă la Aroneanu, lângă vilele fraților săi, pe un teren concesionat cu 5 euro/mp de la primărie - Reporter de Iași
Haos total în Urbanism. Iașul funcționează cu un Plan Urbanistic General (PUG) aprobat în 1999, expirat din 2009 - Reporter de Iași
Vi se pare că se mai construiește ceva în Iași în acest moment? - Reporter de Iași
Asociația „Moldova Vrea Autostradă” cere demisia lui Cristian Pistol, directorul de Infrastructură, din cauza întârzierilor la A8 - Ziarul de Iași
De ce încă ne mai pleacă medicii din țară. „În România, rezidentul e un sclav” - Recorder