Bună dimineața, Iași! 🌞
În ediția de azi:
poluare masivă săptămâna asta la Iași
cum se vede Iașul prin ochii unui român stabilit în Hamburg
scriitorul Radu Vancu își lansează cea mai recentă carte la Cărturești Palas
ȘTIRI LOCALE PE SCURT
Ziua Unirii fără politicieni. Manifestările dedicate Unirii Principatelor Române se vor desfășura într-un cadru mai discret în acest an.
Oficialitățile locale nu vor ține discursuri, iar în aceeași zi sunt anunțate două proteste, unul organizat de AUR chiar în Piața Unirii.
DIN ARHIVĂ. Ce-i mână în luptă pe votanții AUR. Explicațiile unui psiholog pentru fanatismul susținătorilor lui George Simion
Poluare masivă în ultima săptămână la Iași. Începând cu noaptea de luni spre marți au fost înregistrate depășiri majore ale principalilor indici de poluare.
Valorile orare au depășit de circa 3 ori limita zilnică admisă pentru particule în suspensie PM10 (particule de praf) și de aproape 5 ori limita anuală admisă pentru PM2.5 (particule generate din arderi, cum ar fi motoarele de mașini, centralele electrice, încălzirea rezidențială etc.)
Aeroportul Iași a avut cu 6% mai puțini pasageri anul trecut decât în 2023, dar rămâne pe locul trei în țară, după cele din București și Cluj.
Parcul auto al județului Iași a depășit 300.000 de autovehicule. Dintre acestea, 7 din 10 autoturisme înmatriculate la Iași sunt mai vechi de 16 ani, iar și mai puțin de 1% sunt vehicule electrice.
OAMENI CARE SCHIMBĂ IAȘUL ÎN BINE
Ca localnici, suntem atât de habituați cu mediul în care trăim, încât rareori reușim să facem un pas în spate și să vedem orașul în perspectivă.
Când am citit pe Facebook o serie de observații ale unui ieșean stabilit în Germania, am fost curios să aflu cum se vede Iașul prin ochii cuiva care vine dintr-un oraș civilizat și funcțional.
Paul Ionuț Anton e inițiatorul proiectului Două roți pentru toți, care le oferă copiilor din Moldova rurală prima lor bicicletă. Trăiește în Hamburg de 10 ani, dar se descrie ca un expat part-time pentru că petrece câteva luni din an în Iași.
Paul, care sunt câteva lucruri cu care te obișnuiești mai greu când ești în Iași?
Mă pasionează să observ viața de pe străzile din orașul în care mă aflu, oricare ar fi acesta. De multe ori o documentez video, iar dacă timpul îmi permite, îmi iau și notițe.
În Iași sunt în principal pieton, ceea ce îmi oferă destul de mult timp să reflectez la ceea ce observ. Inevitabil, ajung să compar experiența de mobilitate urbană din Iași cu cea din Hamburg și de multe ori simt un șoc cultural invers care mă blochează. Nu atât prin infrastructură (sau lipsa ei), ci prin comportamentul oamenilor.
Prima senzație la sosirea în Iași e un vibe de agitație și grabă care nu mai lasă loc de interacțiune sănătoasă între oameni.
Mașinile frânează brusc și demarează în trombă, pietonii aleargă pe trecere, trotinetiștii și bicicliștii se descurcă și ei cum pot. Între flashuri, claxoane și priviri încruntate, unde să mai rămână loc de zâmbete prietenoase?
Senzației de lipsă de interacțiune i se adaugă lipsa de predictibilitate, observabilă atât la vehicule, cât și la pietoni. Regulile există doar în teorie, fiindcă în realitate ne tăiem unii altora calea în mod constant și schimbăm direcția de mers în ultima secundă. După câteva intersecții traversate, deja încep să mă simt în nesiguranță și capăt un aer de neîncredere în ceilalți participanți la trafic, fie ei motorizați sau nu.
Mașinile parcate pe interzis sau chiar pe trotuare și pietonii care sunt forțați să meargă pe stradă - sunt semne de neputință (sau de nepăsare?) pe care cu greu le pot ignora.
Pe lângă asta, poluarea fonică îmi amintește cât de greu e să ai o conversație telefonică dacă mergi pe jos pe marginea unui bulevard intens circulat. Asta e o chestie relativ ușor de acceptat și de „reparat” - ca pieton în Iași, nu mai vorbesc la telefon cât merg pe jos.
Îmi mai lipsesc în Iași și noțiuni elementare de respectare a spațiului personal și capacitatea colectivă de autoeducare, toate observabile destul de ușor în locuri aglomerate - la supermarket, la ghișeu, în tramvai.
Dar cel mai mult îmi lipsește opțiunea de a circula prin oraș cu bicicleta.
Sunt și lucruri care crezi că s-au schimbat în bine în ultimii ani în Iași?
Bineînțeles că există schimbări pozitive, ar fi ipocrit să discut doar despre lucrurile care deranjează. Cu ocazia fiecărei vizite la Iași mă bucur să descopăr îmbunătățiri de tot felul. Îmi place în special să observ detaliile mici care fac o diferență mare.
De exemplu, acum câțiva ani, plimbându-mă prin Campus Tudor, am observat că au apărut peste tot rasteluri pentru biciclete - toate aproape pline. Apoi am observat și noul parc de calisthenics care a devenit între timp un hotspot de întâlnire pentru antrenamente de fitness.
Pe Esplanada Nicolina am vizitat masa de pingpong instalată de Asociația Outventure ca invitație la mișcare pentru locuitorii din cartier. Mi-ar plăcea să văd mai multe „locuri de joacă pentru adulți” în fiecare cartier.
Mă bucur la fel de mult să observ și evoluția pozitivă a calității transportului public. Acum 10 ani puteam doar să visez că într-o zi îmi voi cumpăra bilet din aplicație și că panouri de informare îmi vor afișa timpii reali de așteptare în fiecare stație. Da, sunt niște pași mici, dar ei duc orașul în direcția bună și contribuie la un transport public accesibil și fără bătăi de cap.
Alte aspecte pozitive le-am observat luând orașul la pas și încercând să mă conving că Iașul este destul de walkable. În Hamburg, dacă merg o oră pe jos abia reușesc să ies din cartier. În Iași, aproape traversez orașul.
Am vizitat prima trecere supraînălțată în fața școlii B. P. Hasdeu. La mai multe! În multe cartiere stâlpișorii nou montați păstrează trotuarele libere, iar mie unul chiar îmi plac bolarzii rotunzi care au apărut peste tot. Sunt chiar estetici și, pe lângă faptul că eliberează calea tramvaielor, mai arată și o atenție pentru detalii și consistență în ceea ce privește mobilierul urban.
Mă bucură enorm că peste tot prin oraș apar insule de inițiativă care încearcă să facă orașul mai prietenos și mai sigur pentru oameni.
Am experimentat și lucruri pozitive direct pe pielea noastră, prin colaborarea directă cu echipa de la Spații Publice Iași pentru instalarea stațiilor BIXFIX. Totul a decurs eficient, comunicarea a fost clară și am avut de-a face cu oameni punctuali și profesioniști. Așa da!
Dacă ai putea să schimbi un singur lucru la orașul Iași, care ar fi acela?
Rezonez foarte mult cu campania desfășurată de APTA referitoare la implementarea unei politici de parcare la nivel municipal - IA ȘI susține Politica de Parcare!
Văd zilnic efectele unei astfel de politici în Hamburg, unde parcările sunt reglementate foarte simplu la nivel de cartier: „La mine în cartier plătesc o taxă anuală, în alte cartiere plătesc o taxă la oră”.
Rezidenții plătesc o taxă anuală și au drept legal de parcat pe oricare dintre locurile disponibile, locuri pentru care oaspeții nerezidenți plătesc la parcometre. Un angajat al primăriei vine (pe jos!) și înregistrează amenzile folosind doar un smartphone și o poză a parcării neplătite, nu e nevoie să cheme nicio platformă.
Faptul că amenzile sunt livrate digital și sunt destul de usturătoare (din experiență proprie) contribuie la respectarea legii și evitarea conflictelor. Mai mulți bani la bugetul local, mai puțin stres pentru rezidenți, mai multă siguranță pe străzi.
Nu e de mirare că pe străzile din cartier văd copii circulând singuri cu bicicleta către școală.
O politică de parcare ar fi totuși o singură verigă dintr-un lanț de măsuri care ar îmbunătăți mobilitatea urbană și calitatea vieții din oraș. Acesteia i se alătură alte măsuri, precum străzi cu limite de 30km/h unde bicicletele au prioritate, radare fixe, treceri supraînălțate. Toate, împreună, ar duce la o siguranță sporită pe străzile orașului.
Și nu, nu e vorba de un război împotriva mașinilor, ci de o prioritizare a oamenilor.
Ce îți lipsește cel mai mult în Germania?
Pe scurt: îmi lipsește oportunitatea de conectare cu alți oameni în limba română.
În anul în care ne-am mutat în Hamburg am fost să vizionăm o piesă de teatru cu actori români - era o colaborare între o trupă de teatru din Galați și actori români din Hamburg.
Ne-am bucurat foarte tare de eveniment și eram foarte entuziasmați că nu ne vor lipsi biletele accesibile de la Teatrul Național din Iași. „O să avem teatru în română în Hamburg, woohoo!”. A fost singurul eveniment de genul ăsta din ultimii 10 ani. Mi-e o sete enormă de teatru, concerte și activități culturale în limba română.
Tot la capitolul timp liber îmi lipsește o comunitate de români cu interese similare.
Mi-ar plăcea, de exemplu, să particip la niște plimbări de explorat natura din jurul orașului. Poate sună banal, dar vreau să învăț denumiri de copaci și păsări în limba română. Pentru asta, la Iași m-aș înscrie la unul dintre tururile ghidate oferite de Codrii Iașilor sau Pădurăreții.
Aici, în Hamburg, iau dicționarul și învăț de unul singur niște copaci și niște păsări care poate nu există în România. Și atunci îmi cam piere cheful de natură, e un foc de curiozitate pe care cu greu îl țin aprins de unul singur. Dar oricât de mult visez la o gașcă de români cu care să explorez natura din jurul orașului, într-un oraș mare ca Hamburg lucrul ăsta nu e posibil.
La capitolul voluntariat, îmi lipsește ocazia de a pune umărul la schimbare la nivel local. În Hamburg sunt un cetățean comod, mă bucur pur și simplu de ceea ce are de oferit orașul, fără să dau prea multe înapoi.
Sincer să fiu, nici nu prea știu cu ce aș putea contribui. Ăsta e probabil și motivul pentru care îmi îndrept energia spre proiectele dragi din Iași, unde chiar simt că mica mea contribuție poate face o diferență.
Pe lângă lucrul cu oamenii dedicați de la Două roți pentru toți, anul ăsta m-am alăturat ca membru și Asociației Outventure, care își dedică energia lucrului cu tineri și construirii de infrastructură urbană pentru sport și mișcare. Mă bucur să pot contribui și eu de la distanță, așa cum pot.
CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA
🥩 Brunch american | O experiență all you can eat pregătită de cei de la FOOM. Pulled beef cu sos de bere neagră, coaste de porc, chicken wings cu topping-uri. Duminică între 12.00 și 18.00.
Participarea costă 100 lei/persoană și include o bere Nemțeana gratis.
Copiii până în 16 ani plătesc doar 50 lei și primesc o limonadă/apă gratis.
🍖 Arabic Food | Un atelier de gătit pentru adulți, cu meniu arăbesc: frigărui din oaie, lipii coapte, budincă din orez cu fistic și trandafir. Duminică de la 12.00, pe str. Sărărie 98.
📖 Întâlnire cu Radu Vancu | Miercuri la ora 18.00, la Cărturești Palas, Radu Vancu își va întâlni cititorii cu prilejul lansării volumului „Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024”, publicat la Editura Polirom.
COMING SOON
🎻 Classix 2025 | Classix revine cu o nouă ediție și un nou concept: Revelații. Cea de-a șasea ediție a aventurii clasice contemporane se va desfășura la Iași între 23 februarie și 2 martie 2025. Bilete și abonamente aici.
FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII
Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu
Iasul,comparativ cu locul său în istoria României a fost și este f.prost gospodărit mai ales de când l-ați tot reales pe acest profitor Chirica,fost viceprimar al lui Nechita.
Aglomerat...s-a construit aiurea,poluat,curățenie doar in zona Mitropoliei!
Că sa mergi pe jos in Iași,exceptând zona centrala este practic imposibil!
Se parchează aiurea oriunde și oricând.
Noaptea,în parcările supermarketurilor se fac,noaptea,probe de putere ale turismelor.
DSP doarme..sunt mici fabriciilegale de dulciuri....
Îmi pare rău am iubit mult Iașul insa cum l-au "zăpăcit" așa numiții edili astăzi mă întristează mult......
Sigur vă puteți mândri cu uriașele fabrici de stors bani...mallurile!