Cum pot cărțile să schimbe percepția despre un oraș
Deși FILIT se suprapune cu târgul de carte de la Frankfurt, unii autori preferă să vină la Iași
Între 19 și 23 octombrie, la Iași s-a citit la scenă deschisă și s-a vorbit mult despre literatură în cadrul FILIT. În aceeași perioadă, la Frankfurt se vorbea tot despre cărți, autori și literatură.
Pentru câteva zile, Iași și Frankfurt s-au aflat pe aceeași latitudine culturală. Ceea ce nu e puțin lucru, dacă ținem cont de statisticile care arată că România se află la coada clasamentului de cărți citite pe cap de locuitor din Europa.
Carlsten Hueck, jurnalist colaborator al publicației Deutschlandfunk din Köln, mi-a povestit cum unul din colegii săi de redacție a fost trimis la Frankfurt, dar a ales să vină la Iași, intrigat de renumele acestui festival din Europa de Est.
Și Eli Bădică, jurnalist cultural și editor la Nemira, a mărturisit că nu dormise prea mult în ultimele zile, împărțindu-se între târgul de carte de la Frankfurt și FILIT.
Din postura de editor ce-și plimbă scriitorii prin țară în turnee de lansare, Eli Bădică a auzit adesea preconcepția că generațiile noi nu mai sunt interesate de lectură, însă an de an, publicul de le FILIT dezminte asta.
De aceea crede că, măcar la nivel local, acest festival ajută piața de carte și formează un reflex cultural spre cărți atât pentru ziua de azi, dar mai ales pentru cea de mâine.
„Cred că FILIT-ul a devenit încet dar sigur simbolul orașului, așa cum TIFF marchează Clujul sau Festivalul de Teatru marchează Sibiul. Așa că pune orașul într-o lumină foarte bună din toate punctele de vedere.”
Frankfurt este un târg, Iași este un festival
Târgul de carte de la Frankfurt este cel mai mare și mai important târg de cărți și reviste din lume, atât din punct de vedere al numărului de edituri reprezentate, cât și al numărului de vizitatori profesioniști și publici.
Însă este un eveniment comercial, înainte de toate, iar publicul larg participă la târg abia în ultimele două zile, ceea ce diferă de ideea festivalului ieșean, adresat în special publicului.
Carlsten Hueck mi-a explicat că, din start, există o mare diferență între conceptele celor două evenimente.
„Frankfurt este un târg, Iași este un festival. Dar asta nu înseamnă că publicul nu este motivat să cumpere cărți. La Frankfurt, editorii vin să-și prezinte programul și să vândă drepturi, deci este, în primul rând, un mare eveniment comercial.”
Jurnalistul a precizat că i-a plăcut foarte mult că Iașul are acest festival făcut în primul rând pentru public și faptul că au fost atât de multe evenimente bazate pe discuții și dezbateri la scenă deschisă.
„Este mult mai direct așa, adică ideea de a oferi cititorilor posibilitatea de a învăța despre literatură, scriitori și scris.”
Un alt lucru pe care l-a văzut la FILIT ca pe un plus față de Târgul de la Frankfurt a fost faptul că pune în valoare cât mai mult din orașul gazdă.
„FILIT este organizat în așa fel încât să fie conectat cu orașul și am observat că mai multe instituții cooperează pentru asta. În Frankfurt sunt doar câteva săli mari, unde totul este concentrat. Chiar dacă Iașiul este mai mic, acest lucru este foarte bun deoarece permite contactul personal. Cel mai bun lucru, din punctul meu de vedere.”
La finalul șederii sale l-am întrebat pe Carlsten dacă venise cu alte așteptări, cu ce impresii pleacă și care au fost lucrurile care i-au plăcut cel mai mult.
„Știam despre importanța literaturii pentru oraș, despre Muzeul Literaturii și despre festival, dar și despre alte lucruri precum Pogromul. Mi-a plăcut amestecul de tradiție și modernitate.
Știam că este un oraș plăcut, dar nu mă așteptam la clădirile atât de frumoase în stil vechi, atât cât am putut vedea în timpul liber.”
Acesta a mai adăugat și că s-a bucurat să vadă atât de mulți tineri în public „M-au inspirat să înțeleg că există o normalitate europeană departe de Europa de Vest.”
„Cred că toată lumea ar trebui să meargă (n.r. în Europa de Est) pentru a vedea și a înțelege că așa-numitul Occident nu este centrul lumii.”
Un alt scriitor internațional cu care am avut ocazia să discut mai mult a fost Matteo Strukul, unul dintre cei mai apreciați romancieri din Italia.
Romanele sale au un substrat profund istoric, bazat pe multe personaje legendare. Încă de când l-am cunoscut, mi-a povestit că a mai fost în România și că este fascinat de Transilvania, zonă pe care a vizitat-o de mai multe ori, dar că în Iași nu a mai fost până acum.
Privind pe geam la pădurea pe care o străbăteam în mașină de la aeroport spre hotelul unde avea să fie cazat, a recunoscut că nu a auzit prea multe despre orașul ce găzduiește festivalul la care a fost invitat, decât că este un centru universitar foarte important.
Cinci zile mai târziu, la plecare, mi-a spus că s-a simțit ca acasă.
„M-am îndrăgostit de acest oraș și sper să mă întorc. Mi s-a părut uimitor și inspirant. Le voi povesti tuturor cititorilor și romancierilor italieni. Înainte de șederea mea în Iași, deja iubeam foarte mult România și mai ales Transilvania, dar acum am în suflet și Iașiul și Moldova.”
A găsit la Iași un public la care recunoaște că nu se aștepta, atât la evenimentele unde a vorbit despre cărțile sale, cât și la serile de la Teatrul Național, unde a asistat la alte evenimente.
„Am observat că s-au pus multe întrebări din public. Eu și soția mea ne-am bucurat foarte mult de atmosfera magică a festivalului și am fost uimit să văd atât de mulți cititori.
Mi-am dat seama de ce FILIT este, fără nicio îndoială, cel mai important Festival de Literatură și Traducere din Europa de Est: faptul că poți atinge un altfel de magie, cea pe care ți-o poate oferi doar imaginația și pasiunea pentru lectură.”
Între interviuri și evenimente, Matteo s-a transformat în turist alături de soția sa și a străbătut orașul căutând exact ce-i place lui mai mult: mărturii istorice și culoare locală.
„Iașul ne-a surprins atât de mult cu numeroasele sale atracții: uimitorul Palat al Culturii, incredibila Biserică Sfântul Nicolae, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Biserica Mitropolitană, Mănăstirea Golia, spectaculosul Teatru Național despre care am aflat că este cel mai vechi din România, încât ne-am îndrăgostit de Iași și de Moldova.”
Deborah Harris este manager cultural, iar târgurile de carte și festivalurile culturale îi vin ca o mănușă. Aceasta are o carieră în domeniul editorial de mai bine de patru decenii, lucrând până acum în mai multe orașe importante ale lumii, printre care și în New York. Acum locuiește în Israel și istoria evreilor o preocupă în mod deosebit.
Deborah mi-a povestit că știa foarte puține lucruri despre orașul nostru înainte de a ajunge aici. „Sincer, tot ce știam despre Iași era despre prețioasa și vitala istorie evreiască a orașului, iar apoi despre pogromul populației evreiești din timpul zilelor teribile ale celui de-al Doilea Război Mondial.”
În 2018, Deborah a fost desemnată Agentul Anului de către Târgul de Carte de la Londra și Asociația Editorilor, așadar, cum s-ar spune, le-a văzut pe toate.
Ce n-a prea văzut, însă, în alte orașe, dar i-a plăcut foarte mult în Iași a fost „modul în care orașul se confruntă în mod deschis cu trecutul său și își asumă responsabilitatea pentru acesta. Muzeul Pogromului este o declarație a unei astfel de onestități.”
Întrebând-o cum vede ea FILIT în comparație cu cel mai mare târg de carte din lume, mi-a spus că i-a plăcut cel mai mult primirea pe care a simțit-o din partea publicului local, prezentarea cărților și a scriitorilor străini, lucru mai rar întâlnit în periplurile ei prin lume.
„Ceea ce m-a impresionat profund și m-a inspirat cel mai mult au fost programele pentru copii aduse în cortul FILIT, liceenii cărora li se repartizează o carte pe care să o citească și care vin efectiv să se întâlnească și să vorbească cu autorul.
Yaniv Iczkovits (n.r. autor prezent la Filit reprezentat de Deborah) mi-a împărtășit că pentru el a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața sa literară.”
Mihai Pricopoaia este librar de mai bine 10 ani, iar în perioada festivalului păstorește standul de cărți ale autorilor prezenți la FILIT. L-am întrebat dacă sau cum s-a modificat piața de carte din Iași între timp și cum vede el noile generații de cititori.
Dacă s-ar raporta strict la vânzări, da, este în creștere pe perioada festivalului și încă o perioadă scurtă după asta, însă el a sesizat un alt câștig mai ales pentru publicul de mâine: unghiul din care este privită literatura este mai uman.
„Dacă în timpul anului școlar, tinerii sau adolescenții caută mai mult din obligație pentru lecturile de la școală, în perioada Filitului, cartea se vede altfel prin ochii lor. Simt că au o responsabilitate față de autorul care va veni.
Eu pot să văd foarte clar contrastul dintre obligativitatea unei lecturi pentru materia școlară și plăcerea autentică de a citi un autor în afara programei.
Dar faptul că în aceste câteva zile au ocazia să cunoască autorul chiar la ei în școală și să-i pună întrebări pe baza cărții, este o motivație foarte importantă. Mulți dintre ei chiar citesc despre autori pentru că nu vor să pună aceeași întrebare care a mai fost pusă în interviuri.
La rândul lor, și scriitorii au prins unele întrebări interesante de la elevi, unghiuri noi la care nu s-au gândit și vor să le dezvolte pe viitor în cărțile următoare. Deci funcționează ca un circuit continuu pentru că și autorii își iau sursa de inspirație de la publicul din Iași.”
Apoi, tot prin prisma festivalului a ajuns să cunoască publicul cititor direct în școli, adică locul unde elevii ar trebui să prindă drag pentru literatură. Lucrul care-i place cel mai puțin este cum unii profesori încă au tendința de a cenzura anumite cărți și de a le spune elevilor că nu trebuie să le citească pentru că nu au nicio legătură cu programa școlară.
„Dar uite că măcar așa, autorii români au fost aduși în școli”, spune el.
Chiar și el, librar fiind, simțea că literatura română contemporană nu mai există sau că nu mai contează.
„Oamenii se întreabă dacă literatura română chiar merită pentru că mereu am privit-o ca pe ceva abstract și care există acolo, în manuale. Dincolo de ce se dă în programa școlară, nu există.
Dar mergând la FILIT, văzând autorii și cunoscându-i, își dau seama că nu e așa. Și eu chiar am descoperit o grămadă de autori români pe care am început să-i citesc.”
Forfota dispare după demontarea cortului principal, însă în licee se vorbește în continuare despre întâlnirea cu un autor sau altul, cărțile cu autograf stau la loc de cinste în bibliotecă, iar librăriile continuă să recomande autorii ce au fost prezenți la FILIT.
Mihai povestește că a încercat la toate edițiile să obțină autografe pentru viitorii cititori ce vor cumpăra cărțile din librărie post-FILIT, astfel încât aceștia să simtă în continuare că au o legătură specială cu scriitorul.
„Eu am păstrat legătura cu mulți scriitori care au venit la Iași și îi văd că vor să vorbească despre asta, că simt că fac parte din ceva important. Pentru ei, ce se întâmplă aici nu este doar un eveniment la care au fost și de la care au plecat, ci și oportunitatea de a fi cunoscut.
Eu am simțit că în fiecare zi în cort intrau măcar 500 de oameni, dar cred că au fost și mai mulți, ceea ce mi se pare extraordinar în condițiile în care auzi un editor cum spune că literatura română este citită constant doar de 2000 de oameni.”