Mulți dintre noi am crescut în familii unde consumul de alcool era la ordinea zilei și suntem obișnuiți cu imaginea cârciumii din sat sau a barului de zi din cartier pline de la prima oră.

În România, doar 6 din 100 de bărbați și 20 din 100 de femei sunt abstinenți de alcool, conform ultimului raport publicat de Institutul Național de Sănătate Publică, care citează din raportul de stare globală privind alcoolul și sănătatea. (OMS, 2018). 67% din bărbați și 31% din femei consumă alcool în mod excesiv și 2% din bărbați și 0,6% din femei sunt dependenți.

Chiar dacă în ultimii 10 ani consumul în România a scăzut de la 17,4 litri de alcool pur consumat / om în 2000 la 10,3 litri / om în 2020, alcoolul este în continuare responsabil pentru un număr semnificativ de decese și afecțiuni grave de sănătate. Anual, peste trei milioane de oameni din întreaga lume mor din cauza alcoolului (5,8% din toate decesele).

Conform ultimelor date din raportul INS, la nivel global s-au stins din viață în 2019 79.0367 de oameni, dintre care 6.762 în România, din cauza bolilor asociate consumului de alcool, ordinea frecvenței fiind cancerul la ficat, cardiomiopatia alcoolică și ciroza.

Statisticile arată încă un fenomen îngrijorător, faptul că consumul de alcool este o normalitate încă din adolescență. „Aproape două cincimi dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani din România au declarat în 2019 cel puțin un episod de consum excesiv de alcool în cursul lunii precedente, un procent similar cu media UE”, arată raportul INSP publicat în 2022.

Subscribe now

Există un citat care spune „fii amabil cu toată lumea, fiecare dintre noi duce o luptă despre care n-avem habar’’. În spatele fiecărui număr din statisticile de mai sus e o poveste, un om cu o nevoie reală de ajutor.

Mulți ajung aici din cauza provocărilor vieții, având probleme emoționale, sociale sau financiare cu care se confruntă. Cei cu episoade grave de alcoolism sunt duși la spitalele de psihiatrie pentru refacere, însă nu trebuie să se lupte doar cu adicția, ci și cu prejudecățile societății.

Alter - un grup de suport pentru dependenții în recuperare

Delia, Cătălin și Ioana - fondatorii grupului de sprijin Alter

Din dorința de a oferi sprijin persoanelor care se luptă cu dependența de alcool, un grup de medici psihiatri rezidenți din Iași a deschis în toamna anului trecut Centrul Alter. Este vorba despre Delia, Cătălin Aionesei și Ioana Cavaleru, colegi de pavilion la Spitalul de Psihiatrie „Socola” din Iași. Au văzut aici atât de mulți pacienți dependenți de alcool, încât și-au spus că vor să lupte pentru ei, considerând că este în datoria lor, de medici, de a răspunde nevoilor societății.

La motivația de a crea acest centru au contribuit și poveștile personale

De-a lungul vieții, tatăl Deliei s-a luptat cu dependența. „Simt că îi datorez ceva, nu am făcut nimic pentru el cât trăia. L-am lăsat să se zbată în problemele cu alcoolul, pentru că, la momentul respectiv, nu am înțeles foarte bine ce presupunea adicția de alcool.

Acum, lucrând de trei ani și confruntându-mă cu persoane care au această problemă, simt că mi-a lipsit umanitatea și aș vrea, dacă nu mai pot face ceva pentru el, să fac ceva pentru cei care încă sunt în viață și se luptă cu această problemă”, povestește Delia emoționată.

Și în cazul lui Cătălin, un unchi s-a confruntat cu acest viciu. Copil fiind la vremea respectivă, Cătălin nu conștientiza pe deplin ce se întâmpla. „Este trist când văd atât de multă lume care vine la noi dependentă de alcool și a ajuns o problemă general acceptată de societate.”

Pentru Ioana, timpul a așezat cărămidă cu cărămidă o dorință puternică de a oferi mai mult ajutor, în momentele în care își sprijinea un prieten.

„Nu a fost vorba despre dependență de alcool, a fost o altă patologie psihiatrică mult mai serioasă, dar motivația a venit din faptul că simt că datoria mea de medic este să ajut oamenii în situațiile în care au nevoie”, susține Ioana.

Așa s-a și îndreptat către psihiatrie, consideră că „medicina o faci din pasiune, dincolo de orice alt motiv”. Nu a pornit cu gândul să aibă o specializare în adicții, dar a simțit că pe partea asta oamenii au o mare nevoie de ajutor.

Ideea a venit de la Paul, după ce a căutat un grup de sprijin

Centrul Alter s-a materializat și datorită unei discuții cu Paul, prieten al Deliei care s-a confruntat cu dependența de alcool în mai multe episoade.

„În sistemul de stat dacă ai o problemă de genul acesta, adicții în general, nu prea primești ajutor. Primești ajutor acut în momentul sevrajului, dar nu se sapă să găsească cauzele. Eu nu am găsit ajutorul acesta și m-am gândit că poate ar fi bine să facem noi un grup, dar eu nu sunt cadru medical, sunt doar un om care s-a lovit de problema asta și am încercat, și cu ajutorul celorlalți, să trec peste. Cam așa s-a născut această idee”, spune Paul.

Paul are 40 de ani și își amintește de perioada când a început să piardă noțiunea zilelor și cum a reușit să o ia de la capăt, mândru acum de stabilitatea la care a ajuns.

Nu mai știe exact evenimentul care l-a determinat să consume fără echilibru, dar știe că are legătură cu copilăria. A crescut într-o familie monoparentală, alături de sora sa. Mama era singură și trebuia să meargă și la serviciu, așa că Paul a fost dus la cămin până la 6 ani. Maturizarea a venit înainte de vreme, având-o apoi în grijă și pe sora sa, pe care o ajuta la teme și căreia îi gătea, după ce venea de la școală.

Presiunea de a fi „bărbatul familiei”

Se simțea obligat de circumstanțe să devină cât poate de repede adult, simțea presiunea să fie „stâlpul, bărbatul familiei”.

„Această presiune mi-a creat niște complexe, n-am știut să mă joc când a trebuit să mă joc, n-am știut să mă distrez când a trebui să mă distrez, eram mult prea focusat pe a fi un adult mai devreme.”

Pe lângă această presiune, trebuia să facă față și bătăilor și cuvintelor critice ale mamei. „Poate nu eram bun la matematică, dar eram bun la română, la limbi străine, la istorie. Chestiile astea și-au pus, cumva, amprenta asupra mea și am căutat o evadare. O evadare fizică, inițial, am plecat din casă și apoi din țară.”

Toate acestea s-au adunat și s-au transformat în izolare cufundată în beții din care se trezea în sevraj și anxietate puternică, pe care încerca să le trateze cu multivitamine, apă sau să-și distragă atenția, uitându-se la câte un film de comedie.

„În momentul în care începeam să beau, a doua zi, mă simțeam rău și aveam de ales între a trece prin sevrajul respectiv, care apărea chiar dacă am băut o bere, două, trei, patru, chiar dacă am băut zece. Intensitatea sevrajului pentru mine era la fel.”

Consumul i-a afectat și rutina zilnică, pentru că atunci când era sub influența alcoolului nu-i mai plăcea ce lucrează și voia să încerce alt job. Un avantaj în sensul ăsta era faptul că se lucra de acasă. Apoi, după ce se angaja, începea iar să consume.

„Schimbam locurile de muncă ca pe șosete. De obicei când beam spuneam «nu-mi place, nu-mi place, nu-mi place», apoi schimbam jobul, mai beam o săptămână, două și cam așa. Dar tendința pe care o prevăd acum este să beau din ce în ce mai rar și la ocazii speciale, ocazii rare.”

Prima dată a mers la Alcoolici Anonimi

În comparație cu momentele din trecut, când bea de vineri până duminică, acum consumă rar și puțin.

A mers inițial la Alcoolici Anonimi, dar nu rezona cu practicile religioase propuse acolo și cu faptul că discutau cu un preot, nu cu cineva cu specializare psihoterapeutică, așa că a renunțat.

„Eram și separați: cei cu adicțiile de alcool într-un grupuleț, după cei cu alte adicții, cum ar fi pornografie, sau altceva. Venea un duhovnic, pentru că grupul se întâlnea în curtea unei biserici de lângă Spitalul de Copii Sfânta Maria. Eu nu am găsit nici o susținere, mă duceam degeaba și îi ascultam pe ceilalți, ei mă ascultau pe mine și ne spuneau aceeași placă.”

Și-a dat seama că trebuie să facă ceva în privința dependenței când a fost internat la Institutul de Psihiatrie „Socola”. S-a întâmplat în urma unei altercații cu sora lui, când aceasta a sunat la poliție. Echipajul i-a dat atunci de ales: „În seara asta, fie te duci la un prieten, ori mergem la Socola, dar în casă cu sora ta nu rămâi.”

„După ce m-am trezit, mi s-a explicat cum am ajuns la Socola și mi-am spus «Eu acolo, când eram varză, eram conștient de faptul că am nevoie de ajutor», în beția mea, am spus: «Mai bine mergem la Socola», înseamnă eu în străfundul meu aveam nevoie de ajutor.”

A încercat apoi să mai apeleze la ajutor, însă condiția financiară nu i-a permis. „Până la urmă, nu a mai rămas decât în puterea mea de a spune nu.” Apropiații îi tot spuneau că e băiat deștept, „și mi-am zis, dacă sunt atât de bun, ia să văd și fără alcool unde mă duce viața.”

Timpul petrecut la Spitalul de Psihiatrie, discuțiile cu Delia și propria voință puternică l-au ajutat să ajungă într-un punct de stabilitate și să aibă încrederea că poate să-și facă planuri de viitor.

„Deocamdată m-a dus la un loc de muncă stabil, m-a dus într-o relație stabilă cu cineva, m-a scos din depresie, pentru că bei ca să te simți bine, dar tot în depresie ajungi, și m-a mai dus la o acceptare de sine.”

Radu a renunțat la alcoolism din iubire pentru soția lui

Radu are 52 de ani și nu a mai băut deloc din 2017, motivat de dragostea pentru soție. „Tot timpul îi spuneam că odată și odată eu am să mă las. A avut încredere în mine, nu m-a părăsit, deși bagajele au fost făcute de vreo câteva ori”, mărturisește bărbatul.

A început cu „Hai, ia și tu o gură de bere, hai, ia și gustă și o gură din asta” și ajunsese să caute orice context unde exista și băutură.

„Beam pentru a mă ameți pentru că îmi plăcea starea. A durat câțiva ani, alcoolismul nu se instalează deodată, se instalează în ani de zile, depinde și de persoană, anturaj. Mă trezeam dimineața, după stările bahice, iar gândul era să merg să beau ceva. Aveam locurile mele, la cele mai matinale știam la ce oră se deschid.

Mergeam acasă amețit, nu mâncam, dormeam, apoi mă trezeam iar și tot așa. Nu neapărat alcoolul ingerat îmi făcea plăcere, ci mă simțeam în siguranță că am paharul de vin sau vodcă plin.

Stăteam 10 - 15 minute și mă simțeam confortabil, în siguranță că sunt acolo, «acuma sunt bine, sunt cu el». Atunci mi-am dat seama că nu eu controlam, deși cei mai mulți spun că știu să bea, dar astea sunt iluzii. Din momentul în care alcoolul pune stăpânire pe tine, s-a terminat. Alcoolul este cel mai bun dizolvant, dizolvă absolut tot: familie, serviciu, prieteni, absolut tot.”

Primele semnale că ar trebui să facă ceva au venit de la soție. Relația dintre cei doi se schimbase și nu mai comunicau la fel. Și propriul corp îl avertiza. Fizionomia nu mai era aceeași, slăbise foarte tare, nu mânca mai nimic cu săptămânile și începuse să nu mai aibă grijă de el.

„Bineînțeles că am negat. «Eu nu sunt așa; nu am cum să fiu ca tatăl meu; eu nu voi ajunge niciodată ca ăla care doarme pe bancă; eu nu sunt violent; eu acasă nu fac scandal, la mine totul este normal.» Dar nu era așa. De fapt, lumea vede cum te transformi, tu nu vezi în oglindă dimineața, ș-apoi eu nici nu mă mai uitam în oglindă. Pur și simplu îmi luam hainele și ieșeam pe ușă imediat ca să pot să ajung să beau”, povestește Radu cu glas apăsat.

Înainte de abstinență a avut o perioadă de dipsomanie, în care alterna beții crunte cu câte două - trei săptămâni de repaus. Lucrează în domeniul artistic de 34 de ani, iar acest stil de viață începuse să-i afecteze și munca. Fiind o fire emotivă, uneori mai bea ceva și înainte de serviciu, pentru „încurajare”.

Cu timpul a ajuns să lipsească tot mai des, căutând mereu pe cineva care să-l înlocuiască. „Mințeam pe toată lumea, aveam întâlniri peste tot, cu oameni, cu prieteni, telefonul se închidea zile întregi și consumam. Era o izolare totală.’’

Ajutorul a venit de unde se aștepta mai puțin

La un moment dat, directorul instituției în care lucrează l-a chemat în birou și i-a spus că este un om de bază acolo, nici gând să-l concedieze, însă are nevoie de ajutor, și i-a recomandat un doctor de la Spitalul de Psihiatrie.

La „Socola” a înțeles că nu este singur, când a cunoscut și alte persoane care trec prin aceeași provocare. Apoi, timp de doi ani și jumătate, a respectat riguros tratamentul prescris. Lua somnifere, pentru că îi era frică să adoarmă.

„Am avut halucinații, niște stări groaznice, imposibil de redat. La recomandarea doctorului, am mers la un centru de recuperare unde am stat două săptămâni și am beneficiat de supraveghere psihologică, psihiatrică și asistență socială. Erau organizate ședințe de grup, ședințe cu beneficiarul și familia care venea cu tine.”

Odată cu schimbarea, prietenii au început să dispară. Înainte, toate întâlnirile erau urmate de beri sau pahare cu vin cărora ajungeau să le piardă numărul. Însă cei care i-au rămas aproape îl felicită pentru perseverență, inclusiv dintre cei care îl serveau cu băutură la barurile pe care le frecventa.

„Mi-am format un cerc de prieteni care nu consumă, a renunța total la alcool înseamnă și modul total de schimbare al vieții.” Cu zâmbetul pe buze, povestește că până și somnul acum e mai liniștit și simte acum că le poate oferi celor de lângă el siguranță.

Dependența e întreținută și de stigma socială

Paul și Radu, pe care i-am cunoscut prin intermediul grupului de sprijin Alter, au vrut să-și spună povestea luptei cu alcoolismul ca să-i încurajeze și pe ceilalți care trec prin asta să caute ajutor. Nu e ușor să te internezi la psihiatrie într-o societate plină de prejudecăți.

„Nimeni nu vrea să se ducă, se gândesc «Ok, poate am probleme cu alcoolul, dar nu sunt nebun», aud de foarte multe ori chestia asta. «Ce-o să spună familia, prietenii, colegii de muncă?» Este un cerc vicios în care persoana preferă să nu ia în calcul această alternativă. Din contră, se retrage și mai mult, își face mustrări de conștiință, este împins la un consum mai mare, apoi se autoizolează”, susține Delia.

„Dezalcoolizarea, practic, ce înseamnă? Alcoolul este anxiogen. Ți se pun niște perfuzii care ajută rinichii să elimine alcoolul din sânge. Apoi prevenirea sevrajului: se înlocuiește alcoolul cu altceva inhibitor, că alcoolul asta face, inhibă creierul - îi dă shutdown, iar în lipsa alcoolului nu mai există shutdown, există extra viață în creier. Dacă nu dai ceva inhibitor în locul alcoolului pot apărea convulsii, halucinații, hipertensiune”, mai explică Delia.

Cătălin spune că își dorește să-i facă pe oameni să-și schimbe percepția față de persoanele dependente. Dă chiar exemplul propriului tată, care îi judecă pe acești oameni, „chiar dacă încerc să-i explic că au probleme și ei. Și nu cred că este singurul care gândește așa. Aș vrea să schimb ceva în sensul ăsta.” Ar vrea ca societatea să știe că cei care consumă „probabil au ceva ce încearcă să ascundă sau să acopere, să-și renege.”

Alter reprezintă un loc unde poți apela la susținere în perioada de abținere

Grupul de sprijin Alter nu înlocuiește tratamentul psihiatric, nici evaluarea unui medic specialist sau evaluarea psihoterapeutică individuală. Grupul oferă îndrumare în determinarea sau menținerea perioadei de abstinență. Cei interesați vin inițial la un interviu de cunoaștere, iar pe baza acestor interviuri sunt organizate grupurile, în raport cu dorințele beneficiarilor.

„Instituțiile de stat nu oferă asta, ele oferă un tratament de scurtă durată. Într-un pat de spital ești protejat, dar nu este viața reală. Dorința de a consuma apare din nou când ieși din acest mediu unde poate ai mâncare asigurată, nu trebuie să mergi la serviciu, nu te confrunti cu stres major. Iar aici apare întrebarea: ce faci după ce ieși pe ușă și apare factorul declanșator?

Chiar dacă spitalul nu asigură un tratament de lungă durată, Ioana, Delia și Cătălin recomandă atât controlul medical, cât și psihoterapia individuală. Atunci când banii sunt o problemă, persoana respectivă poate cere un bilet de trimitere de la medicul de familie cu care să meargă la un ambulator.

Orice persoană care se luptă cu dependența de alcool poate apela gratuit la grupul de suport Alter. Întâlnirile grupului au scopul de a sprijini recuperarea și se adresează mai ales celor care nu beneficiază de nicio formă de susținere emoțională și materială. Cei trei medici rezidenți au formare în psihoterapia cognitiv-comportamentală și integrativă.

„Grupul nostru vine ca un suport ca să te mențină pe linia de plutire. Punând pe masă problema ta, vocalizând, îți conturezi mai bine gândurile, iei altă decizie deja.

Noi tindem să catastrofăm evenimentele din viața noastră, dar vin ceilalți oameni și îți spun: «Nu ești un eșec, a fost bine la un moment, dar va fi bine și în continuare». Tindem să credem că doar noi suntem greșiți în viață, iar restul sunt perfecți, să credem că toți suntem o entropie ambulantă”, explică Delia.

Subscribe now

Sediul Alter se află în Iași, în clădirea Habitat, de pe bd. Carol I numărul 4. Medicii pot fi contactați la numărul de telefon 0754 368 823 sau la adresa de e-mail infoaltergrup@gmail.com.

La nivel național, singura linie de asistență pentru lupta cu dependența de alcool este 021.9335 - AlcoLine, lansată de Alianța pentru Lupta împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT) în 2016.

*Nu sunt oferite toate detaliile persoanelor care au vrut să ne împărtășească experiența lor pentru a le proteja identitatea și dreptul la viață privată.

Dependenții de alcool au nevoie de suport …