Familia celor fără familie
Fundația Emmaus a ajutat peste 250 de persoane să se reintegreze în societate
Bună dimineața, Iași! ☀
În ediția de azi:
PNL pierde majoritatea în Consiliul Local
fundația din Iași care reintegrează oamenii străzii
cum arată orașele construite pentru oameni, nu pentru clădiri și mașini
Știri locale pe scurt
Mihai Chirica nu mai are majoritate în Consiliul Local, după ce viceprimarul Cezar Baciu a pierdut procesul cu USR, în care a contestat excluderea din partid.
O trădare rentabilă: În urma acestei decizii, Baciu își pierde postul de consilier local și, implicit, funcția de viceprimar. Baciu a ocupat acest post doi ani şi jumătate, timp în care a adunat o indemnizație totală de circa 400.000 de lei.
Cum s-a ajuns aici: USR l-a exclus din partid în primăvara anului 2021, după ce Baciu s-a aliat cu PNL, și, de atunci, asigură „votul de aur” în Consiliul Local.
Ce urmează: PNL ar putea încerca să racoleze un alt consilier de la USR sau PSD sau să numească un viceprimar de la PMP, ceea ce ar însemna pierderea majorității în plenul Consiliului Local.
Parc de agrement de 100.000 de euro în Uricani. Acesta va fi amenajat de Fundația Comunitară Iași, cu sprijinul Lidl România, și va fi cedat comunității locale după terminarea lucrărilor.
Context: Lidl construiește un magazin pe şoseaua Iaşi - Voineşti, în apropiere de sediul Primăriei Miroslava şi complexul Family Market, însă data deschiderii este necunoscută.
ONG-uri locale - Fundația Emmaus
Un reportaj de Laura Cozmîncă
În zona serviciilor sociale publice există o serie de domenii sensibile, adesea trecute cu vederea sau tratate superficial de instituțiile statului. Totuși, câțiva oameni reușesc să facă o schimbare. Un astfel de exemplu este fundația Emmaus, care reintegrează oameni ai străzii și găsește soluții pentru tinerii care ies din centrele de plasament.
Fundația Emmaus Iași a fost înființată în 2001 și constă în centre rezidențiale, programe de intervenție în stradă, un program de dezvoltare de abilități de lucru și profesionale pentru persoanele fără adăpost, un program de sprijin pentru familiile vulnerabile și unul pentru refugiați.
În prezent, fundația administrează două centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost, unul în Iași și unul în satul Popești, localitatea Sârca, unde are și o fermă care produce mare parte dintre alimentele necesare.
Pe lângă asta, fundația deține și o întreprindere socială sub forma unui magazin second-hand care oferă locuri de muncă pentru persoanele vulnerabil social.
Despre tinerii proveniți din medii vulnerabile, Simona Apetroaie, asistent social și coordonatoarea proiectului din Iași, spune că au foarte puține abilități pentru a duce o viață independentă și de aceea au nevoie de servicii prin care să li se arate pas cu pas ce implică traiul în afara instituțiilor, de la tot ceea ce înseamnă gospodărirea unei locuințe până la administrarea bugetului.
„În serviciile publice există presiunea dezinstituționalizării, adică să scoți oamenii în afara sistemului și să spui că gata, le-ai rezolvat problema și că i-ai ajutat. Decizia nu este întotdeauna cea mai potrivită, pentru că sunt lăsați pe cont propriu oameni care nu sunt pregătiți. La capitolul abilități de viață au un deficit, astfel încât lucruri care par logice pentru noi, pentru ei nu sunt.”
Ea mai evidențiază un alt aspect important în acest proces al scoaterii din sistem: locul de muncă. În teorie, centrele de plasament pregătesc tinerii pentru anumite meserii prin cursurile de calificare la care le oferă acces.
În practică, odată loviți de viața pe cont propriu, tinerii nu știu cum să-și găsească și nici cum să-și păstreze un loc de muncă. În primul rând, din cauza stigmatului social. În al doilea rând, din cauza problemelor de comportament dezvoltate în centrele de plasament.
„Cine nu a lucrat cu tineri din centrul de plasament, oricât de binevoitor ar fi, nu știe la ce să se aștepte. Orice observație trebuie făcută astfel încât să nu deranjeze, pentru că acești oameni sunt foarte sensibili, nu au încredere în ei și nici în ceilalți.
Viața în centrele de plasament i-a învățat să fie așa, ei știu că trebuie să supraviețuiască și atât. Sunt foarte vulnerabili. Își asumă proveniența din centrul de plasament ca pe o vină și le este rușine cu asta.
Foarte greu scapă de acest stigmat și conștientizează că, oriunde ar merge, pentru a reuși să-și mențină un loc de muncă, trebuie să fie perfecți.
Orice problemă minoră apare, de regulă, ei sunt considerați primii vinovați. Așa funcționează oamenii în general, greu se dezbracă de stereotipuri.
Ei sunt victimele eșecurilor care nu țin de ei, însă eu le spun aici că nu sunt victime, ci supraviețuitori. Susținuți cu încredere, se transformă în niște oameni fantastici.”
Din păcate, centrele au locuri limitate și fundația nu are capacitatea fizică de a scoate din stradă toți oamenii fără adăpost. Pentru aceștia, Emmaus încearcă să aducă o schimbare cât de mică prin oferirea unor mese calde zilnice sau ajutându-i să își facă acte de identitate.
„Oamenii fără adăpost sunt oamenii nimănui. Pentru a putea beneficia de ajutor social sau chiar și de mâncarea de la cantină, trebuie ca ei să aibă un domiciliu unde să se poată face anchetă socială.
Pentru a putea primi o locuință socială, trebuie să demonstreze că pot plăti o chirie oricât de mică și costurile utilităților, dar ei nu se pot angaja, pentru că nu au act de identitate. Pentru asta au nevoie de un domiciliu, și uite așa intrăm într-un cerc, nu există un serviciu public care să fie accesibil pentru ei.
Asta înseamnă că exact pătura cea mai săracă este exclusă de la orice înseamnă sprijin. De multe ori, principalul interes al serviciilor publice este să nu moară omul în stradă și să nu iasă în presă situația asta, dar cam atât.”
Simona consideră că aceste situații ar putea fi îmbunătățite și numărul persoanelor fără adăpost ar fi considerabil mai mic dacă în instituțiile statului s-ar lucra cu un mai mult interes în acest sens.
„Din păcate, legiuitorul nostru nu prea poate să-și imagineze din fotoliul lui că sunt și oameni care trăiesc în felul acesta. Aici vorbim efectiv de o lipsă de legislație. Avem un sistem arogant, pentru că nu vede nevoile acestor oameni vulnerabili de la nivelul lor de bază, nu-i deschis la nevoia beneficiarului și nu-l înțelege. Noi lucrăm de atâția ani și lucrurile nu s-au schimbat prea mult.”
Povestea cuplului Mihaela și Gheorghe
De-a lungul timpului, peste 250 de persoane care au beneficiat de serviciile fundației au fost reintegrate în societate ca adulți funcționali. Cuplul format din Gheorghe și Mihaela este unul dintre aceste cazuri fericite, de oameni care au cunoscut viața pe stradă, au ajuns în centrul fundației Emmaus și au format o familie.
Mihaela povestește că a crescut într-un centru de plasament de unde a trebuit să plece când a împlinit vârsta majoratului, după care a ajuns să trăiască pe străzi cu câțiva oameni care au plecat tot din casele de copii.
„Am stat vreun an jumătate în stradă, dar am mai întâlnit niște oameni care m-au ajutat și am lucrat undeva în Brașov. Acolo mi-am adus să lucreze cu mine câțiva foști colegi de la casa de copii, dar n-au vrut să stea. Eu cât am stat acolo m-am schimbat, m-am făcut așa cum trebuie să fie un om în viață, însă după ce m-am reîntâlnit cu grupul ăla, am început din nou să fiu cum eram la casa de copii.”
Se comporta urât cu colegii de muncă și le răspundea răutăcios inclusiv superiorilor, până când a plecat de bunăvoie.
Odată revenită pe stradă, Mihaela s-a întors la vechea viață, în grupul de unde a plecat inițial, iar la scurt timp a rămas însărcinată. Spune că se îndrăgostise de un băiat din acel grup, dar s-a despărțit de el când sarcina deja avansase, pentru că nu o respecta, asumându-și un copil pe cont propriu. Așa a ajuns în contact cu fundația Emmaus.
„Încă de când eram gravidă ne tot vizitau niște oameni din fundația Emmaus. În fiecare seară ne aduceau o masă caldă și orice aveam nevoie în general. Când aveam șapte luni de sarcină, fundația m-a ajutat. M-au internat în spital cu două înainte să nasc.”
Pentru că era hotărâtă să-și păstreze fetița, reprezentanții fundației Emmaus au realizat demersurile necesare pentru a fi cazată într-un centru social maternal unde aceasta să-și poată crește copilul în siguranță măcar o vreme și unde să fie învățată cum să îngrijească un nou-născut.
„Eu nu voiam să-mi pierd copilul. Toată lumea de pe stradă îmi spunea că îmi vor lua copilul pentru că sunt de la casa de copii, sunt boschetară și tot așa. Dar eu nu am vrut să fac cum a făcut mama mea când m-a abandonat.”
În centrul maternal, Mihaela a locuit timp de un an, după care a fost preluată de către centrul rezidențial Emmaus, unde s-a mutat cu tot cu micuța sa, apoi și-a găsit un loc de muncă. Timp de 8 ani, a lucrat la centrul de croitorie de la Casa Modei.
„Pentru că m-au luat din stradă și m-au ajutat cu fetița, eu mi-am luat angajamentul față de cei de la fundație că vreau să mă fac om. Nu mai voiam să-mi trăiesc viața în condițiile în care am crescut. Emmaus a fost mulți ani familia mea și așa va rămâne. Nu voi uita locul de unde am plecat, dar nu vreau să mă întorc pe străzi.”
Mihaela și-a cunoscut actualul soț chiar în centrul rezidențial al fundației Emmaus de la Popești. Gheorghe nu a cunoscut viața instituționalizată, însă a crescut într-o familie dezechilibrată. Tatăl lui a murit la vârsta de doar 34 de ani, iar mama sa, rămasă singură cu 3 copii, s-a recăsătorit, însă tatăl vitreg era violent și îl bătea. În vocea lui nu există nicio urmă de ranchiună când povestește asta, nu-l condamnă, acceptând o situație regăsită în multe familii de acest tip.
Pentru că și-a dorit să fie independent financiar de la o vârstă fragedă, în weekenduri își făcea de lucru la o fermă din Sârca, în apropierea localității Budăi, unde locuia, și astfel a intrat în contact cu fundația Emmaus.
„Am cunoscut un băiat care lucra acolo ca șofer, m-am angajat și eu ca șofer cu ajutorul lui și apoi i-am cunoscut și pe cei din centru, inclusiv pe Mihaela. Dar nu știu de ce, ea îmi vorbea urât, mă înjura și mi se părea că îi e frică de mine. Credea probabil că sunt un om brutal, dar eu sunt cel mai bun om de pe pământ”, povestește Gheorghe despre perioada când și-a cunoscut actuala soție. Este conștient că viața pe care a dus-o Mihaela o adusese în punctul acela, de a nu avea încredere deloc în oamenii din exterior.
Cei doi s-au apropiat foarte mult în timpul sărbătorilor de iarnă, petrecând mai mult timp împreună atunci când Gheorghe avea un transport la centru, timp în care și-au povestit viețile unul altuia și Mihaela a început să aibă încredere în el.
„Abia atunci și-a dat Mihaela seama ce fel de om sunt eu pe interior. Apoi nu m-a mai urât”, îi întrerupe Gheorghe istorisirea soției sale. Cam așa și-au spus întreaga poveste, completându-se unul pe altul sau întrerupându-se cu entuziasm.
La câteva luni după ce au format deja un cuplu, cei doi au decis să se mute separat într-o locuință a lor, în chirie. Aveau nevoie atât de intimitate, cât și de independență, pentru că, așa cum a povestit și Simona, rezidenții centrului scapă mai greu de obiceiurile de pe stradă și creează discordii.
„Am vrut să mergem singuri pe drumul nostru. Dacă aveam doar o felie de pâine, o mâncam amândoi, dar măcar nu ne știa nimeni. Dar era mai bine, nu mai intervenea nimeni între noi.”
Despre perioada lor de independență, Gheorghe spune că a fost plină de provocări și necunoscut, pentru că niciunul din ei nu experimentase viața în doi. „Ce-a muncit fundația… dar ce-am muncit și eu cu ea! Se certa cu mine mult, avea încă obiceiurile de pe stradă. Eu am înțeles-o și o voi înțelege oricând, dar și ea își dădea seama. Acum este o doamnă”, explică el.
Povestea lor de dragoste s-a legat treptat, și-au creat familia pe care nici unul dintre ei nu a avut-o, s-au căsătorit și mai au împreună trei copii. „Visul meu a fost să am o familie realizată așa cum vreau eu, să fiu mamă, să am un soț și un tată pentru copii”, spune Mihaela.
Au făcut nunta în centrul orașului pentru că acesta a fost visul Mihaelei, totul din banii strânși de ei. „La nuntă au venit oamenii de la Emmaus și au fost mândri că mi-am îndeplinit visul”, povestește Mihaela, mândră de succesul ei. Așezat lângă ea, soțul o întrerupe cu glas scăzut. „La mine n-a venit nimeni la nuntă. Doar oamenii cunoscuți în cadrul fundației și alți câțiva prieteni de-ai ei. M-am simțit la un moment dat singur, dar o aveam pe Mihaela.”
Tot cu banii strânși împreună, cei doi și-au achiziționat un teren în afara Iașului, unde și-au construit și o casă a lor, apoi au fost loviți de criza financiară. Forțat de împrejurări, Gheorghe s-a văzut nevoit să ia calea străinătății, în timp ce soția sa a rămas acasă, având grijă de familie și gospodărie, ca mulți ani români în perioada 2006-2010.
„Am plecat în Danemarca cu o sticlă de apă și cu 100 de euro în buzunar, fără să mă ajute nimeni, într-un oraș la graniță cu Norvegia. Mi-am cumpărat o cartelă cu număr și am bătut din ușă în ușă la fiecare fabrică, până am găsit de lucru la o fabrică de pește. Doi ani jumătate am lucrat acolo, iar cu banii câștigați am terminat casa și am creat pentru familia mea toate condițiile.”
Acum, Mihaela și Gheorghe se consideră oameni împliniți. „Casa e sus, familia este completă, avem și trei nepoți. De-acum încolo, vacanțe, investim în noi”, își încheie Gheorghe povestea, iar soția sa întărește recunoștința pe care o poartă față de oamenii care au ajutat-o să lupte pentru viața, copilul și familia ei.
Ce facem săptămâna asta
🍾 Hai cu pluta! | A doua ediție a festivalului de vin Hai cu pluta! are loc sâmbătă și duminică la Agora. Bilete aici.
În cele două zile de festival veți putea degusta în primul rând vinuri din România, dar și din Republica Moldova și Europa. Va exista și o zonă de food, cu gustări delicioase.
🎛 Sinestezia | Timp de 5 zile, în perioada 26-30 octombrie, la Iași, publicul are șansa de a experimenta fenomene ale imaginarului prin intermediul artei și tehnologiei, în spații clasice și neconvenționale ale orașului.
🍯 Micul Prînz | Bucătarii acestei ediții sunt Lise și Vlad, un cuplu franco-român stabilit în zona rurală din Codrii Iașilor, într-o casă ecologică din lemn pe care au construit-o în 2021.
Ei pregătesc un meniu al cărui vedetă va fi hrișca, iar desertul va conține miere de la Stupina Taină Vie. Sâmbătă de la 12:00, la CUIB.
🎃 Seri aparte: Halloween Edition | Sâmbătă, de la 22:30, Oliv Bistro organizează o petrecere de Halloween, cu dress code-ul all black.
La bar vor fi preparate cocktailuri speciale, create exclusiv pentru această seară. În plus, vei putea participa la un concurs cu mai multe premii!
🎥 Cinepoezia | La Cărturești Palas, sâmbătă de la 19:00, vor fi vizionate 10 videopoeme inspirate din opera lui Emil Brumaru.
🎁 Târg Caritabil | Duminică, între orele 11:00-18:00, în Parcul Expoziției, Amicus Iași organizează un târg de îmbrăcăminte și încălțăminte. Acestea au fost strânse la punctele de colectare, iar banii strânși vor merge către o familie cu 8 copii din comuna Dumești, Jud. Vaslui.
👨🏫 Vulnerabilități psihologice universitare | Profesorul Mircea Miclea, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, va susține o conferință marți, 31 octombrie, de la ora 14:00, în Aula Emil Palade a UMF Iași. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
🎸 Robin and the Backstabbers | Joi, pe 2 noiembrie, Robin and the Backstabbers revin la Legend Pub. Bilete aici.
Fotografia săptămânii
#decitit
Ce-aţi zice de un concediu pe Everest sau Machu Picchu? Ieşeanul care şi-a transformat pasiunea într-o afacere unică - Ziarul de Iași
Se mai poate transforma Bucureștiul? Specialistă în arhitectură urbană: „Se extinde fără o planificare inteligentă, avem doar orașe de dormit” - Libertatea
Cum ar trebui să arate orașele viitorului din România, ca să fie pentru oameni, nu pentru clădiri și mașini - Panorama
Despre muzici, nostalgie și cum îi faci pe oameni să danseze, cu Sorin Lupașcu, unul dintre primii DJ din Iași și din România - Scena9
Șase castele din România, mai puțin cunoscute - Curatorialist
Încă ceva
Încă de la lansare, identitatea vizuală a acestui newsletter este modelată de Urban Gemini, un studio local de design grafic cu o abordare foarte personală și umană a muncii creative. (P)
Au peste 15 ani experiență în crearea și dezvoltarea de identități vizuale, design pentru print și grafică publicitară.
Acordă o mare atenție ascultării și înțelegerii clienților și se bazează mereu pe onestitate, responsabilitate și acceptare.
Fac echipă bună cu afacerile mici și antreprenorii la început de drum.
Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email.
Iar dacă ești antreprenor local sau lucrezi pentru o companie care schimbă orașul în bine, aruncă o privire peste media kitul Iașul nostru.
Sprijinul tău ne ajută să facem în continuare jurnalism independent în Iași, fără clickbait și titluri senzaționale, iar noi putem duce mesajul tău către 5.900 de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu