„În fierărit trebuie să-ți asumi lovitura de ciocan pe care o dai"

O conversație despre meșteșug, concentrare și ieșirea din rutină

Jul 07, 2023

Bună dimineața, Iași! ☀️

Furtunile și aversele de ploaie persistă astăzi și mâine, dar vremea devine stabilă începând de duminică.

Vineri ⛈️ 24 🌡 16
Sâmbătă ⛈️ 24 🌡 16
Duminică 🌤 28 🌡 16
Luni 🌤 28 🌡 15
Marți 🌤 29 🌡 18
Miercuri 🌤 32 🌡 20
Joi 🌤 31 🌡 19

Știri locale pe scurt

Mediul de afaceri vrea ca traseul A8 să aibă mai multe noduri și drumuri de legătură astfel încât traseul să fie „util și eficace".

Camera de Comerț și Industrie Iași: după 25 de ani de tergiversări, este revoltător să se prezinte public un proiect de autostradă „în care practic să nu existe Iași, Ruginoasa, Valea Lupului, Popricani” și să nu existe o legătură directă și rapidă cu Aeroportul Iași, situație catalogată drept „culmea absurdului”.

Sistem smart de acces la parcările campusului din Tudor Vladimirescu. Universitatea Tehnică va cheltui circa 3 milioane lei pentru realizarea unui sistem de management al parcărilor din interiorul campusului din Tudor Vladimirescu.

sistemul va fi unul de tip smart parking: de exemplu, vor fi utilizate tehnologii de recunoaștere a numerelor de înmatriculare – utilizatorii recurenți, studenții cu abonamente de parcare și toți clienții vor putea intra și ieși prin zona de bariere fără a staționa îndelungat și fără a scana nimic suplimentar.

Doi ieșeni au făcut o ucenicie în feroneria de artă în Franța

„Fierul, ca să nu-ți ruginească, îl dai cu ceară cât e cald, pentru că închide porii. Când pui mâna pe un obiect abia făcut, deși e din fier, e catifelat.”

Andrei Ignia vorbește cu pasiunea celui care studiază fierăritul de ceva timp. În ultimii ani, el a documentat ca fotograf și videograf proiectul „Batem fierul la conac!”, unde un grup de calfe-călătoare din Franța vin și petrec unu-doi ani într-un atelier din Țibănești, afiliat conacului Petre P. Carp.

La începutul acestui an, printr-o bursă-pilot Erasmus Plus, Andrei a trecut din spatele camerei la lucrul propriu-zis cu forja și ciocanul. Companion în această experiență i-a fost Adrian „Adriano” Epure, antreprenor în industria ospitalității și unul din oamenii din spatele bistroului Bindu.

Cei doi au făcut o ucenicie scurtă, dar intensivă, în feroneria de artă. După câteva săptămâni petrecute în atelierul de la Țibănești, ei au plecat în Franța pentru un stagiu de trei luni în cadrul Les Compagnons Du Devoir, una dintre cele mai respectate școli de meserii din Franța.

După două săptămâni de școlarizare la centrul de la Muizon, au fost trimiși să facă practică în ateliere diferite. Adriano a mers în sudul Parisului, la Fundația Coubertin, cunoscută pentru restaurări prestigioase precum flacăra Statuii Libertății sau poarta de la Versailles, iar Andrei la o firmă privată din Cholet, la sud de Bretania, La Forge De Style. Ambele sunt considerate instituții ale feroneriei de artă de tradiție francofonă.

Ce-i face pe doi oameni suficient de ocupați să iasă din bulele lor de confort ca să învețe să lucreze fierul prin metode tradiționale? Și ce au luat cu ei din experiența asta?

Am fost curios să aflu răspunsurile chiar de la ei, iar Adriano și Andrei mi-au povestit ce au învățat despre arta de a modela fierul și despre ei înșiși în tot acest proces.

Evoluția de la cui la volută

„Primul obiect pe care l-am făcut a fost un cui pentru nicovală, deși în Franța am aflat de la meșterii de acolo că un cui este unul din cele mai complexe obiecte pe care le poți face pentru că necesită:

viteză - fiindcă un obiect foarte mic se răcește foarte repede;
precizie - trebuie să-i faci un capăt hexagonal și un vârf ascuțit;
imaginație - pentru că poți să participi acolo într-o groază de variante.

Spre exemplu, la final de traseu de examen, ultima sarcină care a venit ca o acceptare în breaslă a fost să facem un cui personalizat pe care l-am bătut într-un buștean.” - Adriano

„Toată fierăria pornește de la vârfuri. Dacă vrei să alungești un metal, îl duci spre un vârf și îl rotunjești, sau îl lași hexagonal sau pătrat. Orice fel de gard are un vârf anume, ascuțit sau mai puțin ascuțit.

La început ne enervam, pentru că nu ne ieșea mare lucru. De fapt, nici acum nu ne iese voluta, acel element care arată ca un melc. Fierarul francez de la Țibănești, Adrien Corbin, ne spunea că trebuie să o simți. Păi… ce să simți (n.r. când nu ai experiență)?” - Andrei

„Eu pot să simt un cocktail Negroni”, completează Adriano, care are peste 22 de ani de experiență de bartending.

Cum te faci folositor când ești la început

„Când am ajuns în Franța, la Muizon, eram amândoi descumpăniți. Încercam, ca niște hackeri, să găsim mici probleme în sistem, ca să arătăm că avem și noi locul nostru.

Am mers deschiși și am găsit profesioniști, care nu ne-au pus la măturat sau așezat etajere, deși asta fac ucenicii. Noi am avut o atitudine proactivă, iar cei care ne-au îndrumat erau titani în fierărit.“ - Andrei

„Barthélemy, unul dintre cei cu care am avut șansa să lucrez cot la cot la Coubertin, ducea o viață de ascet. Timp de opt ani, nu a ieșit o zi din fierărit. El avea o cameră în același complex în care era atelierul, dar uneori nu mai ajungea până în cameră, era atât de obosit încât se culca în mașină, unde avea un pat făcut. Iar dimineața o lua de la capăt.

Când observam frumusețea piesei, a materialului, felul în care se reflectă lumina din material, era bucuros că are pe cineva cu care să împărtășească frumusețea aia.

A fost un schimb reciproc de respect. Nu am stat cu capul în jos, ci am oferit și noi ceva din knowledge-ul nostru, iar ei au văzut că au cu cine sta de vorbă, ca într-o conversație normală.

Eu am lucrat la restaurarea unei porți din 1758. Proprietarul voia un anume grilaj, iar un element simplu dura inițial undeva la 50 de minute. După ce ne-am dat seama care este procesul, care sunt mișcările, ce ciocane să folosim, am reușit să înjumătățim timpul.

Folosind experiența mea de bar, reușeam să mă organizez în așa fel încât mentorul meu nu mai trebuia să-mi spună ce fel de ciocan are nevoie. Eu eram acolo înainte și îl forțam și pe el să aibă continuitate.

Un meseriaș bun este cel care economisește timp făcându-și propriile unelte, propriile ciocane sau matrițe. Treaba e rudimentară, dar cât se poate de complexă. Pe cât de simplu pare din exterior, pe atât de complexă este odată ce o practici.” - Adriano

Despre ucenicie ca experiență terapeutică

„O astfel de experiență lucrează la ceva la care nu aș fi putut decât dacă mergeam la terapie. Mă refer la plasticitatea creierului. Eu cred că munca noastră trebuie să fie focusată pe plasticitatea creierului. Altfel, ne rutinăm prea mult într-un sistem care, la un moment dat, nu ne mai ajută să tragem cum trebuie.

Lucrul cu fierul m-a ajutat să fiu mai concentrat, să nu mai procrastinez, pentru că fierul nu te așteaptă pe tine. Intervalul în care fierul e ca o plastilină este scurt. De asta și scrie pe unul din pereții atelierului din Țibănești: „Nu bate ca prostul, că s-a răcit!”.

Dacă tot am atins latura asta alchimică, văzând cum poți să transformi o bucată de metal, cred că ne-am atins și alchimia noastră interioară. Chiar am transformat anumite lucruri înăuntrul nostru, de care dacă ne loveam în alte contexte, poate nu reușeam.

Noi eram înconjurați de oameni de 20-și-ceva de ani, iar noi suntem doi catâri bătrâni: eu fac anul ăsta 40, iar Andrei face 37. - Adriano

„Cred că doar la vârsta asta puteam să vedem toată experiența asta și terapeutic. Dacă eram puștani, probabil ne-am fi băgat picioarele.” - Andrei

Ce înseamnă să fii meseriaș

„Noi eram obișnuiți cu efortul fizic la evenimente, dar nu este acel efort susținut, în care trebuie să cari saci de cărbune, să lovești cu ciocanul în continuu, în care simți vibrația în mână când lovești aiurea.” - Adriano

„Iar a doua zi te trezești cu degetele încleștate, începi să le aduni ușor-ușor, hai că o luăm de la capăt și astăzi.

Înainte, eram obișnuit să văd un produs finit la capătul zilei, ca să știu că ziua aia a meritat. În fierărit nu-i așa, e un proces, prin care îți dai timp. Ei când își calculează manopera, estimează: genul ăsta de lucrare o fac în 2-3 luni de zile.

În Franța nu ajungi fierar, fără să fii lăcătuș. Asta înseamnă prelucrarea metalului la rece: îndoire tablă, sudură, balamale etc. Iar ucenicia începe de la 15 ani. Cei din secția de lăcătușerie aveau ca temă o cutie poștală. Te gândești că nu e mare lucru, dar tu primești pe masă o bucată de tablă. Fă o cutie poștală! Și calculezi unde vine îndoit metalul, cum sudezi, cum îi faci vizorul, clapeta, cum tai.

Totul pare ușor și datorită clipurilor do-it-yourself, care îți arată pas cu pas o rețetă. Dar când vezi că îți iese o chiflă în loc de o pâine crescută, începi să-ți dai seama că nu ai un limbaj, nu ai manualitate și nu ai exercițiu. Dacă mușchii nu au exercițiul respectiv, îți dai seama din primele secunde.

Meseriașul are un gest, care îl definește. Îl vezi cum prinde unealta, cum prinde materialul, nu e o simulare, pentru că o simulare o simți. E un gest cizelat și lucrat în timp.” - Andrei

Cum le-a schimbat fierăria perspectiva asupra propriei vocații

„Dacă înainte aveam puțin prea multă modestie, mi-am dat seama că trebuie găsit un echilibru între smerenia pe care o ai față de univers pentru ceea ce îți oferă și modul în care reușești să preiei acel noroc sau acea șansă.

Din punctul meu de vedere, liberul arbitru și destinul sunt prieteni. Tu, dacă nu participi, poți să crezi în destinul lui pește-prăjit. Trebuie să fii acolo și să depui efort. Poate să fie un non-sens sau poate să fie cel mai mare sens, aproape că nu mai contează. Important e să vezi că reușești să faci lucrurile astea.

Pe mine m-a ajutat să îmi asum rolul pe care îl am în breasla asta (n.r. bartending și ospitalitate). Mi-am dat seama că există o formă de admirație la nivel de țară față de ce am făcut și cum am făcut. Și îmi asum rolul ăsta, pentru că în fierărit trebuie să-ți asumi că tu ești cel care modelează fierul.

Nu vine nimeni altcineva - poate doar dacă ai norocul să fie un meseriaș în preajmă care să-ți arate - dar, de cele mai multe ori, tu trebuie să-ți asumi lovitura de ciocan pe care-o dai.” - Adriano

Ce facem în weekend

🎤 Fără Zahăr | Un concert live al trupei Fără Zahăr în curtea THC Brewery de la Tomești. Astăzi de la 19:00. Bilete aici.

🟣 Festivalul Lavandei | Timp de trei zile, festivalul promite să ofere o experienţă unică de pace şi relaxare printre concerte, prezentări de modă, spaţii amenajate pentru fotografii şi zone de picnic. FEstivalul are loc în comuna Movileni, la Delta Moldovei. Bilete aici.

🍅 Piața Metropolitană Ciurea | Sâmbătă și duminică, la Parcul Memorial din Lunca Cetățuii, vei avea ocazia de a interacționa direct cu producători și meșteșugarii locali.

#decitit

Directorii instituţiilor de sub autoritatea Primăriei au încasat anul trecut venituri lunare între 3.500 și 5.500 de euro - Ziarul de Iași
Un miliard de euro s-a topit la Iași în 4 ani fără să ne alegem cu nimic - Reporter de Iași
Livratorii din Asia care îți aduc mâncarea muncesc peste 10 ore pe zi, pentru 2.000 de lei pe lună, deși firmele le promit altceva. „E un viitor negru pe bicicletă” - Libertatea
Car-Clogged Paris Avenue Gets a Pedestrian Makeover - Bloomberg CityLab

Încă ceva

Patru dintre cele mai bune lucruri pe care le-am încercat în ultima săptămână:

brisket de vită cu coleslaw de la FOOM
pizza Buffalo și Quattro Formaggi de la Autentica Napoletana
cold brew tonic de la Navar Coffee
înghețata cu caramel sărat de la Vice Cream, care au adus o mică tejghea lângă The Beginning

Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email.

Iar dacă ești antreprenor local sau lucrezi pentru o companie care schimbă orașul în bine, aruncă o privire peste media kitul Iașul nostru.

Sprijinul tău ne ajută să facem în continuare jurnalism independent în Iași, fără clickbait și titluri senzaționale, iar noi putem duce mesajul tău către 5.500 de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 🤝

Pe curând,
Alex Enășescu