Am ajuns la Liceul „Profesor Mihai Dumitriu” din Valea Lupului într-o marți cu soare de la începutul lunii mai, când suna clopoțelul de ieșire în pauză.
Elevii de gimnaziu se grăbeau veseli spre curtea școlii, domnul Mihai testa noua vopsea pentru gardul din jurul corpului E și paznicul supraveghea blând, dar vigilent.
Liceenii își organizau manualele în dulapurile personale pentru următoarele ore, iar pe holuri se discuta despre proiecte extrașcolare diverse. Peace Up, un program educațional pentru un mediu școlar non-violent, Erasmus+, Ziua Medicului Veterinar la Clubul de Biologie, festivalul Mozaic, cursul de Parenting Apreciativ, pregătirile trupei Cantalup pentru lansarea la Librex a cărții scrise de coordonatoarea lor, profesoara de educație fizică și teatru.
Nu e chiar peisajul la care te aștepți când mergi într-o școală de stat, cu atât mai puțin una din zona periurbană sau mediul rural. Așa că am încercat să aflu la fața locului ce e diferit la acest liceu care crește repede în popularitate, ce anume îl face special.
Spații care aduc copiii aproape
Aici contează felul în care arată școala. „Un spațiu potrivit, colorat și funcțional îmbunătățește relația copiilor cu învățarea, îi ajută și pe profesori în procesul educațional”, îmi spune Petronela Petrea, directoarea școlii, în timp ce ne plimbăm pe holurile luminoase, pline de mesaje simpatice și motivaționale.
Predă în Valea Lupului de 37 de ani, la școala la care a fost și ea elevă.
„Copiii sunt familiarizați cu toată clădirea pentru că schimbă sala de clasă la fiecare oră. Asta îi pune un pic în mișcare și le resetează atenția, îi și ajută să se împrietenească mai ușor unii cu alții.”
La școala din cea mai dinamică suburbie a Iașului învață acum 2000 de elevi, de la grădiniță, până la clasa a XI-a, din prima generație a liceului. Sunt distribuiți pe niveluri de studii în șapte corpuri, toate în centrul satului, aproape de primărie.
Încă două clădiri sunt în construcție și vor fi finalizate anul acesta, iar una dintre ele va fi o școală verde. Ambele vor avea sală de mese, sală de activități vocaționale și tot felul de spații de educație non-formală.
Succesul peste noapte durează 20 de ani
Școala ține pasul cu creșterea demografică accentuată și cu așteptările mari ale familiilor tinere care locuiesc deja sau aleg să se mute în comună. „În ultimii ani, în fiecare toamnă am început anul școlar cu o clădire nouă”, menționează doamna Petrea.
„Și noi și domnul primar, cu care colaborăm foarte bine pentru că și-a dorit din primul mandat să investească în școală, suntem conștienți că dacă nu am oferi educație de calitate, elevii ar migra spre Iași. Nu ne dorim să respingem copii din comunitate care-și doresc să învețe aici, din lipsă de locuri sau să învățăm în trei schimburi. Avem peste 700 de preșcolari, peste 800 în clasele primare și nu știm când vom ajunge la o zonă de platou. Dar ne pregătim deja pentru generațiile viitoare.”
Ascensiunea care stârnește acum curiozitatea multora are în spate mult efort, consecvență și adaptare imediată la nenumăratele schimbări care apar periodic în sistemul de educație.
„Am trecut și prin etapa aia, în care așteptam schimbarea mare de sus. Dar de multă vreme ne concentrăm pe ceea ce putem controla. Valorificăm ce oportunități avem și căutăm unele noi.”
Acum 20 de ani, reușeau să formeze puține clase de a V-a, pentru că majoritatea copiilor alegeau să meargă la gimnaziu în oraș. Petronela Petrea, care preluase conducerea liceului de doar câțiva ani, și-a spus că e timpul să arate mai clar oamenilor din comunitate că școala lor are planuri mari.
A încurajat constant colegii să-și facă munca mai vizibilă, online, în comunicate de presă, în întâlniri profesionale sau informale. Au început să participe la cursuri și concursuri, să inițieze parteneriate, să lucreze mai mult în echipă.
Școala Încrederii
„Un semnal bun am transmis când am ales școala noastră pentru copiii mei, iar asta le-a dat părinților un sentiment de siguranță”, susține Petronela Petrea, amintindu-și de un moment în care a simțit că a avut loc un declic.
Directoarea a observat că, fără încredere, oamenii nu cooperează și nu se implică sau o fac fără tragere de inimă. A înțeles că e esențial să construiască relații bazate pe încredere cu toți cei care fac parte din viața unei școli — elevii și familiile lor, profesorii, personalul nedidactic, partenerii. Și că încrederea poate fi educată.
În 2025, după un program de formare personală și profesională, validat la nivel național și internațional, liceul a devenit oficial Școală a Încrederii — care redă copiilor plăcerea de a învăța, ajută profesorii să se conecteze mai bine cu elevii și pe părinți să colaboreze deschis.
Timp de trei ani au fost ghidați de Wellbeing Institute și Mind Education, în parteneriat cu Transylvania College să transforme școala într-un spațiu al colaborării, al empatiei și al dezvoltării continue. Un loc în care încrederea nu este doar un ideal, ci o practică zilnică.
Fiecare copil contează
„Acum, mulți dintre copiii colegilor noștri învață la noi. Vedem școala și din perspectiva de părinte”, adaugă Ana Ungureanu, una dintre cele trei directoare adjuncte și profesoară de matematică de 12 ani în Valea Lupului.
A ales să predea aici pentru că era aproape de casă, dar și pentru că a observat o grijă pentru nevoile părinților și ale elevilor pe care o ofereau de regulă școlile private, nu cele de stat.
Pentru Ana Ungureanu, „cel mai mult cântărește cât de bine se simt copiii în școală, cât de mult învață, cât reușesc să progreseze. Nu trebuie să fie toți de 10, dar e important să-și găsească fiecare drumul lui în viață și să persevereze. Și mai ales să înțeleagă că noi suntem lângă ei să-i sprijinim și să-i încurajăm.”
Excelența în educație nu se măsoară doar în performanță academică, consideră Ana. Însă anul trecut, au ajuns în atenția unui public mai mare pentru singura medie de 10 la Evaluarea Națională din ruralul ieșean. A fost și pentru școala lor o bornă, dar nu e genul de reușită pe care o prețuiesc cel mai mult.
„Presa și mulți oameni au tot insistat pe ideea că doar doi elevi din mediul rural din toată țara au obținut media maximă. Și a trecut în plan secund că noi am avut promovabilitate 100%, raportat la mediile generale. Sau că foarte mulți copii au evoluat de la nota 6 la 8 și ce progres imens înseamnă asta, cum arată curajul de a nu renunța. Nu a menționat nimeni despre toate programele de pregătire suplimentară sau ajutorul voluntarilor care au lucrat unu la unu cu copii care altfel nu ar fi reușit să atingă nota 5.”
„Noi lucrăm cu copii reali, din familii diferite și cu contexte care nu pot fi reduse la mediile obținute, într-o școală care nu-și selectează elevii”, nuanțează Ana. Aici, fiecare copil are o poveste, un potențial unic și o evoluție care merge mai departe de note.
Cercul Siguranței
Profesorii din Valea Lupului nu pregătesc elevii doar pentru examene, ci pentru o viață întreagă de învățare și contribuție. Iar acest lucru înseamnă că toți copiii se simt văzuți, ascultați, că au repere și sunt protejați de adulți.
Și-au dat seama că au nevoie de educație psiho-emoțională datorită programului Cercul Siguranței, inițiat de asociația de părinți. Proiectul și-a propus inițial să combată bullying-ul, dar s-a transformat într-un program de suport continuu pentru elevi, părinți și profesori.
Proiectul e în al treilea an de implementare, iar impactul nu se mai măsoară în sute de ore de sprijin psihologic și consiliere de grup, deși cifrele sunt impresionante. Ci în reacții de tipul „am simțit că nu suntem singuri”, „sunt înțeleasă”, „am primit informații care ne ajută în comunicarea cu copiii noștri”.
Corina Farcaș, unul dintre psihoterapeuții cu care colaborează școala, a participat la Cercul Siguranței de la început, mai întâi ca voluntar.
„E unul dintre cele mai vii și transformatoare demersuri educaționale în care m-am implicat. Ne-am reconfirmat mulți dintre noi că nu putem să ne educăm copiii fără să le adresăm problemele emoționale.”
Prietenii școlii în inima comunității
Educația nu se termină la ușa clasei și nu este doar responsabilitatea școlii, iar prin asta liceul din Valea Lupului iese cu adevărat în evidență. Am remarcat aici un spirit de echipă transformat într-o cultură a colaborării care nu e nici forțată, nici de fațadă.
Profesorii, elevii și părinții uniți de dorința de a inspira „formează o masă critică de persoane care vor să facă mai mult pentru copii, pentru educație”, spune Gabriela Bobu, președinta Asociației Prietenii Școlii Valea Lupului. Organizația are o contribuție majoră la creșterea liceului și e mai tot timpul prezentă în școală.
„A fost revitalizată la momentul potrivit de doamna directoare și de o mână de voluntari care au spus DA apelului ei la o întâlnire a consiliului reprezentativ al părinților. Era o energie tare frumoasă deși eram peste 100 de părinți acolo, fiecare cu întrebări, cerințe, probleme. Echipa școlii a reușit să creeze o atmosferă diferită.”
Când fetița ei cea mare a intrat la școala din comună, Gabriela s-a oferit să ajute cu implementarea a „unu-două proiecte”, pentru că își dorea să iasă un pic din bula corporatistă. „Aproape 4 ani mai târziu, realizez că habar n-aveam atunci ce amploare vor lua acele proiecte. Uneori ne întrebăm și noi cum reușim să păstrăm ritmul intens.”
Au deja un raport de activitate consistent care include seria de conferințe educaționale „Creștem Aripi”, cu speakeri excepționali — Oana Moraru sau Ion Udrea, evenimente comunitare cum ar fi Festivalul Toamnei sau Festivalul Mozaic, ajuns la ediția a III-a. Anul acesta, fondurile strânse la festivalul care va avea loc pe 29 mai vor merge către înființarea primului centru educațional recreativ pentru adolescenții din Valea Lupului și împrejurimi.
Tot timpul e ceva de făcut la asociație, de la consultări publice și management de proiecte cu finanțare europeană, la căutat soluții pentru transport școlar alternativ și curățenie pe străzile din comună.
„Probabil e un mindset un pic diferit, care e dat atât de specificul nostru ca profesioniști și comunitate, cât și de felul în care această asociație a fost gândită. Suntem mai mult decât niște părinți, suntem prieteni ai școlii și ne-am asumat un rol de catalizator al comunității.”
Asociația are doi angajați permanenți și 15 voluntari pasionați „sprijiniți de o echipă a școlii foarte activă, de oameni din comunitate care ne sar în ajutor atunci când avem nevoie și motivați de sclipirea din ochii elevilor la evenimentele și în proiectele noastre.”
„Școala din Valea Lupului a fost tot timpul un centru mai atipic, mai efervescent, un loc din care au pornit inițiative”, adaugă Petronela Petrea.
„Și directorii de dinainte au fost dedicați, domnul Dumitriu, după care am numit școala când a împlinit 100 de ani, a fost unul dintre cei mai implicați în viața comunității. Noi am deschis școala către oricine, nu doar pentru elevii care învață aici.”
Viitorul nu se așteaptă, se construiește
Anul viitor e unul important pentru Liceul „Profesor Mihai Dumitriu” din Valea Lupului și școala își turează deja motoarele. Se pregătesc pentru primul examen de bacalaureat și pentru momentul în care prima lor generație de absolvenți de liceu va pleca în lume.
Generația actuală este una de referință, iar elevii care încheie în curând clasa a XI-a știu că vor fi considerați un etalon prin care se va măsura evoluția școlii lor.
Ei sunt deschizătorii de drumuri care au învățat alături de profesori și conducerea școlii ce funcționează și ce ar putea fi îmbunătățit la nivel liceal. Iar acum unii dintre ei, cum sunt Melisa și Ștefan, sunt ambasadori ai liceului și se implică în promovarea școlii reprezentând-o de fiecare dată când e nevoie.
Și-au luat rolul în serios și au jucat în clipul de prezentare al liceului cu care au participat la Salonul Ofertelor Educaționale din aprilie, găzduit de UAIC Iași, unde a fost foarte apreciat.
Se simt pregătiți și pentru BAC și pentru viitor. Când vor absolvi, vor duce cu ei un mod de a fi în lume care este definit prin curajul de a crește, obișnuința de a colabora și a face mai mult decât ți se cere. Poate că asta e cea mai importantă lecție pe care o predă acest liceu: că totul se face împreună, cu răbdare, încredere și cu satul întreg alături.
Cu adevărat inspirațional. Felicitări, Simona, pentru reportaj! 👏👏