În timpul iernii, Baia Publică din Iași devine adăpost temporar pentru câteva zeci de oameni ai străzii.

Duminica trecută, un grup de voluntari a venit să-i tundă, să le taie unghiile și să le împartă câte un set de haine curate pentru iarnă.

Unul din frizerii care a dat o mână de ajutor și la edițiile pre-pandemice spunea că a recunoscut câteva fețe de acum 3-4 ani. „Ce poate schimba viața unui om ca să nu mai fie aici? Asta e întrebarea.”

„Am venit să fac o faptă bună, că rău am făcut destul”, spune unul din cei trei frizeri care au tuns oameni ai străzii. Foto: Teofil Sticea

După-amiază, oamenii fără adăpost au mers la Harmony Cafe, unde îi aștepta o ciorbă caldă, o porție de sarmale și un concert de colinde doar pentru ei.

Cu un design mid-century și un meniu american fast-casual, Harmony este una dintre cele mai primitoare cafenele din Iași, de luni până sâmbătă.

În a șaptea zi, cafeneaua devine biserică. Nu una de zid, ci una formată din oameni, la fel ca în primele secole, când creștinii se întâlneau în case.

Subscribe now

Fondată în noiembrie 2013 de un grup de studenți care nu se mai regăseau în formalismul cultelor protestante în care au crescut, biserica Harmony este azi o comunitate de credință neafiliată unei confesiuni anume (și, implicit, nefinanțată de stat), bazată pe esența învățăturilor evanghelice.

La început, tinerii enoriași se întâlneau în Casa de Cultură din parcul Copou. După trei ani, au deschis în campusul studențesc din Tudor o cafenea, care s-a mutat ulterior în spatele sediului Camerei de Comerț Iași.

„Cine-a mai întâlnit o biserică într-o cafenea? Mai ales în Iași, România. Eu când zic biserică, mă refer la comunitate, la grupul de oameni, pentru că asta înseamnă biserică. Scopul nostru a fost să fim relevanți, să fim aproape de oameni, nu să facem bani.
Tinerii și chiar cei peste 30 de ani, care au joburi, familii, nu se mai simt aproape de Dumnezeu într-un cadru foarte formal.
Așa că ne-am gândit să deschidem un loc neutru, în care oamenii vin în timpul săptămânii, dar să le fie confortabil să vină și duminica”, își amintește Lucian Hîj, unul dintre tinerii care s-au alăturat pe parcurs și care se implică în proiectul pentru oamenii fără adăpost.

Cu toate astea, misiunea cafenelei nu este prozelitismul. Valorile creștine precum ospitalitatea și grija pentru săraci sunt mai degrabă trăite și semnalate discret.

Comunitatea Harmony a pregătit o masă caldă de Crăciun pentru oamenii străzii. Foto: Teofil Sticea

Într-un colț al meniului este trecută o „porție de dragoste”, o donație de 15 lei care acoperă o masă pentru cineva aflat în nevoie. Cei de la Harmony livrează săptămânal mese calde pentru copii din satul Cuza Vodă, dar și pentru oameni fără adăpost din Iași.

De șapte-opt ani, în fiecare zi de luni, un grup de tineri de la Harmony merg la Gară și în alte locuri din Iași unde se adună oameni fără adăpost. Așa au înțeles că uneori foamea nu este la fel de acută precum nevoia oamenilor de a fi ascultați.

„De multe ori veneam cu mâncare, iar ei o puneau deoparte și așteptau să vorbim cu ei: Cum mai sunteți? Cum ați ajuns pe stradă? Ce s-a întâmplat?”

Baia Publică găzduiește câteva zeci de oameni fără adăpost pe timpul iernii. Foto: Teofil Sticea

Fiecare om care trăiește în stradă are povestea lui, dar cei care au petrecut suficient timp cu ei recunosc anumite tipare. Cei mai mulți provin din case de copii, unde au fost supuși sistematic la abuzuri fizice și sexuale.

Cei care n-au crescut în orfelinate au ajuns pe stradă după ce și-au pierdut slujba, apartamentul sau căsnicia. Aproape toți suferă de forme de dependență - de alcool, de prenadez sau de droguri tari, de jocuri de noroc - care adesea se suprapun peste tulburări mintale.

„Cu oamenii străzii e una din cele mai grele lucrări. Pentru că au atâta bagaj în spate, încât doar Dumnezeu poate să-i schimbe, în măsura voinței lor”, crede Lucian.

Iar voința lucrează împotriva lor, de multe ori. Oamenii fără adăpost cară traume atât de adânci încât și-au format mecanisme de adaptare care îi fac extrem de rezistenți la schimbare.

Pe stradă ei au o libertate nemărginită, ceea ce îi face să respingă orice formă de responsabilitate sau de autoritate. Se simt exploatați, se victimizează, dau vina pe anturaj, încearcă să manipuleze.

„Avem situații când omul ne spune: «Ție ți-e ușor să vorbești, pentru că te duci acasă și pui capul pe pernă. Eu dorm aici în frig.» Iar noi le spunem că dacă vor cu adevărat să se schimbe și să iasă din stradă, le putem oferi chestia asta.
«Uite, noi te putem duce acum la o cazare, iar apoi la un centru. Vrei să faci asta?» Cei mai mulți refuză și încearcă să-și găsească o scuză pentru a nu ieși din starea în care sunt”, povestește Ciprian Macsim, care a fost implicat de la început în efortul de reabilitare a oamenilor fără adăpost.

Ghetele au fost oferite la începutul mesei, din grija că prea puțini oameni ar fi venit de la Baia Comunală la Harmony doar pentru o masă caldă. Foto: Teofil Sticea

Un alt factor care-i ține în stradă este cerșitul, care poate fi mai rentabil decât munca necalificată. O zi pe șantier se plătește cu 150 de lei, când din cerșit se fac 200-300 de lei pe zi.

Cei mai descurcăreți, care stau pe Ștefan cel Mare, la intrările de la Mitropolie sau la biserici, se laudă că fac și 700-800 de lei în zilele bune.

„Ultima opțiune pentru ei este să meargă la muncă. Va merge la muncă doar dacă nu are altă opțiune. Ei învățându-se de atâta timp cu munca ușoară, n-o să-i convingi să meargă la muncă în construcții. Am reușit cu un singur băiat care lucra în Piața Nicolina, dar el deja muncea, nu cerșea.”

Vlad (22 de ani) căra saci pentru vânzătorii din Piața Nicolina, iar cei de la Harmony i-au găsit o cazare undeva în Galata și un job pe șantier. După câteva săptămâni, au aflat de la vecini că pe timp de noapte Vlad se întorcea înapoi pe stradă.

Când și-a pierdut jobul și n-a mai putut să-și plătească chiria, Vlad și-a dat seama că e nevoie să pună mai multă distanță între el și anturajul care-l trăgea înapoi în stradă, așa că a acceptat să plece la un centru specializat din Buzău, unde a intrat într-un program mai amplu de reabilitare.

Cei care ajung acolo sunt învățați să gătească, să-și spele hainele, să lucreze cu lemnul sau în sere, astfel încât să se poată descurca pe cont propriu.

Însă povestea lui Vlad este una dintre puținele cu final fericit. „Dacă reușim să scoatem din stradă unu-doi pe an, este extraordinar”, mărturisește Beniamin Buraga, unul dintre coordonatorii proiectelor sociale de la Harmony.

Ei plănuiesc să amenajeze o cantină și un centru de zi, însă proprietarii de clădiri și hale dau înapoi când aud că beneficiarii sunt oameni fără adăpost.

Până când vor găsi spațiul potrivit, cei de la Harmony continuă să iasă în fiecare luni pe străzi și să împartă porții de dragoste oricui are nevoie de ele.

„Ce am învățat în toți anii ăștia este inima lui Dumnezeu pentru oamenii străzii. De multe ori, noi nu-i iubeam. Erau zile în care mergeam din obligație, nu pentru că-i iubeam. Dar lucrând cu ei, văd că Dumnezeu nu aruncă oamenii la gunoi cum îi aruncăm noi.
Indiferent că omul ăla este vai de el și poate mâine moare, lui Dumnezeu îi pasă de el. Păi dacă pentru Dumnezeu omul ăsta are valoare, cine sunt eu să nu-i dau valoare? Dumnezeu n-a renunțat niciodată la noi, de ce să renunțăm noi la alți oameni?”

Iașul nostru

O porție de dragoste pentru oamenii fără…