Oamenii care au făcut Hangariada

Peste 100 de oameni au muncit în echipă pentru ca festivalul să poată primi 7.000-8.000 de vizitatori într-un weekend

Weekendul trecut, undeva la marginea Iaşului s-a întâmplat Hangariada. După doi ani de pauză de la multe evenimente de acest gen, orașul începe să fie redat oamenilor, un lucru extrem de important pentru conectarea comunităților.

Teo, co-organizator al festivalului, spunea chiar într-o ediție recentă a acestui newsletter că Iaşul are nevoie de mai multe locuri de întâlnire în care oamenii să zâmbească, să petreacă timp liber în comunitate.

Pentru ca festivalul să se întâmple aşa cum trebuie, au muncit în echipă peste 50 de membri din două cluburi de aviaţie, zece membri din echipele de organizare Barbă Lată şi Asociaţia Blueberry, plus preţiosul ajutor venit din partea a peste 100 de voluntari şi a altor parteneri.

Munca a început cu luni bune înainte, dar Teo zice că a meritat fiecare secundă de efort. Stă în mijlocul mulțimii și fotografiază. E obosit după 3 zile în care a încercat să fie peste tot, dar zâmbește cu toată fața și arată înspre oameni.

„Asta mi-e bucuria. Acum sunt fericit. Pentru ei am făcut toate asta și cred că toată această oboseală a meritat. Sincer ieri m-am temut puțin, ploaia a ținut lumea în casă, dar cei care au fost aici au rezistat chiar și așa.” Spune că la o primă estimare, sub cerul Hangariadei s-au adunat „undeva la 7000-8000 de persoane.”

Să dăm o tură pe la festival

De departe, cele mai apreciate sunt avioanele şi acrobaţiile spectaculoase de pe cer. Încă de la intrare aud cum un domn cu doi copiii de mână le spune tinerelor voluntare de la intrare, îmbrăcate toate în tricouri în culorile festivalului, că a venit să le arate avioanele copiilor.

Punctul culminant este atins atunci când, odată ajunse doar nişte puncte mici pe cer, avioanele cad în picaj liber, rotindu-se, timp în care ţi se opreşte puţin respiraţia. Însă atunci când ajung la o distanţă mică de sol se redresează instant şi salută publicul. Apoi o iau de la capăt cu acest dans.

Intercalate cu aceste exerciţii sunt zborurile de agrement pe care participanţii şi le-au rezervat din timp. Urcă alături de pilot, îşi pun căştile, ascultă instructajul acestuia, apoi pleacă într-un tur deasupra Iaşului sau chiar într-un tur acrobatic.

Întotdeauna cel mai emoţionant moment este decolarea, atât pentru zburători, cât şi pentru oamenii care aplaudă atunci când un avion se desprinde de la sol.

Pentru ca toate acestea să fie posibile, au muncit cot la cot 26 de membri ai Aeroclub România şi 30 de membri ai Aeroclub Iaşi, iar pentru spectacolul de pe cer a fost nevoie de zece piloţi şi şapte aeronave, plus de câteva săptămâni de organizare şi plănuire în parteneriat cu Aeroportul din Iaşi, prin asistenţa personalului din turnul de control.

---

„Este important să ne deschidem pentru că foarte mulţi ieşeni habar nu au că există aviaţie sportivă şi la noi”

---

Sorin Enghel, comandantul Aeroclubului Teritorial Alexandru Matei din Iaşi spune că fiecare ediţie de Hangariada este o provocare pentru că îşi doreşte mereu să iasă cât mai spectaculos, iar anul acesta a avut emoţii duble.

În primul rând din cauza prognozei meteo destul de neprietenoase, iar apoi pentru că că au trecut doi ani de la ultima ediţie şi multe lucruri s-au schimbat din cauza pandemiei şi, mai nou, a situaţiilor de conflict de la graniţă.

„Ne aşteptam ca lumea să fie mai reticentă, mai ales că ediţia asta a fost contra cost. Dar trebuie să se ţină cont de faptul că e o muncă în spate şi cumva trebuie acoperit financiar efortul de organizare şi munca oamenilor implicaţi.

Dar spre surprinderea mea, asta nu a fost un impediment şi oamenii chiar au înţeles că totul a fost pentru realizarea acestui eveniment de care se bucură.” precizează domnul comandant. Deşi prognoza a fost foarte proastă, piloţii au reuşit să zboare în condiţii de siguranţă.

„Chiar am făcut cam tot ce ne-am propus, inclusiv zborurile Hawks Of Romania, care ieri i-au încântat pe toţi. Piloţii chiar au reuşit să facă trei numere. Doar duminică, în ultima zi, au apucat să facă doar un număr pentru că se anunţa ploaie spre seară şi trebuiau să plece la un concurs în Polonia, aşa că nu puteau risca să fie ţinuţi la sol în plus.”

Pentru domnul Enghel, Hangariada are o misiune clară. „Este important să ne deschidem pentru că foarte mulţi ieşeni habar nu au că există aviaţie sportivă şi la noi, care nu e tot una cu aeroportul.”

În continuarea acestui festival, Aerodromul îşi va deschide porţile către public de 1 iunie, având în program demonstraţii cu aeronavele şi cu piloţii Aeroclubului din Iaşi, zboruri cu avioanele şi cu planoarele sau expoziţii statice. „Copiii vor avea voie să vină lângă un avion, o să încercăm să aducem avionul mare şi ei să intre şi să vadă un avion pe interior.”

Echilibru şi diversitate

Ce mi-a plăcut mult la Hangariada a fost diversitatea, faptul că organizatorii au gândit totul cu un anumit echilibru.

Au încercat să includă cât mai multe categorii culturale şi de divertisment, iar anul acesta s-a pus foarte mult accent şi pe activităţile cu copiii sau care să ne aducă aminte cum e să fii copil:

• atelier de origami la Twinkle Star

• cursuri de street dance cu o parte din echipajul de la Quasar

• atelier de jonglerii cu artiştii din grupul Artipic

• Iulius Flying Ballz - trick-uri de aruncat mingea la coş pe un mini-teren orgnizat de Iulius Mall

Poate că un om ocupat în viaţa de zi cu zi nu şi-ar găsi timp să încerce toate astea împreună cu cei mici, a fost nevoie de un festival care să ofere ieşenilor această ocazie.

Alexandru Ignat (sau scurt, Igi), fondatorul şi instructorul Quasar, îi arată unui participant curios câteva mişcări simple, iar printre ei se bâţâie doi copii. Asta a făcut pe parcursul celor trei zile de festival, a dansat, iar cei dornici să înveţe sau doar să se mişte puţin s-au apropiat cu timiditate. Spune că și aici la public deschis se simte la fel că în sala de dans unde deja își cunoaște cursanții.

„Mie îmi place să fiu autentic și dacă ne conectăm, foarte bine. Nu pot să mă prefac altceva, adică dansez și aici cum dansez la sală, sunt eu însumi și oamenii se uită, vin. Alții vor și continuitate, am avut și înscriși. Îi așteptăm la sală.”

O steluță galbenă din pluş se învârte de colo-colo şi salută oamenii. Îi cheamă la cortul unde câteva doamne pregătesc mai multe cursuri şi ateliere de limbi străine.

Twinkle Star este cel mai mare centru lingvistice din ţară, după cum o spun doamnele profesoare, iar acum la Hangariada fac promovare pentru Şcoala de vară, unde se abordează o nouă metodă - învăţarea prin joc şi joacă.

Mizează foarte mult pe această conexiune umană pentru că în ultimii ani şi-au văzut cursanţii doar prin intermediul unui ecran, aşa că festivalul le-a oferit ocazia perfectă de a face asta.

Cele trei zile de festival au oferit spaţiu de comunicare directă cu comunitatea ieşeană şi unor producători şi artizani locali. Cum promovarea online de multe ori nu ajută prea mult aceste mici afaceri, Hangariada a însemnat ocazia perfectă pentru aceștia de a-şi scoate produsele în lume.

Radu de la Prisaca Bârnova este un împătimit al festivalurilor locale și nu a lipsit de la nicio ediție Hangariada. Se simte bine în mijlocul oamenilor și îi place să vorbească direct cu ei.

Zice ca nu-i place să ascundă în spatele unui monitor, chiar dacă promovarea online este un instrument indispensabil şi că e mult mai mulțumit atunci când ia pulsul oamenilor.

„Tot mai bine e când văd feţele clienților, când vorbesc cu ei, de asta fac și eu evenimentele mele." De la Hangariada va merge la un festival mult mai mic la Castelul Miclăuşeni, apoi va face un workshop cu copiii.

Câteva corturi mai încolo stau cuminți trei doamne, privind show-ul aviatic. Cortul lor este un fel de prăvălie unde sunt adunate mai mult produse de la afaceri locale, create pe principiul sustenabilităţii.

Îmi povestesc despre portofelele create din materiale reciclate de la Redu și despre produsele vegane din frigider, invitandu-mă să le vizitez și la Eco-Băcănia Happy de la Rond Agronomie. Emană o energie foarte calmă, în contrabalans cu agitația din jur.

La Iași este o energie diferită

Un alt punct de atracție principal al festivalului este scena cu ale sale concerte de la final de zi. Unii au venit special pentru petrecere şi mai puţin pentru spectacolul aerian sau pentru relaxarea de zi.

Cei mai aşteptaţi au fost Subcarpaţi sau CTC, de altfel veterani ai multor evenimente din Iaşi şi la care publicul reacţionează mereu cu aceeaşi energie. Însă în public s-au aflat şi oameni cu gusturi muzicale ceva mai diferite, iar pe scenă artişti mai la început de drum.

În ultima seară am avut ocazia s-o descopăr pe Valeria Stoica. M-a impresionat că primul lucru pe care l-a făcut când a urcat pe scenă a fost să-şi salute părinţii, glumind că lor nu le place când atenţia se îndreaptă către ei. De altfel, tatăl Valeriei a avut lacrimi în ochi până la final.

Emoţionantă şi plină este şi muzica ei, ascunde nişte mesaje puternice. E o muzică făcută în tihnă şi pe care ea o trăieşte cu toate simţurile, după cum aveam să aflu de la ea ceva mai târziu.

---

„Aici m-am simţit din start acasă pentru că oamenii sunt autentic buni, ceea ce nu întâlnești peste tot”

---

Artista s-a născut într-un orăşel din Republica Moldova, la doar 20 de kilometri de graniţă, iar în România stă de patru ani, mutându-şi viaţa în capitală.

Spune că este pentru a doua oară la Iaşi ca artist, dar că aici se simte cel mai acasă. Vine pentru prima dată la Hangariada şi spune că i-a plăcut foarte mult experienţa din afara scenei, faptul că totul a părut foarte bine organizat.

„Am cântat pe la mai multe festivaluri, dar acesta s-a simţit foarte diferit. Atât ca organizare, cât şi din punct de vedere al oamenilor.

Mi se pare că este altă atmosferă în Iaşi şi în partea asta a Moldovei în general. Aici e alt spirit şi sunt oameni mult mai faini decât în multe alte locuri pe unde am fost.

Eu stau în Bucureşti de 4 ani şi mi-a fost tare greu să mă adaptez, mi-a fost foarte greu să-mi găsesc oamenii mei, dar aici m-am simţit din start acasă pentru că oamenii sunt autentic buni, ceea ce nu întâlneşti peste tot.

Asta am găsit şi la organizatorii Hangariada, mai ales, exact ca nişte prieteni de demult.”

Valeria cântă de mai bine de şase ani, dar o face în ritmul ei. Este un artist complet şi foarte original, având o tehnică diferită, ca acei oameni care îşi încep masa cu desertul.

Pentru că şi-a făcut studiile în Regie Teatru vede totul foarte vizual, aşa că ideile sale pornesc de la realizarea unui clip şi abia apoi scrie o piesă care să se potrivească energiei imaginilor.

„Asta m-a ajutat mereu când nu aveam inspirație. Pentru al doilea volum nu ştiam despre ce să scriu sau mai bine spus nu aveam motivaţie.

Mai ales după pandemie şi după tot ce s-a întâmplat în perioada asta, au venit toate aşa una după alta. Mă întrebam mereu dacă mai e nevoie de muzica mea, de ceea ce fac eu.

Poate aş putea să fac alte chestii mai utile pentru oameni, însă am realizat cât e importantă este muzica, de fapt. Ştiam asta, dar uneori mai uităm de ce facem ceea ce facem.

Mi-am dat seama că ceea ce facem cu toţii când ne simţim într-un fel, veseli, trişti, obosiţi, este să punem căştile în urechi şi să ascultăm muzică.”