Am vrut să înțeleg mai bine povestea Selenei Carază, fondatoarea brandului Ciocolata Luna. Departe de social media, în Valea Lupului, universul de ciocolată e dulce, dar și amar, fascinant, dar și complicat, cu victorii, dar și cu multe compromisuri.
Am aflat cum a ajuns Selena să se apropie de ciocolată, ce îi dă combustibil în zilele complicate, cauzate în general de taxe și impozite, dar și ce urme a lăsat antreprenoriatul în viața ei. Prea des, îl punem pe tron, ne agățăm de lozinci (fail better) și credem, naiv și oarecum superficial, că este suficient să vrei. Că totul stă în cât de mult efort depui și în ce atitudine ai.
Povestea Ciocolatei Luna scoate la suprafață nuanțe la care ar trebui să ne uităm mai des pentru că ne-ar antrena mușchiul empatiei și am privi antreprenoriatul mai holistic. Selena este o persoană modestă, are o atitudine pozitivă și o etică a muncii, a construit un brand coerent și un produs de excepție. Și, totuși, încă se întreabă dacă merită.
„Știam că trebuie să mă încadrez în 400 de euro”
Conversația noastră a început în spațiul de producție construit într-un apartament dintr-un complex rezidențial nou din Valea Lupului. După mai multe străduțe care șerpuiesc printr-un cartier de case, în care abia trec două mașini una pe lângă alta, am dat de un peisaj anost, unul care nu putea fi observat de pe bulevardul Păcurari.
Situat în planul doi, cocoțat pe un deal abrupt, blocul branduit cu o firmă luminoasă pe care scrie CardioDent iese în evidență și anunță un gated community încă de la bariera de la intrarea în parcare. Noroc că, odată ce am pășit în spațiul Ciocolatei Luna, am intrat într-un univers complet diferit. Vizual, dar, mai ales, olfactiv.
Selena a ajuns să aleagă spațiul de producție pentru produsele Ciocolata Luna în Valea Lupului dintr-un motiv foarte simplu. Trebuia să se încadreze în 400 de euro ca să își permită cheltuielile pe care business-ul ei le înghite și să poată să pună pe roate tot ce visează. De la praline la tablete, de la bean-to-bar (miez de cacao, pastă pură de cacao, ceai etc.) și până la ateliere de degustare de ciocolată de specialitate.
„Pralinele mele nu respectă neapărat combinațiile clasice, ci îmbină gusturi mai puțin obișnuite, precum rozmarinul sau brânza. Au fost primite cu deschidere și curiozitate, iar în timp oamenii au devenit atașați de pralinele de-mușcat-pe-verticală (ca să te bucuri și vizual) și au cerut chiar abonamente cu aromele preferate.”
Faptul că locuiește în zonă a fost un bonus pentru că îi permite să salveze timp și energie, dar procesul de a obține toate autorizațiile DSV a copleșit-o. Nu pentru că legislația a fost greu de parcurs, Selena este extrem de disciplinată și riguroasă, ci pentru că nu avea niciun sens în contextul ei specific. I se aplicau forțat reguli care pentru ea nu erau relevante.
Nici reprezentanții instituțiilor publice din Iași nu au ajutat-o. După o vizită la DSV, a coborât Copoul plângând pentru că doamna de acolo i-a spus tăios: „Ce-i asta? Nu ai nicio șansă.”
„Am făcut totul singură”
Selena și-a investit toate economiile și, împreună cu partenerul de viață, a reușit să obțină autorizațiile și să pună la punct spațiul de producție. Au fost nevoiți să fie creativi și să apeleze la o atitudine DIY (do it yourself) ca să se încadreze în buget.
De la dat cu bormașina la montat mobilier, de la creat rețetare la măsurat obsesiv o mulțime de parametri, Selena își cunoaște business-ul în profunzime. Inclusiv părțile mai fragile, unde și-ar dori să facă diferit. Vorbește des despre prăjire blândă, ferme organice, sustenabilitate, prelucrare atentă. Sunt valori în care crede profund și le manifestă pe măsură.
„Soloprenoriatul în producție este ceva ce nu aș recomanda cuiva aflat în situația în care eram eu la început, cu resurse financiare limitate și cu dorința de a le face pe toate singură. M-am aruncat în asta și am învățat enorm. Dincolo de partea practică, este și un proces terapeutic intens, iar dacă îl lași să te modeleze, îți dă o formă de încredere pe care eu nu știu dacă aș fi dobândit-o altfel. Simt că mă pot baza pe mine.”
De asta i-a fost greu să rezoneze cu potențialii investitori care i-au propus scheme de scalare și marketing agresiv. Toate sugestiile lor ajungeau într-un punct sensibil: să renunțe la autonomie și autenticitate.
În unele scenarii ar fi devenit chiar un fel de angajat care își pune cunoștințele în slujba altui brand, în altele ar fi fost nevoită să ducă povestea într-o direcție mult mai comercială, care nu rezona cu cine este ea.
„Știu că, din exterior, vorbim despre un business, dar pentru mine nu este doar atât. Este foarte greu să faci compromisuri atunci când legătura emoțională este atât de puternică. Nu îmi imaginez acest proiect ca pe un simplu business nici pe viitor, ci mai degrabă îl văd ca pe un mod de a-mi trăi viața în acord cu valorile mele. Și cred că asta cântărește mai mult decât orice oportunitate de creștere rapidă.”
Are și motive care îi dau combustibil să continue, cum a fost un băiețel de 6 ani care a mâncat cu poftă ciocolata ei la un târg. Gestul lui a venit ca o validare de care avea nevoie, mai ales că bobul de cacao pe care îl folosește provine de la ferme etice, unde oamenii respectă produsul.
O altă sursă de energie este reprezentată de clienții care revin pentru că au înțeles ce înseamnă ciocolata de specialitate și s-au îndrăgostit de ea. Colaborările în comunitatea locală sunt și ele parte din ceea ce o ambiționează pentru că intră în contact cu alți antreprenori și se simte mai puțin singură.
„Lucrez direct cu cacao provenită de la ferme mici și responsabile, iar fiecare origine vine cu o poveste despre comunități, culturi, oameni care își duc viața cu demnitate. Prin felul ei discret, cacaua devine un instrument de schimbare în bine.
Mă bucur să știu că produsul meu final nu aduce doar plăcere, ci și beneficii celui care îl gustă. Există ceva profund liniștitor în ideea acestui lanț invizibil de bine. Cred că de asta m-am îndrăgostit de cacao. În moduri aproape magice, susține și vindecă. Așa cum, într-un fel, m-a salvat și pe mine.”
„Oamenii se uită pe social media și cred că totul merge grozav.”
Reacțiile prietenilor care o felicită pentru cât de bine o duce au ajuns să o frustreze, pentru că adevărul este mult mai complicat.
Like-urile, imaginile ochioase și comentariile pline de susținere nu au fost suficiente în momentul în care avea 4.000 lei în contul de firmă și a doua zi a primit un mail în care era informată că trebuie să plătească taxe la stat de 3.500 lei. Spune asta nu ca să se plângă, ci ca pe o realitate despre care simte că se vorbește prea puțin în peisajul local.
Deși nu duce lipsă de cerere, dimpotrivă, uneori are mai multe comenzi decât poate onora, forma actuală în care funcționează business-ul vine cu provocări complicate, care nu au o rezolvare miraculoasă. E o tensiune constantă între a-și respecta ritmul interior, a scoate în lume un produs făcut cu grijă și volumul pe care îl poate acoperi de una singură.
Îi place enorm ce face și își amintește deseori cum a ajuns să se îndrăgostească de ciocolată. Era într-o perioadă în care trăia o afecțiune numită fagofobie și îi era frică să înghită aproape orice, motiv pentru care tot ce putea mânca era supa trimisă de mama ei. A început să apeleze la ciocolată și plicuri de magneziu dintr-o nevoie disperată de energie și a dus-o așa aproape doi ani până când a început să se hrănească normal.
Cu cât descoperea mai mult ciocolata, cu atât obsesia creștea. Își amintește și acum de primele praline pe care le-a făcut și le-a așezat într-o cutie metalică de la Leonidas.
„În universul ciocolatei adevărate, cacaua este mai mult decât un ingredient banal, ea devine un liant între oameni, culturi și lumi. Aici, lucrurile sunt făcute etic, sustenabil, cu respect față de tot ceea ce este viu. Sunt principii după care mă ghidez și eu, atât în viață, cât și în muncă.”
La finalul întâlnirii, am savurat o ciocolată caldă delicioasă și am împărtășit toți trei — Andrei Ignia, fotograful, știe cum e să treci prin valurile antreprenoriatului creativ în România — și împărtășeam ca în sufrageria unui prieten bun, la care mergi în vizită și nu te uiți la ceas.
Selena tocmai ne invita să ne alegem câteva produse pentru acasă, cadou din partea ei, când i-am spus că este generoasă și are o inimă foarte mare. Replica ei a rămas cu mine.
„Medical, chiar am inima mai mică, dar poate că e mare în ce poate să facă.”
Poți da comandă de produsele Ciocolata Luna pe site sau îi poți scrie direct, pe pagina de Instagram. Cât timp aștepți bijuteriile ei de ciocolată, să îți amintești că în spatele lor e un singur om care, la final, îți spune: „You are celestial.“