Bună dimineața!
După două săptămâni de război la granița României, cred că fiecare din noi încercăm să găsim un soi de echilibru fragil între a ne detașa parțial și a fi complet absorbiți de atrocitățile din Ucraina.
Este esențial să ne păstrăm luciditatea și să avem grijă de noi, pentru că nu suntem făcuți să fim privitori de conflicte, așa cum bine notează Radu Ghelmez.
Dacă vă simțiți extenuați și neputincioși zilele astea, luați-vă câteva minute să citiți sfaturile profesorului Mircea Miclea, scrise acum doi ani, la începutul pandemiei, despre cum putem fi rezilienți în perioade de criză.
Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhart, „dăruind vei dobândi“. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții.
Asta înseamnă să facem ceva pentru ei (să-i ajutăm în nevoințele lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne vine să facem (să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie).
Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celălalt, indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate. Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de oameni.
Știri locale pe scurt
Job-uri pentru ucrainenii refugiați în Iași. Ieri a fost lansată o platformă care ajută cetățenii ucraineni să se integreze mai ușor în Iași, să își găsească un loc de muncă și să poată să își continue viața aici - Ukrainians in Iași.
Primarul Mihai Chirica a fost inculpat pentru abuz în serviciu, alături de şefa Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei, Cristina Oţeleanu, şi de fostul arhitect-şef al instituţiei, Alexandru Mustiaţă.
procurorii DIICOT cercetează implicarea primarului şi a funcţionarilor municipalităţii în trei cazuri de nereguli imobiliare
Parlamentul de la Chişinău a aprobat construcţia unui pod rutier de frontieră cu România peste râul Prut. În total, investiția se ridică la peste 200 milioane lei.
podul va interconecta infrastructurile rutiere între state: Drumul naţional RI Chişinău – Ungheni – frontiera cu România (pe teritoriul Republicii Moldova) şi Autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni – frontiera de stat (pe teritoriul României)
Record de curse la aeroport. Aeroportul Iași va înregistra, probabil, în următoarea recorduri în traficul de pasageri având în vedere creșterea substanțială a curselor aeriane de către operatori. În prezent, șapte companii operează zboruri de la Iași.
cele mai noi curse anunțate sunt spre Istanbul și Munchen. În total, sunt disponibile 31 de destinații (treptat, până în luna iunie) din 15 țări
#decitit 💛💙
Reportaj de la cantina din căminul Gaudeamus, unde bucătari chef gătesc pentru refugiați - Ziarul de Iași
Jurnalist român din Cernăuți, refugiat cu familia în România: „Adevărul despre Ucraina este mult mai complicat și uneori neplăcut de auzit” - Libertatea
Vederi din Odesa: 5 amintiri din portul la Marea Neagră amenințat de război - Scena9
On the front line: If Kharkiv falls, all of Ukraine falls - BBC
No Quiet Place Left on Earth - Tablet
The Strategy That Can Defeat Putin - The Atlantic
'We Will Stand With Our Hands to the Tanks' - Common Sense
Scurtă istorie a zilei de 8 martie
Ca să ne luăm măcar câteva minute gândul de la invazia din Ucraina, o las pe Laura Cozmîncă să vă povestească cum a apărut Ziua Femeii și cât de departe este versiunea actuală de cea originală.
Sunt deja două săptămâni de când la doar câteva sute de kilometri distanţă de dormitoarele noastre confortabile, oamenii se luptă într-un război adevărat, cu gloanţe, rachete şi tancuri.
Şi tot de două săptămâni, deşi ar fi trebuit, probabil, să se bucure de venirea primăverii, femeile nu se sfiesc să plece la luptă sau să iasă la proteste cu riscul de a fi arestate.
Poate că ne miră asta pe cei mai mulţi dintre noi sau trezeşte un instinct de compătimire, însă ideea de identitate feminină nu anulează ideea de curaj.
Chiar şi ziua de 8 martie, pe care am sărbătorit-o zilele trecute, are menirea de a onora exact asta, curajul femeilor şi lupta pentru libertate.
Știai că prin secolul 20, această zi dedicată feminității era, de fapt, Ziua internațională a femeii muncitoare? Ei bine, Ziua Femeii a apărut cu peste 150 de ani în urmă ca o expresie a dorinţei femeilor din clasa muncitoare la un tratament mai uman, dincolo de orice.
De aceea este considerată o parte dintr-un lung şir al luptelor pe care le-au dus sute de mii de femei pentru independență și drepturi egale cu cele ale bărbaților. Și nu numai.
Imaginează-ți că ești o femeie undeva prin secolul 19, oriunde în lume, dar cu precădere într-un stat unde industrializarea este în floare. Printre puținele joburi pe care societatea îți permite să le ai ca femeie şi mai ales ca persoană ce nu prea a avut acces la educație, este în domeniul textilelor. Ai un salariu care te lasă să trăieşti doar la limita subzistenței și un program de lucru draconic, ce îți pune în pericol sănătatea în fiecare clipă.
Din păcate, această situație a fost și încă este una cât se poate de reală.
În anul 1856, în New York, un grup de femei ce lucrau în fabricile de textile - cu precădere în cele de prelucrare a bumbacului -, s-au revoltat împotriva salariilor prea mici și a condițiilor de muncă prea grele, organizând o grevă.
Cererile lor au fost mai mult decât decente, privind prin ochii prezentului: 10 ore de muncă în loc de 14 sau chiar 16, spații de lucru luminoase, sigure și igienice, stoparea exploatării prin muncă a minorilor, condamnarea hărțuirii sexuale la locul de muncă și salarii egale cu cele ale muncitorilor de gen masculin din același domeniu.
Deși protestul în sine nu a avut un succes pe moment, totuși, pe data de 8 martie 1857, a funcționat ca awareness pentru generațiile viitoare și a dat startul unui lung șir de revolte prin care femeile aveau să-și ceară drepturile cu tot mai mult curaj.
Poate că aceste lucrătoare nu aveau foarte clar în minte care era cauza inegalității lor, dar au avut curajul să se ridice și să ceară ceea ce era evident pentru ori ce om simplu, din clasa muncitoare.
50 de ani mai târziu, tot pe 8 martie și tot în New York, 15 mii de femei au mărşăluit sub sloganul Pâine şi Trandafiri, cerând din nou un orar decent de muncă, salariile cuvenite și chiar drept de vot.
Revolta a fost văzută ca o mișcare socialistă mai ales că, la câteva luni după asta, Partidul Socialist din America a stabilit ca ultima duminică a lunii februarie să devină Ziua Naţională a Femeii în America.
Odată pusă în mișcare, acțiunea sindicală s-a extins prin intermediul organizațiilor socialiste din mai multe țări ce și-au dat un date „ca între fete” în 1910 la Copenhaga.
Așa a apărut și Ziua Internațională a Femeii, pe principiul „pentru că merităm”. Gestul în sine a fost mai degrabă unul de solidaritate între femei, însă, surprinzător, alături de femei au ieșit în stradă și bărbaţi, susţinându-le.
Printre primele țări europene care au îmbrățișat cu inimă deschisă această nouă sărbătoare au fost Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia.
Poate că doar mișcarea în sine nu ar fi atras atenția asupra gravității problemei dacă acțiunea militantă nu ar fi fost urmată la scurt timp de un eveniment tragic: un incendiu izbucnit la fabrica Triangle Shirtwaist din New York, pe 25 martie 1911.
Problema asupra cărora protestantele au atras de multe ori atenţia, adică nerespectarea unor condiţii minime de siguranţă la locul de muncă, a curmat atunci 140 de vieţi.
Asemeni cazului mult prea trist întâmplat în România cu câţiva ani în urmă la Colectiv, atunci, în 1911, sfârșitul tragic al muncitoarelor a scos în stradă peste 100.000 de protestatari, femei şi bărbaţi deopotrivă.
Dincolo de proteste pentru egalitate, de ziua lor, femeile au manifestat pentru libertate și pace în lume.
De exemplu, protestul împotriva războiului ce se întâmplă acum în multe ţări din Europa este o tendinţă recurentă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în zorii primului Război Mondial când Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită sub forma unui protest împotriva violenţei. În toată Europa, femeile au mărşăluit pentru pace şi pentru a-şi susţine cauzele.
Văzusem zilele trecute un filmuleţ cu doi soldaţi ruşi ce nu aveau mai mult de 20 de ani. Încă nişte copii care nu-şi doresc să moară. Războiul face victime de ambele tabere, să nu uităm asta.
Ei bine, în 1917, în urma războiului, peste 2 milioane de astfel de tineri ruși şi-au pierdut viaţa şi au lăsat în urmă mame îndurerate. În acel an, Ziua Femeii a scos în stradă mame, soţii şi fiice pentru a protesta împotriva războiului sub sloganul „Pâine şi pace”.
Ziua de 8 martie a fost proclamată în mod oficial “Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeii şi Pace Internaţională” abia în 1977, având recunoaşterea oficială a Organizaţiei Națiunilor Unite. Fiind o sărbătoare naţională, fiecare stat a fost invitat să o sărbătorească aşa cum credea de cuviinţă, în conformitate cu propria cultură şi propriile obiceiuri.
Documentându-mă despre istoria acestei zile pe care şi eu, la rândul meu, o cunoşteam vag, am găsit un fragment care, zic eu, este reprezentativ şi exprimă chiar esenţa:
“Este o zi când femeile sunt recunoscute pentru realizările lor, neţinând cont de diviziuni naţionale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Este o ocazie când trebuie să ne amintim eforturile şi realizările din trecut şi, cel mai important, să privim în perspectiva la potenţialul neexploatat al femeilor şi la oportunităţile ce le așteaptă pe femeile viitoarelor generaţii”.
Astfel, istoria acestei zile sărbătorită acum la scară largă în lume este strâns legată de lupta pentru drepturi civile și nu celebrează neapărat gingășia femeii. Poate chiar tocmai opusul: puterea ei. Mai bine spus, celebrează, de fapt, drepturile obținute de femei în plan economic, politic și social prin forța colectivă.
Doar că, în timp, sărbătoarea destinată femeii şi-a pierdut din semnificaţiile inițiale. Ziua de 8 martie este mai degrabă o sărbătoare comercială, fiind la graniță cu romantismul tipic american al zilei de Valentine’s Day și încărcătura tradițională a mărțișorului, femeia fiind asemănată cu o floare, ori o reminiscenţă a socialismului, fiind considerată mai mult Ziua Mamei.
Te gândești la un startup?
Innovation Labs, cel mai longeviv program universitar de pre-accelerare pentru start-up-uri tehnice și mentorat pentru tineri antreprenori, invită pasionații de tehnologie și inovare digitală să participe la etapa de selecție pentru intrarea în program, desfășurată în luna martie.
Această selecție presupune prezentarea ideilor de business în cadrul unor hackathoane organizate regional.
Hackathon-ul din Iași va avea loc weekend-ul viitor, pe 19-20 martie la FabLab, iar data limită de înscriere este 18 martie, folosind acest link.
Înscrierile sunt deschise studenților, tinerilor absolvenți, specialiștilor din industrie și cercetătorilor care își doresc să experimenteze dezvoltarea unui produs de tehnologie în cadrul unui program de accelerare și alături de o comunitate de mentori experimentați, antreprenori și specialiști în ICT și business.
Echipele calificate în Innovation Labs 2022 vor avea parte de un program de mentorat și susținere de 5 luni - menit să le sprijine în a transforma o simplă idee într-un produs minim viabil (MVP) validat de clienți reali.
În plus, programul oferă mentorat specializat pentru creșterea produselor, acces la parteneri de business și la tehnologii de ultimă oră, prin intermediul partenerilor programului, vizibilitate media și oportunități diverse de deschidere.
Avem aplicație
Substack, platforma care găzduiește și care a făcut posibil acest newsletter local, tocmai a lansat o aplicație pentru iPhone. (Aplicația pentru Android vine și ea în curând)
Avantajul aplicației este că articolele noi nu se pierd în spam sau în dosarul de Oferte din Gmail, iar comentariile și clipurile video se afișează nativ.
Eu am folosit-o în ultimele săptămâni în versiunea beta și mi se pare foarte folositoare pentru citit în tihnă, mai ales dacă sunteți abonați la mai multe newslettere pe Substack.
Dacă aveți nevoie de inspirație, iată 11 dintre cele mai bune newslettere în română de pe Substack:
Fotografia săptămânii
Regizorul Andrei Dăscălescu documentează poveștile oamenilor care sunt în aceste zile la granița cu Ucraina, refugiați și voluntari deopotrivă:
Câteva mii de ucraineni intră în Iași în fiecare zi, iar sute de voluntari îi întâmpină în vămi, la Gară, la Aeroport sau în unul din centrele improvizate din oraș.
Dacă ați cunoscut refugiați care ar fi dispuți să vorbească, preferabil în engleză, despre ce au lăsat în urmă, dați-mi un semn, m-aș bucura să-i cunosc și să dau mai departe povestea lor. 🌻
Pe săptămâna viitoare,