Bisericile de lemn din jurul Iașului
Bisericile de lemn din jurul Iașului
O echipă de specialiști a venit la Iași pentru a inventaria bisericile de lemn din județ
Bună dimineața!
☀ Vremea ideală de august mai ține măcar o săptămână, fără caniculă și fără furtuni.
Știri locale pe scurt
Primăria va cheltui peste 20 milioane de lei pentru modernizarea aleilor și trotuarelor în următorii doi ani.
lucrările vor avea loc în zone precum Păcurari, Dacia, Alexandru cel Bun, Cantemir, Nicolina, Frumoasa, Tătăraşi Sud, Dancu, Aviaţiei, Ţicău, Centru şi Copou
Șantiere abandonate în plină vară la Iași. De pe două străzi din centrul orașului - Albineț și Hotin - muncitorii și utilajele care lucrau la refacerea infrastructurii au dispărut cu totul de mai bine de o lună.
lucrările sunt executate de asocierea Concret Drum SRL – Alpenside SRL, care a câștigat trei licitații pentru drumuri din Iași, însă termenele de execuție sunt de 12 luni, astfel încât constructorii nu au niciun motiv să se grăbească
Wizz Air deschide trei rute noi de pe aeroportul din Iași: Memmingen (Germania), Basel Mulhouse (Elveția) si Copenhaga (Danemarca), începând din decembrie 2022.
sute de oameni care trebuiau să vină de la Milano la Iaşi au fost lăsaţi de WizzAir cu ochii în soare
Bisericile înlemnite din județul Iași
Timp de două săptămâni, o echipă formată din mai mulți specialiști în arheologie, arhitectură și restaurare a venit la Iași pentru a inventaria bisericile de lemn din județ.
Iașul este al doilea județ din țară, după Arad, inclus în proiectul-pilot derulat de Asociația Biserici Înlemnite.
Mergând pe teren, la biserica de lemn din satul Șcheia - despre care legenda spune că a fost ctitorită de Vasile Lupu - am descoperit o mână de oameni pasionați și pricepuți, care se luptă cu timpul și cu inerția unui sistem care are alte priorități.
Deși sună ca o cauză pierdută, conversația cu Celina Gora, istoricul care coordonează proiectul pentru județul Iași, m-a ajutat să înțeleg de ce efortul de a conserva bisericile de lemn nu este în van.
Starea bisericilor de lemn din România
„Nu există scenariu optimist aici. Noi nu lucrăm cu scenarii ideale, lucrăm cu dezastrul care este în realitate. Anul trecut am făcut o inventariere în județul Arad, iar anul ăsta una din bisericile alea de lemn a ars din temelii.
Noi am fost ultimii oameni care au intrat in biserica respectivă și așa de tare m-a durut sufletul, dar în același timp am avut o oarecare ușurare pentru că apucasem să o inventariem și să o înregistrăm fotografic. În felul ăsta, parte din memoria ei se păstrează pe platforma noastră.
Arheologia este o știință patrimonială distructivă. Uneori, distrugi un context ca să obții o informație. Noi încercăm să obținem informații într-un context care se autodistruge oricum. Sună puțin apocaliptic, dar așa este.
Acum 100 de ani erau de trei ori mai multe biserici de lemn decât sunt acum și ele dispar în ritm accelerat. Nu poți să le restaurezi pe toate. Tot ce poți să faci este documentezi, iar noi asta facem.”
De ce se pierd bisericile de lemn
„Unul din motivele pentru care bisericile de lemn se degradează este rarefierea comunităților rurale. Oamenii aleg să plece la oraș, tinerii se duc în străinătate, iar comunitățile devin tot mai slăbite, mai sărace, mai îmbătrânite.
Pe de altă parte, există problema confortului. De vreo 200 de ani încoace au început să se construiască biserici de zid. În momentul în care biserica de lemn nu mai este cea principală din sat, automat toate investițiile merg către biserica de zid. Sau vetrele satelor se strămută din cauza inundațiilor sau a războaielor.
Bisericile de lemn nu prea au fost cercetate, nici de istorici, nici de specialiști în formare, pentru că nu au fost considerate monumente de mare valoare artistică sau culturală. Întotdeauna au fost lăsate în plan secund, iar când s-au făcut clasările în perioada comunistă, ele au fost desemnate monumente de categoria B.”
Lipsa specialiștilor la toate nivelurile
„Meșterii au început să dispară și pentru că au dispărut meșterii, nu mai ai cu cine să faci o restaurare, mai ales una de calitate.
Noi trăim cu groaza asta de fiecare dată când auzim că o biserică de lemn primește finanțare și intră in restaurare, ne ia cu palpitații, pentru că-s atât de multe mutilări care s-au făcut și atât de puține exemple pozitive încât simiți frică, nu te bucuri când afli că o bisericuță a primit bani de restaurare. Ceea ce-i absurd, dar este un fenomen răspândit.
Nici pentru meseriile mai culte care sunt implicate într-o restaurare - arhitecți, ingineri, structuriști, istorici - nu există școli de formare pe patrimoniu de lemn. Noi suntem în urmă tare față de partea mai vestică a Europei, nu cu o oră, ci cu decenii.
Suntem într-o situație teribilă, pentru că nu avem cu cine și, la un moment dat, nu o să mai avem nici ce. Noi în demersul ăsta în care ne-am adunat suntem autodidacți și învățăm unii de la alții, este o colegialitate productivă.”
Încurajarea comunităților locale
„Aici intră în joc și strădania noastră de a interacționa cu comunitățile locale. Pentru că noi încercăm să facem un fel de educație la firul ierbii, acolo unde vedem entuziasm încercăm să-i dăm o direcție pozitivă. Ăsta e cel mai important lucru pe care putem să-l facem, dincolo de ce date strângem.
Noi venim, ne facem treaba și plecăm, dar comunitatea rămâne. Și asta e o problemă pe care am întâlnit-o și la Ambulanța pentru Monumente: vine ambulanța, îți repară acoperișul, nu mai plouă în biserică, dar ce se întâmplă cu biserica? Trebuie să stai în comunitate, să bei o bere cu ei, să vadă că ești om, pasionat de ceva ce ei au primit ca valoare culturală.
Când oamenii locului ne văd pe noi, „domnii de la oraș” care au făcut niște școli, că ne târâm prin pod și ne minunăm, se bucură și ei și își dau seama că aici este o super-chestie. Și mai învie un pic entuziasmul.
Hai să-ți spun ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută. Am fost la Brădicești, unde este o biserică de lemn superbă, un baroc ucrainean de primă clasă. Și era părintele de acolo, necăjit că nu are nici măcar intabulare, cine știe când vin ăștia, peste câte luni.
Săptămâna asta, l-am sunat din nou ca să trimit doi colegi să facă o scanare 3D, să tragem releveele, ca să facă dosarul de schimbare a categoriei de valoare din B în A. Iar părintele era super-entuziast: „Doamnă, am sunat la ăia de la Cadastru, până au venit azi și mi-au făcut actele, iar acum pot să dau drumul la dosar!”
Cumva, faptul că au venit aici niște omuleți care s-au târât pe acolo i-a ajutat și pe ei să-și aducă aminte că mai au un patrimoniu și că nu e totul pierdut și că există niște oameni care vor să ajute.“
De ce statul nu face mai mult pentru restaurarea bisericilor de lemn
„Teoretic, în cadrul Mitropoliei este un birou de proiectare și un departament de construcții bisericești. Ei probabil se ocupă mai mult de edificii noi și au foarte multe monumente de piatră și cărămidă, și am impresia că sunt depășiți.
Eu nu m-aș grăbi să-i înfierez. Cel puțin popii de la firul ierbii fac tot ce le stă în putere și chiar se bucură și chiar mișcă, inclusiv cei de la protopopiate. Aici la Iași am avut o colaborare impecabilă cu ei.
Cred că în pozițiile mai înalte, episcopii, mitropolii, oamenii sunt pur și simplu copleșiți de responsabilități. Până la urmă, organizarea bisericii este piramidală. Oricât ai delega, prioritățile trebuie să fie pragmatice și, din păcate, bisericile de lemn pierd la capitolul ăsta.
E ca și cum ai spune: „de ce să dai bani la biserici de lemn, când poți să dai la spitale, orfelinate, drumuri, școli?” și atunci ai pierdut lupta din start. Cultura este un lux, unul costisitor.
Bisericile de lemn sunt o categorie de monumente de nișă, pentru că necesită tratamente aparte și mai greu atragi fonduri pentru ele. Pe lângă asta, mai este și problema lipsei de confort: sunt mici, bate vântul prin ele, îi frig iarna, răcesc copiii.”
Ce ce întâmplă cu bisericile de lemn din Occident
„Pot să-ți dau două cazuri: Polonia și Norvegia. Polonia are în jur de 3.000 de biserici de lemn, INP-ul (Institutul Național al Patrimoniului) lor funcționează cam ca al nostru, problemele sunt cam aceleași.
Numai că ei au mai mulți meșteri, au început să pună pe picioare școli de conservare de știință a lemnului și au început să lucreze mai bine pe monitorizare și conservare a bisericilor de lemn.
De altfel, în toate țările din jurul României, bisericile de lemn sunt mai bine cercetate.
Al doilea caz este Norvegia, care mai are vreo 28 de biserici de lemn. Ei sunt foarte avansați pe știința lemnului. Țările scandinave au niște școli care dau ora și minutul în domeniul restaurării patrimoniului de lemn, dar nu mai au biserici.
Noi numai spre pierdere ne îndreptăm. Când o să ajungem să fim la fel de educați ca norvegienii, s-ar putea să mai avem și noi doar o sută de biserici.”
Ce ar trebui să urmeze, după inventariere
„Ar trebui să fie monitorizate constant, astfel încât să putem acționa dacă se întâmplă ceva cu ele, să putem educa.
Eu aș merge foarte mult pe partea de educare și cercetare: crearea unui institut de cercetare a comportării lemnului, crearea unui fond de lemn de calitate pentru restaurări, pentru că nu poți să restaurezi o biserică cu orice fel de lemn, îți trebuie un lemn dens, ar fi nevoie de drept de preempțiune la ocoalele silvice, să ai un spațiu unde să-l depozitezi, să ai finanțări pentru toate astea. Practic, bani.
Anul ăsta s-a elaborat o strategie pentru patrimoniu de către o echipă foarte faină condusă de Bogdan Suditu. Au făcut și un tabel de bugetare în care au scris de ce buget ar fi nevoie pentru a implementa o strategie de bun simț, față de bugetul alocat. În unele cazuri, bugetul de bun simț era de 100 de ori mai mare decât cel alocat.”
Bucuria lucrurilor mici și diferențele între Moldova și Transilvania
„Noi ne entuziasmăm, dar suntem personal de nișă-nișă-nișă. Noi suntem oameni simpli, ne bucurăm la toate lucrurile mici și ne place să târâm prin mizerie și prin găinaț de porumbel. Ne plac lucrurile frumoase, ne plac și scândurile, și căpriorii, și lespezile de piatră.
Ce pot să spun este că oamenii buni sunt peste tot. Că am făcut treabă și acolo, și aici. Că și acolo se pierd valori și pleacă lumea de la sat, dar și aici. Cumva, accentul este un pic diferit, dar credința este aceeași.” 👇
📣 Mesajul tău poate fi aici
Dacă ești antreprenor local sau lucrezi pentru o companie care schimbă orașul în bine, aruncă o privire peste media kit-ul Iașul nostru. 👇
Sprijinul tău ne ajută să facem în continuare jurnalism curat în Iași, fără clickbait și titluri senzaționale, iar noi putem duce mesajul tău către mii de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 🤝
Ce facem săptămâna asta
🎛 14 ani de Acaju | Pe 19 August, ne vedem la The Secret (Fosta Baza FEG), începând cu ora 16:00. Ne mișcăm pe ritmuri groovy, funky & fresh, alese pe sprânceană de Cristu, The Rabbit King, Donisan și Dubescu.
🎨 Deschidere Caferamica | Un atelier-cafenea unde poți picta vase albe de ceramică. Tu îți alegi vasul pe care ai vrea să îl pictezi și să rămână al tău, iar Caferamica pune la bătaie culorile și pensoanele. Aleea Vasile Alecsandri 4, sâmbătă între orele 09:00 și 21:00.
🍉 Piața Metropolitană | Cele mai bune produse ale fermierilor și meșteșugarilor din jurul Iașului se adună la Piața Metropolitană, un nou proiect de promovare a producătorilor locali. Prima ediție are loc în Dancu, pe esplanadă, duminică între 8:30 și 20:00.
🎙Stand up comedy la Trai | Adi Bobo și Gabriel Dumitriu vin în seara asta, de la 20:30. în grădina restaurantului Trai să ne ducă în tărâmul basmelor pentru adulți. Biletele se pot achiziționa doar din restaurant, la prețul de 50 de lei.
🥁 Toboșariada | 50 de toboșari de toate vârstele, de la școlile de muzică din Iași și nu numai, vor cânta simultan șase piese rock cunoscute la nivel internațional la 50 de seturi de tobe acustice. Joi, 25 august, în Grădina Palas.
#decitit
România generațiilor. Puterea demografică, politică și economică a fiecărei categorii de vârstă din populația țării - Panorama
Trei zile cât o vară. Cum e să organizezi un festival de muzică în Vaslui - PressOne
Zilele Nordului, un exercițiu de normalitate - Ziarul Lumina
România nu există pe harta turismului european. Fără strategie, brand și identitate, ministerul țintește pensionarul german - Europa Liberă
Turist în stațiunea favorită a Împărătesei Sisi. Ce am găsit în Băile Herculane, orașul copilăriei mele - Europa Liberă
The world’s greatest ice-cream stores - Financial Times
Fotografia săptămânii
Dacă vrei ca fotografia ta să apară aici, folosește #iasulnostru pe Instagram
Încă ceva
de citit: jurnalistul Pavel Lucescu a lansat un proiect despre poveștile de viață ale ieșenilor de toate vârstele
de abonat: un newsletter bisăptămânal cu recomandări gastronomice, curatoriat de Oana Vasiliu
de mâncat: weekend-ul trecut la Brașov, n-am prins loc la Dei Frati și nici la Bistro de l'Arte, dar am descoperit HOF Hărman, o gospodărie tradițională săsească minunată
Cam atât pentru săptămâna asta.
Ne apropiem de pragul de 2.000 de abonați, așa că ne-ar ajuta mult dacă ai da mai departe ediția de azi prietenilor cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 💌
Iar dacă este ceva ce putem face mai bine sau un subiect despre care ai vrea să citești în newsletter, dă-mi un reply la acest email sau completează chestionarul de feedback. 📫
Pe curând,
Alex Enășescu