Ce am învățat în 2021
Reporterii locali buni sunt pe cale de dispariție și nu prea vine nimeni din urmă
Salutare,
Alex Enășescu aici, fondatorul newsletter-ului Iașul nostru.
Cum ultimele două vineri din acest an au picat în ajun de Crăciun și Revelion, m-am gândit că nimeni n-are nevoie de încă un email cu știri și update-uri despre ce se mai întâmplă prin târg.
Așa că asta este ultima ediție din 2021, un an care pentru mine a început fără un contract de muncă stabil și care se termină cu recunoștință pentru șansa de a construi genul de publicație locală pe care mi-ar plăcea s-o citesc la rândul meu, dar și cu tot stresul care vine la pachet.
Pentru că am avut câteva zile să-mi trag respirația și pentru că mi-ați spus că ați vrea să aflați mai multe despre procesul din spatele newsletter-ului, acesta este un fel de jurnal al primelor 6 luni de Iașul nostru, așa cum le-am trăit eu.
Dacă urmăriți newsletter-ul mai ales pentru interviuri și reportaje, feel free to skip this one, revenim la programul obișnuit din 7 ianuarie. 😀
întrebat cum recunoaște un startup bun, investitorul Peter Thiel spune că nu există o rețetă și parafrazează începutul romanului Anna Karenina: toate startup-urile eșuează în același fel, dar cele care reușesc, reușesc în feluri diferite.
pentru că în ultimii ani am citit destul de mult despre start-up-uri media, cu Iașul nostru m-am străduit să evit greșelile cele mai evidente: conținutul irelevant, deprimant, saturat de politică și știri negative. Acum îmi dau seama că am jucat ca să nu pierd, nu ca să câștig, iar asta, în sine, nu este de ajuns.
ce înseamnă să joci ca să câștigi? Înseamnă să te întrebi ce ai face dacă nu ți-ar fi frică. Cum ar arăta Iașul nostru dacă nu mi-ar fi frică să pierd abonați, să vorbesc mai deschis despre lucrurile care nu merg și să merg pe urma poveștilor care mă fac curios, fără să mă gândesc dacă s-ar rostogoli sau nu pe Facebook?
în mod normal, partea cea mai grea la un startup este să îți dai seama ce vor oamenii de fapt înainte să se termine banii. Pentru că newsletterele locale sunt deja sustenabile în Statele Unite, mi-am zis că nu e niciun motiv pentru care același model să nu funcționeze în Iași. Dar ceea ce face un startup media viabil nu e atât modelul de business, cât execuția, iar aici lucrurile au fost mai complicate decât credeam. 👇
din cauză că deadline-urile impuse de Substack au fost destul de agresive - două luni pentru lansarea newsletter-ului și alte trei pentru introducerea abonamentelor - planul a fost să merg mai lent până când îmi găsesc direcția, iar apoi să accelerez.
răspunsurile de la chestionarul trimis în octombrie (redeschis până la finalul anului) m-au ajutat să înțeleg care sunt subiectele și poveștile care contează pentru voi. Problema este că nu găsesc oameni care să le documenteze. Dacă e ceva ce nu știam când am dat drumul la newsletter, asta e: că reporterii locali buni sunt pe cale de dispariție și nu prea vine nimeni din urmă.
în vară, când am dat strigare pentru un jurnalism local mai constructiv, mă gândeam că o să fiu asaltat de pitch-uri de la studenți. Vorbind cu Ioan Stoleru și cu alți profi de la departamentul de Jurnalism de la UAIC, am înțeles că cei mai mulți studenți ajung la Jurnalism nu pentru că visează să scrie în DoR sau să facă investigații pentru Recorder, ci pentru că au nevoie de o diplomă, iar cei mai ambițioși dintre ei pleacă din Iași sau își găsesc job-uri stabile pe marketing/comunicare în multinaționale.
e ușor să-i judeci, dar motivul pentru care se întâmplă asta este că nu poți trăi decent dintr-o leafă de jurnalist local, căci ecosistemul care a făcut posibilă o rețea ca Monitorul nu mai există.
celălalt obstacol major e distribuția. Substack este o platformă care rezolvă multe din problemele creatorilor de conținut, dar nu și distribuția, care e mijlocită tot de Facebook/Instagram. Iar asta e o problemă pentru oricine nu are deja o audiență de câteva mii de urmăritori.
la începutul lui 2021 nu aveam nici măcar conturi personale pe FB/IG, așa că a fost curbă de învățare destul de abruptă, cu atât mai mult cu cât detest auto-promovarea și prefer, pe cât posibil, să rămân low-profile. Încă cred că rețelele sociale ne deturnează atenția și ne sucesc mințile în feluri în care abia începem să le înțelegem, dar e aproape imposibil să crești un newsletter fără social media, așa că mă strădui să amplific semnalul și nu zgomotul.
zilele trecute am depășit pragul de 1.000 de abonați și vă sunt enorm de recunoscător fiecăruia dintre voi. În același timp, știu că avem nevoie de alte câteva mii pentru ca acest newsletter să devină sustenabil financiar. Și n-ai cum să nu te întrebi dacă merită să continui. Oricine construiește ceva de la zero trăiește cu îndoiala asta, dacă să abandoneze proiectul sau, dimpotrivă, să investească și mai mult în el.
așa cum scrie Nathan Barry, fondatorul ConvertKit, sunt două întrebări aici:
Pentru răspunsul la prima întrebare este clar da, planul meu pentru 2022 este să fac tot ce pot pentru a da șansa acestui newsletter să devină sustenabil până la finalul anului. N-am nicio garanție că se va întâmpla, dar am pagini câteva pagini cu idei de subiecte: oameni, locuri și organizații care fac Iașul mai bun.
Dacă vreți să-mi dați o mână de ajutor, sunt mereu în căutare de subiecte bune și de oameni care să le scrie. Puteți oricând să-mi dați un semn, ca reply la newsletter, pe Facebook sau pe Instagram. 🙏
Don’t give up! Un An mai bun si mai provocator sta sa inceapa. Incercarile obosesc acolo unde usile chiar refuza sa se mai deschidă. Eu sunt sigura ca nașterea unei comunități in jurul unui proiect atât de complex are nevoie de timp. Dar, și când se naște… Eu va apreciez enorm și admir curajul pe toată linia al demersului dumneavoastră. Asta se răsplătește la un moment dat. Sau, cel puțin, asa vede lucrurile incorigibila optimista din mine. An minunat și plin de lucruri interesante!
Good man, go go.