Salut! Aceasta este prima ediție a newsletterului Iașul nostru.
Pentru că multă lume m-a întrebat în ultimele săptămâni ce mă mână în luptă, m-am gândit că ar fi o idee bună să mă prezint și să vă explic cum va funcționa acest newsletter local, al cărui scop e să scoată la suprafață poveștile pe care presa mainstream nu mai are timp și răbdare să le abordeze.
Anul trecut, în septembrie, am primit un telefon de la șeful meu, care mi-a spus că s-ar putea să fiu nevoit să-mi caut de lucru, începând din 2021.
PressOne abia împlinise cinci ani, iar nouă ni se spusese întotdeauna că este un proiect pe termen lung, măcar zece ani. Dar o redacție împărțită în trei orașe are costuri semnificative, iar pandemia golise bugetele de publicitate ale companiilor.
Au urmat câteva luni destul de întunecate, în care aveam să aflu cam cât de jos s-a scufundat presa, financiar și editorial.
Cineva mi-a spus că o agenție de știri caută un editor pe sport și cultură, ceva ce studiasem cu multă vreme în urmă la Londra.
Însă nu era vorba de intersecția dintre sport și cultură, cum îmi imaginam, ci de sport plus cultură - doi în unu, o normă de 15-20 de știri pe zi, una cu Messi, alta cu Angela Gheorghiu, și tot așa.
„Aici, la noi, e ca la război”, m-a avertizat un editor care făcea munca asta de 20 de ani. Totul pentru un salariu cam la jumătate față de cât aș fi luat dacă mă apucam de Uber, o opțiune reală la vremea aia.
Vă povestesc lucrurile astea nu să mă lamentez, ci pentru că prea puțini din oamenii pe care-i cunosc fac legătura între degradarea editorială și prăbușirea modelului de business al presei.
Pe scurt, totul pleacă de la bani. După Al Doilea Război, presa a fost un business cu marje foarte mari de profit în lumea occidentală. Nu și la noi, din cauză că nu aveam o piață liberă.
Dar când am avut-o, după 1990, oamenii au făcut averi din presă. Ziarele naționale vindeau sute de mii de exemplare, iar o redacție locală ca Monitorul era o instituție a orașului.
Pe măsură ce ziarele s-au mutat pe internet, modelul lor de business, bazat pe reclame, a fost eviscerat de giganții tehnologici. Din piața de publicitate online în România, Google ia peste jumătate, Facebook un sfert, iar restul de 20% se împarte la sute de site-uri media locale, care rămân cu firmituri.1
Așa se face că redacțiile sunt tot mai mici, reporterii tot mai slab calificați și nevoiți să livreze tot mai multe subiecte. Nicăieri deprofesionalizarea nu se simte mai acut ca în presa locală.
Iar asta e o problemă nu doar pentru jurnaliști, ci pentru întreaga comunitate. Există studii peste studii care arată că acolo unde jurnalismul local este slăbit, democrația nu mai funcționează pentru că cetățenii nu mai au informațiile necesare pentru a le cere socoteală oamenilor pe care i-au ales.2
Fără presă locală relevantă suntem toți mai săraci. Am văzut asta și atunci când căutam informații în primele zile ale stării de urgență, când presa locală s-a mobilizat exemplar. Am văzut-o și în timpul campaniilor electorale, când, obosită și gândindu-se la supraviețuire, a rămas la suprafața discuțiilor publice.
În timp ce în America se discută transformarea ei în infrastructură critică națională, în România pandemia a acționat precum hârtia de turnesol, arătând toate motivele pentru care jurnalismul local o duce rău: competiția cu mediul public, care oferă salarii incomparabil mai mari și viață liniștită; banii negri sau gri, competiția cu site-urile care produc pseudo-știri pe bandă rulantă; lipsa publicității comerciale și dependența de publicitatea din zona politică, ce vine deseori cu un preț editorial. 3
Nu spun că acest newsletter va fi câinele de pază al administrației locale. Nu putem și nici nu încercăm să concurăm cu Ziarul de Iași sau cu Reporteris. Dar avem convingerea că există un segment de public în Iași care are alte așteptări de la presa locală în 2021.4
În munca mea de jurnalist, am încercat mereu să scriu genul de lucruri pe care mi-ar plăcea să le citesc, fie că a fost vorba de cronici de fotbal sau de newsletterul zilnic de care m-am ocupat la PressOne.
Cu acest newsletter local, plec de la câteva intuiții - ca să nu le spunem obsesii-, pe care le-am căpătat de-a lungul timpului.
Le găsiți mai pe larg în ghidul editorial, dar premisa de bază ar fi că prea mult din ceea ce trece drept jurnalism în zilele noastre este un flux nestăvilit de politică, ideologie și știri irelevante. Oamenii se simt copleșiți și ajung să se deconecteze complet de la site-urile de știri.
Iașul nostru este încercarea mea de a îndrepta asta, la nivel local, punând tot ce am învățat în slujba cititorilor care vor să fie la curent cu ce se întâmplă în Iași, fără să simtă nevoia de a face un duș după ce intră pe un site de presă, vorba fostei mele colege de la PressOne, Codruța Simina.
Revenind, datorită unui grant obținut de PressOne, am avut șansa să-mi păstrez slujba, dar în mintea mea se declanșase deja un mecanism de supraviețuire care m-a făcut să mă gândesc, zi după zi, la un plan B.
Fiind destul de conectat la ce se întâmplă în media din afară, prin munca mea la Revista Pressei, am început să aflu despre reporteri cu situații incerte, la fel ca mine, care își croiau o alternativă plecând de la un simplu newsletter local.
Unii dintre cei pe care-i admiram foloseau o platformă numită Substack, care permitea lansarea unui newsletter fără costuri suplimentare.
Timp de câteva luni, am făcut planuri și calcule pentru lansarea unui newsletter local de care să mă ocup în timpul liber, dar oricât m-aș fi străduit, mi-am dat seama că nu pot face asta pe cont propriu.
Într-o zi, am deschis mailul și am văzut un anunț despre un program derulat de Substack pentru sprijinirea jurnaliștilor locali.
Părea, și chiar avea să fie, genul de „coincidență” providențială cu care te întâlnești doar de câteva ori în viață. Am completat aplicația și în câteva săptămâni am primit un alt mail:
Hi Alexandru,
We are thrilled to share that we’re awarding you a position in the Substack Local program. The judges and the Substack team were very impressed with your application and we’re honored to have the opportunity to support your publication. Congratulations!
Iată ce înseamnă asta. Substack a decis să investească în 12 jurnaliști locali din toată lumea pentru a testa o ipoteză: poate modelul de business bazat pe abonamente online să funcționeze la nivel local?
Simplificând un pic lucrurile, când vine vorba de conținut online există două modele: oamenii pot plăti cu bani sau pot plăti cu atenția lor, primind la schimb reclame. Ambele modele pot fi viabile, ambele modele pot fi abuzate.
În străinătate, majoritatea publicațiilor de calitate au introdus paywall-uri, ceea ce înseamnă că nu poți citi anumite articole decât dacă plătești. În România acest model a fost testat de mai mult publicații, de la DoR la Dilema Veche, dar nu a funcționat pe termen lung.
Problema cu acest model este că majoritatea oamenilor, nici măcar în țările cu un grad de civilizație mai ridicat, nu sunt dispuși să plătească pentru a citi ceva pe internet. 5 Treaba cu cererea și oferta nu funcționează, în special în presa locală. 6 7
Chiar și pe Substack, cele mai populare newslettere convertesc nu mai mult de 10% din audiență în abonați plătitori, ceea ce înseamnă că 90% din cititori nu au acces la cele mai bune texte publicate.
Asta e ceea ce m-a ținut treaz noaptea în ultimele săptămâni. Planul e ca în fiecare vineri să vă trimitem un newsletter cu update-uri folositoare despre ce se întâmplă în Iași, iar în fiecare marți să avem un reportaj sau un interviu de citit în tihnă.
Pe cât posibil, aș vrea să folosesc acest format pentru a da o șansă reporterilor locali tineri și talentați, care ar fi vrut să documenteze materiale precum cele din DoR, PressOne sau Scena9, dar până acum nu aveau unde să le publice.
De aceea, l-am adus în echipă pe Ioan Stoleru, care peste 10 ani de experiență la Opinia Studențească și este profesor asociat la Jurnalism în Iași. Ioan este el însuși un reporter foarte bun, care nu merge pe drumuri bătătorite de alții.
Acum, dacă ar fi să ascund interviurile și reportajele originale publicate de Iașul nostru în spatele unui paywall, ele vor fi citite, în cel mai bun caz, de câteva sute de abonați plătitori. Chiar dacă le veți distribui pe rețelele sociale, prietenii voștri nu le vor putea citi, dacă nu sunt abonați.
Pentru că nu vreau ca cele mai bune materiale pe care le publicăm să fie accesibile unui grup restrâns de abonați, am decis să le las pe toate „la liber” pentru o perioadă cât mai lungă (în jur de trei luni) și să fixez costul abonamentelor la tariful minim îngăduit de Substack - 5 euro pe lună sau 30 de euro pe an.
Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de abonamente. Dimpotrivă, avem mare nevoie ca cei dintre voi care își permit să ne susțină să o facă, ca să putem aduce și alți corespondenți în echipă și pentru ca acest experiment să dureze mai mult de un an.
Dar modelul va fi mai apropiat de membership, cu recompense pentru membrii plătitori, nu cu restricții pentru cititorii care nu cumpără abonamente online.
Prima ediție a newsletterului Iașul nostru merge către aproape 200 de abonați, cărora le suntem enorm de recunoscători. Pentru ca acest newsletter să reziste dincolo de primul an, ar trebui să ajungem undeva la 10.000, de aceea avem nevoie de mult ajutor de la voi.
În anul care vine, ne vom strădui să vă ținem la curent cu lucrurile bune care se întâmplă în Iași, să vă ajutăm să descoperiți oamenii și locurile care fac orașul ăsta mai bun, să spunem poveștile pe care presa locală nu mai are răgaz și răbdare să le spună.
Dacă v-a lipsit genul ăsta de jurnalism local, ne-am bucura să vă avem alături.
Cu recunoștință,
Alex Enășescu
Cum a afectat COVID publisherii români? Localul a scăzut de cinci ori mai mult decât Google şi Facebook din cauza pandemiei
The Threat to American Democracy That Has Nothing to Do With Trump. The disappearance of local news is a slow-moving disaster
Raport CJI. Jurnalismul în 2021: o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini câștigători
Global Turmoil in the Neighbourhood: Problems Mount for Regional and Local News
Global online news subscription trends - 2021 Digital News Report. Reuters Institute for the Study of Journalism
Why Has Local News Collapsed? Blame Readers.
Local News Coverage Is Declining — And That Could Be Bad For American Politics