De ce este Rusia altfel
O carte excepțională despre mentalitatea rusească
Bună dimineața, Iași!
În ediția de azi:
Crin Antonescu vine astăzi la Iași
la ce să ne așteptăm dacă reintrăm în sfera de influență a Rusiei
duminică începe Classix 2025
ȘTIRI LOCALE PE SCURT
Tarif special pentru vehiculele grele care tranzitează Iașul. Șoferii autovehiculelor de tonaj mare vor achita o taxă suplimentară pentru tranzitarea Iașului.
Totodată, începând cu 2026, mașinile Euro 2 vor fi supuse unei taxe de poluare care ar putea crește de la 100 lei la 1.900 lei pe an. De altfel, o treime dintre autoturismele care circulă pe străzile Iașului au peste 20 de ani.
Primăria Rediu a lansat o licitație pentru construirea unei școli „verzi” în comună. Școala va avea un regim cu demisol (tehnic), parter și un etaj. Finanțarea este asigurată prin intermediul PNRR.
Crin Antonescu este astăzi la Iași, pentru o întâlnire cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț și apoi discuții cu primarii ieșeni PNL și PSD.
Și Nicușor Dan a fost la Iași în turneu preelectoral, la începutul acestei săptămâni. El a apărut alături de Petru Movilă, devenit recent consilier personal al primarului Mihai Chirica.
LIBERTATEA NU POATE FI OFERITĂ ÎN DAR
Dacă e ceva bun în tot ce s-a întâmplat zilele astea e că s-au dat cărțile pe față. Acum știm, oficial, ce vrea Rusia de la Statele Unite. Și știm că o treime din Parlamentul României face jocul Rusiei.
Ce nu știm încă este:
dacă în SUA mai funcționează sistemele de checks and balances care să țină în frâu administrația Trump;
dacă Europa are capacitatea de a stăvili Rusia fără sprijinul SUA;
dacă în România există o masă critică de pro-occidentali sau, mai degrabă, de pro-ruși.
Aceste lucruri se vor lămuri în lunile care urmează. Până atunci, cred că este important să înțelegem „de ce este Rusia altfel” și să știm la ce să ne așteptăm dacă va fi să reintrăm în sfera ei de influență.
O carte excepțională, semnată de Mihail Șișkin, cel mai important scriitor rus contemporan, este cea mai limpede și accesibilă descriere a patologiilor din Rusia, ale căror mutații le vedem grefate și în societatea românească, în urma deceniilor de comunism.
Viața într-un regim totalitar este o formă de sclavie, parțial impusă, parțial voluntară
În Uniunea Sovietică, totul aparținea poporului conform constituției. În realitate, nimic nu ne aparţinea. Nimeni nu deținea nimic. În schimb, toți oamenii erau proprietatea statului, iar cei care ne guvernau erau doar supraveghetorii sclavilor şi ei înşişi sclavi ai sistemului.
Poate că așa se explică și ura poporului sovietic și a intelectualității sovietice faţă de disidenți: sclavii nu pot ierta libertatea unui om liber. „Libertatea este scumpă și nu toată lumea şi-o permite."
Popularul filozof ruso-georgian Merab Mamardaşvili (1930-1990) scria în 1979: „Se poate declara şi astăzi democrația parlamentară în Rusia, dar nimic nu ar funcţiona. Libertatea nu poate fi oferită în dar. Trebuie să ai oameni care au nevoie, înțeleg și exercită această libertate; care nu pot trăi deloc fără libertate."
Când Uniunea Sovietică a căzut și populaţia a primit libertate, în mod evident, nu au fost destui oameni care să aibă nevoie de această libertate, să o înţeleagă și să o exercite - oameni care să nu poată trăi deloc fără libertate.
Un regim totalitar nu poate permite existența societății civile și a opoziției
Cel mai important lucru care lipseşte unei societăți civile democratice în Rusia sunt cetățenii. Cetățenii responsabili nu apar peste noapte, ei trebuie educaţi prin inițiative la nivel local. Dar statul foloseşte toate mijloacele posibile şi imposibile pentru a împiedica dezvoltarea inițiativei civice. Oficialii îi văd pe toți activiștii care acţionează din proprie iniţiativă ca pe un pericol și înăbuşă din faşă orice iniţiativă care nu este lansată de autorități.
Opoziția de astăzi se află sub controlul total al Kremlinului. Dacă Kremlinul vrea să permită existenţa unei opoziții în țară, atunci aceasta există. Dacă nu vrea, atunci nu există opoziție. Dacă Kremlinul vrea să-i arunce pe liderii opoziției în închisoare, atunci aceştia ajung în închisoare. Dacă nu vrea, atunci aceștia sunt temporar în libertate. Opoziţia este forțată să joace după regulile stabilite de regim. Acest joc de-a șoarecele și pisica poate dura mult timp, iar rezultatul final nu va fi neapărat o ordine socială liberă și democratică.
Patriotismul este pretextul prin care regimul controlează o populație obedientă
Regimul din Rusia şi-a manipulat poporul prin orice ideologie în numele patriotismului. Ticăloșia constă în faptul că s-a abuzat şi se abuzează în continuare de unul dintre cele mai frumoase sentimente umane: dragostea faţă de propria patrie, dorința de a sacrifica totul pentru ea. Puterea ia locul patriei.
Dar ce înseamnă de fapt să fii patriot? O altă înțelegere greşită a cuvintelor. În Rusia, patriotismul înseamnă supunere și loialitate faţă de patrioții de rang superior. Criticii regimului sunt acuzați de rusofobie şi sunt etichetați ca persoane care vorbesc de rău propria țară și care vor să discrediteze Rusia. Ce poate discredita Rusia mai mult decât ceea ce face puterea rusă? Cei de la putere discreditează țara mea, nu oamenii care condamnă crimele celor de la putere. Patriotismul este vaca sacră a Rusiei, care regurgitează drepturile omului şi respectul pentru individ.
Iar populația acceptă propaganda patriotică din cauza complexului de inferioritate
Patriotismul rusesc este un geamăn perfect al sentimentului de umilință. Umilinţa caută compensații. Sclavul este mândru de bogăția și măreția stăpânului său. Acest mecanism de compensare a funcționat perfect în perioada sovietică.
Complexul de inferioritate al ruşilor este invizibil, dar palpabil. Doar un mic exemplu: nicio companie nu-și va face reclamă pentru bunurile sau serviciile sale cu sloganul „Calitate rusească adevărată!“. Aceasta ar fi mai degrabă anti-reclamă.
Acest lucru reflectă relația oamenilor cu ei înşişi, cu propria calitate a vieții, cu capacitatea lor de a produce ceva competitiv. Această stimă de sine scăzută este compensată de o mândrie patriotică maiestuoasă.
Umilinţa zilnică în fața funcţionarilor care îi reduc pe toți la nimic, comportamentul abuziv al noilor bogaţi criminali, un sistem de sănătate îngrozitor, pensii degradante, sentimentul de neputinţă caută o compensație și o găsește în megalomania patriotică. Cu ce ar trebui să se mândrească populaţia săracă din provincia rusească aflată în putrefacţie? Îi mai rămân patria și victoria ei.
Corupția devine modul de operare al aparatului de stat
Dacă vrei să obții ceva, trebuie să te alături în lanţul trofic social. Condițiile pentru reușită pe această scară a succesului sunt mediocritatea şi disponibilitatea de a face orice pentru şeful tău.
În ultimii ani, în noua Rusie au apărut brusc milioane de funcţionari publici care nu produc nimic și care doar primesc mită. Ei sunt dispuși să încalce toate legile morale pentru dreptul de a rămâne în acest lanţ trofic. Totul este putred în sistemul de stat, deoarece acest sistem corupe totul de sus în jos. Putreziciunea noastră, putreziciunea oamenilor de jos, alimentează putreziciunea de sus, iar cei de sus alimentează putreziciunea de jos şi cercul se închide. Întreaga ţară este afectată de această descompunere.
În ciuda sărăciei, capul plecat rămâne cea mai bună strategie de supraviețuire
Experiența generațiilor o arată: inițiativa personală este sancţionată. Să rămâi pasiv și să nu dai dovadă de iniţiativă este o strategie de supraviețuire, una dintre regulile de aur ale mentalității rusești.
Cei care au tăcut au supravieţuit. Aşa funcţionează principiul selecției naturale în Rusia.
Istoria Rusiei arată cum, de-a lungul generațiilor, statul a eliminat în mod constant persoanele care nu se integrau în sistem sau le-a forțat să emigreze. Cei care au rămas au deprins arta rusească a supravieţuirii. Oricine încerca să ridice capul era decapitat. Era mai sănătos să rămâi tăcut și să lingi bocancii puterii.
Această resemnare cu care poporul rus suportă condițiile mizerabile de viață și presiunile exercitate de putere şi care are un efect atât de derutant pentru călătorii din Occident este cea mai importantă parte a strategiei de supraviețuire în Rusia. Ceea ce se îndoaie nu se va rupe!
Frica este o sursă de viaţă și este la fel de firească precum respirația sau mâncatul. Este instinctul de autoconservare. Cei care se sacrifică pentru principii se răzvrătesc împotriva naturii.
Nu pretind că știu ce urmează. Așa cum scrie istoricul
, până acum Ucraina a ținut linia pentru noi toți. S-ar putea ca acea linie să nu mai reziste, așa că e timpul să ne gândim ce linii suntem dispuși să încălcăm noi înșine pentru a ne salva:Think about what lines you will cross and that you will not cross. They are not as obvious, perhaps, as a line on a map, or a line of trenches at the front. But we cannot pretend that they are not there. And if we cross them, we will no longer be ourselves.
Despre asta vorbește și unul dintre cele mai puternice paragrafe din cartea lui Șișkin:
Când Boris Pasternak a fost rugat în anii 1930 să semneze o scrisoare prin care se cerea împuşcarea „duşmanilor poporului", soţia sa însărcinată s-a aruncat la picioarele lui și l-a implorat să semneze - de dragul copilului. El a spus:
„Dacă semnez, voi fi o altă persoană. Și nu mă interesează soarta copilului altcuiva."
Acesta nu este eroism, ci altceva. Este incapacitatea de a fi necredincios faţă de tine însuți. Este incapacitatea de a fi altcineva decât eşti.
CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA
🥁 Vremuri Terci | Un concert maraton Timpuri Noi și Zob. Sâmbătă, pe 22 februarie, de la 20.00, în Underground. Ultimele bilete aici.
🎥 Săptămâna filmelor de Oscar | Începând cu 25 februarie, Cinema Ateneu aduce pe marele ecran cele mai bune filme ale anului, nominalizate la Oscar. Bilete aici.
🥩 Eat. Meat. Repeat. | Un meniu all you can eat, cu barbecue California style autentic. 120 lei/persoană. Duminică, de la 13.00 la 18.00, la FOOM. (P)
Tri-tip gătit mediu pe grătar cu cărbune, coaste de porc la smoker cu sos Candy, Buffalo wings și fasole verde cu unt și usturoi, salată coleslaw cu stafide și fulgi de migdale.
Tot la FOOM, de Dragobete, la orice comandă în restaurant, clienții primesc din partea casei un aperitiv de-mpărțit la doi și două băuturi pentru un început de seară perfect.
🐶 Târg caritabil de mărțișor | Toate fondurile strânse din vânzarea mărțișoarelor vor fi direcționate către cazurile de salvare și de îngrijire a puilor de animale sau către alte cazuri urgente. Duminică, între 10.00 și 19.00, la GIST.
🎻 Classix 2025 | Classix revine cu o nouă ediție și un nou concept: Revelații. Cea de-a șasea ediție a aventurii clasice contemporane se va desfășura la Iași între 23 februarie și 2 martie 2025. Bilete și abonamente aici.
🔖 The Poetree of Life | Seară lirică-epică. Performance în rânduri. Versuri. Emoție. Mult drag de poezie. Pe 27 februarie, de la 18.00, la The Trumpets.
COMING SOON
💻 Community Meet-up | Alice Botezatu și Mircea Serediuc vin să povestească despre cum să definești un MVP de produs AI în 3 săptămâni. Pe 6 martie, de la 8.30, la Zbor Hub Iași.
🎤 Concert FiRMA | Pe 13 Martie, FiRMA revine pe scena din LEGEND cu un single nou-nouț și un concert electric întru deșteptarea primăverii. Bilete aici.
FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII
Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu
Stiu ca o vorba spune sa-ti cunosti dusmanul, dar cred ca din toate natiunile mari ale lumii, rusii sunt ultimii care nu ma atrag sa-i descopar.
Eu nu am nicio apartenență politică cu partidele din România și când citești acest comentariu te rog să nu te gândești că țin cu Călin Georgescu sau AUR, eu nu sunt absolut deloc de acord cu acești inculți. Am învățat despre totalitarism și consecințele sale, e ca o viperă ce-și face cuib în casa unui om și nu mai poți scăpa de ea. Ca tânăr în România eu aș accepta vipera aia în casă, chiar aș hrăni vipera. De ce? Ai scris atâtea articole, sunt atâția autori care au avertizat despre acest pericol, eu chiar sunt un cititor avid al Hannei Arrendt și chiar am văzut interviurile ei. De ce? Fiindcă chiar voi găsi o oportunitate de muncă pe domeniul în care studiez la facultate și pentru toată strădania de care am dat dovadă dar aparent tot nu mă ajută să-mi găsesc un job în domeniu. Întreg sistemul educațional în zilele noastre este mai degrabă coordonat în stilul laissez-faire. În ce sens? Statul nu mai controlează calitatea educației. Pe vremuri, a merge la un liceu era într-adevăr o oportunitate imensă, trebuia cu adevărat să-ți "meargă mintea", și puteai termina o facultate pe domeniul de preferință fără să-ți faci griji de faptul că vei rămâne șomer datorită faptului că terminarea unei facultăți era într-adevăr o faptă dificilă, și exista un proces mult mai riguros de selecție. Acum, cel puțin, oricine poate să termine un liceu, sau o facultate, ori îți dedici ani întregi pe nimic ori ai pile de la cineva ca să obții un post în administrație. Corupția cu siguranță exista și pe vremuri dar măcar sistemul educațional era mult mai riguros, iar profesorii nu îi promovau pe analfabeții funcționali de dragul de a fi promovați.
Este o frustrare care mă mănâncă de ani de zile și dacă voi știi că voi avea mai mult oportunități fiindcă "mă duce mintea" într-un regim totalitar aș accepta cu mare plăcere să trăiesc într-un asemenea regim.