Se deschide noua parcare de la Aeroport
PLUS: Un interviu cu Mădălina Tanasă, autoarea romanului „Blestemul podului"
Bună dimineața, Iași! ☀
A trecut și prima săptămâna de școală, care a adus cu ea blocajele de trafic care paralizează orașul la orele de vârf.
Zilele trecute, am ieșit din oraș dimineața la 07:30, iar în Păcurari, pe sensul de intrare, coada era întinsă pe câțiva kilometri, de la AMRS până la Metro.
Știri locale pe scurt
Noua parcare de la Aeroport va fi dată parţial în folosinţă începând de sâmbătă, 16 septembrie. Accesul auto spre și dinspre autogară nu va mai fi limitat.
pentru început, vor fi disponibile pentru public 140 de locuri în fața terminalului T3
tarifele ar urma să fie majorate la 10 lei /oră
Campanie de recrutare: Zeci de posturi, scoase la concurs la Aeroportul Iași
Supermarketul Lidl Miroslava va fi finalizat mai devreme. Lucrările vor fi finalizate luna viitoare, urmând ca magazinul să fie funcţional până la sfârşitul acestui an.
📷 primul magazin din Miroslava al retailerului Lidl, aflat la intersecţia străzilor Constantin Langa şi Mihail Kogălniceanu, va avea 132 de locuri de parcare
O firmă ieșeană va construi o parcare supraterană în Oradea. Grup Construcții Est este parte din asocierea care a semnat, recent, un contract în valoare de circa 10 milioane de euro pentru construirea unei parcări supraterane în Oradea.
parcarea va deservi Spitalul Județean din localitate
Context: La Iași nu există astfel de licitații. Primăria tot vehiculează de 6 ani o astfel de investiție în Mușatini, dar proiectul e la stadiul de machetă.
Autori ieșeni - Mădălina Tanasă
Târgul de carte Gaudeamus, care se desfășoară în aceste zile pe Pietonalul Ștefan cel mare, aduce la Iași cele mai recente apariții editoriale, publicate de peste 40 dintre cele mai cunoscute edituri din țară.
Sâmbătă, la 16:00, are loc (re)lansarea locală a romanului Blestemul podului, de Mădălina Tanasă, o autoare din Iași aflată la debutul literar, publicat anul trecut la Editura Presa Universitară Clujeană.
Pentru că am avut șansa să citesc vara asta Blestemul podului și mi s-a părut o pagină de istorie vie, care se citește pe nerăsuflate, i-am trimis autoarei câteva întrebări despre povestea din spatele romanului.
Ai ales să debutezi cu un roman istoric, ancorat de amintirile bunicilor tăi. Cât de complicat a fost să completezi piesele care lipseau din puzzle?
Am debutat cu un roman istoric pentru că aveam în mine această poveste, sau mai bine zis, sâmburele acestei povești.
Într-adevăr, am simțit totul ca pe un mare puzzle, de 1000 de piese, din care eu aveam, din povestirile bunicilor, câteva zeci. Pentru restul m-am documentat – am luat interviuri unor copii sau adolescenți din vremea războiului care încă mai sunt printre noi, am descoperit arhive desecretizate, am găsit în mediul online mărturisiri ale veteranilor de război.
Totul a pornit de la sentimentele profunde pe care bunicii le-au sădit în mine pe când eram copil. Când făceam mofturi la mâncare (mai erau bucățele de slăninuță în tocană, de exemplu, iar noi le doseam sub farfurie), bunicul ne spunea: „He, he, tată... au fost vremuri grele... mâncam pâine pe din două cu mizerie de șoareci...”.
Bunica ne povestea cum frații ei alergau în timpul foametei pe lângă calea ferată ca să adune boabe ce cădeau din vagoanele care mergeau spre Rusia ca plată a datoriilor de război. Aduceau acasă zece-cincisprezece boabe si le coceau pe plită, dar nu luau degetele de pe ele ca să nu le fie furate de frații mai mici. Preferau să se ardă decât să piardă un bob.
Aceste imagini au fost pentru mine, cam pe la vârsta de șapte ani, prima „definiție” a războiului. Pe măsură ce am crescut, în straturi succesive, am aflat alte și alte povești de atunci și în perioada pandemiei am decis că este momentul să aștern pe hârtie povestea eroilor fără nume ai acelor vremuri și să fac, am simțit eu, această mărturisire trans-generațională.
În lumea digitală în care noi trăim, accesul la informații este unul destul de facil. De exemplu am găsit, la o căutare nu foarte complexă, un document de vreo 1000 de pagini care se numește Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică, Documente 1941-1956, care prezintă informații desecretizate privind lagărele de muncă în care au fost ținuți prizonierii de război. Informații detaliate, cutremurătoare, care s-au suprapus foarte mult cu mărturisiri ale veteranilor de război.
Ceea ce eu am făcut, a fost să le pun cap la cap și să le dau viață prin integrarea lor în niște personaje simbolice pentru acel moment istoric. Dacă faptele sunt prezentate în manualele de istorie și în documente, sentimentele nu pot fi redate decât în romane și scopul meu a fost să creez o lume pe care eu am cunoscut-o din povești dar și în mod direct în vacanțele pe care mi le-am petrecut integral în satul bunicilor până am terminat facultatea.
Mergeam cu ei la câmp, la biserică, la nunți, la târg, ajutam în gospodărie, eram parte din acea comunitate pe care mi-a fost ușor să o reimaginez, cum spui tu, prin forța memoriei emoționale
Unele dintre cele mai puternice personaje din Blestemul Podului sunt femei, ceea ce vine oarecum în contrast cu rolul pe care îl ocupă în ierarhia socială a acelor vremuri și vulnerabilitatea lor în fața soldaților ocupanți.
Ai simțit că literatura trece poate prea ușor peste traumele și dârzenia acestor femei care rămân acasă în timp ce bărbații și frații lor pleacă la război?
Mă bucură foarte mult această întrebare. Așa este, femeile, copiii și bătrânii rămași acasă în zone de conflict au fost primele victime în vremuri ca acelea pentru că, trebuie să recunoaștem, erau, mai ales la sat, la periferia societății. Și totuși, ei au dus greul „acasă”, ei au făcut comunitățile să supraviețuiască.
Satul Cosmești, în care se petrece acțiunea în mare parte, se află undeva la granița dintre județul Galați și Vrancea, pe malul Siretului, unde este un pod construit între cele două războaie mondiale pe modelul inițial al celui realizat de ing. Anghel Saligny și care a fost de bună voie bombardat în Primul Război Mondial pentru a stagna înaintarea trupelor.
Așadar, comunitatea a trebuit să supraviețuiască într-un sat protejat strategic în ambele conflagrații. Au fost cazate în sat – și revin la al Doilea Război Mondial – trupe germane până în august 1944 și apoi, până la terminarea războiului, trupe rusești.
Dacă în perioada în care femeile au fost gazde pentru nemți, lucrurile au fost - hai să spunem - „elegante”, când rușii au venit în sat, teroarea s-a instaurat. Dacă nemții mâncau ce era în oală, rușii luau ce își doreau din comunitate și nu mă refer aici doar la mâncare sau băutură, cu toții știm că atunci abuz însemna viol în grup.
Pe lângă foame, frig și frica pentru viața celor dragi de pe front, cu asta s-au confruntat femeile în acea perioadă și pentru mine ele sunt acei eroi despre care nicio carte de istorie nu va pomeni vreodată.
Este un capitol în roman care prezintă soluția disperată, inumană, la care una dintre acele femei puternice recurge pentru a-și păstra fetele în viață, atât fizic, cât și moral, emoțional. Este vorba despre o poveste adevărată de la noi din familie care a reprezentat pentru mine motivul pentru care eu am scris acest roman.
Am simțit că este datoria mea să „spovedesc” acele femei care au făcut TOTUL. Fără ele și spiritul lor dârz, noi nu am fi ceea ce suntem astăzi.
Spuneai într-un interviu că romanul tău - unde brutalitatea războiului și lipsurile acelor vremuri sunt mereu în fundal - este și un reminder că „nouă ne este bine” acum.
Crezi că acest sentiment de recunoștință pentru pacea și confortul în care trăim riscă să se piardă, sau să fie luat de bun, mai ales de către generațiile ale căror bunici nu au prins războiul?
Mă feresc de generalizări, dar aș spune că, într-o pondere sau alta, cam toți luăm lucrurile for granted, ca să folosesc si eu un termen străin.
Frigiderul plin, căldura de la centrală care vine la un clic distanță, mașinile cu aer condiționat, accesul la educație, ca să nu mai vorbesc de accesul la informații și dreptul la iubire sunt un datum. Nici nu am ști să mai trăim fără ele și, dacă am face-o, am fi în mare depresie.
Nu sunt folositoare comparațiile între generații, mai ales în educarea copiilor. Nu le folosește cu nimic să le spunem „pe vremea mea...”. Nu am face decât să-i îndepărtăm de noi și poate nu ar înțelege, dar nouă adulților cred că ne e de folos să ne amintim de bunici, de poveștile lor, de durerea lor.
Doar așa am apleca fruntea în formă de respect față de ei și apoi am ridica privirea în Sus pentru a mulțumi cu recunoștință pentru tot ceea ce avem, dar nu neapărat ni se cuvine.
Aș spune doar că suntem norocoși să ne fi născut și să fi trăit în vremuri de pace care însă sunt foarte fragile, așa cum vedem cu toții în fiecare zi la televizor.
Îmi amintesc, în încheiere, de bunicul care zicea: „He, he, tată... o să ajungeți și voi anii mei și o să înțelegi atunci...” Și eu am început să înțeleg, iar acest roman este forma mea de recunoștință.
Ce facem săptămâna asta
🎤 Backyard Acoustic Season | E-an-na va susține pentru prima dată un concert acustic în Iași. Evenimentul este cu intrare liberă, însă fanii trupei au opțiunea de a susține formația cumpărând, totuși, bilet la concert. Astăzi de la 20:00, în Legend.
🎸 Taxi live | Sâmbătă, pe 16 septembrie, de la 21:00 urcă pe scena tankeriei Berarium una dintre cele mai iubite trupe pop rock din România. Bilete aici.
🍯 Nuci, Miere și Mișcare | Împreună cu Dana Burlacu Visternicu, vă invitam într-o incursiune ce începe întotdeauna cu mișcare și se termină cu mâncare.
Meniul ediției de duminică include: pate de casă cu chutney de prune, brânzeturi cu nuci, struguri si dulceață de ardei iute, mălai dulce cu prune. Duminică de la 10:30, la Oaza Taină Vie.
🖼 Under Constriction | Începând de marți, 19 septembrie, până duminică, 12 noiembrie 2023, vino la Galeria Artep din Iași ca să descoperi sensurile primare, secundare sau terțiare ale lucrărilor lui Radu Carnariu reunite în cadrul expoziției „Under Constriction” – un strigăt al artistului ce poate fi lesne confundat cu un hohot de râs.
Coming soon
🕍 Noaptea Sinagogilor Deschise | Cei care își doresc să (re)viziteze Sinagoga Mare din Iași, o pot face sâmbătă, 23 septembrie, de la ora 19:00. Evenimentul include ;i un recital de vioară și pian, și muzică tradițional evreiască.
💯 Inspiring Leaders | Prima ediție The Revup Conference reunește speakeri și lideri de renume precum Doru Șupeală, Magor Csibi, Andrew Bryant, Jenny Garrett și Tamara Markova, care vor urca pe scenă să discute despre provocările actuale ale mediului profesional și despre cum pot participanții să-și susțină și să-și dezvolte calitățile de lideri prin intermediul diferitelor instrumente, inclusiv din zona psihologiei.
Conferința din 30 septembrie va avea loc în sala Henri Coandă a Palatul Culturii. Biletele se pot achiziționa de pe site-ul Revup. (P)
#decitit
Proiectul Grădiniței 13: reabilitare din bani europeni în 9 ani și jumătate. Jurnalul incredibil al unui deceniu pierdut la Iași - Reporter de Iași
Revoluția în parcare - primul an: cum s-a schimbat centrul Bucureștiului, câte locuri de parcare s-au făcut și ce amenzi s-au dat - Hotnews
50.000 lei pentru panouri fotovoltaice și baterie pentru stocare - Patru Pereți
Air pollution: Nearly everyone in Europe breathing bad air - Deutsche Welle
Inside the ‘Depave’ movement that’s swapping asphalt for green space - Fast Company
Fotografia săptămânii
Cam atât pentru săptămâna asta. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau o propunere de colaborare, dă-mi un reply la acest email.
Iar dacă ești antreprenor local sau lucrezi pentru o companie care schimbă orașul în bine, aruncă o privire peste media kitul Iașul nostru.
Sprijinul tău ne ajută să facem în continuare jurnalism independent în Iași, fără clickbait și titluri senzaționale, iar noi putem duce mesajul tău către 5.800 de ieșeni cărora le pasă de orașul în care trăiesc. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu