Trasee de munte în apropiere de Iași

Câteva idei de ture montane la 3 - 5 ore de Iași

Pandemia ne-a băgat în case și apoi ne-a scos în natură. Pentru că am rămas o vreme fără distracțiile urbane, mulți dintre noi am (re)descoperit evadarea din haosul orașului.

Priveliște din apropierea Vârfului Turnul Negru, Munții Hășmaș, în noiembrie

În cazul meu, cel puțin, odată ce s-au redeschis cârciumile, mi-am dat seama cât de puțin mi-au lipsit și câtă energie, timp și bani iroseam inutil în direcția respectivă. Așa că am rămas cu muntele, de care înainte mă bucuram mai rar.

Acum profit de fiecare câteva zile libere să dau o fugă pe undeva și, pentru că mulți ieșeni au falsa impresie că în afară de Ceahlău nu se pot face multe drumeții în zonă, vin cu un mic ghid de trasee accesibile din Iași.

Nu e în nici un caz un ghid exhaustiv, ci doar o selecție, dintre care multe pot fi făcute ca traseu de o zi dacă ai mașină, sau în două zile cu transport în comun și o noapte sau două de cazare la pensiune, cabană sau cort, după caz.

Munții Hășmaș

Pentru cei mai mulți, Lacu Roșu e doar locul în care opresc pentru un kürtos și-o poză cu lacul, fără să știe că o stațiune atât de mică și din păcate puțin cam neglijată de autorități - fără servicii și cu multe case masive de lemn cândva frumoase acum în paragină - ascunde atâtea trasee.

Cel mai ușor traseu din zonă este plimbarea din jurul lacului - cruce roșie, care nu presupune experiență montană (diferență de nivel de până în 200 de metri) și oferă priveliști frumoase ale lacului cu Vf. Suhardul Mic în fundal.

Îl faci în două ore, deci e potrivit dacă ajungi la prânz în zonă, să nu lași ziua să treacă degeaba, lăsând a doua zi pentru ceva mai lung, sau dacă vrei să-ți scoți părinții sau bunicii la o plimbare în natură.

Alt traseu scurt și ușor, cu diferență mică de nivel (363 metri), e până pe Vf. Suhardul Mic - triunghi albastru. Aproximativ o oră jumate până în vârf, deci trei ore dus – întors. Pe vârf ești răsplătit cu o panoramă a lacului îmbrățișat de munții împăduriți.

Lacu Roșu văzut de pe Vf. Suhardul Mic într-o zi de vară

Un traseu puțin mai lung și mai antrenant (664 metri diferență de nivel, 5 ore – 5 ore jumate), care te plimbă prin chei ascunse și mai puțin umblate, ferite de aglomerația șoselei care străbate stațiunea, este circuitul care străbate Cheile Bicazului și Cheile Bicazului Mic (Bicăjelului) - bandă galbenă.

Traseul, cum a fost gândit inițial, începe din Lacu Roșu și presupune traversarea Cheilor Bicazului pe jos până la Podul Ungurilor, de unde se intră în Cheile Bicăjelului.

Eu nu-s fanul mersului pe stradă, pe lângă mașini, așa că îl poți face în sens invers, pornind din Lacu Roșu pe strada Bicăjel până la Podu Ungurilor și înapoi pe același traseu, evitând complet strada. Dacă ești cu mașina, poți începe chiar de la Podu Ungurilor, dar nu-s multe locuri de parcare în zonă.

În partea sudică a traseului e o porțiune unde nu e pod peste Bicăjel, așa că ori îți dai bocancii jos și treci prin apă (nerecomandat în sezonul rece), ori treci pe pietre, eventual echilibrându-te cu un băț sau două.

Când am ajuns acolo mai erau doi drumeți care căutau variante de traversare, așa că împreună am mai pus niște pietre și bușteni în începutul de pod improvizat de localnici și alți turiști. Cu grijă, se poate trece fără bocanci uzi.

Tot aici și în partea estică sunt niște stâne cu câini agresivi, care mușcaseră pe cineva chiar când am trecut pe-acolo, deci trebuie calm și grijă. E și pe OpenStreetMap avertizare de câini în zonă, semn că au pățit-o și alții. Aici ai sfaturile salvamont în legătură cu câinii de stână.

Pentru a evita și stânele și trecerea unde nu e pod peste Bicăjel, dacă vii dinspre Lacu Roșu, pe strada Bicăjel, la prima bifurcație faci stânga pe triunghi galben spre Șaua Țifrea, apoi dreapta pe cruce galbenă (traseu nou, nu apare pe hărți, nici cele digitale) și vei ieși la noul pod metalic suspendat peste Bicăjel, chiar înainte de Cheile Bicăjelului, pe care, dacă le parcurgi, ieși în șoseaua din Cheile Bicazului (la întoarcere poți reface același drum spre Lacu Roșu).

Dacă vii din sens invers, dinspre Podu Ungurilor, faci dreapta pe cruce galbenă cum ieși din Cheile Bicăjelului, intri imediat pe podul suspendat și apoi mergi spre Șaua Țifrea, unde te întâlnești cu marcajul triunghi galben, de unde poți face dreapta pentru a ieși pe stradă în Cheile Bicazului, mai sus de Podu Ungurilor, sau stânga pentru a ieși pe strada Bicăjel, pe banda galbenă, în spatele stațiunii Lacu Roșu. Ca să fie mai ușor de înțeles, am făcut harta asta:

Traseul nou cruce galbenă trece și pe lângă una dintre cele două cabine panoramice recent amenajate, de unde se văd, peste drum, Piatra Altarului și Cheile Lapoșului.

Ocolul de 10 – 15 minute spre spre cabină e semnalat cu punct galben dublu concentric, marcaj care te anunță că intri pe un traseu cu punct terminus (adică de la cabină va trebui să te întorci pe același drum pe care ai venit ca să reiei traseul pe care erai).

Cabina, amenajată de speologii din cadrul Gyilkosto Adventure Association, funcționează ca punct panoramic, nu refugiu. Se poate și dormi aici, însă e încuiată și ca să intri trebuie să suni din timp la ei pentru acces. Nu o poți folosi ca adăpost în caz de vreme rea.

Traseul cruce galbenă are porțiuni abrupte, asigurate cu sfori, și e închis iarna între podul suspendat și punctul de belvedere estic Piatra Poienii. De asemenea, iarna nu e recomandată traversarea Cheilor Bicăjelului.

Înainte să te pornești la drum, interesează-te de starea traseului la salvamont. Din păcate, din cauza recentei popularizări a podului, au început să vină mulți turiști neechipați corespunzător în zonă.

Dacă n-ai mașină și ești sprinten, poți face traseul ăsta și într-o zi dus-întors din Iași, cu microbuzul care te lasă la 9 la Podu Ungurilor și te ia la 14 din Lacu Roșu sau Cheile Bicazului (dacă cobori pe triunghi galben în șosea sau te întorci pe cruce galbenă și apoi bandă galbenă înapoi la Podu Ungurilor).

Podul metalic suspendat peste Bicăjel

Traseul triunghi galben, pe care l-am pomenit și mai sus, leagă stațiunea Lacu Roșu de Cheile Bicazului și trece prin cătunul Bicăjel, un frumos sat de munte parcă decupat din tablouri. E un traseu ușor și scurt (maxim două ore, 100 de metri diferență de nivel), care poate fi făcut și cu bicicleta și unde acum mulți ani am făcut un scurt ocol prin pădure ca să nu fiu fugărit de o vacă fără chef de turiști care mi-a transmis din priviri că „Pe-aici nu se trece”.

La întoarcere va trebui să mergi prin Cheile Bicazului spre Lacu Roșu, eu nu prea-s fanul mersului pe jos pe lângă mașini, așa că poți relua același traseu înapoi.

În zilele senine poți vedea Ceahlăul de pe Piatra Ghilcoș (sau „Ucigașul”), pe care ajungi într-o oră jumate – două urmând triunghiul roșu, cu o urcare de 399 de metri.

Una dintre legendele locului spune că Lacu Roșu s-a umplut de apă sângerie când o furtună a provocat surparea unui versant al Ghilcoșului, care a acoperit un sat cu tot cu locuitori. Cu zece minute înainte de Piatra Ghilcoș o bifurcație la dreapta te duce la cealaltă cabină panoramică, marcată cu punct roșu dublu concentric.

La Ghilcoș ajungi și pe punctul albastru, dar nu e întreținut traseul, așa că mai bine alegi triunghiul roșu. Pentru că are zone expuse, traseul nu e recomandat iarna, deci înainte de a te porni interesează-te de condițiile meteo și de starea traseului la salvamont.

Ceahlăul văzut de pe traseul spre Ucigașul în noiembrie

Pe bandă albastră ajungi în 3 ore – 3 ore jumate și urcând 571 metri la locul de campare și refugiul Poiana Albă, de unde poți continua pe bandă roșie până pe Vf. Hășmașu Mare (încă vreo oră jumate – două) și apoi la Piatra Singuratică (încă o oră), unde poți pune cort sau poți rămâne peste noapte la cabană.

Va trebui să ai provizii de mâncare în rucsac dacă vrei să rămâi peste noapte la Piatra Singuratică sau să anunți cabanierul din timp dacă vrei ceva preparat. Poți campa în fața cabanei.

Pe bandă albastră și bandă roșie sunt stâne pe drum, eu n-am avut probleme cu câinii, i-au ținut ciobanii, dar un prieten mi-a povestit că a avut, deci ia vreo doi cârnați în plus cu tine și ține bățul la îndemână.

La Poiana Albă, dacă-ți așezi strategic cortul, ai priveliște de dimineață cu Piatra Potcoavei văzută printre copacii care păzesc intrarea în camping.

Zona de campare are sursă de apă și refugiu. Dar ia cortul dacă vrei să înnoptezi; refugiile sunt pentru situații de urgență, nu cazare pe munte. În plus, n-ai garanția că nu e deja plin de alți turiști, iar uneori sunt folosite de salvamont pentru acțiuni de remarcare a traseelor sau alte activități.

Zona de campare Poiana Albă

Într-o zi lungă de vară, dacă te țin picioarele și nu zăbovești prea mult la pauze de abundentele afine și merișoare din drum, poți face o traversare a muntelui din Lacu Roșu până în Bălan, localitate ceva mai la sud, pe ruta: Lacu Roșu – Poiana Albă – Hășmașu Mare – Piatra Singuratică – Bălan.

Iei microbuz din Iași spre Lacu Roșu, iar din Bălan microbuz spre Miercurea Ciuc, unde rămâi peste noapte și a doua zi trenul înapoi spre Iași.

Din Bălan sunt două trasee spre Piatra Singuratică, triunghiul roșu și banda albastră. Iarna trecută, vântul de peste 120 km/h a doborât pădurea înghețată de molid, așa că traseul bandă albastră e încă nepracticabil, deci alege triunghiul roșu.

Astea-s doar câteva sugestii de trasee într-un masiv foarte ofertant, în care mai poți explora Șugăul și Cupașul. În apropiere sunt și Munții Giurgeului, cu trasee accesibile din Borsec și Gheorgheni.

Giumalăul

Giumalăul e un masiv domol din Munții Bucovinei, cu ascensiuni ușoare și una dintre ultimele cabane de munte de la noi. Cabana de munte e o specie pe cale de dispariție, multe se închid, sunt abandonate sau transformate hoteluri, unele de lux.

Cel mai ușor e să urci Transrarăul până la Șaua Fundul Colbului și de acolo să intri pe traseul bandă roșie care în vreo două ore te duce la Vârful Giumalău și apoi la cabană, într-o ascensiune de 630 de metri. Încă o oră jumate și ești înapoi la Șaua Fundul Colbului.

Dacă nu ai mașină, poți parcurge Transrarăul în vreo trei ore jumate pe jos pornind din Pojorâta, admirând casele bucovinene de-o parte și de alta a drumului, cu bătrâni care aranjează jirezi cu fân în curte. Eu mai fac autostopul pe segmentul ăsta de drum, ca să scurtez din timp și pentru că nu-mi place în mod special să treacă mașini pe lângă mine.

Altă variantă e să urci Transrarăul doar 3,5 kilometri, până la Hanul Păstrăvarului, apoi faci dreapta, intrând pe traseul punct roșu, stânga la intersecția cu punct albastru, pe care îl urmezi până la vârf și apoi la cabană. Prima parte a traseului e cam tristă, pentru că străbați pădurea rasă pe drumuri de exploatare forestieră care se întretaie (atenție la marcaj, să nu intri pe drumurile de TAF).

Fiind o plimbare cu 1.184 metri diferență de nivel în sus în vreo 5 – 6 ore de mers, la final ori rămâi la cabană peste noapte, ori mai mergi o oră jumate până Șaua Fundul Colbului și de acolo cobori pe jos Transrarăul sau stai la ocazie pentru Pojorâta.

Recomand cabana, una dintre puținele unde mai găsești atmosfera aia caldă și nepretențioasă de munte. Fiind cabană de creastă, aprovizionarea se face mai greu, deci n-o să găsești altceva în afară de un ceai sau o cafea din partea casei, decât dacă suni mai din timp și spui că vrei și o masă caldă. Altfel, vii cu proviziile tale, iar cabanierii îți vor pune bucătăria la dispoziție.

Cabana se auto-susține, cu energie de la o mini-eoliană și panouri fotovoltaice, apă de la izvorul din curte, și iarna, datorită sobei, e mai cald ca la cazări pretențioase. În curtea cabanei se poate și campa.

Cabana Giumalău într-o zi de vară

Tot pe punct albastru poți urca pe Giumalău din ambele sensuri: și dinspre Cabana Zugreni (20 de km la est de Vatra Dornei pe drumul spre Piatra Neamț), și dinspre Valea Putnei.

De pe vârful Giumalău te bucuri și de priveliștea Pietrosului Bistriței, care poate fi urcat de la Cabana Zugreni, un traseu neumblat și abrupt, greu inclusiv vara, nerecomandat iarna.

Alt traseu frumos și umblat aproape doar de localnici e punct roșu (altul decât cel menționat mai sus, dar cu același marcaj), cel care trece pe lângă vârfurile Adam și Eva și face legătura între Pojorâta și traseul Câmpulung Moldovenesc – Hotel Rarău.

O să treci printr-un peisaj specific bucovinean, parcă decupat dintr-un tablou. Dacă te țin picioarele și te descurci cu orientarea, poți să ajungi și pe varianta asta pe Giumalău, urmând punctul roșu, apoi banda albastră până la Șaua Fundu Colbului și de acolo intrat pe bandă roșie. Sau mergi până la capăt pe bandă albastră spre Rarău.

Traseul care trece pe lângă vârfurile Adam și Eva

Pe Rarău

Din Câmpulung Moldovenesc ai mai multe variante de traseu până sus, precum crucea roșie, care urcă prin Cheile Moara Dracului și Popii Rarăului, banda albastră, care urcă pe Culmea Munceii Rarăului, punct roșu, care urmărește Valea Izvorului Alb, sau cruce galbenă.

Mai poți urca pe triunghi galben până la baza Poienii lui Mândrilă și mai departe pe punct roșu. Dacă te pornești dimineața devreme, poți face un circuit din Câmpulung Moldovenesc, urcând pe un traseu și coborând pe altul, însă va trebui să te miști repede când ziua e scurtă. Dacă vrei să scurtezi, poți lua un taxi din Câmpulung Moldovenesc până la Moara Dracului. Traseele sunt ușoare – medii, cu diferențe de nivel de 900 – 1000 de metri.

Cheile Moara Dracului iarna

Din păcate, recent s-a închis și cabana lui Mao, așa că singura opțiune de cazare sus e Hotel Rarău. Sau cortul, desigur, în apropierea punctului salvamont și a cabanei lui Mao. Astfel, o variantă mai puțin solicitantă e să urci o zi, rămâi peste noapte sus și cobori a doua zi.

Dacă vrei să faci ceva scurt și ai mașină, poți merge până la Hotel Rarău și de acolo faci circuitul în jurul Pietrelor Doamnei. Traseul nu are diferență mare de nivel (101 metri), însă zona stâncoasă, care poate fi alunecoasă și când nu e zăpadă, trebuie parcursă cu grijă. Pe ultima porțiune, care duce la un platou cu belvedere, e un urcuș abrupt, asigurat cu lanțuri, unde iarna se face gheață, caz în care ajută mult niște colțari mici („gheruțe”).

Înainte de urcuș se desprinde la dreapta și punctul albastru, poteca care merge spre Vârful Rarău, deci poți face un ocol scurt, de o oră, și până acolo.

Priveliște de pe micul platou de la capătul circuitului în jurul Pietrelor Doamnei

Tot în Bucovinei poți vizita Munții Suhard, cu trasee din Ciocănești sau Vatra Dornei. Ciocănești merită vizitat și dacă nu mergi pe munte, un sat „muzeu în aer liber” datorită arhitecturii caselor.

Din Mestecăniș și din Vatra Dornei poți intra și pe Via Transilvanica.

Mai la sud e și Călimaniul, accesibil dinspre Vatra Dornei și Dorna Candrenilor sau Toplița și Gura Secului.

Rodnei

Masiv impresionant, faimos datorită lacurilor glaciare și a rododendronului purpuriu, Rodnei poate fi experimentat în trasee de o zi sau parcurs de-a lungul crestei în mai multe zile, cu cortul.

Din orașul Borșa ajungi pe traseul bandă albastră în 3 ore jumate – patru până la lacul Iezer și încă o oră până pe Pietrosu Rodnei, cel mai înalt vârf din masiv (2.303 metri). În funcție de cât de rapid ești și cât de lungă e ziua, o variantă e să mergi doar până la lac. Poți scurta o porțiune din traseu mergând cu mașina până la Schitul Pietroasa (e drum asfaltat). Sunt și microbuze din centrul orașului Borșa până la schit, dar nu merg foarte des, uneori e mai rapid să mergi pe jos decât să aștepți. Sau un taxi Borșa – schit.

Ultima urcare între lac și vârf e ceva mai abruptă și puțin expusă, deci va fi mai antrenantă și e nevoie de atenție. Iarna e inaccesibilă, în anumite condiții inclusiv căldarea lacului Iezer, deci dă un telefon la salvamont înainte și interesează-te de starea traseului.

Lacul Iezer, stația meteo și Munții Maramureșului în fundal, într-o zi de iulie

Tot din Borșa, dar complexul turistic (la 11 km la est de oraș) urci până la Cascada Cailor urmând triunghiul roșu (două ore, 467 metri diferență de nivel). Vara poți continua de la Stâna Știol pe bandă albastră până la Șaua Gărgălău și de acolo pe bandă roșie (traseul de creastă) până pe Vârful Gărgălău (2159 metri). Borșa (complex) – Vf. Gărgălău se urcă în 4 - 5 ore cu o diferență de nivel de 1291 de metri. Porțiunea de la Cascada Cailor mai departe e inaccesibilă iarna.

Pornind de la Gura Lalei, de pe DN 18, și urmând valea râului Lala pe punct albastru ajungi la lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mică, primul fiind cel mai mare lac glaciar din masiv.

Traseul e solicitant, cu diferență de nivel de 1.172 metri, și se parcurge în 5 ore – 5 ore jumate. Ultima parte, de la Lala Mică, este inaccesibilă iarna, din cauza riscului de avalanșă.

În sezonul cald, în schimb, când e ziua lungă, poți face dus-întors traseul, chiar și cu un ocol pe la Vârful Ineu, sau poți campa la lacul Lala Mică.

Dacă nu depinzi de mașină, poți face creasta în trei zile în sezonul cald, între Pasul Rotunda și Pasul Șetref. Creasta Munților Rodnei e destul de prietenoasă, fără multe porțiuni dificile. Pentru început, însă, e recomandat să începi cu trasee de o zi sau să faci doar o porțiune de creastă.

Eu am făcut astă vară jumătate de creastă singur în două zile pe traseul Borșa (oraș) – Pietrosul Rodnei – Tarnița la Cruce – Șaua Gărgălău – Pasul Prislop.

Pentru că m-am lungit cu pozele și admiratul peisajului, a trebuit să improvizez un bivuac și am dormit la hotel o mie de stele, sau all exclusive, la adăpostul unei stânci, sub Vârful Obârșia Rebrii. Însă nu recomand experiențe din astea extreme, nu pleca singur pe munte și calculează-ți mereu bine timpul.

Rodneidendroni

Multe dintre traseele Rodnei se pretează și pentru cicloturism. Dacă vrei să descoperi astfel masivul, poți căuta semnul corespunzător pe harta Munții Noștri. Și în acest caz e bine să te interesezi de traseu înainte, pentru că, în funcție de experiență, unele trasee pot fi mai ușoare și altele mai grele.

La nord ai și Munții Maramureșului, accesibili din Șesuri, Pasul Prislop, Borșa (complex turistic) sau Baia Borșa.

Câteva sfaturi

Cum am spus și la începutul textului, partea bună la pandemie e că tot mai mulți oameni au început să (re)descopere natura.

Partea proastă e că mulți dintre ei sunt neamuri proaste, așa că potecile, locurile de popas, locurile de campare și refugiile sunt tot mai pline de gunoaie.

Dacă mergi pe munte, pune și doi saci de gunoi în bagaj și nu lăsa nimic în urma ta, nici măcar cojile de banane sau cotoarele de mere.

Pe de o parte, unele fructe nu sunt native locului în care te afli. Pe de altă parte, resturile de fructe și alimente pot atrage și obișnui animalele cu poteca ca sursă de hrană, provocând habituarea lor (vezi ce se întâmplă cu urșii în zonele foarte turistice).

Dacă ești fumător, ia și o scrumieră portabilă sau transformă un pachet gol în scrumieră. E plin de iubitori de natură care fac pauză de țigară la fiecare zece minute și aruncă chiștoacele pe jos.

Bucură-te de natură într-un mod cât mai puțin invaziv, adică pe jos sau pe bicicletă, fără mijloace motorizate (ATV, motocicletă), care au impact asupra solului, florei și faunei. Nu rupe florile, nu hrăni animalele sălbatice.

Nu te duce undeva doar pentru că ai văzut o poză frumoasă pe o rețea socială. Interesează-te de lungimea și dificultatea traseului, de surse de apă potabilă, de prognoză cu o zi – două înainte.

Dă un telefon și la salvamont cu puțin timp înainte de plecare, chiar și pentru trasee pe care le-ai mai făcut, pentru că situația pe munte se poate schimba.

Unele trasee sunt afectate de furtuni puternice, de exemplu, și devin nepracticabile. Dacă pleci neinformat la drum, există posibilitatea să rămâi blocat pe undeva.

Dacă un traseu e prea lung sau prea dificil pentru tine sau cineva din grupul tău, dacă are porțiuni expuse, tehnice, cu lanțuri, lasă-l pentru când veți fi acumulat mai multă experiență.

Pentru că pe mulți munți deja e zăpadă, interesează-te, tot de la salvamont, de echipamentul necesar pentru traseul pe care vrei să-l parcurgi. În funcție de starea și grosimea zăpezii, s-ar putea să ai nevoie de parazăpezi, poate și de o pereche de colțari mici (sau „gheruțe”), dacă sunt porțiuni înghețate.

Dacă e cazul de colțari obișnuiți și piolet și nu ai mai folosit așa ceva, alege alt traseu sau caută o tură organizată de un ghid certificat. Ai aici un clip cu echipament adecvat sezonului.

Multe trasee sunt neaccesibile iarna din cauza porțiunilor expuse sau a riscului de avalanșă. Nu te porni la drum fără să dai un telefon la salvamont cu 24 – 48 de ore înainte de drumeție. Ei vor fi cei mai în măsură să te sfătuiască dacă poți parcurge un traseu în funcție de starea lui și de condițiile meteo.

Un traseu poate deveni nepracticabil și din cauza fenomenelor naturale precum alunecările de teren sau furtunile, sau din cauza intervenției omului, cum sunt traseele distruse de TAF-urile care cară lemne - încă un motiv pentru care e obligatoriu să te interesezi de starea traseului înainte de a pleca la drum.

Cabana Giumalău și stânele din vale

Am pus link-uri la mai toate traseele, e bine să citești descrierile lor înainte să pleci la drum, să ai în minte imaginea și configurația traseului.

Poți citi și jurnale de călătorie ale oamenilor care au mai făcut respectivele trasee, însă ia în considerare că fiecare are altă experiență și că ce e ușor pentru cineva poate fi greu pentru altcineva.

Nu pleca fără o aplicație de navigație cu harta zonei în care mergi downloadată (o să rămâi fără semnal pe drum, deci trebuie să poți accesa harta offline).

Nu te baza pe Google Maps sau aplicații de navigare auto. Poți folosi mapy.cz, OsmAnd, Outdoor Active, Locus Map, View Ranger sau Munții Noștri. E bine să ai și o hartă în format fizic.

Dacă folosești o aplicație sau o platformă cu funcție de route planning, nu te baza 100% pe timpii de acolo. Sunt ok ca să-ți faci o idee generală, însă va trebui să ai în calcul că aia e o estimare bazată pe distanță și diferența de nivel, care nu ia în calcul specificitățile traseului, sezonul, greutatea rucsacului sau nivelul de experiență, care pot crește considerabil timpul de parcurgere. Din nou, e bine să te consulți cu salvamontul.

Nu părăsi potecile marcate, nu te abate de la traseu.

Un salvamont mi-a spus că în ultimii zece ani au crescut de la an la an incidentele pe munte, în cea mai mare parte pentru că turiștii pornesc la drum neechipați și neinformați. Anul trecut au fost peste 5.400 de acțiuni de salvare.

Bocancii trebuie să fie de munte, adică cu crampoane mari și talpă aderentă, rucsacul preferabil să se prindă și la brâu, frontala și pelerina de ploaie nu trebuie să lipsească, o baterie externă, folie de supraviețuire, apă (mai multă în zilele de vară, calculată și în funcție de sursele de apă de pe traseu), mâncarea și ceva pentru energie (ciocolată, glucoză, magneziu).

Hainele să fie din material sintetic, bumbacul reține apa și odată ce transpiri devine incomod și, în combinație cu frigul, chiar periculos.

Scurt ghid de mers pe munte.

Dispecer Salvamont: +40 725 826 668 (sau 0salvamont)

Poteci însorite!