Copiii au nevoie să fii acolo pentru ei

Gabriela Dima se străduie să dea mai departe iubirea și încrederea care au salvat-o când era copil

Salutare!

În urmă cu trei luni, am lansat acest newsletter plecând de la intuiția că în Iași există cititori care, la fel ca noi, așteaptă un alt fel de jurnalism local - mai luminos și mai puțin senzaționalist.

Versiunea de acum a newsletter-ului este încă un prototip. Pentru a înțelege ce putem facem mai bine în continuare, avem nevoie de ajutorul tău. 🙏

Dacă ai câteva minute libere zilele astea, răspunde la câteva întrebări despre cum putem face Iașul nostru mai folositor pentru tine.

Iar dacă știi pe cineva care ar vrea să primească update-uri despre lucrurile bune care se întâmplă în Iași, dă mai departe ediția asta.

Share

⛅ Vremea rămâne destul de mohorâtă în weekend, dar sunt semne că se va încălzi la mijlocul săptămânii viitoare.


Știri locale pe scurt

  • Vânzările de apartamente la Iași s-au triplat în septembrie, față de aceeași perioadă a anului trecut. De asemenea, prețul mediu pe metru pătrat al unui apartament în Iași a ajuns la 1.172 de euro, o creștere de 3.6% față de luna august.

  • Iașul devine tot mai aglomerat, în timp ce Clujul și Oradea construiesc parcări pe bandă rulantă. La șase ani după ce Mihai Chirica a prezentat proiectul unei parcări pe două niveluri, pentru 200-350 de mașini, în fața UMF, Iașul nu are nicio parcare subterană din fonduri publice.

  • Programul FILIT 2021 a fost publicat. Invitați din țară și străinătate vor participa anul acesta, în perioada 20-24 octombrie, la cele aproape o sută de evenimente din cadrul festivalului.


Oameni buni

Dacă este cineva care înțelege cât de mult înseamnă încrederea pentru un copil, Gabriela Dima e acel om.

Când avea aproape doi ani, Gabi a paralizat în urma unei reacții adverse la vaccinul anti-polio. A avut nevoie de cinci ani, câteva operații și multe ore de kinetoterapie pentru a merge din nou.

Astăzi, se străduie să dea mai departe iubirea și încrederea care au salvat-o când era copil.

În 2017, Gabriela Dima s-a înscris în Teach for Romania, un ONG care pregătește oameni valoroși pentru a deveni profesori în sistemul de stat. În general, ei ajung în zone dezavantajate, acolo unde posturile rămân neocupate.

Gabriela și-a pus cariera pe hold pentru a fi învățătoare într-o comună din Călărași, iar apoi a devenit tutor coordonator în cadrul TfR, un fel de mentor pentru noile generații de profesori înrolați în program.

De câteva luni, ea conduce biroul regional Teach for Romania din Iași, de unde face naveta pentru a sprijini profesorii răspândiți în toată Moldova.

Am stat de vorbă cu Gabriela Dima despre provocările din Moldova și despre nevoile copiilor de la sat și din oraș, deopotrivă.

Gabriela, în ultimii ani ai ajuns în multe din zonele rurale dezavantajate din România. Cum ți se pare Moldova diferită față de alte regiuni?

Moldova este acasă pentru mine. Datele pe care le am nu sunt doar opinii personale, ci statistici oficiale.

Infrastructura reprezintă o problemă majoră. Moldova are cea mai subdezvoltată rețea de drumuri. Lipsa sau calitatea proastă a acestora duce la o prezență scăzută și la rezultate școlare slabe în rândul copiilor.

În perioadele cu vreme nefavorabilă, autobuzul școlar nu mai poate ajunge la copiii din comunitățile marginalizate, iar aceștia lipsesc de la școală pentru că nu au de ales.

Proporția populației care trăiește în zone rurale marginalizate este de aproape două ori mai mare în Moldova comparativ cu media rurală națională. Specific pentru Moldova este faptul că marginalizarea este cauzată de izolarea geografică. Sunt multe comunități mici, distribuite pe aproape toată suprafața regiunii.

Acestea comunică de regulă cu restul lumii doar printr-un drum neasfaltat, eventual pietruit, impracticabil în anotimpul rece. În multe zone nu există semnal la telefon, motiv pentru care nu se poate face școală online.

Moldovenii sunt cei mai săraci români, au cele mai mici venituri pe gospodărie din țară. În zonele marginalizate, oamenii au venituri reduse, nivel de școlarizare scăzut și competențe reduse pentru piața muncii. Abandonul școlar este determinat mai degrabă de factori economici.

Dincolo de aceste cifre, ceea ce m-a surprins și m-a bucurat a fost respectul manifestat față de școală. Îmi amintesc cu multă emoție imaginea unor mămici care stăteau în genunchi și ștergeau ghetuțele pline de noroi ale elevilor ca să nu intre murdari în școală.

Mi-au dat lacrimile, un gest simplu care vorbește despre respectul față de ceea ce reprezintă instituția școlară. Respectul acesta l-am întâlnit mai mult în Moldova comparativ cu alte regiuni.

Din experiența ta, ce le lipsește cel mai mult copiilor din comunitățile vulnerabile?

Să te aștepți să reușească, să crezi cu tărie că fiecare copil merită și poate.

Am lucrat ca învățătoare într-o astfel de comunitate. Aș spune că elevii mei, atunci când i-am întâlnit, parcă nu mai aveau curajul să viseze frumos, nu mai credeau că pot avea o viață bună, că există o lume dincolo de sat, iar lumea aceea le este accesibilă.

Copiii au nevoie să fii acolo pentru ei, să îi vezi, să îi asculți, să le descoperi potențialul, să îi validezi, să le dai încredere, să crezi în ei atunci când le este greu, mai ales atunci când ei nu mai au puterea să o facă.

Copiii au pierdut bucuria de a învăța, nu mai găsesc rostul, relevanța învățării, iar tu, ca profesor, le retrezești această curiozitate nativă. Fiecare dintre noi ne-am născut cu ea.

Au nevoie să reaprinzi focul, pasiunea. Sala de clasă și școala să devină un spațiu sigur, în care sunt încurajați să pună întrebări, în care greșeala este oportunitate de învățare, nu este sancționată, în care sunt integrate interesele lor în procesul de învățare.

Să crezi în ei, să te aștepți să reușească, să le fii alături atât timp cât este nevoie! Nu întâmplător întăresc acest lucru.

Ce fel de oameni sunt profii care intră în program pentru a ocupa posturi pe care colegii lor din sistemul public de învățământ în general le evită?

Oameni curajoși. Sunt oameni cu o motivație puternică, cu sau fără experiență anterioară de predare, care își doresc să producă o schimbare profundă în sistemul de educație din România.

Oameni cu potențial de leadership și abilități de a-i inspira pe cei din jur, care își doresc să ajungă la fiecare copil indiferent în ce cătun locuiește și să-i ofere o șansă în viață prin acces la educație de calitate.

Sunt oameni dispuși să facă o navetă dificilă, să se confrunte cu multiple incertitudini și provocări pentru că nu poți anticipa ce vor întâlni în comunitate sau pentru ce probleme vor trebui să găsească resurse, aliați, soluții.

Sunt oameni obișnuiți, ca mine și tine, care simt o responsabilitate imensă pentru viitorul copiilor din România, care aleg să lucreze în astfel de comunități tocmai pentru că fiecare copil poate și merită.

Vorbim de oameni care caută semnificație în munca lor, au trăit sau au văzut inechitatea și vor să contribuie la reducerea sau eliminarea ei, care încă mai cred că se poate, acolo unde mulți nu văd șanse de reușită.

Teach for Romania e în Moldova cu un număr de 32 profesori în peste 40 de școli vulnerabile. Timp de 2 ani, le suntem alături cu formare și mentorat continuu pentru a-i ajuta să înțeleagă provocările din aceste comunități și pentru a găsi soluții cu impact pe termen lung.

Încurajăm persoanele care își doresc să ghideze viitorul copiilor din mediile vulnerabile să urmărească pagina Teach for Romania, pentru că în curând vom începe recrutarea unei noi generații de profesori ai schimbării.

Presupun că cei mai mulți dintre părinții care citesc acest newsletter au copii care învață la școli destul de bune din mediul urban. Dacă ar fi să le dai un sfat, ce le-ai spune?

O să spun ceea ce am primit eu, ce m-a ajutat pe mine. Am primit iubire și încredere necondiționată, am fost consultată, am fost lăsată să iau decizii pentru propria viață, chiar și atunci când eram mai mică, am primit sprijin pe tot parcursul vieții.

Părinții mei au fost acolo pentru mine, dar eu am fost încurajată să mă dezvolt liber, să îmi exprim opiniile, să îmi urmez calea. M-au lăsat să-mi urmez visul, indiferent ce formă a luat de-a lungul timpului.

M-au învățat că poți obține orice lucru prin muncă și perseverență. M-au învățat să nu renunț și să nu mă retrag în fața primului obstacol. Și sunt multe lucruri pe care le-am obținut prin foooarte multă muncă, dar tocmai acelea mi-au adus cele mai multe satisfacții.

Alături de ei am descoperit că nu este nevoie să fiu cea mai bună din clasă, să recit cel mai frumos poeziile, să merg la olimpiade școlare pentru a mă simți împlinită, fericită, mulțumită de ceea ce am realizat profesional. Nu m-am simțit comparată cu ceilalți. Eram exact ce trebuie să fiu cu toate calitățile și imperfecțiunile mele. 🙂

Fiecare copil are nevoie de o relație sănătoasă de atașament, în care să existe spațiu pentru exprimarea emoțiilor, opiniilor, pentru a greși fără teama de a fi judecat și pedepsit.

Copiii își doresc să aibă părinți prezenți în viața lor, în jocul lor, să fie acolo cu totul pentru ei. Au nevoie de limite sănătoase ca să poată învăța să pună la rândul lor limite în relația cu cei din jur, copiii sau adulți. Au nevoie de predictibilitate, dar și de poveste, joacă.

Vara asta te-ai mutat în Iași după mulți ani în Capitală. Cum ți se pare Iașul?

Iașul este un oraș frumos, care se lasă admirat. Îmi amintesc că l-am vizitat prima dată în timpul facultății și mi s-a părut ca rupt dintr-o poveste. Străzile, clădirile lui ascund multe povești pe care le descopăr săptămână de săptămână.

Deși petrec mult timp în trafic, în cele trei luni de când locuiesc aici am auzit doar două claxoane. Una dintre mașini avea număr de Prahova, nu era de-al nostru. 😃

Este mult mai relaxat totul aici, comparativ cu Capitala. Nu e vorba de ritm, ci ne energia oamenilor și a locului. Mă simt și îi simt pe oameni mult mai prezenți, mai blânzi, mai toleranți, mai calmi.

Ce mi-aș dori? Să fie mai prietenos cu persoanele cu dizabilități. Fiecare obiectiv turistic să aibă un loc de parcare rezervat persoanelor cu dizabilități. Deși Iașul are spații largi care îți permit să îl admiri, să te bucuri de el, multe nu îmi sunt accesibile. Este o amărăciune personală și visez ca în următorii ani să văd schimbări în această direcție.


Ce facem în weekend

🏢 Târgul de Cariere | Vineri și sâmbătă, de la 10:00 la ora 18:00, puteți povesti față în față cu cele mai active companii, din domenii precum: IT, inginerie, producție, finanțe, relații și suport clienți, consultanță, operațiuni, dar și alte specializări.

🌳 Traseul Tematic Codrii Iașilor | O tură prin Pădurea Bârnova, care are loc în fiecare sâmbătă din luna octombrie. Punctul de plecare este Observatorul Greenpeace România. Sâmbătă, de la ora 11:00.

🎭 Teatru | Năpasta (...și era pădurea singură...), un spectacol de Adi Cărăuleanu, se joacă vineri de la 19:30 la Sala Uzina cu Teatru. Plugarul și Moartea, o dramatizare de Silviu Purcărete, este programat duminică de la 19:00.

📚 Curs de filosofie pentru viață | Organizaţia culturală Noua Acropolă organizează un curs de filosofie comparată, apelând la idei din Occident și Orient care pot oferi unele indicii cu privire la cum ne putem ghida mai bine în viață. Durata cursului este de 6 luni cu o întâlnire săptămânală.


Instagramul săptămânii

A post shared by Andrei Cucu (@andrei_dragos_cucu)

Dacă vrei ca fotografia ta să apară aici, folosește #iasulnostru pe Instagram.


De abonat 👇

În prima ediție a unui nou newsletter în română pe Substack, Oana Filip, care și-a asumat rolul de community builder pentru industriile creative din Iași, explică de ce avem nevoie comunități locale:

Dacă aici nu facem nimic, dacă aici ne comportăm ca spectatori inerți, dacă aici ridicăm din umeri și ne întoarcem în confortul caselor noastre, ei bine, atunci jocul comunitar s-a cam terminat.

În final, oricât de mult ne-am încrunta frunțile la ce se întâmplă în afară, realitatea de zi cu zi e aia care ne așteaptă după ce ieșim de pe ușă sau de pe poartă.


Încă ceva

Câteva lucruri care mi-au plăcut în ultima săptămână:

📺 Un video surprinzător de emoționant cu doi vloggeri care petrec două zile în Transnistria

🎧 Un episod din podcastul neurologului Andrew Huberman despre cât de importantă e dopamina

📰 O listă cu 49 dintre cele mai cool cartiere din lume

🥫 Un site românesc care vinde conserve de pește din Portugalia, unde sunt considerate delicatese


Cam atât pentru săptămâna asta. Te rog, nu uita de sondajul despre cum ai vrea să arate newsletter-ul Iașul nostru!

Pe curând,
Alex Enășescu