Un oraș ca o galerie de artă

Un interviu despre clădirile și istoria Iașului, povestite de unul din cei mai sufletiști ghizi urbani pe care-i avem

Bună dimineața! Dacă vreți să luați o pauză de la jalnica telenovelă care este politica românească, săptămâna asta vorbim despre istoria Iașului cu Sorina Dănăilă, o fostă profesoară îndrăgostită de aleile și casele vechi care dau farmec orașului.

⛅ Vremea rămâne răcoroasă pentru început de septembrie, dar măcar scăpăm de ploi în săptămâna care vine.


Știri locale pe scurt

Studiul de fezabilitate pentru Autostrada A8, Iași - Târgu Mureș, a fost respins. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a trimis companiei spaniole care a reactualizat studiul un document cu 27 de pagini de observații.

  • Vestea bună este că traseul final pentru continuarea Autostrăzii A7, cel mai avansat dintre marile proiecte de infrastructură rutieră pentru regiunea Moldovei, a fost finalizat. HotNews.ro a obținut traseul drumului de mare viteză de la Pașcani la Suceava și Siret și l-a transpus într-o hartă interactivă.

Încep lucrările de construcție la Silk District, complexul de birouri și locuințe care va fi ridicat în locul fostei platforme industriale Teba de pe Calea Chișinăului. Prima faza a construcției ar urma să fie finalizată la sfârșitul anului 2022.

  • Un alt proiect de amploare, Winkler Park, va fi inițiat în Bucium, pe un teren de 12 hectare, în vecinătatea spitalului Socola și a proiectului Family Market Bucium dezvoltat de Iulius Group.

Restricții de circulație cauzate de Raliul Iașului. Aleea de acces din fața Palatului Culturii va fi închisă traficului rutier în acest weekend, iar sâmbătă circulația va fi oprită în zona Râpa Galbenă.


Iașul Sorinei Dănăilă

Sorina Dănăilă, fost profesor și om îndrăgostit de școală, este astăzi o povestitoare a Iașului la fel de îndrăgostită de munca ei.

Compania familială de care se ocupă - CityID - este o bucurie înainte de a fi un succes de afaceri, un mic omagiu adus ieșenilor și orașului Iași.

Povestiți-ne despre Iașul copilăriei dumneavoastră. Cum era orașul în care ați crescut?

Iașul copilăriei mele era, după vârste, frumos, mai puțin frumos, urât.

La prima vârstă, aceea de dinainte de școală, Iașul meu era miraculos pentru că-l străbăteam cu Mama de mână. Mama, care-mi povestea fel de fel de istorii cu oameni nemaivăzuți, îmbrăcați ciudat, comportându-se într-un fel pe care eu nu-l vedeam în cartierul meu „eteroclit” și pe care-l consideram artificial și chiar caraghios.

Atunci am învățat, însă, să mă uit în jurul meu, chiar dacă mi se părea o aiureală. Atunci am învățat că orice plimbare poate fi o vânătoare de comori.

La vârsta adolescenței, nu vedeam urâtul ce se instala insidios în oraș pentru că prietenia și iubirea aureau totul. Și totuși, mai totul a îmbrăcat atunci o haină ponosită. Multe dintre clădirile Mamei dispăreau, una câte una, ca într-un joc de domino.

  • A căzut casa Anghel, de pe Bulevardul Anastasie Panu de astăzi, casă care pentru mine, nu știu de ce, era un punct de reper al orașului.

  • A căzut tot Ștefanul cel Mare extrem de uman, care mai exista încă în zona Cubului de azi.

  • A căzut Tribunalul cel vechi, din dreptul turnului de pază al Palatului, despre care aflasem de la Mama că fusese un liceu – Alexandru cel Bun – și care, mai înainte, făcuse parte din palatul ultimului Domnitor Ghica.

  • A căzut Hala Metalică căreia, înainte să știu că era o hală Eiffel, i-am regretat mirosul de pește și înălțimea acoperișului arcuit.

Micile miracole, modeste și erodate, erau înlocuite de blocuri ce se voiau impunătoare și strivitoare. Blocuri cubice, de fapt HLM-uri deghizate, care nu lăsau niciun fel de libertate imaginației.

La vârsta tinereții mature, aceea din jurul lui 1989, orașul era literalmente urât - întunecat, rece, pustiu -, sau cel puțin așa-l percepeam eu, în ciuda teilor care încă-l parfumau și a trandafirilor de pe bulevardul meu.

Era însă un oraș în care semnele erau tot mai subversive. Și acum îmi aduc aminte toate fațadele blocurilor de pe Sfîntul Lazăr, 7 Noiembrie la vremea aceea, de pe care, în dimineața de 1 ianuarie 1989, rânjea amenințător un repetat „Jos Ceaușescu”! Era, totuși, un oraș trist.

Iașul de azi nu suportă comparație cu cel prăfuit și încartiruit al anilor aceia. Știu că multă lume nu ar fi de acord cu mine, dar eu am impresia că, azi, Iașul reînvie poveștile Mamei de altădată.

Care ar fi trei comori ascunse ale Iașului, locuri despre care mai multă lume ar trebui să știe?

Prima, pe care Mama mi-a arătat-o șoptind cu un zâmbet tainic, e multiplă – sunt numeroasele semne înaripate ale lui Hermes Trismegistus, presărate prin oraș. Căutați-le ca într-o vânătoare de comori, sunt multe.

A doua e legată de întreaga poveste pe care ai putea-o țese în jurul minunatelor detalii misterioase de pe Mitropolia Veche a lui Callimachi.

E atât de multă știință străveche acolo, încât nu mă mir că a rămas neatinsă – câtă lume putea s-o descifreze în ciudățenia ei? Iar înăuntru, catedrala e o descoperire adevărată, cu siluetele sfinților în dimensiuni naturale și cu plafonul de catedrală barocă.

A treia e o noutate în orașul nostru – o statuie învoaltă și atât de delicată, înfățișând o tânără însărcinată care doboară, cu mâna puiului ei, un dragon.

Oricine-ar fi ea, mama aceasta, care dă mai departe copilului ei nenăscut curajul de a se lupta cu fricile și urîtul lumii, este un cald mesaj de speranță. Viața învinge întotdeauna. Căutați-o, când o veți găsi, veți fi suprinși de forța ei delicată!

Care este clădirea dumneavoastră preferată din Iași?

Desigur, casa cu fereastra rotundă și îngerul de pe cornișă, casa cu veriera de pe acoperiș, casa Art Nouveau, cea mai adevărată Art Nouveau din oraș. E interesant cum, de îndată ce orizontul privirii tale se umple de ceva ce până atunci nu ai remarcat, totul se schimbă și uși care te duc magnetic către ceea ce ai văzut în sfârșit se deschid una după cealaltă.

Tot așa mi s-a întâmplat și mie cu casa aceasta pe care nu am privit-o cu adevărat decât foarte foarte târziu – m-a adus mereu în preajma ei, pe diferite căi, anume parcă pentru a-i spune povestea închipuită și a o ajuta să nu piară sub târnăcopul cine știe cărui promotor.

De atunci, mi s-a părut că tot mai multă lume a început s-o privească, s-o iubească și s-o apere. E, cu siguranță, doar o impresie, dar una reconfortantă.

Ce sfat i-ați da cuiva care se mută definitiv în Iași?


Să-l cunoască, să-l bată cu piciorul, să-i afle poveștile, pentru că să trăiești într-un oraș pe care nu-l iubești, necunoscându-l, să te miști într-un oraș pe care-l consideri doar un birou și un dormitor, fie el și confortabil, să-ți crești copiii într-un oraș căruia nu-i transmiți identitatea mai departe înseamnă să trăiești ca un transfug, ca un emigrant în propria ta țară.


Dacă ați putea schimba un lucru la orașul nostru, care ar fi acela?

Mi-ar plăcea să ocrotim orașul dându-i cât mai multe parcuri. E frumos că avem spații verzi îngrijite și micro-parcuri în cartiere. Dar e nevoie de spațiu larg, de grădini adevărate, de locuri în care să poți sta la soare sau să alergi fără să te ferești mereu de câte cineva.

Și, mai mult decât atât, l-aș iubi până la soare pe acel peisagist care ar face dintr-un spațiu neconvențional, urât și părăsit al orașului – o cale ferată abandonată, un spațiu industrial dezafectat - o grădină atipică, originală, non-conformistă, care să atragă lumea mai mult chiar decât grădinile Palas. Sau, de ce nu, care să instaleze grădini pe blocurile noastre anoste și cenușii.

Și încă ceva aș mai face – aș da frâu liber imaginației graffeurilor, i-aș invita să acopere de culoare și cu imagini surprinzătoare urâtele fațade ale blocurilor orașului. Vă dați seama ce impresionante ar fi, de pildă, tristele turnuri de pe malul Bahluiului acoperite toate de desene? Un oraș ca o galerie de artă. Ah, aș sări în sus de bucurie!


De citit la alții

Într-un interviu pentru Monitorul de Botoșani, sociologul Barbu Mateescu explică de ce este mai optimist în privința Moldovei decât majoritatea moldovenilor:

Ceea ce se întâmplă acum în Moldova e neobișnuit pentru moldoveni. Și nu sunt singurul, nici pe departe, care e optimist. Se întâmplă foarte multe lucruri, în foarte multe domenii, vizibile în foarte multe statistici, de la cele electorale la cele economice, care arată că în Moldova are loc în primul rând o schimbare a situației economice.

Nu-mi este foarte clar în ce măsură crește economia locală, dar ce este cert este că remitențele, banii trimiși din străinătate, și mentalitatea oamenilor care se întorc din străinătate schimbă situația Moldovei în fiecare secundă.

Există ceva foarte, foarte rapid, care setează un ritm puternic și anume așteptările oamenilor. Moldova nu mai are răbdare. Oamenii au văzut cum e să lucrezi la 14 kilometri de Milano și în orășelul respectiv nu lipsește nimic. Iar cei de acolo nu au două creiere, șase picioare și 18 brațe, dar se trăiește mai bine ca aici.

Ioan Alexandru Tofan, profesor de filosofie la Universitatea din Iași, a scris un elogiu minunat profesorului de desen Radu Orac, care a marcat generații întregi de elevi negruzziști:

Profesorul nostru de desen era parcă într-o stare de graţie în care, clipă de clipă, se întâmpla ceva important, care nu trebuia ratat şi care, desigur, era absolut necesar să fie împărtăşit celorlalţi. Se năpustea asupra orelor, chiar în momentul în care suna soneria, ca să fie întâmpinat de urletele şi forfota unei clase de treizeci şi ceva de bestii inocente.

Confruntat cu hărmălaia, se prefăcea că se supără, eşuând lamentabil într-un surâs mucalit. Ameninţa în stânga şi-n dreapta cu „gheboşi” (nota doi), deşi în catalog se adunau, în dreptul fiecăruia, şiruri de „dolofani” (în acelaşi imaginar pictural, nota zece).

După mult timp, amintindu-ne de el, ne-am dat seama că de fapt asistam la efectele devastatoare ale dragostei pe care ne-o purta şi care îi zădărnicea orice tentativă de severitate - justificată, de altfel, cu supramăsură. Se bucura să ne vadă, să ne vorbească şi să se minuneze de planşele noastre chinuite.


Ce facem în weekend

🤝 Summer Institute - ADN de antreprenor | Un curs de business și networking pentru antreprenori între 24 și 40 de ani, care întâmpină impedimente în afacerile lor. Se desfășoară la Palatul Culturii, de vineri până duminică.

🍺 Hai la noi! | Fără Zahăr și comediantul Silviu Gherman vin la Ciric pentru un mic festival pus la cale de berăria artizanală Capra Noastră, împreună cu Tăt Normal, producători locali de salate fine. Duminică de la ora 14:00. Un bilet costă 120 lei online sau 150 lei la intrare.

🎙 Concert Pumn de Țărână Band | Un grup format la inițiativa rapperului și liricistului Onisim Lungu care locuiește în Austria din 2002. Muzicienii s-au găsit în 2019 și au pornit la drum îmbinând muzica jazz cu rapul și spoken word-ul. Duminică de la 19:00, la Acaju.


Instagramul săptămânii

A post shared by @julian.aruxandei

Dacă vrei ca fotografia ta să apară aici, folosește #iasulnostru pe Instagram.


Ia legătura cu noi

Cam atât pentru săptămâna asta. Orice gând sau feedback despre acest newsletter local este binevenit.

Căutăm în continuare reporteri talentați sau oameni care pur și simplu au o poveste de spus, dispuși să pună umărul la un alt fel de jurnalism local.

Dacă vrei să scrii pe Iașul nostru, citește ghidul editorial și dă-ne un semn pe adresa iasulnostru@substack.com.

Pe curând,
Alex Enășescu