Bună dimineața, Iași! ❄️
Pentru mine, munca remote e un privilegiu: mai puțin timp pierdut cu naveta, mai mult control asupra mediului de lucru și a orarului.
Însă, dacă e ceva ce îmi lipsește, sunt ședințele de redacție și conversațiile cu colegii.
Cu atât mai mult m-am bucurat că am reușit să ne întâlnim zilele trecute la Harmony Cafe aproape toți cei care lucrăm la seria jurnalistică despre viața în zona periurbană a Iașului.
Timpul în care stai la o masă alături de oameni are o altă calitate decât pe WhatsApp sau pe Zoom. Așa ne-am dat seama că ne-ar plăcea să găzduim *ceva*, o întâlnire în format fizic, care să fie deschisă și abonaților la newsletter.
În ediția de azi:
prețul pe mp la apartamentele noi se apropie de 2.000 euro
un interviu cu Dana Burlacu Visternicu despre viața în Bârnova
diferența între Timișoara și Iași
ȘTIRI LOCALE PE SCURT
Guvernul aprobă proiectul centurii Podu Iloaiei, dar investiția nu apare pe lista celor aproape 200 de inițiative prioritare.
DETALII: traseul centurii nu ocolește complet intravilanul Podu Iloaiei și nu elimină intersectarea traficului cu calea ferată, avertizează expertul în mobilitate Adrian Covăsnianu
în 2022, Ministerul Transporturilor anunța că lucrările vor fi finalizate în primăvara anului 2025.
Extinderea liniei de tramvai către Bucium este vitală, ținând cont că drumul de 4 km dintre Trei Sarmale și Podu Roș durează o oră, potrivit unei analize ReporterIS.
Pasajul Socola va fi închis pentru reparații timp de 18 luni. Dacă reconsolidarea podului nu va permite montarea șinelor de tramvai, traficul către Bucium va rămâne blocat pe termen lung.
Piața imobiliară locală rămâne accesibilă. Iașul este singurul mare oraș din România unde apartamentele noi se vând, în medie, sub 2.000 de euro pe metrul pătrat util.
ÎN COMPARAȚIE: la Cluj apartamentele noi se vând în medie cu 3.227 euro/mp, iar în București cu 2.159 euro/mp.
PERIURBAN
„Implicarea individuală contează”
Un reportaj semnat de Oana Filip, autoarea newsletterului Lipici în comunitate.
Dana Burlacu Visternicu este food blogger la Prăjiturici și altele — tocmai a sărbătorit 14 ani de activitate.
De mai bine de un an, dintr-o încăpățânare personală de salvare a unei frânturi de patrimoniu gastronomic, documentează rețete de plăcinte din regiunea Moldovei sub umbrela proiectului Plăcinte Povestite.
Locuiește în Bârnova, unde consumă viața la pas. Am întrebat-o cum se simte traiul în sat și se vede realitatea din partea ei de lume.
De cât timp locuiești în Bârnova? Cum ai ajuns să trăiești acolo?
Anul acesta împlinim 17 ani. Aproape că nu-mi vine să cred că a trecut așa de mult timp. Am ajuns în Bârnova forțați de criza economică din 2008, când ne-am pierdut amândoi locurile de muncă.
Contextul nefericit, doi copii mici și o chirie în Iaşi pe care o plăteam cu greu, ne-a adus într-un apartament de bloc comunist în Bârnova. Ulterior, după mai mulți ani și compromisuri, ne-am construit o casă.
Ce s-a schimbat de la bloc la casă? Ce ai pierdut, ce ai câștigat?
Nu am pierdut absolut nimic. Am câștigat spațiul după care tânjeam, masa mare la care visam, grădina în care abia așteptam să pot să ies. Bineînțeles că acest confort costă, au crescut semnificativ cheltuielile (cu încălzirea în mod special), dar se mai compensează cu ouăle proaspete sau animalele crescute în curte.
Cum arată o zi din viața ta petrecută în sat?
Activitățile mele se desfășoară în mai multe locuri și nu neapărat în sat. Nu am o zi tipic petrecută în Bârnova.
În unele zile ies la mişcare (poate ați văzut tag-ul #nordicwalking la mine pe Instagram) şi asta înseamnă că străbat satul în lung şi-n lat. Am mai multe trasee care îmi plac, pe unele le-am descoperit și datorită evenimentelor pe care le-am făcut în colaborare cu Oază Taină Vie.
Sincer, aş lua satul la pas şi mai mult dacă nu ar fi atâția câini abandonați. În unele puncte mă întâlnesc cu haite întregi, ceea ce îmi ia din entuziasm pentru că nu mă simt în siguranță.
Cum ai descrie comunitatea din Bârnova?
Comunitatea din Bârnova tocmai a pierdut pe cel care care s-a zbătut cel mai mult pentru închegarea reală a comunității: Cătălin Maxim. El a fost liantul producătorilor locali și al oamenilor care și-au dorit real să facă ceva în folosul tuturor.
Pe de altă parte, avem Asociația Prietenii Bârnovei coordonată de doamna Mona Conachi, care se implică mult pe partea de educație și păstrare a tradițiilor. Și Codrii Iașilor sunt cumva tot pe la noi, cu multi susținători din zonă.
Dacă mă gândesc strict la locuitorii comunei, cred că foarte mulți „doar dorm” în Bârnova. În rest — job, școala copiilor, activități de tot felul (comerciale, recreative), aproape totul se desfășoară în Iași. Din păcate, această migrație diurnă își pune amprenta.
Cum ar putea oamenii să contribuie ca să își îmbunătățească calitatea locuirii?
Prima implicare cu adevărat importantă este cea individuală: să îți faci curat în fața proprietății, să semnalezi neregulile pe care le vezi, nu doar să te plângi de ele, să pui pe roate ceva bun care să fie și în folosul celorlalți etc.
Pe lângă puterea personală, forța lui „împreună” dă mereu rezultate.
Ce se întâmplă pozitiv pentru oamenii de acolo și care ar fi câteva ocazii pe care le consideri ratate sau prea puțin exploatate?
Sincer, din păcate nu văd multe lucruri pozitive într-un sat care totuși are un potențial remarcabil. Unul ar fi că s-a reușit aducerea transportului public în comun. Altfel, stăm prost la partea de turism, petrecerea timpului liber, susținerea producătorilor locali. Cred că o strategie de dezvoltare pe termen lung ar prinde de minune.
Bârnova este singura comună apicolă, avem o pădure generoasă, avem prima rezervație paleontologică și geologică din țară, o mănăstire ce datează de pe la 1600 şi o biserică pictată în ceară (o tehnică puțin întâlnită).
Pe de o parte, mi-ar plăcea să văd creionată identitatea acestui loc, iar pe de altă parte, aș vrea să văd trasee și activități legate de sport/natură/apicultură pentru familii, dar nu numai. Punctual se încearcă, însă sunt doar inițiative private care nu beneficiază de implicarea sau susținerea autorităților.
Eu nu am copii mici, dar cei care sunt în situația asta își doresc o creșă, grădinițe și școli moderne. În satele din Bârnova încă se mai practica învățământul simultan, ceea ce mi se pare ireal pentru secolul 21, la câțiva kilometri de un oraș mare cum e Iașul.
CE FACEM SĂPTĂMÂNA ASTA
🍽️ Savory | Un meniu cu arome concentrate și texturi cremoase și calde, pregătit de Chef Robert Buburuzanu. Duminică de la 17.30 la CUIB.
🎹 O antologie a iubirii | Un recital extraordinar susținut de pianistul Andrei Gologan în Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Luni, 19 ianuarie, de la 19.00. 20 locuri, 140 lei / persoană sau 250 lei / cuplu.
🎭 Oleacă de impro | Un spectacol de teatru în care toate scenele se inventează pe loc, deseori sunt amuzante și întotdeauna se fac împreună. Miercuri, 21 ianuarie, de la 20.00 la Acaju.
🎸 Concert byron | Pe 22 ianuarie, trupa byron urcă pe scena de la Cinema Victoria pentru un concert care promite emoție pură și energie intensă.
COMING SOON
🎿 Après-ski urban | Muzică, foc, winter bar și gătit afară. Se recomandă dress code de sezon: echipament de ski, haine de lână, căciulă de oaie. Surprize pentru cei care vin în clăpari sau boots. Vineri, 23 ianuarie, de la 18:30, la FOOM.
✨ Pitch Your Friend | Ghidat de două gazde pline de energie, acest eveniment unic le oferă prietenilor ocazia să joace rolul de promotori, prezentându-și amicii în fața unei săli pline de persoane singure și disponibile. Vineri, 23 ianuarie, de la 18.30, la Negru Zi.
🎤 SAVIN & The Stash | După lansarea în decembrie 2025 a primelor 4 single-uri, SAVIN începe anul cu un concert alături de trupa The Stash, unde vei auzi piese blues, soul, rock și funk, inspirate de artiști ca Stevie Wonder, Amy Winehouse sau John Mayer. Pe 30 ianuarie, de la 20.00, la FOOM.
DESPRE CE VORBEȘTE LUMEA
George Pleșu scrie despre oportunitatea ratată de a construi instituții culturale ale prezentului, nu ale trecutului, așa cum se întâmplă la Timișoara.
Astăzi, de Ziua Culturii Române, primarul Timișoarei a publicat un mesaj care descrie, coerent și fără emfază, o strategie culturală integrată, construită în timp:
redeschiderea a patru cinematografe istorice, cu peste 100.000 de spectatori într-un singur an;
transformarea turnului de apă într-un centru cultural cu spații expoziționale și belvedere;
depunerea pentru finanțare europeană a proiectului Multiplexity, un muzeu care îmbină tehnologia, arta și experimentul, amenajat în fostul depou de tramvaie;
reconversia Sinagogii din Fabric într-un hub educațional cu bibliotecă publică;
dezvoltarea Muzeului Interactiv al Copiilor;
crearea Atelierele Creative Mincu, într-un fost spațiu educațional abandonat.
Dincolo de lista de proiecte, ceea ce contează este logica din spatele lor: cultura este tratată ca infrastructură publică vie, nu ca decor simbolic sau pretext festiv. Spațiile sunt recuperate, activate, conectate la comunități reale și la publicuri diferite. Cultura nu e invocată abstract, ci produsă prin politici urbane concrete.
Mihai Bulai povestește observația unei profesoare din Italia, la finalul unui tur ghidat în centrul Iașului:
„Uite, e prima dată în România, sunt de două zile în Iași, m-am tot uitat la localnici, să îmi fac o părere despre ei. Mi se pare că sunteți un popor serios, închis, trist, pare că aveți o durere mai veche pe care o purtați pe umeri. Aproape nimeni nu zâmbește, majoritatea are o privire dură, ca și cum a înfruntat dificultăți, suferințe. Oamenii par nemulțumiți, par să aibă o viață dificilă, sunt triști, obosiți, până și tinerii sunt astfel. Nu îmi dau seama dacă e clima, dacă e moștenirea regimului prin care au trecut anterior sau alte cauze. Pare că fiecare este pe cont propriu.”
FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII
Mulțumesc că ai citit până aici. Dacă ai orice fel de feedback, o idee de subiect sau vrei să sprijini jurnalismul local independent, dă-mi un reply la acest email. 🤝
Pe curând,
Alex Enășescu